Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Statistica

BURSA, PIATA ORGANIZATA SI SPECIALIZATA

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Problema datoriei externe in tarile in dezvoltare
Proiecte de investitii realizate cu fonduri SAPARD - Studiu de caz: SC DIRICON SRL
VALORILE MOBILIARE
IMPOZITUL PE VENIT IN ROMANIA - PREZENTARE GENERALA
PIATA MONDIALA
BURSA, PIATA ORGANIZATA SI SPECIALIZATA
MODUL DE STABILIRE A VENITULUI NET DIN SALARII SI CALCULAREA IMPOZITULUI DIN SALARII
BURSA, PIATA ORGANIZATA SI SPECIALIZATA



1 Retorica

Peste tot in lume, bursa fascineaza dar si nelinisteste prin prezentarea zilnica in jurnale si cotidiane de liste si tabele cu o serie de cifre misterioase.

Cei mai multi dintre noi, privim aceste lucruri cu o oarecare teama si neincredere, izvorate din necunoastere. Intuim totusi ca acolo se petrece ceva important si nu ne putem ascunde o umbra de curiozitate.

Termeni ciudati ca actiuni, obligatiuni, valori mobiliare, SICAV si altii asemenea te descurajeaza in prima faza, dandu-ti impresia ca nu au nimic comun cu realitatile de zi cu zi. Si totusi, nimeni nu poate scapa de ei, in zilele noastre. Este suficient sa asculti radioul sau sa te uiti la televizor, la cronicile bursiere, ca sa afli, chiar si fara voie, despre cele mai mici oscilatii ale valorilor de pe pietele financiare mondiale, care urmeaza dupa cate o “tresarire” a indicilor Dow-Jones, CAC 40 sau Nikkei. La prima vedere, bursa pare respingatoare datorita atator simboluri oarecum indescifrabile, dar si datorita fenomenelor ei schimbatoare, hipersensibile la evenimente aparent neinsemnate.

Aceasta viata trepidanta dusa de cateva zeci de mii de oameni din toata lumea este “ritmata” de evolutia in sus sau in jos a acestor semne cabalistice care, desi sunt de neinteles pentru marele public, sunt, totusi, larg difuzate cu regularitate de posturile de radio, de televiziune sau de ziare, care le consacra spatii mai mult sau mai putin importante.

In spatele acestor semne criptice se ascunde de fapt o realitate cat se poate de simpla. Fiecare piata bursiera are sute de valori cotate zilnic. Pentru a cunoaste evolutia si a deduce astfel care este tendinta, ele si-au definit fiecare unul sau mai multi indici, care sunt calculati dupa esantioane de actiuni mai importante, carora li se calculeaza o medie. Formati astfel din valori reprezentative, indicii permit masurarea evolutiei unei piete bursiere si intensitatea medie a fluctuatiilor.

In acest registru prezenta lucrare ne pune la dispozitie raspunsuri care vin sa ne explice ceea ce dorim, respectiv:

ce este bursa;

care este istoria ei in lume;

ce este o tranzactie bursiera si ce anume poate fi tranzactionat;

cine participa la tranzactii;

ce este un broker, un dealer;

ce este indicele bursier si cum se calculeaza.

“Pietele au innebunit” este o expresie auzita adeseori, dupa cate o fluctuatie de neinteles, dar care va fi, desigur explicata pe larg, ulterior de catre analisti. Initierea in acest domeniu, se poate face, totusi, relativ lejer, datorita faptului ca mecanismele bursiere sunt foarte simple dar de efect.

Bursa, care in cativa ani a cunoscut transformari considerabile si un avant fantastic, are, inainte de toate, un rol de prim rang in finantarea economiei, ea permitand intreprinzatorilor sa gaseasca pe piata mijloacele de care au nevoie pentru a se dezvolta. In acest scop, ea ofera tot felul de produse celor care doresc sa-si plaseze cu folos banii din economiile proprii, produse prin intermediul carora acestia pot patrunde pe anumite piete financiare, unde investesc in functie de nevoile lor. Cel mai adesea n-o fac in mod direct, ci prefera sa mandateze intermediari pentru efectuarea acestor tranzactii specifice.

“Actorii” sunt reprezentati atat de omul de rand care isi cumpara din micile sale economii cateva actiuni in cursul unei operatiuni de privatizare cat si de magnatul care gestioneaza fonduri de miliarde de dolari.

In plaja foarte variata de investitori se intalnesc atat gestionari prudenti, trezorieri de societati, cat mai ales mari speculanti, toti lucrand sub supravegherea autoritatilor bursiere, mai mult sau mai putin severe, in functie de tara. Investitorii sunt manati de motivatii diferite, dar cei mai activi spera sa realizeze cat mai repede profituri, de unde si impresia de viteza, de cursa permanenta, unde regula de aur este anticiparea. Altfel spus, cine vrea sa obtina profit maxim, trebuie sa prevada inaintea celuilalt ce se va intampla maine.

Acest fenomen s-a tot amplificat de-a lungul ultimilor ani si, profitand astazi de progresul extraordinar al informaticii, pietele s-au conectat intre ele. Acum este posibila cumpararea de titluri timp de 24 de ore din 24, indiferent de fusele orare, trecand de la Paris la New York, apoi la Tokio, via Hong-Kong. Intr-un interval de numai 20 de ani, bursa a devenit o piata mondiala unica, in urma unor descentralizari succesive. “Valsul” capitalurilor a devenit foarte rapid, el nedepinzand decat de increderea pe care gestionarii fondurilor o au la un moment dat intr-o tara sau alta. Este suficient ca increderea lor sa se clatine, ca fondurile lor sa fie repatriate in interval de cateva ore, provocand o completa deruta financiara in tara recent parasita. Consecinta acestui fapt este ca, in ultimii ani perturbatiile bursiere au devenit mai frecvente si mai violente, crizele – asa-numitele crahuri bursiere – afectand serios, considerabil pe cei implicati.

