DEMERSUL PREVENTIV IN REDUCEREA CERERII DE DROGURI

Demersul preventiv in reducerea cererii de droguri

Politicile nationale in domeniul drogurilor sunt din ce in ce mai echilibrate in ceea ce priveste modalitatea de abordare a acestei problematici, punand mare accent pe reducerea cererii de droguri in comparatie cu reducerea ofertei. Preventia si reducerea consecintelor asociate consumului de droguri sunt elementele cele mai frecvent intalnite in strategiile recent adoptate de catre Franta, Portugalia si Regatul Unit al Marii Britanii precum si de Uniunea Europeana demonstreaza tendinta de a vedea problema drogurilor intr-un context mai larg, cu referiri la problematica saraciei, a somajului si a marginalizarii sociale.

Elementele cheie ale acestor strategii sunt:

analiza si dovedirea / justificarea stiintifica ca baza pentru luarea deciziilor;

stabilirea de prioritati clare si a obiectivelor comune;

indeplinirea scopurilor pentru a evalua progresul ;

evaluarea proiectelor si programelor desfasurate.

Coordonarea la nivel national, regional si local este esentiala, iar coordonatorii nationali realizeaza si isi asuma responsabilitatea politica pentru implementarea acestei politici.

In Germania, Italia si Luxemburg preventia si tratamentul au devenit o prioritate in locul politicilor represive, responsabilitatea pentru politica drogurilor a fost relocata de la Ministerul de Interne la Ministerul Sanatatii si / sau la Ministerul problemelor sociale. Serviciile in domeniul drogurilor sunt tot mai mult abordate global, atat de sfera socialului, a sanatatii, a justitiei cat si de toti actorii din comunitate care pot juca un rol in acest domeniu. In ultimul timp au fost realizate in acest mod retele internationale, continentale, nationale, regionale sau comunitare.

Spania si Franta includ in noile lor strategii atat drogurile legale cat si pe cele ilegale, punand accent pe comportamentul de dependenta si nu pe substanta in sine.

Aceasta tendinta a fost evidenta, de asemenea, in cadrul politicilor de preventie ale Germaniei, Austriei si Suediei inca din anii 1980. Monitorul National al Olandei in domeniul Drogurilor realizat de catre Ministerul Sanatatii, care a inceput sa supravegheze problemele legate de droguri in 1999 sub auspiciile Institutului Olandez de Sanatate Mentala si Dependenta, are competente atat in ceea ce priveste drogurile ilegale cat si in privinta alcoolului.

In cadrul Uniunii Europene, in cazurile in care nu este strict necesara pedeapsa cu inchisoarea, sunt ades preferate masurile precum cura de dezintoxicare si reabilitare psiho-sociala.

In paralel, neincriminarea infractiunii de a consuma droguri devine din ce in ce mai raspandita. Aceste tendinte sugereaza un consens in considerarea faptului ca inchisoarea nu este solutia potrivita pentru persoanele cu probleme legate de droguri. In schimb, tratamentul pare a fi raspunsul preferat chiar si atunci cand gravitatea infractiunii face imposibila evitarea inchisorii.

Pe de alta parte, piata drogurilor, ca orice piata, este supusa raportului cerere/oferta. Este evident ca, oricate eforturi s-ar face pentru scaderea ofertei, atat timp cat va exista o cerere semnificativa, piata a drogurilor va prolifera. Retelele de traficanti sunt foarte bine organizate si in acelasi timp foarte bine finantate, aceasta fiind o motivatie in plus pentru rolul foarte important capatat in ultima vreme de reducerea cererii de droguri in cadrul politicii drogurilor.

