Nivelul de aspiratii si comportamentul persoanei

Nivelul de aspiratii si comportamentul persoanei

A. Nivelul de aspiratii si raportul acestuia cu comportamentul persoanei. Caracterul deschis al sistemului care este persoana se exprima prin existenta dorintelor, sperantelor, asteptarilor, aspiratiilor, scopurilor si idealurilor spre care aceasta tinde.

Ele formeaza latura proiectiva a constiintei umane si exprima specificul motivational al conduitei omului (stimularea ei din perspectiva viitorului, reprodusa in plan mintal prin imaginea anticipativa). Formulandu-si ipoteze si scopuri, persoana se deplaseaza comportamental de la un obiectiv la altul, de la un nivel de activitate la altul, de la un "partener" la altul, de la un grup la alt grup. Astfel, ea se inconjoara de un veritabil camp de interactiune prin care mecanismele proiective regleaza contactele cu alte persoane, facand posibila comunicarea, compararea si cunoasterea interpersonala⁽¹.

Aspiratiile si asteptarile sunt implicate peste tot unde este vorba de viitorul profesional al individului, de "miscarea" sa in sistemul sarcinilor, functiilor si pozitiilor sociale - altfel spus, in desfasurarea biografiei sale ocupationale, morale si sociale. In literatura de specialitate, latura proiectiva a persoanei este exprimata prin termenul nivel de aspiratii, lansat de "scoala dinamista" a lui Kurt Lewin. Nivelul de aspiratii se alimenteaza din trei surse principale:

i) interactiunea subiect-sarcina;

ii) interactiunea persoana-semeni;

iii) normele grupului.

i) Interactiunea subiect-sarcina. Kurt Lewin (2, p.137) alege exemplul unei persoane care, tragand la o tinta al carei centru are valoarea de 10 puncte, realizeaza 6 puncte. La incercarea urmatoare se decide sa realizeze 8 puncte si realizeaza 5 puncte; este dezamagita, dar pentru urmatoarea incercare se decide sa realizeze din nou 6 puncte. Dupa modelul lui Lewin, intr-o asemenea secventa distingem urmatoarele elemente:

1 - performanta anterioara;

2 - punerea in functiune a nivelului de aspiratii;

3 - executarea actiunii si obtinerea noii performante;

4 - reactia la nivelul de realizare;

5 - sentimentul de succes/esec;

6 - abandonarea actiunii sau continuarea ei pe un nou nivel de aspiratii.

In legatura cu punctele 2 si 3 se ridica urmatoarele intrebari: Ce anume determina nivelul de aspiratii? Care sunt reactiile la realizarea/nerealizarea lui? Kurt Lewin identifica urmatorii factori: scopul actiunii, scopul ideal, diferenta interna si nivelul de incredere.

Scopul unei actiuni este doar o parte din scopul total al individului. Acest scop total poate include scopuri himerice, o dorinta ceva mai realista, un nivel pe care persoana il considera de atins in momentul imediat urmator (nivelul 1 incredere) si, in sfarsit, nivelul cel mai coborat (in conditii potrivnice). Scopul unei actiuni se apropie sau se departeaza de scopul ideal. Aceasta este "diferenta interna". Mai exista si "diferenta de scop sperata": diferenta dintre nivelul scopului si nivelul performantei sperate (11). Diferenta de "scop sperata" depinde de gradul subiectiv de probabilitate, evaluat de subiect. Expresia probabilitatii subiective este nivelul de incredere. Nivelul noii performante (punctul 3 din secventa Lewin) reprezinta "scorul reusitei". Diferenta dintre nivelul de aspiratii si scorul reusitei (in exemplul nostru - 5 puncte) constituie "diferenta de reusita"; ea poate fi pozitiva sau negativa (de unde satisfactii nesperate de genul "mi-a pus Dumnezeu mana pe cap" sau, dimpotriva insatisfactii nesperate, echivalate de subiect cu "ghinionul")⁽².

Sensul si marimea diferentei de reusita determina decisiv reactia la diferenta (la noua performanta). Este evident ca o mare diferenta pozitiva va implica perseverarea in actiune de pe un nivel superior de aspiratii, realizandu-se asa numita "autonomie functionala a motivatiei".