In timp ce tarile din Europa de Est vor sa guste din nou din “frisoanele” capitalismului, tarile de pe piata libera inventeaza permanent produse si metode prin care sa se protejeze impotriva fluctuatiilor brutale ale valorilor mobiliare sau financiare, a caror amploare a crescut vertiginos in urma dereglarilor si a “seismelor” succesive. Dar aceste produse noi se dovedesc periculoase, la randul lor, si creeaza riscul “fragilizarii” pietelor unde sunt investite, daca acestea nu beneficiaza de reglementari speciale. Asa-zisele “piete derivate” care marcheaza un volum considerabil de capital, au vantul in pupa. Ele dau, desigur, in felul lor, o nuanta in plus constatarii nelinistitoare pe care marele romancier Mark Twain o facea la inceputul secolului trecut “octombrie este o luna deosebit de periculoasa pentru speculatiile de la bursa. Dar mai sunt si altele iulie, ianuarie, septembrie, aprilie, noiembrie, mai, martie, iunie, decembrie, august si februarie”.

2 Definitie

Bursa este o piata specializata caracteristica economiei de piata si care functioneaza sub controlul si supravegherea statului, prin organisme special abilitate.

In cadrul ei se tranzactioneaza marfuri fungibile, standardizate sau inrudite calitativ, substituibile si perfect conservabile, valute selectionate, aur si alte metale pretioase, pietre pretioase, actiuni, obligatiuni si alte hartii de valoare selectate toate denumite generic valori mobiliare sau titluri financiare, produse bursiere derivate. De asemenea, se pot inchiria nave si se pot contracta asigurari pentru acoperirea riscului.

Procedura de tranzactionare este de tip special care se desfasoara potrivit unui program prestabilit, intr-un loc cunoscut, in prezenta vanzatorilor si a cumparatorilor sau a reprezentantilor acestora.

In cazul burselor de marfuri, se determina loturi sau partizi iar daca marfurile nu sunt identice, se stabileste o calitate tip, prin uzante si regulamentul bursei prevazandu-se devierile posibile si diferentele de pret.

Bursele ca institutii unde se discuta, se negociaza, se efectueaza speculatii de natura sa conduca la imbogatirea sau falimentul celor care participa fie direct, fie indirect la asemenea gen de operatiuni, atrag si impletesc in jurul lor complicate interese economice, financiare si politice “constituind locul unde se tes si se destrama vise indraznete si fabuloase si deasupra carora , cel putin pentru nespecialisti, pluteste nealterata o unda de mister”.*

Are loc concentrarea unui mare numar de participanti (cumparatori si vanzatori) reprezentand o varietate de producatori si consumatori, industriasi, comercianti si intermediari specializati in operatiuni speculative. Aceasta selectie de protagonisti are in cele mai multe cazuri un caracter international.

Bursa este un stimulator pentru concentrarea capitalurilor in vederea detinerii puterii la diferite societati pe actiuni. Puterea si dreptul de decizie apartin acelora care detin pachetul majoritar de actiuni, acestia avand posibilitatea de a-si impune punctul de vedere in Adunarea Generala a Actionarilor, deoarece detin majoritatea voturilor. In consecinta, posesorul pachetului majoritar de actiuni impune de drept Consiliul de Administratie.

* N. Murgu, C. Lazar, M. Lazar, M. Isarescu - “In zgomotul bursei”, Editura Albatros, Bucuresti, 1982, pag. 8

3 Istoric si evolutie

Denumirea de bursa are o origine controversata, in literatura de specialitate fiind emise mai multe opinii. In mod gresit, in literatura economica romaneasca s-au exprimat pareri potrivit carora bursa este o institutie specifica economiei capitaliste.

Cert este ca ea dateaza din cele mai vechi timpuri intalnindu-se cu mult inainte de era noastra in cadrul comertului din Egipt, Arabia, India si China. In Europa, bursele au aparut mult mai tarziu, cam cu zece secole in urma, in principal in porturile italiene, in perioada de inceput a dezvoltarii capitalismului, infiintarea lor fiind serios influentata de operatiunile bancare, precum si de circulatia marfurilor. Prin jurul anului 1000 armatorii si comerciantii venetieni au constituit temporar o societate pe actiuni care functiona doar pe durata unei calatorii, societatea fiind dizolvata la intoarcerea navei. In Franta, in anul 1141, Ludovic al VII-lea, prin scrisorile patente, decide ca schimburile sa se realizaze pe Grand Pont (Podul Mare), numit astazi Ponnt-au-Change. Comerciantii lucrau sub cerul liber, pe niste bancute din lemn, de unde si denumirea de 'banca'. Prima societate pe actiuni a fost creata in anul 1250 de catre locuitorii din Toulouse, sub denumirea 'Societatea morilor lui Bazacle si a castelului din Toulouse'. La inceput au fost 93 de actiuni, denumite 'uchaux'. Aceasta firma detine recordul longevitatii,fiind cotata la bursa pana in anul 1946.

Prima reglementare dateaza din luna februarie 1304 - Ordonanta lui Filip cel Frumos - care acorda comerciantilor exclusivitatea tranzactiilor. Textul precizeaza: 'in Paris, schimburile se vor desfasura pe Podul Mare, intre arcada cea mare si biserica Saint-Leufroy; se interzice schimbul in alt loc, sub pedeapsa confiscarii obiectelor schimbate'.

Odata cu inceputul capitalismului - in sec. al XVI-lea - si cu proliferarea societatilor, a aparut necesitatea infiintarii unei burse veritabile. Prima a luat fiinta in jurul anului 1540. In iunie 1572, un edict al lui Carol al IX- lea creeaza 'ofiterii curatieri', stramosii agentilor de schimb. Din nefericire bursa deschisa la Paris are parte de mai multe ghinioane: intai Podul Mare s-a daramat si apoi a ars dupa ce a fost reconstruit. Dupa aceste vicisitudini, sediul bursei este mutat succesiv la Palatul de Justitie, in curtea lui Roy, langa biserica Sainte-Chapelle, la hotelul Soissons, in strada Quicampoix, in piata Vend me, in strada Vivienne, in vechiul Palais Mazarin, la Louvre, la Palais-Royal, Notre-Dame-des-Victoires (multa vreme dezafectat). Dar, la 3 noiembrie 1826, ea se instaleaza in sfarsit intr-un palat pe care Napoleon Bonaparte il comandase cu 20 de ani in urma arhitectului Brongniart. Extins ulterior, palatul este inconjurat de 82 de coloane in stil corintic si ornamentat in exterior cu patru statui, reprezentand Justitia, Comertul, Industria si Agricultura.

