COMUNICARE SI LIMBAJ

Specificul psihologic al comunicarii

Notiunea de comunicare, limba, limbaj sunt polisemantice, au o pluralitate de sensuri. Aceasta pentru ca sunt fiecare notiuni complexe si totodata pentru ca reprezinta obiect de studiu pentru mai multe discipline stiintifice (lingvistica, psihologie, cibernetica).

Incercari de definire:

Comunicarea este

o relatie de schimb intre doua sau mai multe persoane, 2 sau mai multe grupuri;

un schimb de semnificatii, semnificatia se poate transmite prin mijloace verbale dar si nonverbale;

pentru Anzien( si Martin (1969) comunicarea reprezinta ansamblul proceselor psihice si fizice prin care o persoana sau mai multe se pun in relatie cu o alta sau cu mai multe in vederea atingerii unor obiective.

Esentiale pentru actul comunicarii sunt:

relatia dintre indivizi sau grupuri;

schimbul, transmiterea si receptarea de semnificatii;

modificarea voita sau nu a comportamentului.

Continutul comunicarii este foarte variat (imagini, notiuni, idei) centru cognitiv dar si afectiv - acceptare, respingere; motivational - trebuinte, aspiratii; volitiv - se declanseaza, stopeaza actiunea.

Se comunica 3 tipuri de informatii:

cognitive;

indiceale (centrate pe locutor, pentru definirea, controlul acestuia);

injoctive sau conative - schimburile intre interlocutori pentru a inainta comunicarea spre scop.

Mijloacele comunicarii:

vocal (cuvinte) nonvocal (gesturi, atitudini);

verbal (cuvinte) nonverbal (non cuvinte).

Din combinare:

vocal-verbal - cuvantul ca unitate lingvistica;

vocal-nonverbal - intonatii, calitatea vocii;

nonvocal-verbal - cuvantul scris ca unitate lingvistica;

nonvocal-nonverbal - expresia fetei, gesturi, atitudini.

Limba si limbaj

Diferentieri:

a) In timp ce limba este un fenomen social, limbajul este un fenomen individual, individualizarea se realizeaza atat in plan fiziologic (datorita aparatului fonator) cat si in plan psihologic (diferit prin timbru, dispunerea cuvintelor in fraza). Este acel "coeficient personal". Rubinstein spunea ca "limbajul este limba in actiune".

b)ca limba este extraindividuala, limbajul, in schimb, vehiculeaza limba, constientizeaza elementele fonetice, grafice, realizeaza trecerea de la cuvinte izolate la structuri (propozitii, fraze).

Comunicarea are o sfera mai larga decat limbajul, se realizeaza atat prin mijloace verbale cat si nonverbale.

Limbajul este o comunicare verbala realizata cu mijloace lingvistice dar "depaseste limitele comunicarii deoarece se poate desfasura si atunci cand nu are loc comunicarea cu nimeni".

Formele comunicarii

In functie de numarul de persoane care participa la comunicare:

interpersonala - participa 2 persoane, primeste deseori nuante intime sau profesionale, conventionale cand se cunosc mai putin.

de grup - reglata de optica generala, este deci supraindividuala. Aceasta poate fi:

intergrup - intre mai multe grupuri;

intragrup - in cadrul aceluiasi grup.

In functie de instrumentele folosite (vezi mijloacele comunicarii). Cea mai raspandita este clasificarea comunicarii in verbala si nonverbala.

In functie de prezenta sau absenta obiectivelor:

incidentala - subiectii ofera informatii despre statut, rol, aspiratii, fara a avea aceasta intentie;

consumatorie - este expresia unor stari, vrea sa-si exteriorizeze starea afectiva, nu sa furnizeze informatii; este un schimb cu celelalte persoane din placere, pentru a trece timpul.

Instrumentala:

urmareste modificarea conduitei celorlalti;

are intotdeauna un scop;

este de tip utilitar;

are cel mai mare efect, celalalt este "obiect" de valorificat;

comuniune:

bucuria de a fi impreuna este motivul;

vizeaza atmosfera creata.