Politica nationala in domeniul drogurilor, din ultimul deceniu, abordata in cadrul societatii romanesti, poate fi structurata pe directii de actiune, pe tendinte de dezvoltare si pe necesitati viitoare. Astfel:

s-a realizat alinierea Romaniei la politica internationala in domeniu, prin semnarea si ratificarea conventiilor Natiunilor Unite privind regimul substantelor psihotrope si combaterea traficului ilicit de substante stupefiante si psihotrope;

s-au semnat acorduri bi si multilaterale cu majoritatea statelor din regiune si de pe alte continente, pentru realizarea cooperarii necesare prevenirii si combaterii crimei organizate, a traficului si consumului ilicit de droguri;

s-au adus modificari la Codul penal si Codul vamal in vederea incriminarii unor noi fapte pe linia traficului ilicit de droguri si cresterii cuantumului pedepselor care pot fi aplicate faptuitorilor;

a fost promulgata Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri;

este in curs de publicare Hotararea de Guvern privind regulamentul de aplicare a Legii 143/2000;

s-au creat structuri noi in cadrul unor institutii ale statului (Ministerul de Interne, Ministerul Sanatatii, Directia Generala a Vamilor s.a.) in vederea cresterii eficientei prevenirii si combaterii traficului si consumului ilicit de droguri;

s-au pus bazele unei politici de sanatate si a unui sistem educational care sa asigure activitati concrete de prevenire a consumului de droguri si de recuperare a toxicomanilor prin tratamente adecvate.

La capitolul legislatia am putea adauga :

Ordinul ministrului sanatatii nr. 9/1999 privind desemnarea coordonatorilor nationali ai programelor de Promovare a Sanatatii si Educatie pentru Sanatate, a nominalizat Coordonatorul National al Reducerii Cererii de Droguri si a nominalizat responsabili ai Programului National de Prevenire si Control al Dependentei de Droguri si patologie indusa - adulti si copii;

Ordinul ministrului sanatatii nr. 332 /1999 privind infiintarea Centrului de Informatii si Documentare pentru prevenirea consumului de droguri in cadrul Institutului de Management al Serviciilor de Sanatate Bucuresti cu sprijin Phare;

H.G. nr. 534/1999 privind infiintarea Comitetul Interministerial de Lupta impotriva Drogurilor din care face parte si Ministerul Sanatatii prin 2 directii: Directia de Promovare a Sanatatii si Sanatate Comunitara si Directia Generala de Asistenta Medicala;

Ordinul comun nr. 931/2000 al ministrului sanatatii si ministrului justitiei privind masurile medicale si educative aplicate toxicomanilor in penitenciare;

Ordinul comun al ministrului sanatatii si ministrului de finante privind finantarea curei de dezintoxicare, supravegherii medicale si efectuarii expertizei medico-legale pentru persoanele dependente de droguri

In anul 2000, principalele linii strategice formulate au fost:

adoptarea unor masuri legislative;

activitati de preventie primara a consumului:

►culegere de date, cercetare a atitudinii tinerilor fata de droguri, evaluare a nevoilor de informare ale publicului;

►informare a publicului;

► educatie pentru sanatate;

► programe de training pentru personalul ce desfasoara activitati de educatie pentru sanatate;

activitati de tratament al toxicomaniilor:

► formarea personalului specializat in tratamentul toxicomaniilor;

programe de training;

► crearea si amenajarea centrelor de tratament si de reabilitare psiho-sociala;

► crearea si dezvoltarea centrelor de consiliere si a liniilor telefonice de tip Hot-Line;

► crearea de centre de prevenire a transmiterii infectiilor pe cale sanguina in randul consumatorilor de droguri injectabile;

Pe fondul lipsei de informare atat a populatiei cat si a personalului medical au aparut diverse puncte de vedere cu privire la abordarea terapeutica a dependentilor de droguri. Circuitul terapeutic si serviciile medicale complete existente la acest moment la nivel international si european sunt urmatoarele:

I. Servicii de consiliere:

presupun activitati precum sfatuire, orientare, directionare adresate tinerilor, parintilor si consumatorilor de droguri.

II. Cura de dezintoxicare

presupune ansamblul de masuri destinate inlaturarii nevoii fizice a organismului de a mai consuma droguri;

se adreseaza persoanele care doresc sa nu mai consume droguri si au o motivatie puternica in acest sens;

se realizeaza in centre speciale destinate acestui scop ce presupun regim de functionare inchis;

tratamentul de dezintoxicare se realizeaza in functie de drogul consumat;

perioada medie a curei de dezintoxicare este de aproximativ 14 zile ea variind in functie de starea pacientului.