Doua secole mai tarziu, orasul Genova decide sa emita imprumuturi garantate prin resursele obtinute din importul de sare. Abia in secolul a XIV-lea se va crea un centru unde sa se regrupeze toate aceste schimburi.

O prima acceptiune o reprezinta cuvantul “byrsa” provenit din limba greaca si care inseamna punga. Localurile din porturile italiene, in care in secolele X-XI se desfasurau negocierile intre comercianti aveau drept firma o punga de bani, borse , de unde si numele institutiei. Cu timpul locurile de intalnire ale comerciantilor prin generalizare, au primit numele de bursa.

Dupa o alta opinie, denumirea de bursa ar veni de la numele familiei unui negustor din Bruges (sec. 16) – Van de Burse. Acesta avea ca emblema pe frontispiciul casei sale comerciale 3 pungi (bourse in limba flamanda inseamna punga) spre a ilustra ca in obiectul de afaceri al casei respective intra si schimbul banilor. Ulterior aceasta familie a avut un hotel care permitea intalnirea bancherilor si a negustorilor pentru mijlocirea de afaceri cu bani, metale pretioase (aur, argint, platina), valori mobiliare si chiar marfuri.

Aceasta o putem socoti ca prima bursa apropiata ca functionalitate de cele contemporane.

Cronologic vorbind, inca din antichitate, cu mult inaintea erei crestine vom descoperi urmele primelor piete financiare. Astfel la Atena functiona “Banca Trapeza” ca bursa specializata in schimbarea banilor de provenienta internationala, iar in Roma antica functiona Collegia Mercantorum, ca o veritabila bursa de marfuri, desigur organizata corespunzator stadiului de dezvoltare al epocii. Tot in Roma antica, publicanii*, care au obtinut din partea statului exclusivitatea pentru colectarea impozitelor, infrumusetarea orasului, constructia templelor si a drumurilor mai importante, aprovizionarea armatei si gestionarea intreprinderilor de transport, au constituit societati importante (societates publicanorum), in comandita pe actiuni, ale caror actiuni se negociau in bazilici construite special in acest scop. Vanzarea actiunilor se facea prin argentari, un fel de notari si agenti de schimb. Prabusirea Imperiului Roman a atras dupa sine si pe cea a sistemului bursier. Dar cea mai reprezentativa bursa a epocii datorita expansiunii coloniale spaniole a fost infiintata in Flandra la Anvers in anul 1460, cladirea fiind construita in anul 1531 pe al carei firmament erau scrise in limba latina celebrele cuvinte: Ad usum negotiatorum cujuscunque nationis et linguae (pentru uzul negociatorilor de orice natie si limba). Era o bursa specializata in comertul cu marfuri, cu deosebire in comertul cu produse coloniale (cacao, cafea, piper, scortisoara, alte mirodenii etc.), devenind centrul financiar al imperiului lui Carol Quintul in sec. al XVI-lea.

Evident, lucrurile evolueaza rapid datorita multiplelor avantaje, bursele cu caracter mixt de marfuri si valori dezvoltandu-se foarte mult in Evul Mediu, o data cu inflorirea puterii comerciale a oraselor medievale italiene (Florenta , Genova, Venetia) precum si a celor din nordul Germaniei cuprinse in Liga Hanseatica (Hamburg, Lübeck, Bremen).

* oameni de afaceri imbogatiti in urma campaniilor militare, imputerniciti sa se ocupe cu anumite activitati legate de finantele publice; clasa cunoscuta indeosebi pentru abuzurile lor, in special camata si coruptia.

Ulterior, in 1639 apar la Paris o serie de agentii de schimb in domeniul negocierii titlurilor de valori; apoi la Lyon, Toulouse, Rouen, iar spre sfarsitul secolului al 17-lea se inaugureaza o bursa la Montpellier.

Prima bursa in acceptiune moderna este infiintata in Anglia, in anul 1554, denumita “ Royal Exchange” de catre Thomas Gresham care a formulat si celebra lege economica “ moneda rea alunga de pe piata moneda buna”. Incepand din anul 1773 aceasta bursa se va profila numai pe schimbul de efecte financiare si de aceea se va numi “Stock Exchange”.

In Austria, sub auspiciile imparatesei Maria Tereza, se infiinteaza prima bursa moderna de valori, la Viena, in anul 1771.

Numarul burselor de marfuri , de valori sau de marfuri si valori creste vertiginos in secolele 17-20 in Anglia, Germania (Augsburg, Nürnberg, Leipzig, Frankfurt pe Main, Berlin), Rusia , Italia si mai ales SUA datorita instinctului comercial al populatiei evreiesti, angrenata masiv in activitatile comerciale americane si a fortei dobandita de comertul si economia americana.

Burse au mai fost infiintate la Amsterdam (1608), datorita in special declinului imperiului Spaniol, Basel (1699), New York (1792), care devine sediul operatiunilor financiare, Paris (1724), Bruxelles (1801), Milano (1833), Roma (1827), Madrid (1831), Geneva (1850), Tokyo (1855) s.a.

In secolul al XVIII-lea, cand Anglia, cea mai importanta putere maritima a timpului, domina lumea si detinea suprematia in domeniul comertului si al finantelor, s-a petrecut un eveniment care a trecut complet neobservat.

La 17 mai 1792, 24 mici investitori americani, care aveau obiceiul sa se intalneasca sub un platan (buttonwood) in partea de sud a New York-ului, au pus bazele institutiei ce avea sa devina intaia bursa a lumii. Semnand Buttonwood Agrement, ei stabilesc de comun acord nivelul comisioanelor fixe percepute in schimbul titlurilor. Ulterior piata s-a dezvoltat si in anul 1903 s-a mutat definitiv in Wall Street - Strada Zidului - care isi datoreaza numele imprejmuirii pe care Peter Stuyvesant, fondatorul New York-ului a construit-o ca sa apere colonistii de eventualele atacuri ale indienilor.