A. Comunicarea nonverbala

Se realizeaza prin mijloace nonverbale: corpul uman, spatiul (teritoriul), imaginea.

a1) Comunicarea prin corp - cea mai complexa - recurge la aparenta fizica, gesturi, mimica.

Aparenta fizica - infatisarea, starea, imbracamintea, poate fi un mijloc profesional (de politist, de medic, etc.). imbracamintea pune in evidenta trebuinte (originalitate), intentii (de a place, de a trezi interesul).

Gesturile pot fi:

autice - care nu au nici o legatura cu cele comunicate (ex. manevrarea pixului la examen),

simbolice - exprima aprobare, negare, nemultumire.

Stiinta gesturilor se numeste kinezica. Exista o legatura intre unitatile verbale si unitatile gestuale; primelor le corespund kinemele - cele mai mici unitati de actiuni gestuale.

Expresia fetei - mimica (ex. sustinerea, fixarea privirii - admiratie, vinovatie). Prin aceasta putem stimula, orienta, decodifica, intelege, sustine comunicarea cu celalalt.

a2) Comunicarea prin spatiu

In sociologie exista trei tipuri de teritorii:

tribale;

familiale;

personale.

Studiul relatiilor spatiale ca mod de comunicare este realizat de stiinta numita proxemica. Problemele studiate de proxemica sunt:

felul cum e perceput spatiul in diferite culturi;

efectele simbolice ale spatiului;

distantele fizice ale comunicarii.

Sunt mentionate 4 tipuri de distante:

intima - corp la corp sau maximum 15-40 cm, vocea are rol minor;

personala - 45-75 cm, pana la 125 cm, vocea e normala, familiara;

sociala - 125-210 cm, max 360, vocea e distincta, intensa;

publica - 3,6 m-7,5 m, discursul este formalizat, gesturile conventionale.

a3) Comunicarea prin imagini - fotografii, benzi desenate, cinema

este omniprezenta (TV);

se exercita intr-un sens unic;

este foarte eficienta, fiind profitabila pentru un numar mare de persoane;

este important mesajul lingvistic care completeaza, exprima;

"limbajul ochilor" - un indice de iconicitate.

Rolurile mijloacelor nonverbale:

de transmitere (idei, informatii, trasaturi de caracter);

de a preciza comunicarea (devine receptiva).

Rolurile comunicarii verbale:

de a accentua;

de a contrazice;

de a substitui;

de a repeta.

B. Comunicarea verbala (limbajul)

Limbajul este mijlocul de transmisie si totodata o conduita verbala ce implica activitati numeroase (vorbire, receptare, schimb de mesaje, decodificare, reproducere).

Conduita verbala relationeaza cu alte conduite simbolice (desen, scris, gesturi). Una din problemele foarte importante este aceea a achizitiei limbajului. Unii au considerat ca este innascut iar altii ca structura sa se construieste treptat. Astfel:

Teoriile nativiste (Noam Chomsky) - sustin ca in lume intram pregatiti pentru vorbire prin:

structuri anatomice: laringe, faringe;

preferinta de a asculta, de a distinge sunetele;

trecerea prin: gangurit, lalatiune.

Noam Chomsky s-a orientat spre gasirea regulilor prin care structurile profunde se pot transforma in structuri de suprafata. A constituit gramatica generativa.

A subliniat necesitatea de a studia nu doar comportamentul verbal ci si reprezentarile mentale pe care acestea le reflecta.

El face o deosebire intre competenta lingvistica si conceptul de performanta lingvistica.

Competenta consta in cunoasterea proprie subiectului, care ia forma unui sistem de reguli, a unei gramatici.

Performanta lingvistica reprezinta capacitatea de a folosi sistemul de reguli in functie de imprejurari.

Considera limbajul (mai ales structurile profunde si competenta lingvistica) fiind innascut, argumentul este localizarea centrului limbajului.

Este primordiala pentru el lingvistica cu structurile ei profunde    si nu achizitia limbajului, nu cognitia.

Formele limbajului

Distingem mai intai limbajul:

-activ - ne referim la initiativa in comunicare, la procesul de pronuntare a cuvintelor si de fixare a lor in scris;

-pasiv - este vorba de receptionarea si intelegerea limbajului. Citirea este o varianta a limbajului pasiv.