III. Post-cura - reabilitarea psiho-sociala = COMUNITATI TERAPEUTICE

cuprinde ansamblul de masuri destinate inlaturarii dorintei de a mai consuma droguri si redobandirii aptitudinilor sociale, profesionale pierdute datorita consumului de droguri;

se realizeaza prin:

psihoterapia individuala, familiala si de grup;

terapia ocupationala;

► informare a publicului reorientarea profesionala;

tratamentul unor simptome psihice specifice precum anxietatea, depresia, insomnia;

perioada minima a post-curei si reabilitarii psiho-sociale este de 90 zile.

IV. Programe de substitutie in ambulator

reprezinta solutia oferita de societate pentru persoanele care nu doresc sau nu reusesc sa realizeze tot circuitul terapeutic si au rolul de a reduce consecintele negative asociate consumului de droguri precum transmiterea infectiei HIV/SIDA, infractionalitatea, criminalitatea;

constau in administrarea unor substante specifice precum metadona in doze stabile pe o perioada lunga de timp (ani) si in aceste centre care desfasoara aceasta activitate se poate realiza si sedinte de consiliere si psihoterapie cand beneficiarii acestor servicii le solicita;

sunt adresate persoanelor dependente de droguri opiacee care au nevoi speciale

Cu toate eforturile investite in realizarea in bune conditii a circuitului terapeutic complet, experienta tarilor cu care se confrunta de decenii cu acest flagel arata ca procentul persoanelor care reusesc sa abandoneze complet acest tip de comportament este, din pacate, foarte mic. De aceea, veriga principala a reducerii cererii de droguri ramane preventia.

Din perspectiva Ministerului Sanatatii, activitatile de preventie se desfasoara in mod planificat in cadrul Programului National de Educatie pentru Sanatate, al Programului National de Prevenire si Control a Dependentei de Droguri si a Patologiei Induse, a Programului National de Promovare a Sanatatii, a Programului National de Supraveghere si Control al Bolilor Infectioase (care include prevenirea hepatitei), si al Programului National de supraveghere si control al infectiei HIV/SIDA. Aceste programe sunt finantate preponderent de la bugetul de stat si de unele O.N.G-uri de profil.

Educatia pentru sanatate este o activitate multisectoriala ce trebuie sa aiba obiective clare si adaptate conditiilor culturale si sociale ale grupului de populatie caruia i se adreseaza. Ea reprezinta un demers preventiv care nu este individualizat, dar tinteste caracteristici comportamentale comune unui numar mai mare de indivizi, urmarind in primul rand informarea generala a acestora si influentarea atitudinilor fata de factori care potential ameninta sanatatea.

Pentru aceasta se impune evaluarea constanta a necesarului de informatii ca si valabilitatea si viabialitatea mesajelor si cailor utilizate pentru ca mesajul, produsul finit, tangibil, al procesului educativ sa parvina in mod multumitor la cei carora li se adreseaza.

In 1999 s-a incheiat proiectul Phare "Asistenta Tehnica pentru Reducerea Cererii de Droguri" in care Romania a participat alaturi de Ungaria si Slovacia. Proiectul din tara noastra - "Tehnici noi de educatie pentru reducerea cererii de droguri" s-a derulat in trei judete pilot Galati, Dolj si Timisoara. Acesta este primul proiect ce si-a propus analiza de situatie privind nevoile de informare ale populatiei in problematica drogurilor. Studiul efectuat a evidentiat ca grupa de varsta cea mai expusa riscului de a consuma droguri este 15-24 ani. Desi diferite prin particularitatile geografice, totusi procentul celor care au declarat ca au consumat droguri este destul de asemanator in Galati si Timisoara, media acestora fiind 3,5%. Atat tinerii cat si restul comunitatii (parintii, profesorii, politia, autoritatile locale) considera necesara informarea lor in problematica drogurilor si doresc sa colaboreze in vederea desfasurarii unor programe de informare-educare-comunicare asupra drogurilor. Caile prin care doresc sa primeasca aceste informatii sunt insa diferite in functie de judet si de grupul tinta ales. Aceste concluzii generale au stat la baza formularii strategiilor de programe ce sunt aplicate in viitor in cele trei judete pilot. Strategiile presupun orientarea actiunilor in trei directii principale:

spre tineri si familiile lor;

spre cadrele didactice;

spre comunitate.