Doua secole mai tarziu, in 1992 , Wall Street-ul isi sarbatorea fastuos aniversarea cu un tort gigantic ce reprezenta bursa.

'Am trecut in doua sute de ani de la curtajul unui platan, la tranzactiile electronice', declara cu acel prilej, plin de mandrie, James Bredy, secretar de stat al Trezoreriei, ridicand New York Stock Exchange la rangul de 'model' in domeniul liberului schimb. Acest sentiment de mandrie era accentuat de faptul ca, in urma crahului bursier din 1987, cand yenul s-a intarit apreciabil fata de dolar, iar bursa din Tokyo (mai precis din cartierul Kabuto Cho - unde este amplasata) a preluat suprematia mondiala de la rivala sa americana, New York Stock Exchange si-a revenit rapid astfel incat la aniversarea bicentenarului isi reluase locul de prima bursa a lumii.

In ce priveste tara noastra, activitatea bursiera isi marcheaza primele inceputuri in anul 1839; bursele de comert intemeiate atunci au fost lipsite de o activitate notabila, datorita absentei bazelor legislative autohtone. Drept urmare, in anul 1840 a fost promulgat si pus in aplicare, dupa Codul Comercial francez, “Codicele de comert al Tarii Romanesti” care in anul 1884, dupa Unirea Principatelor, s-a aplicat si in Moldova. A fost infiintata Bursa de Marfuri care si-a extins activitatea ulterior si la tranzactionarea efectelor de comert, la schimburile valutare, operatiunile bursiere din Bucuresti, desfasurandu-se la “Hanul cu tei”.

In iulie 1881 a fost promulgata “Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri”, care, in vechiul Regat, a pus bazele organizarii activitatii de bursa dupa modelul francez, iar in Bucovina, in Transilvania si Banat, organizarea burselor era dupa modelul austriac, aceeasi lege fiind modificata in anul 1886 si inlocuita in 1904 cu “Legea asupra burselor de comert “, si aceasta modificata de mai multe ori. Potrivit prevederilor acestei legi, activitatea bursiera a fost asezata pe principiul “libertatii tranzactiilor “ intre “membrii corporatiunii bursei” pentru operatiunile pe cont propriu, cele intermediare mentinandu-se in competenta agentilor oficiali de bursa. Acestia, numiti prin decret regal, la propunerea comitetului bursei, aveau ca atributiuni, negocierea efectelor publice, actiunilor, obligatiunilor, devizelor si monedelor, din ordinul si pe contul clientilor lor”.

In Regulamentul interior al Bursei din Bucuresti, aprobat cu Ordinul nr. 68047/12 octombrie 1904 si modificat in 1909 la art.5 era mentionat: ”bursa este deschisa in toate zilele de lucru de la 9,30 la 10,30 pentru operatiunile de cereale si marfuri de tot felul si de la orele 11,00 pana la 12,00 dimineata pentru operatiunile de schimb si efecte. Deschiderea si inchiderea bursei se anunta prin sunare de clopot.”

Pe langa numeroase elemente noi de natura conceptuala si solutii juridice, noua lege a separat bursa de efecte, actiuni si schimb de bursa de marfuri, ceea ce a avut un puternic rol stimulator al pietei de capital, de patrundere a investitiilor straine in economia firava a tinerei Romanii, de vehiculare a capitalului prin sisteme concurentiale si operatiuni “pe bani gata” si “la termen”.

Totodata, s-a prevazut posibilitatea constituirii “Camerei sindicale a agentilor economici oficiali de schimb”, cu dreptul de “a crea fonduri speciale de prevedere si garantie”, precum si a unei “Case de lichidare si Compensatiuni, “ceea ce a avut ca efect cresterea credibilitatii activitatii bursiere si a influentei acesteia in randul investitorilor. Activitatea Bursei de Efecte, Actiuni si Schimb din Bucuresti s-a intrerupt la sfarsitul primei jumatati a secolului 20, mai precis in anul 1941.



In baza legii din 1881, un an mai tarziu la 1 decembrie 1882 este deschisa prima bursa de marfuri si valori din Romania, la Bucuresti, iar peste o saptamana a aparut si cota bursei, publicata in Monitorul Oficial.

Printre reglementarile legale se afla si Codul comercial promulgat prin `Decretul din 10 mai 1887 si intrat in vigoare pe data de 1 septembrie 1887 care la art. 2 mentioneaza clar ca “bursele, balciurile (iarmarocurile), targurile, docurile si antrepozitele, precum si celelalte institutiuni care servesc comertului se reglementeaza prin legile si regulamentele lor speciale”*

Prin Legea romana din 1929 “bursele sunt institutii publice create pentru a reuni pe comercianti, industriasi, bancheri, producatori, armatori, asiguratori, cu scopul de a purta negocieri asupra valorilor publice si private, monedelor, devizelor, marfurilor, inchirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul. Se socotesc operatiuni de bursa si acele afaceri care s-au incheiat in afara bursei de catre mijlocitorii oficiali si sunt inscrise in cote pana cel tarziu a doua zi”.

* Codul comercial, Editura Lumina, Bucuresti, 1990, pag.5

In acelasi an prin Legea Madgearu se separa bursele de marfuri de cele de valori si creste semnificativ numarul burselor de marfuri pe aproape intreg cuprinsul tarii, in principalele centre comerciale: Bucuresti, Constanta, Brasov, Cluj, Craiova, Cernauti, Arad, Iasi, Chisinau, Braila , Galati.

In prezent numarul burselor care functioneaza in lume trece de 100, dar cu adevarat importante sunt numai o parte a acestora, deoarece unele au functii locale si desemneaza comertul intr-o anumita zona iar altele au importanta nationala.

In tarile in care s-a instaurat regimul comunist toate bursele au fost desfiintate, cu tot caracterul lor de piete organizate, supravegheate si controlate de stat, avandu-se in vedere ca la baza functionarii lor stau relatiile de piata, intemeiate pe existenta relatiilor de proprietate private.

Instaurarea comunismului duce la desfiintarea burselor in Romania, iar dupa anul 1990 isi reiau activitatea bursele de la Bucuresti si Sibiu.