Limbajul articulat, verbal, este impartit in 2 mari forme:

-limbajul exterior - cel prin care comunicam cu semenii nostri; limbajul exterior se divide in:

-oral - este cel mai important. De la el pornesc toate celelalte. Este forma fundamentala a limbajului.

Vorbirea fiecaruia are un caracter adresativ pregnant, rolurile de subiect initiator sau de obiect receptor alterneaza, una si aceeasi idee "circula" prin mintea mai multor persoane, in final se poate ajunge la concluzii de origine si valabilitate comuna. In acest caz pot interveni prescurtari, comutari de sens.

Un rol deosebit aici il are expresivitatea, prin variatiile de intensitate, inaltimea sunetelor pronuntate care au o uriasa insemnatate in intelegerea semnificatiilor si sensurilor celor comunicate. De asemenea, este important accentul.

Expresivitatea verbala mai este sustinuta de alegerea cuvintelor, evitarea repetitiilor, lungimea si densitatea frazelor.

Limbajul oral dispune si de mijloace extralingvistice de expresivitate. Acestea sunt gesturile, mimica, postura, etc.

Limbajul oral este de doua tipuri:

-dialogat - cand schimbam diferite pareri cu una sau mai multe persoane;

-monologat - atunci cand o persoana se adreseaza unui auditor care asculta (elevi, in cazul conferintelor, discursurilor). Este mai dificil decat limbajul dialogat, el presupune cursivitate, organizare, adaptare la auditor, se presupune ceea ce intelege si eventualele intrebari, raspunzandu-se operativ la acestea. Aici se mai disting 2 forme de limbaj:

situativ - care nu poate fi inteles decat daca te afli in situatia la care se refera cel care vorbeste. De obicei, este intalnit in cazul copiilor de 6-7 ani, ei isi inchipuie ca ceilalti "vad" persoanele si imprejurarile vizate;

contextual - e un limbaj evoluat, el fiind accesibil in functie de propozitiile, frazele propuse.

scris - este mai pretentios, intrucat necesita o activitate de elaborare a frazelor, nu permite erori gramaticale, trebuie sa se conformeze normelor de claritate, sa fie concis. Fiecare redactare trebuie sa tina seama de destinatia sa. Nu este permis ca textul unei conferinte sau prelegeri sa fie redactat in acelasi mod ca un studiu sau lectie din manual.

limbajul interior - insotitor permanent al gandirii abstracte, desfasurandu-se aproape permanent cat suntem in stare de veghe. Este cel care se desfasoara in sfera launtrica.

Este o vorbire cu sine insusi si pentru sine, o continua comentare a situatiilor ce se ivesc, a intentiilor si a mijloacelor ce pot fi utilizate in atingerea scopului urmarit.

Se dezvolta prin interiorizarea treptata a dialogurilor si controverselor exterioare desfasurate in realitate. Evolutia limbajului interior este lenta, ajunge la maturitate abia odata cu varsta adolescentei.

Este centrat pe intelesuri, pe idei, imagini, prezinta un maximum de economicitate, uzeaza de prescurtari, condensari, are o extraordinara viteza de lucru, de sute de ori mai mare decat cea a vorbirii. Multe propozitii sunt eliptice, comprimate, inlocuite cu titluri, simboluri verbale.

Limbajul intern are mai multe forme:

automatizata - desfasurata in baza deprinderii;

pasiva - implicata in ascultare si intelegere;

anticipativa - prin care se planifica vorbirea orala sau scrisa;

vorbire interna - ca modalitate desfasurata de limbajul intern.

Functiile limbajului

Eficienta comunicarii depinde de gradul de implicare a individului sau a grupului, iar aceasta exprima caracterul functional al limbajului.

In toate incercarile (Karl Buhler - 1933, A.Ombredane - 1951, R.Jacobson - 1960) este precizata functia reglatoare a comunicarii si limbajului - maniera in care schimbul conduce la modificari, restructurari de atitudini, afecte, cognitie.