Astfel, demersul preventiv s-a realizat prin:

campanii de informare-educare-comunicare,

elaborarea si distribuirea unor manuale si ghiduri de consiliere privind prevenirea consumului de droguri si a infectiei HIV,

elaborarea si distribuirea de materiale informative: pliante, brosuri, afise, fluturasi etc.

infiintarea unor centre de consiliere in problematica drogurilor si HIV/SIDA

Prevenirea in familie

In urma studiului mai sus mentionat au fost evaluate si nevoile de informare ale parintilor. Astfel, a rezultat ca acestia considera ca fenomenul consumului de droguri este o problema de sanatate publica a comunitatii din care fac parte. De asemenea, ei considera ca este necesara informarea lor in problematica drogurilor si doresc sa colaboreze cu alti actori ai comunitatii precum medici cadre didactice, politisti, etc. in vederea aplicarii unor programe de informare, educare, comunicare asupra drogurilor.

A fost editat un ghid de abordare a problematicii drogurilor pentru parinti intr-un tiraj de 5000 de exemplare.

In a doua parte a anului, s-a infiintat Asociatia Parintilor cu Copii Toxicomani care, pe fondul unor carente legislative privind abordarea terapeutica a toxico-dependentilor, a incitat media romaneasca impotriva Ministerului Sanatatii. Dupa mai multe runde de negocieri, s-a ajuns la un acord intre aceasta organizatie si minister, care a pus bazele semnarii unui protocol oficial de colaborare intre cele doua parti.

3.4.3. Programe scolare

Ministerul Educatiei Nationale a creat cadrul necesar prevazand posibilitatea desfasurarii unor actiuni preventiv educative.

Curriculele scolare optionale (curriculum la alegerea scolii) au abordat teme legate prevenirea consumului de droguri in cadrul orelor de dirigentie, consiliere scolara, biologie, chimie, cultura civica.

In cadrul orelor de dirigentie si consiliere scolara, profesorii diriginti sau alte cadre didactice au solicitat medici, asistenti medicali, psihologi, juristi, reprezentanti ai Ministerului de Interne pentru a prezenta, documentat, aspecte concludente legate de consumul de droguri (teme: "Principalele categorii de droguri si efectele acestora", "Cauzele pentru care ajung tinerii sa consume droguri" etc.).

In ceea ce priveste strategia scolara, s-a urmarit:

realizarea de cursuri de perfectionare pentru profesori la nivel national cu obtinere de competenta in educatia pentru sanatate,

elaborarea tematicii orelor de educatie pentru sanatate,

elaborarea de manuale de educatie pentru sanatate,

pastrarea si dezvoltarea parteneriatelor cu alte organisme guvernamentale si nonguvernamentale pentru dezvoltarea de programe si activitati in acest domeniu.

Materiale de predare

In cadrul Programului National de Sanatate "Prevenirea si controlul dependentei de droguri si a patologiei induse" , Directia de Promovare a Sanatatii si Sanatate Comunitara din cadrul Ministerului Sanatatii a editat un manual de prevenire a consumului de droguri destinat educatorilor pentru sanatate intr-un tiraj de aproximativ 17 000 exemplare care se intentioneaza a fi distribuit in cursul acestui an scolar in toate unitatile de invatamant gimnazial si liceal din mediul urban.

Manualul apartine Organizatiei Mondiale a Sanatatii fiind tradus si adaptat in cadrul Directiei de Promovare a Sanatatii si Sanatate Comunitara in colaborare cu Fundatia Principesa Margareta a Romaniei. El vine in intampinarea solicitarilor si nevoii de informare ale tinerilor privind problematica drogurilor, evidentiate in urma studiului pilot    'Tehnici noi in vederea reducerii cererii de droguri' mai sus mentionat.