4 Extinderi contemporane ale bursei

Simbolul liberului schimb – bursa – este unul dintre primele care recucereste tarile blocului de Est dupa caderea zidului Berlinului din noiembrie 1989. Fara a mai avea rabdare, fiecare tara din aceasta zona isi doreste propria ei piata de schimb, chiar daca unele nu au mare lucru de schimbat. Nebunia bursiera devine contagioasa. Insesi China, inchistata si renumita ca insensibila la “perversiunile” sistemului capitalist, s-a contaminat si ea de aceasta frenezie, intrand in joc cu mai multe sali bursiere, deschise in orase ca Shanghai sau Shenzen.

La 21 iunie 1990, reprezentanti ai majoritatii burselor europene si americane se reunesc in Ungaria pentru a asista la redeschiderea oficiala a primei burse din Europa de Est, dupa o intrerupere de patruzeci de ani. Obiectivul bursei in aceasta zona este acela de dezvoltare a pietei de valori care trebuie sa devina inainte de toate, unul din mijloacele care sa sustina importantul program de privatizare a intreprinderilor de stat. Depasirea atractiei pentru noutate nu inlatura insa 2 probleme: cea economica si cea culturala. Oamenii sunt prea putin dispusi sa economiseasca, preferand sa investeasca in singurul plasament ce li se pare rentabil si stabil: devizele forte. In plus, sunt putini cei care cunosc mecanismele ce stau la baza functionarii economiei de piata si foarte putini cei care au notiuni despre tranzactiile bursiere.

Pentru inlaturarea acestei lipse de cultura economica, trebuie avut in vedere un amplu proces de educare, care sa initieze oamenii in domeniul economiei de piata.

In Asia, tendinta este alta. Daca privatizarea constituie motorul dezvoltarii pietelor din Europa de Est, revirimentul chinez este datorat mai mult incercarii de atragere a capitalurilor locale, dar mai ales straine, care sa finanteze reusita ,,socialismului de piata”.

Renasterea altor burse din Europa Centrala continua intr-un ritm sustinut, cu Praga, in aprilie 1993, Vilnius – Lituania in septembrie acelasi an si Kiev – Ucraina cateva luni mai tarziu. Daca Budapesta a optat la redeschidere pentru asistenta americana, toate celelalte s-au orientat spre Paris ca sa beneficieze de asistenta tehnica. Tehnica franceza a servit ca model si bursei din Beirut, cand Libanul a hotarat – in 1995 – sa-si reconstruiasca o piata bursiera in locul celei distruse de razboi.

Daca bursa din Ungaria n-a putut sa-si recapete vechea cladire, ocupata acum de televiziune, multumindu-se sa-si imparta sediul cu o banca, cea din Polonia a preferat sa inlocuiasca un simbol cu altul, instalandu-se in fostul sediu al Partidului Comunist.

La ultimele etaje ale unui imobil masiv din Varsovia , in culori sumbre, decolorate, computerele au luat locul fotoliilor din piele, al mesei lungi de taina si al grelelor draperii rosii. Traditionalele uniforme militare, mantalele kaki impodobite cu medalii, au fost inlocuite cu un tip nou de uniforma, cea purtata de golden boys, cu bretele si camasa in dungi cu telemobilul in mana, in continua cautare de informatii pretioase.

Alaturi de pietele consacrate ale Comunitatii Europene, Statelor Unite sau Japoniei, apar constant piete noi, in plina dezvoltare, mai mult sau mai putin promitatoare. Motorul lor principal este indicele cresterii economice, caruia, i se adauga diferiti parametri ce depind de situatia politica, de gradul de liberalizare economica sau de numarul societatilor cotate sau susceptibile de a fi introduse in randul celor cotate.

Calificate multa vreme ca ,,piete exotice” datorita indepartarii lor geografice si uneori reglementarii ,,folclorice” care le caracterizeaza, ele castiga treptat credibilitate, fiind denumite si ,,piete in dezvoltare” - si, desi acest termen este destul de vag, aceasta eticheta este aplicata unui numar mare de cazuri. De mentionat ca specialistii nu au cazut inca de acord asupra numarului exact de piete care ar corespunde acestei definitii. Adeseori prezentate ca tari cu economie de tranzitie, la granita dintre epoca agricola si cea industriala, aceste tari capteaza atentia investitorilor in aceeasi masura in care ii si nelinistesc, fiindca acolo se pot obtine castiguri considerabile, dar si pierderi pe masura, deoarece nici un agent, chiar daca este expert pentru tara respectiva, nu poate lua in calcul evenimentele imprevizibile care pot surveni oricand, influentand cursurile. Astfel, anul 1993 a fost un an fericit pentru investitorii brazilieni, bursa din Rio de Janeiro marcand o crestere de …4913% pe cand ceva mai sus pe harta, in America de Nord, in aceeasi perioada ea nu urca decat cu 7%. Invers, caderea peso-ului mexican, in primele zile ale anului 1995, a fost o grea lovitura pentru bursa din Mexico ale carei cursuri au scazut vertiginos.

Aproape inexistent in ultima partea secolului trecut capitalul strain investit in actiuni si obligatiuni in tinerele economii din Europa de Est, Asia si America Latina a ,,explodat” trecand de la 6-8 miliarde de dolari pe an in 1980 la 65 de miliarde de dolari in 1993 devenind astfel prima sursa de finantare externa pentru aceste tari.

Intre 1980 si 1992 bursele tinere din tarile in curs de dezvoltare au crescut cu 577%, pe cand cele din tarile dezvoltate n-au progresat in acest timp decat cu 258%.

Capitalizarea burselor din tari ca Mexic, Taiwan, Malaysia si Coreea de Sud o depaseste azi ca valoare pe cea a unor tari dezvoltate ca Suedia, Italia, Spania sau Belgia.

