Educatia si rolul ei in dezvoltarea psihica umana

Educatia si rolul ei in dezvoltarea psihica umana.

Educatia consta in actiuni, activitati si influente care includ fiinta umana ca pe un factor activ, au un continut cerintelor societatii, se realizeaza in mod organizat, intentionat, sistematic si pe lungi perioade de timp, uzeaza de metode si strategii fundamentate stiintific, sunt conduse de persoane competente, special calificate.

Rolul educatiei in dezvoltarea psihica

1. Educatia este cel de al doilea transformator al potentialului ereditar in componente psihice.
2. Educatia orienteaza convergent cu scopurile sale influentele mediului si chiar contribuie la intensificarea influentei acestuia.
3. Educatia dezvolta mecanismele superioare ale psihismului uman, cum ar fi perceptiile complexe, gandirea formala, memoria verbala, etc.
4. Educatia proiecteaza dezvoltarea psihica a copiilor si tinerilor si urmareste in mod sistematic realizarea acestor proiecte.
5. Spre deosebire de mediu, educatia asigura dezvoltarea psihica deplina a fiintei umane.
6. Educatia este cea care stimuleaza dezvoltarea psihica in mod sistematic prin crearea unor decalaje optime intre posibilitatea persoanei si cerinte si sprijina depasirea acestor decalaje.
7. Intr-o anumita masura, educatia poate accelera dezvoltarea psihica, dar acest lucru nu se poate face fara a se tine cont de conditiile ereditare.
8. Rolurile educatiei nu pot fi insa realizate decat in interactiunea cu ceilalti doi factori.

Acesti factori au fost grupati dupa criteriul interioritatii sau exterioritatii lor in fiinta umana si astfel ereditatea a fost considerata factor intern, iar mediul si educatia, factori externi. Dar pe masura ce s au exercitat influentele din partea mediului si educatiei si s au construit componente psihice, acestea au devenit factori interni care au conditionat eficienta influentelor de mediu si educatie. In cadrul acestor factori interni de ordin fiziologic, motivatia este cel mai important pentru ca ea creaza receptibilitate si disponibilitate, care o adauga receptibilitatii si disponibilitatii ereditatii in confruntarea cu influentele de mediu si educatie.

Dezvoltarea psihica

Esenta fiintei umane este bio psiho sociala si de aceea si dezvoltarea ei ontogenetica are 3 planuri principale biologic, psihosocial, psihic.

Dezvoltarea biologica se refera la cresterea in inaltime si greutate, schimbarea raporturilor inaltime si greutate, schimbarea raporturilor dintre cap, trunchi si membre, la functionarea si maturizarea diferitelor organe, la functionarea si maturizarea functionala a sistemului nervos. Dezvoltarea biologica este mai accentuata in prima etapa a ciclului dezvoltarii si apoi incetineste foarte mult si se opreste, sub aspectul aparitiei de noi componente.

Dezvoltarea psiho sociala incepe timpuriu dar se desfasoara treptat si consta in fomarea de capacitati si abilitati care permit comunicarea cu cei din jur, integrarea in grupuri, asumarea de statute si roluri sociale, insusire de valori, norme, modele.

Dezvoltarea psihica se refera la formarea treptata a diverselor componente psihice.

Intre cele doua planuri exista foarte stranse legaturi si conditionari. Dar nu sunt sincronizari absolute in desfasurarea lor. In prima parte a vietii, dezvoltarea biologica este accelerata, dar cea psihica este treptata. La sfarsitul adolescentei, cea fizica, de crestere in inaltime, stagneaza, iar cea psihica este mai semnificativa. Vigotski afirma si sustine prin fapte ca daca fiinta umana poate sa realizeze relatii bogate si stimulative cu mediul sau social, ea are sansa sa se dezvolte mai bine (mama vorbeste cu cel nascut si chiar cu cel nenascut, contribuind la dezvoltarea     capacitatii lui de comunicare). Totodata, achizitiile in plan verbal, al afectivitatii, etc, conditioneaza calitatii relatiilor cu ambianta. Cele 3 planuri de dezvoltare ontogenetice se intrepatrund, se inter influenteaza si ele insele rezulta din interactiunea celor 3 factori fundamentali.

Definitie Dezvoltarea psihica este formarea in timp a proceselor, insusirilor si structurilor psihice, si schimbarea si restructurarea lor la niveluri functionale tot mai inalte.

Dezvoltarea psihica este de foarte lunga durata inainte de nastere -> toata viata . In 1973 Regel a propus, pentru toti cei care se ocupa de problemele dezvoltarii, ideea ca dezvoltarea se desfasoara pe intreaga viata.

1. Dezvoltarea psihica are o directie calitativa ascendenta, iar Henry Wallon a considerat ca ea are un drum in spirala. Asta inseamna ca ea nu presupune adaosuri constante, egale, previzibile, ci este un proces cu mare variabilitate, de extrema complexitate, presupunand inaintari, dar si intoarceri, prin aceasta ilustrandu se drumul spiralat, insa intoarcerile fiind realizate de la un nivel mai inalt, asupra unor componente deja achizitionate. Totodata, pe acest drum spiralat pot aparea stagnari aparente care sunt de fapt acumulari cantitative de scurta durata si nu tulbura semnificativ adaptarea la ambianta. Un alt eveniment pe drumul spiralat poate fi regresarea, adica intoarcerea la componente caracteristice pentru varste anterioare, regresare care are deasemenea o durata scurta si nu perturba adaptarea. Aceste evenimente sunt rezultatul marii variabilitati in interactiunea factorilor fundamnetali. Dar acele stagnari si regresii care sunt de durata si perturba adaptarea la ambianta sunt semne care ies din linia normala a dezvoltarii psihice crize de dezvoltare. Erik Erikson sustine ca sunt perioade de mare vulnerabilitate dar si de potential crescut, asa ca ele intra in legitatea dezvoltarii psihice.
2. Dezvoltarea psihica este totdeauna concreta si individuala pentru ca

a)      fiecare fiinta are propriul sau genom.