In vederea distribuirii si utilizarii eficiente a acestui manual s-a inceput organizarea a 4 programe de pregatire pentru anul acesta prin care vor fi pregatite 84 de persoane, respectiv cate 2 reprezentanti pentru fiecare judet (un reprezentant din reteaua de promovare a sanatatii si un consilier scolar din reteaua Ministerului Educatiei Nationale).

Pana in prezent au avut loc doua programe de pregatire pentru cadre didactice acoperind regiunile Muntenia si Moldova pentru utilizarea manualului Organizatiei Mondiale a Sanatatii 'Tinerii si consumul de droguri'.

In afara manualului OMS, principalele materiale folosite pentru predare sunt pliantele, postere si casete video furnizate de Directiile Judetene de Sanatate Publica prin Serviciile de Promovare a Sanatatii, Centrul National de Promovare a Sanatatii si Programe din cadrul Institutului de Management al Serviciilor de Sanatate, Inspectoratele Judetene de Politie si ONG-uri. De asemenea, au avut loc intalniri de informare intre profesori si diversi specialisti din domeniu (medici, juristi, psihologi, ofiteri, etc.)

Lectorate cu parintii:

Majoritatea scolilor au organizat lectorate cu parintii, in cadrul carora profesorii au abordat problematica legata de consumul de droguri (influenta asupra sanatatii, dependenta, aspectele sociale, aspectele legale).

In demersul lor educativ, scolile au colaborat cu:

Directiile de Sanatate Publica Judetene, mai ales prin Serviciile Judetene de Promovare a Sanatatii si Programe de Educatie pentru Sanatate (care furnizeaza materiale educative, organizeaza seminarii judetene pe tema consumului de droguri), dar si cu cabinetele medicale scolare, spitale, cabinete de planificare familiala;

Inspectoratele Judetene de Politie;

Directiile Judetene de Tineret si Sport;

Directiile Judetene de Protectia Copilului;

Posturi locale de radio si televiziune;

Biserica;

Oficiul pentru Protectia Consumatorilor.

Scoala, si implicit inspectoratele scolare judetene, au dezvoltat parteneriate cu diferite organizatii non-guvernamentale pentru diverse actiuni legate de tema pusa in discutie (procurare de materiale informative, organizare de intalniri de lucru cu elevii, cursuri de perfectionare pentru profesori).

Au fost desfasurate mai multe programe parteneriale in unitatile de invatamant. Astfel, in luna noiembrie 2000 a fost incheiat un protocol intre Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei Nationale privind introducerea manualului Organizatiei Mondiale a Sanatatii 'Tinerii si consumul de droguri' in curicula de educatie pentru sanatate.

Activitatile desfasurate au imbracat, in principal, forma unor intalniri interactive cu elevi, profesori, parinti si ONG pentru tineret. Au fost discutate implicarea elevilor in fenomenul infractional si riscurile majore ale consumului de droguri. Astfel, au fost prezentate cauzele generale ale consumului de droguri, diferitele tipuri de substante stupefiante si efectele lor, precum si modalitatile de prevenire a consumului. Ideea centrala a fost aceea de a oferi tinerilor informatii cat mai corecte si complete in acest domeniu, pentru a putea adopta o atitudine de respingere atunci cand se confrunta cu tentatia folosirii acestor substante.

Prin aceste programe s-a urmarit stimularea dialogului intre cei carora li s-au adresat si specialisti precum si sensibilizarea cadrelor didactice asupra rolului lor in prevenirea consumului de droguri.

Cu ocazia Zilei Internationale de Lupta Impotriva Drogurilor, la nivel national s-au desfasurat campanii mass-media impotriva drogurilor. Aceste campanii au fost organizate in teritoriu de Serviciile Judetene de Promovare a Sanatatii din cadrul Directiilor de Sanatate, in colaborare cu autoritatile locale, ONG-uri.

La nivel national s-a desfasurat Campania de lupta impotriva consumului de droguri, care a primit premiul I al revistei 'Universul media si al promovarii imaginii', revista specializata in transmiterea mesajului publicitar.