5 Clasificarea burselor

In functie de gama si varietatea tranzactiilor incheiate, bursele de marfuri pot fi clasificate in doua mari grupe:

1. burse generale, care tranzactioneaza cele mai variate marfuri, precum si titluri de proprietate. Astfel de burse sunt cele din Amsterdam, Lima , Rio de Janeiro etc. ele purtand denumirea simpla de bursa;

burse specializate, care, spre deosebire de cele generale, se ocupa cu o gama determinata de marfuri, uneori chiar o singura marfa. Astfel de burse au mentionata in denumirea lor si specificul activitatii pe care o desfasoara: “London Metal Exchange” (Bursa de metale de la Londra), “New York Cotton Exchange (Bursa de bumbac de la New York).

Ca urmare a ponderii ridicate a tranzactiilor incheiate la unele burse de marfuri in cadrul comertului international cu unele produse, acestea se numesc burse caracteristice, Ele dau nota dominanta atat in ce priveste cantitatile de marfuri oferite, cat si in stabilirea preturilor. Activitatea acestor burse se desfasoara in zonele producatoare sau in zonele de mare consum, unde indeplinesc si rolul de redistribuitor al acestor marfuri.

Din punct de vedere juridic se disting:

a. burse private infiintate si organizate de particulari sub forma de societati pe actiuni cu capital privat, de asociatii comerciale sau de camere de comert constituite pe baza unor statute de functionare adoptate de catre fondatori. Constituirea bursei si functionarea ei se face cu aprobarea statului pe teritoriul caruia isi desfasoara activitatea. De exemplu, bursa din Londra – “Royal Exchange” functioneaza pe baza unei aprobari regale, denumita “charter”.

Acest gen de bursa poate avea caracter nelucrativ (exemplu bursele din SUA) sau caracter lucrativ (in diverse tari din Europa si din alte continente). Bursele cu caracter lucrativ dau posibilitatea membrilor asociatiei sa incaseze dividende la capitalul investit, pe langa preocuparea lor de baza de a intermedia sau de a negocia tranzactii de afaceri in nume propriu. Cele cu caracter nelucrativ nu platesc dividende la capitalul investit membrilor asociati, acestia urmand sa-si constituie profitul dintr-o buna organizare si activitate a agentiilor de brokeraj pe care le detin;

b. burse publice infiintate si administrate de stat, avand caracter nelucrativ. Astazi, numarul burselor organizate de stat este foarte redus.

In functie de criteriul de admitere al participantilor exista:

a. burse la care participarea este nelimitata, cu conditia de a se respecta dispozitiile interne specifice. De la aceasta regula, legea prevede exceptii in sensul interzicerii participarii la bursa a persoanelor care au comis delictul de inselaciune. Accesul este gratuit sau contra unei taxe de frecventare.

b. burse la care accesul este limitat numai membrilor acestora sau acelora care au obtinut autorizatii speciale din partea conducerii burselor.

Din punct de vedere al numarului de membri, se disting:

a. burse inchise – limitate la numarul de membri fondatori;

b. burse deschise – in care numarul membrilor fondatori poate fi suplimentat intr-o anumita proportie.

Din punct de vedere al obiectului, bursele se clasifica in:

a. burse de marfuri – specializate pe marfuri individuale, pe grupe de marfuri din aceeasi categorie economica sau pe marfuri generale;

b. burse de valori - la care se negociaza titluri financiare (denumite in unele legislatii nationale si valori mobiliare - exemplu in legislatia franceza si cea romaneasca), in principal actiuni si obligatiuni;

c. burse maritime - la care se negociaza incheierea contractului de transport maritim pentru marfuri (Charter Party) – stabilindu-se in principal chiria transportului cunoscuta sub denumirea de navlu (freight);

d. burse de asigurari - la care se negociaza incheierea politelor de asigurare – stabilindu-se in principal primele de asigurare si cuantumul despagubirilor la care se angajeaza partile semnatare;

e. burse mixte - de marfuri si valori, maritima si de marfuri etc.

Din punct de vedere al modalitatii fizice de incheiere a tranzactiilor se pot distinge:

a. burse traditionale (clasice) - la care negocierile pot avea loc prin strigare (open outcry) in zone speciale ale cladirii bursei, prin inscriere pe tabla, afisaj electronic si alte metode asemanatoare;

b. burse moderne - sunt acele burse de marfuri sau de valori, cu un sistem functional bazat pe sistemul de comunicatii si informational computerizat, respectiv:

- bursa bazata pe conferinta telefonica (exemplu intre Londra si Wellington, privind comertul cu lana);

- bursa computerizata (exemplu NASDAQ = National Association of Securities Dealers Automated Quotations = Cotatiile automate ale Asociatiei Nationale a Dealerilor de Titluri financiare) care a dat tonul initial fiind London Stock Exchange.

Pentru aceasta categorie de bursa, in multe cazuri nu se poate preciza un spatiu fizic clar delimitat si, in buna masura, el nici nu prezinta importanta. De asemenea, este de remarcat ca la astfel de burse, orarul este extrem de flexibil si considerabil prelungit fata de cel de la bursele clasice. Astfel, la Chicago s-a introdus un sistem gestionat de bursele CME, CBOT, SI Reuter, numit Globex. Sistemul este folosit dupa inchiderea bursei si permite continuarea tranzactiilor cu bursele din Europa si Japonia, situate fiind pe alte fusuri orare. Bursa din Philadelphia, PHLX, este deschisa 18 ore pe zi.

Un avantaj important al burselor computerizate este ca, automat, se memoreaza in calculator un jurnal al operatiunilor efectuate (audit trail) care poate fi folosit pentru a verifica corectitudinea tranzactiilor.

c. burse mixte - la care negocierile se desfasoara dupa ambele metode, in functie de tipul activului negociat( exemplu European Options Exchange din Amsterdam).

Atat bursele de marfuri cat si la bursele de valori se pot negocia si produse bursiere derivate, materializate in diverse contracte la termen (futures) sau in contracte de optiuni. Pentru negocierea optiunilor, tendinta contemporana este de specializare in acest gen de negociere a unor burse de valori, organizate si controlate de puterea de guvernamant, precum si de specializare a unor departamente din bursele de valori si din bursele de marfuri.