In concluzie, persoana functioneaza ca un sistem reglat din punct de vedere motivational, printr-un mecanism de feedback pozitiv (Prigogine), care o impinge in directia dezvoltarii nivelului de aspiratii. In societatile moderne (deschise), acest mecanism psihosocial este una dintre principalele cauze ale dinamicii sociale. Totodata, el poate avea efecte perverse, printre care "maxima incompetenta" (Peter).

ii) Interactiunea persoana-semeni este cea de-a doua sursa din care se alimenteaza nivelul de aspiratii. Pentru majoritatea indivizilor, aspiratiile sunt determinate in buna masura de performantele altor indivizi. Acesti indivizi pot apartine aceluiasi grup sau unor grupuri adverse - egale, inferioare sau superioare ca statut si rol social.

In general, individul tinde sa se identifice cu grupul sau: nivelul mediu de reusita al grupului devine norma a sa, prin care-si defineste statutul. Cercetarile experimentale au impus urmatoarele concluzii:

- subiectii care au reusite superioare mediei grupului isi asuma niveluri de aspiratii inferioare posibilitatilor lor;

- subiectii care au reusite inferioare mediei au un "scor de diferenta" pozitiv, iar cei ce se apropie de media grupului au un scor usor pozitiv;

- nivelul de aspiratii creste cand subiectul se compara cu un grup inferior care are performante mai bune (studentul care se compara cu elevii mai performanti ca el);

- nivelul de aspiratii scade cand subiectul se compara cu un grup superior care are performante mai slabe (elevul care se compara cu studentii mai putin performanti decat el).

iii) Normele grupului sunt determinate cultural. Ele afecteaza profund aspiratiile indivizilor. Indivizii considera, de obicei, ca nu este de dorit sa te situezi nici sub norma de grup, dar nici deasupra normei. Ei tind mai degraba spre un optimum decat spre un maximum.

Un factor important in orientarea subiectului spre sarcini tot mai diferite il constituie dorinta de a depasi actuala "zona accesibila" de activitate; totalitatea regiunilor de activitate accesibile se numeste, in psihologia sociala, spatiul liberei miscari (in limbajul filosofiei sociale, se poate spune "orizont de viata").

Largirea acestui "spatiu social" este un factor stimulator pentru evolutia persoanei in sistemul status-urilor si rolurilor sociale. Ea explica multe dintre fenomenele de "ecologie sociala" (trecerea dintr-un grup profesional in altul, din rural in urban, din orase mici in orase mari, din tari subdezvoltate in tari dezvoltate, din societati inchise in societati deschise).

Asa cum conformarea la normele de grup explica reproducerea pe scara larga a grupurilor, a status-urilor si rolurilor (vezi reproducerea profesionala in cadrul unei familii), tendinta de depasire a normelor, de largire a "spatiului liberei miscari" este o explicatie a dinamicii sociale, a circulatiei indivizilor intre sectoarele si nivelurile unei societati. Diferenta dintre cele doua atitudini se explica si prin factori de personalitate (ambitia, prudenta, curajul de a face fata realitatilor potrivnice), dar ea se datoreaza in ultima instanta situatiilor sociale si normelor de grup, care sadesc in persoana nivelul de aspiratii.

Butada conform careia "in traista fiecarui soldat zace un baston de maresal" este mai degraba literara decat stiintifica; cercetarile efectuate de scoala lui Pierre Bouridieu pe tema biografiei si a destinului personal dovedesc ca de-a lungul vietii, un individ se poate deplasa "in sus" fata de pozitia initiala (statutul familiei de provenienta), dar in marea majoritate a cazurilor aceasta ascensiune este limitata (cu cat urca mai "sus", cu atat urca mai greu, pana cand ascensiunea se blocheaza); cazurile de cariere stralucitoare, gen Napoleon Bonaparte, se explica fie prin situatia social-istorica exceptionala (razboi, revolutie etc.), fie prin traseul atipic parcurs de un individ (in raspar cu normele sociale ale evolutiei pe scara sociala). Asa se explica, in ultima analiza, caracterul relativ "ordonat" al dinamicii sociale, pe care Bourdieu il surprinde in conceptul de "reproducere" (3), echilibrul ce exista intre conservare si schimbare, intre stabilitate si dinamica sociala. Tocmai aceasta "ordine" relativa a evolutiei sistemelor sociale face posibila cunoasterea stiintifica a acestora.