La nivel local, prin reteaua nationala de promovare a sanatatii, s-au realizat diverse tipuri de actiuni precum: producerea si difuzarea de spoturi video - TV si audio - radio, producerea si lansarea de single-uri in discoteca, realizarea unui CD multimedia cu informatii pe aceasta tema, conferinte de presa, comunicate de presa, amplasare de banare, editare, distribuire pliante, afise, brosuri, studii privind cererea si consumul de droguri, opinia publica fata de aceste probleme, seminarii, discutii cu elevii, cursuri antidrog, cursuri de formare de formatori, expozitii cu lucrari ale elevilor, expozitii de caricaturi, concursuri de afise, de epigrame, concursuri radio, comunicari stiintifice, distribuire de tricouri inscriptionate cu mesaje specifice, activitati de tipul masa rotunda, workshop - uri, jocuri de rol, discutii panel cu public, marsuri antidrog.

In Bucuresti a fost organizata o Conferinta de presa la Palatul Parlamentului, in colaborare cu Comisia de Integrare Europeana a Parlamentului, cu ocazia careia s-a subliniat importanta abordarii cu o atentie deosebita a problematicii drogurilor si s-a luat o pozitie ferma impotriva adoptarii unor articole ale proiectului Legii privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri. Astfel, in viziunea din acel moment a Ministerului Sanatatii, luand in considerare studiile si experientele de ultima ora ale tarilor cu mare experienta in domeniu, orice abordare a problematicii drogurilor trebuia sa porneasca de la preventiv la punitiv si nu invers. Obiectivul acestor demersuri este favorizarea unor abordari bazate mai mult pe comportamente decat pe produse, facand o distinctie neta intre consum, consumul ocazional si dependenta. Apelul la lege trebuie sa fie insotit de un demers preventiv care sa nu se rezume doar la prevenirea consumului ci si la evitarea transformarii consumului ocazional in dependenta.

La nivel teritorial (judetean) colaborarea cu posturile locale de radio si TV ca si cu presa locala este buna, in majoritatea cazurilor mass-media oferind spatiu de emisie si/sau publicare gratuita.

Mass-media a prezentat in numeroase randuri articole sau emisiuni despre droguri. Televiziunile si posturile de radio au avut emisiuni constante despre sanatate, in cadrul carora s-au facut referiri la problema consumului de droguri si in special a alcoolului si tutunului.

Din pacate, datorita lipsei quasitotale a informatiilor despre droguri a ziaristilor presei centrale, in ultima parte a anului s-a desfasurat o campanie de denigrare si minimalizare a actiunilor Ministerului Sanatatii. Aceasta campanie a vizat atat activitatile de preventie cat si cele de tratament, avand la origine necunoasterea atat a modalitatilor eficiente educative de preventie si a abordarilor terapeutice complete si corecte a toxicomanilor cat si necunoasterea actiunilor concrete intreprinse de Ministerului Sanatatii in acest domeniu.

Mesajele cuprinse in campaniile mass-media au rolul de a imbunatati constientizarea de catre populatie a riscurilor asociate consumului de droguri.

Reducerea consecintelor consumului de droguri se poate realiza prin :

informare si educare

facilitarea accesului la servicii medicale si sociale

outreach work

facilitarea accesului la echipamente si materiale sanitare (ace si seringi de unica folosinta)

asigurarea tratamentul de substitutie

Daca ar fi sa facem o ierarhie a riscurilor, atunci mesajele de preventie care ar trebui raspandite ar fi:

Nu incepe niciodata sa consumi droguri, sau, daca ai incercat, renunta;

Daca totusi consumi droguri, foloseste orice alta modalitate cu exceptia injectarii;

Daca continui sa te injectezi, evita sa faci asta comun cu alte persoane;

Daca ai neaparata nevoie sa refolosesti o seringa, foloseste-o numai pe a ta de fiecare data.

Riscurile implicate de consumul intravenos de droguri sunt:

infectarea cu HIV si AIDS;

contactarea hepatitelor B, C si a bolilor cu transmitere sexuala;

supradozele (care pot provoca moartea);

alte consecinte negative asupra sanatatii (afectiuni ale aparatelor si sistemelor organismului, tulburari ale Sistemului Nervos Central, etc.);

consecinte negative in plan social (criminalitatea, ruperea de familie, absenteismul scolar, etc.).

