LA PSIHOLOGIE JUDICIARA - PERSONALITATEA INFRACTORULUI

UNIVERSITATEA DE VEST "VASILE GOLDIS" ARAD

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, STIINTE ALE EDUCATIEI SI ASISTENTA SOCIALA

SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE

REFERAT LA PSIHOLOGIE JUDICIARǍ

PERSONALITATEA INFRACTORULUI

CUPRINS

Factorii implicati in determinarea comportamentului infractorului

Caracteristici ale personalitatii si modificarile sale pe parcursul executarii pedepsei cu inchisoarea

Tipologia infractorului

1.4 Personalitatea infractorului recidivist

1.1 Factorii implicati in determinarea comportamentului infractorului

Comportamentul infractorului este influentat de o serie de factori, dupa cum urmeaza:

Factori endogeni (interni)

Factori exogeni (externi)

Factorii endogeni sunt:

Factori neuro-psihici: disfunctii cerebrale;

Deficiente intelectuale: capacitatea intelectuala redusa care il impiedica in anticiparea consecintelor actiunilor intreprinse (ex.: traieste mai mult in prezent);

Tulburari ale afectivitatii: acest lucru creeaza probleme serioase pe linia adaptativa si anume:

- stari de frustrare;

- dorinta unei vieti mai usoare;

Tulburari caracteriale: imaturizare caracteriala, si consta in:

-instabilitate afectiva;

-autocontrol insuficient;

-impulsivitate, agresivitate;

-subestimarea greselilor;

-respingerea normelor.

Factorii extrogeni sunt:

grupul si influenta lui nefasta

climat familial

- familii dezorganizate;

- familii conflictuale.

Cercetarea personalitatii infractorului implica un camp larg de investigatii asupra fiintei umane concepute ca un intreg (Eysenck). Jean Pinatel in "Personalitatea criminala" considera ca trecerea la act constituie elementul decisiv. Conditiile trecerii la act sunt comandate la infractorii care comit acte grave, de un nucleu al personalitatii ale carui componente sunt

egocentrismul;

labilitatea;

agresivitatea;

indiferenta afectiva.

Nucleul personalitatii criminale este o structura dinamica, este reunirea si asocierea componentelor amintite, dintre care nici una in sine nu este anormala.

Jean Pinatel pune un accent deosebit asupra faptului ca nucleul personalitatii nu este un dat, ci o rezultanta. Analizand comportamentul infractional, autorul arata ca "infractorul nu este retinut in savarsirea actului sau de oprobriul social, deoarece este labil, incapabil sa se organizeze pe termen lung si, tot asa, nu este in stare sa depaseasca obstacolele care apar in calea actiunii lui criminale, deoarece el este dinamic si eminamente agresiv.

In acelasi timp, el reuseste sa depaseasca si aversiunea fata de acte odioase, caci, fiind indiferent afectiv, nu-i pasa de nimeni, nu nutreste sentimente de simpatie fata de nimeni si, in consecinta, poate comite orice infractiune. "[1]

1.2 Caracteristici ale personalitatii si modificarile sale pe parcursul executarii pedepsei cu inchisoarea

Ca element al personalitatii, afectivitatea duce greul frustrarilor impuse de privarea de libertate. Este un izvor al multor framantari subiective sau conflicte interpersonale, manifestarile afective fiind un seismograf sensibil al dinamicii sufletesti a detinutilor pe timpul executarii pedepsei. Un alt element al personalitatii este motivatia. La persoanele private de libertate ea prezinta o mare complexitate:

. un prim grup de aspecte cuprinde motivele prezentate de fiecare subiect ca fiind explicatia faptei comise;

. al doilea grup se refera la motivele unor conduite disfunctionale, precum si sursele de satisfactii - insatisfactii pe parcursul executarii pedepsei.

In ceea ce priveste motivatia (justificarile) infractiunilor, in ciuda apartenentei diversitatii, pot fi totusi distinse cele elaborate inaintea comiterii infractiunii, de cele fabricate dupa.

O alta componenta a personalitatii, vointa, reclama o reprezentare realista, deoarece in munca de reeducare a detinutilor se apeleaza la indemnuri adresate vointei si se uita ca actul vointei implica satisfacerea anumitor nevoi. In cazul, frecvent de altfel, in care detinutul isi pierde increderea in posibilitatea de integrare sociala, vointa incepe sa fie orientata spre actiuni care-l indeparteaza si mai mult de asteptarile cadrelor. In acest sens, putem enumera: acte de bravada, tatuaje, detinuti mai puternici. In concluzie, se poate vorbi cu greu in penitenciar de modificarea vointei.

Trasatura de personalitate care este supusa cel mai mult influentelor grupului de apartenenta este temperamentul. In situatia cand in aceleasi grupuri se intalnesc mai multi indivizi cu acelasi temperament, se instaleaza o atmosfera caracteristica:

. un climat rece si indiferent - la flegmatici;

. liniste meditativa - la melancolici;

. un activism calm zgomotos - la sangvini;

. o tensiune, intrerupta de rabufniri agresive - la colerici.

Totusi, temperamentul nu creeaza prin el insusi, in penitenciar, probleme deosebite, care sa influenteze asupra bunului mers al grupului. Legat de motivatia actului infractional comis, detinutii il prezinta ca fiind finalul unui proces fara alternative, ca oricine in locul lor ar fi procedat la fel, vina fiind atribuita altora.