b)      Interactiunea factorilor fundamentali se realizeaza intr-o maniera foarte variata si contureaza astfel un drum de viata al fiecaruia.

c)      In afara factorilor fundamentali intervin factorii complementari (evenimentele de viata, fenomenele naturale sau sociale ce devin foarte semnificative pentru o anumita persoana si pot schimba ceva din drumul propriei dezvoltari, ele apar aleator si de aceea fac sa fie concreta si perosnala dezvoltarea fiecaruia

Dezvoltarea cam la mijlocul preadolescentei a capacitatilor si mecanismelor de autodeterminare si autoeducare, astfel, cel in cauza poate cauta activ anumite stimulari care sa-l sustina dezvoltarea, poate selecta, poate favoriza actiunea lor, poate raspunde activ la ele; emergenta psihica, viata psihica apartine fiintelor vii si este ea insasi intr-o continua dinamica si dezvoltare din care pot rezulta progrese in dezvoltarea psihica generala, astfel cercetatorii au propus un nou concept care expira cele spuse mai sus - automodificabilitate, un nou concept de emergenta spihologica - metacognitie - fenomen care apare in copilarie si inseamna a cunoaste propriile capacitati spre a le putea investi mai eficient in situatiile cele mai potrivite. Aceasta dezvoltare concreta si individuala poate fi observata de la o persoana la alta dupa durata, viteza, efect adaptiv, efort pentru a se produce.

3. Dezvoltarea psihica este sistemica, adica fiecare aparitie, schimbare sau transformare a meacnismelor psihice se realizeaza in legaturi stranse cu intregul sistem si isi defineste valoarea adaptiva independent de locul pe care il ocupa in cadrul sistemului. Acele schimbari care nu au vaolare adaptiva pentru intregul sistem sunt efemere, intamplatoare si nu contribuie la dezvoltarea generala, psihica. Totodata manifestarea concreta a dezvoltarii unei componente psihice depinde de relatiile ei supra si sub ordonate din cadrul sistemului.
4. Dezvoltarea psihica este stadiala. Aceasta caracteristica a dezvoltarii psihice consta in faptul ca intr un anumit interval de timp se produce in mod corelat stimulari calitative si cantitative care diferentiaza acest interval de altele si astfel in ansamblul ei dezvoltarea psihica nu este o desfasurare amorfa si strict continua ci este atat continua cat si discontinua. Stadialitatea dezvoltarii psihice a fost demonstrata de straluciti reprezentanti ai psihologiei copilului si adolescentului precum Henry Wallon care a relevat o stadialitate a dezvoltarii afective si apoi a personalitatii, Jean Piajet cu stadialitatea inteligentei dezvoltarii umane, Freud cu o stadialitate psiho-sexuala, Erikson cu cea psiho-sociala. In legatura cu stadialitatea dar si caracteristica de sistem, Golu presupune doi parametri de analiza foarte importanti, 1 - profilul de stare valorile, nivelurile atinse de principalele coordonate sau comonente ale sistemului stadiilor, si 2 - profilul fazic, care se refera la variatia in timp a acestor coordonate, realizata intr o zona de siguranta pentru sistemul respectiv, fiinta respectiva.

Legile generale ale dezvoltarii psihice

Legea interactiunii optime a factorilor fundamentali ai dezvoltarii psihice 3 moduri principale de realizare a interactiunii optime

1. Trebuie sa existe o concordanta in timp intre desfasurarea perioadelor sensibile si exercitarea influentelor din partea mediului si educatiei. Principalele abateri de la aceasta modalitate de interactiune sunt urmatoarele

a)      influentele de mediu si educatie se pot exercita mai devreme decat derularea perioadei sensibile => rezultate in dezvoltarea psihica, cu efort si consum de timp si care raman instabile.

b)      Infulentele d mediu si educatie se pot exercita dupa derularea perioadei sensibile => se pierde mult din disponibilitatea ereditara, rezultate cu consum de timp si efort, mai stabile dar limitate.

2. Concordanta calitativa si cantitativa a influentelor de mediu si educatie si derularea perioadei sensibile

a)      Calitatea si cantitatea influentelor de mediu si educatie se afla intr-o masura intr-o masura insuficienta, existand astfel subsolicitare si facand sa se piarda disponibilitatea ereditara iar dezvoltarea psihica sa fie limitata sau chiar sa ramana in urma. Este un fenomen care apare frecvent in familiile defavorizate in zonele defavorizate.

b)      Suprasolicitarea care poate conduce la rezultate exceptionale pentru moment dar exista si riscul instalarii oboselii cronice, a surmenajului, a respingerii efective a acelor influenti de catre cel in cauza. Mai nou autosuprasolicitare gasita la unii elevi cu aspiratii foarte inalte si la perfectionisti.

Concordanta calitate si cantitate a influentelor de mediu si educatie atat in raport cu perioada sensibila actuala cat si cu zona de proxima dezvoltare (Vigotki - Daca un elev desfasoara impreuna cu altul o activitate cu succes, atunci intr-un timp relativ apropiat, el o va putea desfasura singur).