6 Trasaturi fundamentale ale pietei bursiere

1. Bursa este o piata simbolica aceasta trasatura fiind dominanta dar nu exhaustiva, deoarece majoritatea tranzactiilor se efectueaza fara livrarea efectiva a obiectului contractual, lichidarea tranzactiilor urmand sa se faca pe calea compensarii (offsetting) fiecarei tranzactii printr-o operatiune noua, de sens opus, sau pe calea platii in numerar a diferentei dintre pretul angajat si cel conjunctural, in relatia directa dintre vanzator si cumparator.

La bursa se asigura confruntarea neingradita dintre cerere si oferta, ca urmare a concentrarii unui mare numar de vanzatori si de cumparatori, in contextul general al unei transparente nestingherite, al unei concurente loiale. Din acest punct de vedere bursa este o piata libera.

3. Pentru o buna functionare a activitatii bursei, la baza stabilirii obiectului de negociere si a procedurii negocierilor stau legislatiile nationale care creeaza cadrul de aplicare a normelor legislative. Indiferent de regimul juridic sau privat al bursei activitatea acestora este supravegheata si controlata de comisii guvernamentale abilitate.

4. Prin insesi esenta ei bursa este o piata selectiva. Astfel, obiectul tranzactiilor acestei piete sunt marfurile, valorile mobiliare, produsele derivate, navlosirile si asigurarile, care intrunesc anumite conditii determinate prin reglementari legale si regulamente clare de functionare.

5. Piata bursiera functioneaza in paralel cu piata fizica. Pe aceasta din urma se incheie majoritatea tranzactiilor de afaceri pentru orice fel de marfuri si titluri financiare, indiferent de calitatea si complexitatea lor tehnica si indiferent daca sunt sau nu standardizate respectiv selectionate la preturi si termene ferme, cu executarea efectiva.

Se poate spune ca bursa este o piata complementara a pietei fizice si in acelasi timp o piata speciala de referinta.

6. Fata de piata libera unde se pot utiliza diverse metode de tratare ca de exemplu negocieri directe, sau prin corespondenta, la baza tranzactiilor la bursa sta metoda licitatiilor ceea ce o caracterizeaza semnificativ.

7. Daca pentru operatiuni la termen, pe piata fizica se incheie contracte denumite “forward”, ferme cu scadente si preturi precise sau exact determinabile, la bursa se incheie contracte speciale denumite “futures”, ce au un mare grad de elasticitate si adaptabilitate la evolutia pietei cu o larga diversitate de scopuri:

- de acoperire;

- speculative;

- de arbitraj speculative si de acoperire;

- de satisfacere a unor necesitati.

8. Specificitatea ei o arata ca o piata reprezentativa de referinta in proces continuu. Ea beneficiaza de o structura organizatorica si de un mecanism functional speciale cu ajutorul carora se formeaza preturile nationale sau internationale de referinta.

7 Structura organizatorica a bursei

O analiza atenta a modului de organizare a burselor scoate in evidenta pe de o parte, faptul ca acest proces a fost de durata, conturandu-se de-a lungul timpului, iar pe de alta parte, ca el este asemanator in aproape toate tarile, existand mici deosebiri referitoare la statutul intern.




Sunt membri actionari, persoane fizice detinatoare de importante capitaluri banesti sau juridice (de regula banci), care contribuie la formarea capitalului social. Numarul lor este determinat de natura obiectului de activitate si de prevederile legislatiei nationale in materie.

La inceputul aparitiei bursei moderne, numarul membrilor fondatori era in general limitat la maximum 50 de persoane, in zilele noastre insa numarul acestora crescand la cateva sute, sau depasind chiar cifra de 1000 la marile burse. Prin intermediul acestora urmeaza sa se incheie toate tranzactiile de afaceri comerciale sau financiare.

Pentru serviciile pe care le presteaza, membrii fondatori incaseaza comisioane.

In general, pentru ca o persoana fizica sau juridica sa poata dobandi calitatea de membru al bursei, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie autorizata de organismul guvernamental de supraveghere si control;

- capitalul de care dispune sa se incadreze in plafonul minim stabilit de lege;

- sa contribuie la constituirea fondurilor banesti si la suplimentarea lor periodica, in functie de necesitati;

- sa respecte prevederile legislatiei in vigoare, statutul si regulamentul bursei.

In acelasi timp membrii bursei au urmatoarele drepturi:

- de a efectua operatiuni bursiere direct sau prin mandatar, in contul propriu sau pentru terti, prin infiintarea de agentii de brokeraj;

- de a participa la elaborarea si modificarea statutului si regulamentului bursei;

- de a participa la conducerea si administrarea bursei.

Atat bursele private cat si cele publice, prin constituire, devin persoane juridice cu sau fara scop lucrativ, care se autoreglementeaza si se autoguverneaza, sub supravegherea unor institutii de stat special constituite, in limitele legii.

In SUA , bursele sunt institutii de drept privat, fara scop lucrativ. Membrii bursei nu pot fi decat persoane fizice, la care se mai adauga si membri asociati, in limitele locurilor ce pot fi vandute si cumparate. Societatile comerciale, indiferent de profilul lor (bancar, industrial, etc.) nu pot fi direct membri ai bursei, ci numai indirect, prin imputernicitii lor, persoane fizice nominalizate.

Locurile in cadrul bursei pentru membrii cooptati se vand in limita prevederilor statutare.

Pentru exemplificare vom compara in cadrul unor burse semnificative din SUA numarul de membri cu pretul unui loc de membru al bursei.*

* Tranzactii bursiere – Mihaela Gradu, Editura Economica, 1995, pag. 19-20

Denumirea bursei

Numarul de membri

Pretul unui loc de membru al bursei

(dolar SUA)

Cu drepturi de pline

Asociati licentiati

Chicago Board of Trade

Chicago Mercantile Exchange

NewYork Mercantile Exchange

Commodity Exchange

Coffee,Cocoa & Sugar Exchange

In cazul burselor inchise, numarul membrilor este limitat, in sensul ca un tert nu poate dobandi un loc in bursa decat daca substituie un membru titular, prin cumparare, mostenire, inchiriere.

In cadrul burselor deschise se disting doua feluri de membri:

- fondatori (care au infiintat bursa);

- asociati (cooptati).