Functiile precizate in raport cu individul: (dupa Gerard Wackenheim):

functia de integrare a individului in mediul sau - sa coopereze, sa ia pozitie fata de altii, sa asimileze experienta;

functia de autodezvaluire - ne facem cunoscuti celorlalti, ne corectam perceptii, ne putem intelege pe noi mai bine;

reglatoare a conduitei altora;

functia terapeutica - mijloc de vindecare, sustinuta de psihanaliza, psihodrama.

Functiile precizate in raport cu grupul: (dupa Gerard Wackenheim):

functia productiva - eficienta - realizam obiective, probleme;

functia facilitatoare a coeziunii grupului - se naste, se dezvolta;

functia de valorizare a grupului - isi afirma prezenta, importanta, originalitatea;

functia rezolutiva a grupului - salveaza prestigiul, mijloc terapeutic in acest caz sociodrama e un argument in sustinerea acestei functii;

Functiile limbajului:

Functia de comunicare - sau de transformare a unui continut de la o persoana la alta. Comunicarea prin intermediul limbii consta intr-o succesiune de cuvinte prin care cautam sa suscitam anumite idei si rationamente la auditor.

Functia    cognitiva - de integrare, conceptualizare si in general de elaborare a gandirii. Prin aceasta functie in primul rand, isi orienteaza si fixeaza rezultatele activitatii de cunoastere. In al doilea rand, prin aceasta functie se faciliteaza si mediaza operatiile de abstractizare si generalizare. Ea permite explorarea realitatii, imbogatirea si clarificarea cunostintelor.

Functia simbolic-reprezentativa - de substituire a unor obiecte, fenomene, relatii prin formule verbale sau alte semne.

Functia expresiva sau afectiva - de manifestare complexa a unor idei, imagini nu numai prin cuvintele insesi dar si prin intonatie, mimica, pantomimica, gestica.

Functia persuasiva - sau de convingere, de inductie la o alta persoana a unor idei si stari emotionale.

Functia reglatorie - sau de determinare, de conducere a conduitei altei persoane si a propriului comportament.

Functia practica - limbajul este un instrument. Prin el actionam asupra altora, in special asupra celor din jur. Actiunea nu consta numai in comunicare de informatii, noi, prin cuvinte putem incita imediat la fapte (ex. prin cuvinte ca "vino", "intra", "stai", "du-te", interlocutorii realizeaza diferite comenzi in plan concret.

Functia dialectica - de formulare si rezolvare a contradictiilor sau conflictelor problematice.

Functia ludica - vorbirea poate fi prilej de joc presupunand asociatii verbale de efect, ritmica, ciocniri de sensuri, mergand pana la constructia artistica: cuvinte incrucisate, jocuri de cuvinte (calambururi), cautarea de rime.

Reglarea cunoasterii si comportamentului prin limbaj

Cand stimulul dobandeste o anume semnificatie prin comentariu verbal, refluxul de orientare se mentine, reactia devine stabila.

Ajuta la discriminarea perceptiva (ex. copii de 12-30 luni sa deosebeasca doua lazi colorate diferit, una rosie, una verde, sub una a pus o bomboana). Cand intervine limbajul, discriminarea perceptiei este mult mai rapida. Se poate face pe baza de imitatie.

Produce modificari in conduita persoanelor.

Ajuta la dirijarea perceptiei in R.P. - micsoreaza timpul, numarul erorilor.

In cadrul proceselor persuasive - rolul argumentarii.

Persuasiunea este influentata de:

caracteristicile sursei persuasive - credibilitatea, puterea de a distribui recompense, pedepse.

caracteristicile mesajului - tipul de mesaj, natura, unilateral, bilateral.

caracteristicile receptorului - atentie, intelegere, actiunea.

Sunt tehnici de reglare a proceselor persuasive:

tehnica inocularii - se poate stimula apararea individului inoculandu-i argumente contraatitudinale;

tehnica de sustinere - prin analogie cu aportul de vitamine, argumentele care ii permit sa reziste la contraargumentele ulterioare.

Impactul mesajului persuasiv este cu atat mai mare cu cat este capabil sa inlature orice contraargumentare din partea receptorului.