Teorii comportamentale (behavioriste): B.F. Skinner

Teorii comportamentale (behavioriste): B.F. Skinner

B. F. Skinner nu a oferit o teorie a personalitatii, care sa poate fi poate fi pusa in contact si comparata cu alte teorii. De fapt, el nu a elaborat o teorie si nici cercetarile lui nu se ocupa in mod specific de personalitate.

Munca lui Skinner este o incercare de a justifica intreg comportamentul - nu ceea ce alti teoreticieni numesc personalitate - si a realiza aceasta in termeni reali si descriptivi. "Nu poti obtine rezultate stand si cugetand la lumea interioara" a spus Skinner unei persoane care ii lua un interviu si a adaugat "As vrea sa spun acelor oameni: intoarceti-va la lucrurile reale!".

Skinner sustinea ca psihologii trebuie sa limiteze cercetarile lor la ceea ce ei pot vedea, manipula si masura in laborator. Acesta inseamna o acceptare exclusiva a raspunsurilor unui subiect si nimic mai mult. Argumentul sau este ca psihologia este stiinta comportamentului, studiul a ceea ce face un organism.

Se poate observa ca aceasta conceptie se potriveste cu behaviorismul sustinut de John B. Watson. Spiritul revolutiei behavioriste a lui Watson in psihologie l-a influentat pe tanarul Skinner si a fost dezvoltat in studiile acestuia asupra comportamentului - desigur - intr-un stil mai sofisticat.

Lucrarile lui Skinner, asemenea celor a lui Watson sunt antiteza dintre trasaturile psiho-analitice, durata vietii, cunoasterea si abordarea umanista a personalitatii; dar se deosebesc nu doar prin subiect, ci si prin metodologie si scopuri.

In explicarea naturii personalitatii, majoritatea teoreticienilor cauta indicii in interiorul persoanei. In opinia lor cauzele, motivele si fortele care dirijeaza dezvoltarea noastra si comportamentul nostru isi au originea in interiorul fiecaruia dintre noi. Spre deosebire de acestia, Skinner nu a facut niciodata referinta la starile interne pentru a justifica comportamentul. El sustine ca influentele subconstientului, mecanismele de aparare si alte forte interioare nu pot fi vazute si de aceea nu isi gasesc locul in psihologia stiintifica. De asemenea el a sustinut ca astfel de pretinse forte indrumatoare interne nu sunt reale si nu au valoare pentru stiinta, ci doar pentru conceptiile filozofice sau teologice despre suflet.

Skinner a aplicat acelasi rationament proceselor psihice care nu sunt observabile in mod deschis si astfel nu au nici o relevanta    pentru stiinta. El sustinea ca "Interiorul organismelor este irelevant fie ca loc al proceselor psihice, fie ca loc al activitatilor mentale". Nu este necesar sa se caute in interiorul organismului un fel de activitate. Pentru Skinner fiintele umane sunt organisme goale; nu exista nimic in noi care poate fi invocat spre a explica comportamentul nostru in termeni stiintifici. In dezbaterea relatiei persoana - situatie Skinner e in mod clar de partea mediului sau a situatiei.

Un alt aspect prin care Skinner s-a deosebit de alti teoreticieni este tipul de subiect pe care acesta l-a studiat. Unii teoreticieni au ales persoane tulburate emotional ca centru al studiului lor. Altii    au insistat ca numai indivizii normali ar trebui studiati. Unii au optat doar pentru cei mai buni si cei mai stralucitori oameni. Skinner nu a ales ca subiecti persoane normale, subnormale sau supranormale. Desi ideile sale cu privire la comportament au fost aplicate fiintelor umane, cercetarea care a condus la dezvoltarea teoriei sale behavioriste a fost creata prin studii avand ca subiecti sobolani si porumbei. Cum putem invata despre personalitatea umana de la porumbei? Interesul ui Skinner era raspunsul la stimuli si nu ceea ce un subiect uman relateaza despre experientele sale din copilarie sau sentimentele pe care le are la maturitate. Raspunsul la stimuli este ceea ce animalele fac foarte bine, cateodata mai bine decat oamenii. Skinner a observat ca diferenta consta in grad si nu in mod. El credea ca procesele fundamentale la oameni si animale sunt similare. Deoarece o stiinta trebuie sa evolueze de la simplu la complex, iar cele mai elementare procese trebuie studiate primele, Skinner a ales sa studieze comportamentul animal, acesta fiind mai simplu.

Proiectul lui Skinner a avut aplicatii practice extinse. Metodologia sa este aplicata si astazi in cadrul clinicilor pentru a trata psihoze si retardarea mintala. Tehnica sa de modificare a comportamentului este folosita intr-o varietate de locuri, incluzand scoli, afaceri, institutii corectionale si spitale.

Intrebari de verificare

1. De ce in conceptia lui Skinner este exclusa personalitatea?

2. Care sunt contributiile lui Skinner in explicarea comportamentului uman?