1.3 Tipologia infractorului

In cadrul mediului privativ de libertate putem intalni diverse tipuri de personalitate ale infractorului:

. Infractorul inveterat - acesta are un comportament repetitiv obisnuit care face sa apese o amenintare grava asupra securitatii semenilor sai, prin: agresivitate persistenta, indiferenta absoluta in privinta consecintelor. Poate fi definit anormal, dar trebuie tinut cont ca la scara mondiala nu exista uniformitate in privinta interpretarii notiunii de infractor inveterat.

. Infractorul primejdios - notiunea de caracter primejdios nu se sprijina nici pe consideratiuni juridice, nici pe consideratiuni clinice. Aceasta clasificare implica mai mult necesitatea de a recurge la masuri severe fata de infractor. Notiunea de infractor se bazeaza pe urmatoarele criterii: gravitatea infractiunii, numarul de infractiuni savarsite, starea mintala a infractorului, probabilitatea ca infractorul sa continue sa fie o amenintare pentru securitatea publica daca este pus in libertate.

. Infractorul dificil - spre deosebire de infractorul primejdios, acesta este astfel denumit de catre autoritatile corectionale din cauza greutatilor pe care le are de a se adapta rigorilor si privatiunilor detentiei, mai cu seama din cauza personalitatii sale intr-un mediu fizic strict delimitat, pe o perioada de timp considerabila. Ei sunt produsul conditiilor si privatiunilor specifice vietii din inchisoare, care tinde sa cauzeze claustrofobia si care de fapt ocazioneaza la detinuti toate aceste simptome. Detinutii dificili sunt pur si simplu aceia care pun probleme administrative mai curand decat problemele de securitate.

. Detinutul pe termen lung - intemnitarea pe termen lung este o notiune relativa fiindca este in functie de existenta sau absenta pedepsei capitale. Totusi in ceea ce priveste aceasta categorie de detinuti este posibil sa facem deosebirea intre detinuti care pot sa prezinte o amenintare fizica pentru societate, pentru personalul inchisorii, pentru alti detinuti si cei care au fost condamnati la o pedeapsa de lunga durata, fiindca societatea considera crima pe care, au savarsit-o asa de oribila, incat o lunga condamnare este singurul mijloc de a stigmatiza asemenea fapte. Cu cat pedeapsa este mai lunga, cu atat conditiile in care ea este ispasita sunt mai stricte si cu atat mai mult izolarea si alienarea detinutului vor fi mai durabile.

1.4 Personalitatea infractorului recidivist

O ideee     in materia recidivei dezvolta Eysenck. Problema psihologica pe care acesta vrea s-o lamureasca pe acest plan este cea a "paradoxului criminal". De ce infractorul - si mai cu seama recidivistul - comite actele sale cand stie ca in cele din urma va fi pedepsit? In explicarea acestui paradox, Eysenck se refera la "legea secventei temporale" stabilita de psihologul american O. H. Mawrer, dupa care: "un anumit act (infractional) uman este determinat nu numai de consecintele lui, ci si de aparitia in timp a respectivelor consecinte". Cu alte cuvinte "cand o actiune are doua consecinte, una premiala (pozitiva) si alta de sanctiune (negativa), ambele consecinte fiind (teoretic) egale ca pondere (echiprobabile), atunci situatia (conflictuala) se rezolva in functie de consecinta probabila cea mai apropiata (ca aparitie in timp). In cazul unui act infractional, consecinta imediata este premial pozitiva, in sensul ca da o satisfactie imediata morala sau materiala, cata vreme sanctiunea legala este mai indepartata in timp si comporta un grad de incertitudine"

Alaturi de egocentrismul marcat, personalitatea delicventului mai este caracterizata si printr-o imaturitate persistenta. Insesi actele antisociale sunt semen evidente ale unei imaturitati, ale faptului ca infractorul este imatur, fie pe plan intelectual, fie pe plan afectiv. Imaturitatea intelectuala nu trebuie inteleasa ca fiind identica cu un coeficient de inteligenta (I.Q.) scazut. Imaturitatea intelectuala inseamna capacitatea redusa de a stabili un raport rational dintre pierderi si castiguri in proiectarea si efectuarea unui act infractional

Cunoasterea personalitatii infractorului recidivist constituie fundamentul masurilor ce se intreprind pentru a se realiza prevenirea eficienta a comportamentului deviant.

Atitudinea comportamentala a celor care comit fapte antisociale se afla in stransa relatie cu mediul educational, formativ, cu factorii psihosociali individuali si de mediu care mentin recidiva.

Caracteristicile psihologice ale infractorului recidivist ar putea fi:

. Tendinta de a merge cu banda;

. Semne de neadaptare;

. Vanitos si egocentric;

. Primeste greu dezaprobarea;

. Il stimuleaza aprobarea.

Prezinta o imaturite intelectuala, dar aceasta nu trebuie inteleasa ca fiind identica cu un coeficient de inteligenta QI scazut. Imaturitatea intelectuala inseamna capacitate redusa de a stabili un raport rational intre pierderi si castiguri, in proiectarea si efectuarea unui act informational. Se mai caracterizeaza printr-o ostilitate exagerata fata de orice persoana, o teama exagerata de a parea slab, incapacitatea de a prevedea pe termen lung consecintele actiunii sale, carente materne, precum: stare emotionala deficitara, scaderea nivelului de aspiratie, tendinta sporita de identificare cu modele din penitenciar, instalarea starii de instabilitate psihica.

BIBLIOGRAFIE

https://juristconsulting.ro

https://www.psihologiaonline.ro

Ioana Teodora Butoi,Tudorel Butoi-,, Psihologie judiciara -

curs universitar ", editia a II-a, Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2004

Suport de curs: Tudorel Butoi ,, Psihologie judiciara"