Trebuie mentionata si o alta veriga importanta in strategia de reducere consecintelor dar si a cererii de droguri in general, reprezentata de liniile telefonice de ajutor.

In anul 2000 in Bucuresti au existat 3 servicii telefonice de tip Hot-Line acestea nefiind specifice pentru problematica drogurilor.

"TOXAPEL": este un serviciu telefonic de urgenta realizat de Departamentul de Toxicologie al Spitalului Clinic Central de Copii "Grigore Alexandrescu" - Bucuresti, destinat informarii populatiei asupra modului in care trebuie acordat primul ajutor unui copil intoxicat pana la sosirea salvarii sau pana la prezentarea la spital. "TOXAPEL" functioneaza non-stop si acopera intreg teritoriul tarii putand fi apelat de acasa, de la orice telefon public sau mobil.

Cel de al doilea serviciu telefonic de tip Hot-Line functioneaza in cadrul Laboratorului de Sanatate Mentala, sector 3, la Centrul de Criza pentru Adolescenti si Tineri. Functioneaza numai intre orele 9-18 si ofera consiliere inclusiv in problematica drogurilor persoanelor care doresc sa se informeze, consumatorilor sau persoanelor care au fost deja internate pentru dependenta.

Asociatia ARAS (Asociatia Romana Anti-Sida) a infiintat o linie telefonica Hot-Line la Bucuresti, Constanta si Iasi pe probleme legate de SIDA, care abordeaza si modalitati de prevenire a consumului de droguri, fiind cunoscut ca unul din comportamentele de risc frecvent asociate consumului de droguri este sexul neprotejat.

Anul acesta a fost pregatit un specialist din cadrul Ministerului Sanatatii in problematica 'liniilor telefonice de ajutor in domeniul drogurilor' de catre Fundatia Europeana de Servicii Telefonice de Ajutor in domeniul drogurilor (F.E.S.A.T.). Ca urmare a acestui program de pregatire s-a reusit, printr-o propunere competenta de proiect, obtinerea finantarii din partea Fundatiei pentru o Societate Deschisa a unui prim centru de helpline specializat in problematica drogurilor. Urmeaza ca in cursul anului 2001 acest centru sa fie deschis in Bucuresti, el dorindu-se a fi un centru pilot pe baza experientei caruia sa se infiinteze si altele.

Scopul lui este realizarea unei informari corecte a populatiei despre droguri si efectele lor, despre legislatia existenta si cea in curs de adoptare, precum si despre serviciile medicale si sociale la care se poate apela.

Obiectivele declarate ale acestui centru sunt:

crearea unui curent de opinie care sa contribuie la destigmatizarea persoanelor consumatoare si a celor dependente de droguri;

Oferirea de informatii despre droguri;

Oferirea de informatii despre simptome, situatii de criza, unitatile medicale si centrele de consiliere la care se poate apela;

Informarea corecta cu privire la legislatia in domeniu si cea conexa.

Grupul tinta este reprezentat de persoanele care consuma droguri, persoanele dependente de droguri, de tineri, de persoane din anturajul consumatorilor si toxicodependentilor si de persoanele implicate in procesul de educatie a tinerilor

Servicii oferite sunt informare si consiliere prin telefon si informare la biblioteca centrului.

Noutatea acestui centru in ansamblul serviciilor telefonice de ajutor in domeniul drogurilor din tara noastra consta in politica centrului concretizata urmatoarele:

a) Destigmatizarea

Se pleaca de la premisa ca problema dependentei de droguri nu apartine doar persoanei toxicodependente, ci in egala masura este si responsabilitatea familiei si a anturajului. S-a constatat ca aparitia toxicodependentei este favorizata de carente la nivel relational si al comunicatiei Astfel, lipsa unui dialog real in familie, sentimentul de a fi neinteles (Nimeni nu ma intelege), sentimentul esecului (Sunt un nimeni. Tot ce fac este sortit esecului) pot constitui factori favorizanti pentru debutul in acest comportament. Tot in categoria acestor factori pot fi mentionati si dorinta de distractii asociata cu lipsa unor alternative sanatoase, dorinta de a fi autonom fara a avea dimensiunea reala propriilor limitele, nevoia de noi initiative impreuna cu anturajul sau, etc.

b) Sanse egale

Trebuie avut in vedere faptul ca potentialii clienti pot avea diferite apartenente etnice, religioase, orientari sexuale, clasa sociala, varsta. Persoanele care lucreaza in acest domeniu trebuie sa fie constiente de aceste diferente si sa le accepte, asigurandu-se in acest fel ca serviciile oferite pot atinge toate tipurile de persoane care apeleaza aceste servicii.

c) Confidentialitatea

Trebuie sa se pastreze confidentialitatea informatiilor atat de la clienti cat si de la cei care lucreaza in cadrul centrului, in masura in care acest lucru este cu putinta. Daca exista limite ale confidentialitatii, acestea trebuie declarate clar de la inceput, dandu-se exemple despre implicatiile unor eventuale destainuiri pentru clienti si pentru cei care lucreaza. Acestia trebuie informati care este politica centrului privind confidentialitatea, la ce tip de informatii se refera si fata de cine se pastreaza confidentialitatea. De asemenea, trebuiesc mentionate conditiile in care pot fi dezvaluite informatiile confidentiale.

Este foarte important ca aceste aspecte sa fie bine cunoscute si intelese, atat in centru cat si in afara lui.

d) Sursa informatiilor oferite

Responsabilii acestor servicii trebuie sa stie care sunt sursele de informare si sa verifice daca ele sunt corecte, sa stie de ce informatii dispun. Baza de informatii se realizeaza astfel incat sa reflecte nevoile clientilor

Un ultim pas al demersului preventiv este prevenirea recaderilor.

In sens larg, recaderea se poate defini ca fiind o serie de evenimente care sunt urmate sau nu de intoarcerea la comportamentul pe care o persoana dorea sa il schimbe. In sens restrans, ea este o intrerupere clara a regulilor pe care si le-a impus o persoana despre marimea si structura comportamentului fata de droguri - regulile de abstinenta: ce are voie, ce nu are voie, la ce produse se refera ( de exemplu daca se refera si la alcool).

De multe ori recaderile sunt legate de consumul de alcool ( nu de abuzul de alcool). De aceea este important sa nu uitam alcoolul atunci cand elaboram strategia de preventie, consumul acestui drog legal fiind o parte importanta a prevenirii recaderilor pentru drogurile ilegale. De asemenea, o atentie deosebita trebuie acordata situatiilor cu risc sporit (situatii conflictuale, presiunea sociale sau expectatii sociale neindeplinite, dificultati relationale, etc.)care se definesc ca orice situatie care ameninta simtul de control individual (auto-eficienta) fata de comportamentul propus.

Organizatia Mondiala a Sanatatii este de asemenea foarte implicata in prevenirea dependentei de droguri, elaborand si desfasurand in ultimii ani mai multe programe in acest sens. Experienta acestor ani a condus la fundamentarea ideii ca in demersul educativ mesajele negative nu si-au dovedit eficienta, mult mai bine primita fiind informarea corecta si completa in cadrul unor activitati cu caracter participator. Semnificativ pentru aceasta abordare este parerea doamnei Maristela G. Monteiro, M.D., Ph.D., Coordonator al departamentului Managementul Dependentei de Droguri din cadrul Organizatia Mondiala a Sanatatii: 'Literatura stiintifica a demonstrat ca este mult mai probabil ca tinerii sa raspunda pozitiv la o informare faptica despre consumul de droguri si despre comportamentele la risc decat atunci cand sunt utilizate tactici care sa provoace frica sau informatii exagerate despre consecintele negative ale consumului de droguri. Tinerii au nevoie de informatii faptice, astfel incat sa poata lua decizii in ceea ce priveste comportamentul lor in cunostinta de cauza. Este putin probabil ca simpla oferire a unor informatii sa conduca la o schimbare a comportamentului lor, acestea necesitand a fi completate cu abilitati care sa fie potrivite si de o participare semnificativa din partea societatii.'