Baza juridica

Actul fundamental de organizare si de functionare al oricarei burse este Statutul acesteia prin care se stabilesc drepturile si obligatiile membrilor bursei, forma de organizare si de functionare, modul de solutionare a litigiilor.

Principiile stabilite in Statut se dezvolta prin Regulamentul bursei in care se precizeaza obiectul tranzactiilor, mecanismele de functionare, structura organelor operative principale si auxiliare, procedura efectuarii platilor, procedura stabilirii preturilor.

Administrarea bursei

Administrarea bursei difera de la tara la tara in functie de legislatia nationala in materie, de obiectul bursei, de forma sa juridica si de statutul elaborat de membrii asociatiei. Din acest unghi de vedere nu se poate vorbi de modele stereotipe, clasice de organizare si administrare ale bursei. Insa, in functie de managementul acesteia exista anumite trasaturi mai mult sau mai putin comune oricarui gen de bursa.

Organul suprem de conducere

Este Adunarea generala actionarilor care se intruneste o data pe an in sesiune ordinara si ori de cate ori este nevoie in sesiuni extraordinare.

In prima Adunare generala se aproba Statutul bursei ca act fundamental de organizare si functionare si se numesc organele principale de conducere, executie si control. In sesiunile anuale ale Adunarii generale ordinare se examineaza activitatea bursei pe exercitiul financiar din anul precedent si programul de activitate pe exercitiul financiar urmator.

In Adunarea generala extraordinara se examineaza, de regula, marile probleme referitoare la sporirea fondurilor banesti, schimbari structurale organizatorice, cooptarea de noi membri asociati, substituiri de locuri ale membrilor bursei, largirea sau restrangerea obiectului de activitate, fuzionari, dizolvarea si lichidarea bursei.

Prin Statut, bursa se poate declara corporatie fara scop lucrativ (asa sunt organizate marile burse din SUA, Japonia) sau societate cu scop lucrativ.

Bursele administrate de stat sunt corporatii cu scop nelucrativ, iar membrii bursei sunt functionari oficiali numiti de stat.

Conducerea executiva

Este numita de Adunarea generala si este alcatuita din membrii bursei in numar impar, de pana la 15 persoane, selectate in functie de capacitatea lor profesionala.

Conducerea executiva poate fi constituita sub diferite forme si denumiri;

- consiliul directorilor;

- comitetul guvernatorilor;

- consiliul bursei.

Aparatul executiv

Este alcatuit din:

- specialisti cu functii de conducere.

- specialisti operativi.

Conducatorul aparatului executiv este presedinte (director general) al bursei in calitate si de sef al Consiliului bursei. Acesta este ales de Consiliul bursei si aprobat de Adunarea generala. El nu poate fi membru al bursei si are in subordine mai multi vicepresedinti si directori executivi.

Departamentele operative

Acestea sunt:

1. Departamentul pentru cotatii – se ocupa de fixarea cotatiilor oficiale si avizeaza cererea de admitere a unei societati la “cotare”;

Departamentul de supraveghere a pietei – se ocupa de controlul modului de negociere;

3. Departamentul de clearing – tine legatura cu casa de compensatii, indruma si supravegheaza modul de executare a contractelor;

4. Departamentul pentru sistemul electronic de date (informatica) –asigura automatizarea tranzactiilor;



5. Departamentul pentru cercetare si dezvoltare – elaboreaza strategia bursei in perspectiva;

6. Departamentul pentru relatii – asigura legaturile bursei cu alte burse, institutii interesate, diverse persoane fizice si juridice din tara si din strainatate.

De asemenea, in cadrul bursei, in mod separat isi desfasoara activitatea diverse servicii functionale: administratie, contabilitate, resurse umane, salarizare etc.

Comitetele consultative

Unele dispun si de comitete consultative care functioneaza independent, substituind unele departamente, sau in cadrul acestora comitetul de supraveghere, comitetul pentru membri, comitetul de etica bursiera, comitetul pentru operatiuni cu produse noi etc.

Practica admite si constituirea ad-hoc de comitete speciale.

Comisia de arbitraj

In cadrul fiecarei burse este necesar sa functioneze si o comisie de arbitraj pentru solutionarea litigiilor rezultate din neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractele incheiate la bursa.

Organele de control

Sunt alcatuite din cenzori si revizori contabili, specialisti a caror competenta si probitate nu pot fi puse la indoiala.

8 Agentii pietei bursiere

Rolul cel mai important in desfasurarea operatiunii la bursa il detin intermediarii sau mijlocitorii. Acestia sunt persoane care activeaza in cadrul bursei fie ca mandatari sau in nume si pe cont propriu si se impart in:

a. specialisti operativi:

- brokeri (brokers);

- dealeri (dealers sau traders).

La randul lor, brokerii sunt grupati in brokeri mandatari ai agentiei de brokeraj si in mandatari independenti.

Brokerii nu au independenta decizionala, fiind functionari care lucreaza pe baza de comision ca reprezentant al unei agentii de brokeraj, apartinand unui membru al bursei. Brokerul mandatar lucreaza fie in spatiul comercial (trade room), ca negociator, sub denumirea de “broker de ring”(floor broker), fie chiar in agentie.

Desi reprezentant al mandantului, brokerul nu figureaza ca parte in contactul incheiat intre acesta si tert, deoarece nu are nici posesia si nici controlul cu privire la marfurile asupra carora se negociaza. Perfectarea tranzactiei marcheaza finalizarea rolului brokerului, partile contractante fiind numai vanzatorul si cumparatorul. Remuneratia sa consta din comisionul pe care il incaseaza in urma tranzactiei efectuate si care poarta numele de brokerage.

Brokerul independent dispune de firma proprie si lucreaza pe baza ordinului primit de la brokerul mandatar sau direct de la agentia de brokeraj, cand brokerii angajati nu se afla in incinta bursei sau cand sunt suprasolicitati. Brokerii independenti dispun de spatii de lucru pe care le pot inchiria de la agentiile de brokeraj pe o perioada determinata (o luna, un trimestru, un an).

Dealerii numiti si jobber sunt comercianti de bursa ce lucreaza in nume si incheie operatiuni si pe cont propriu. Se disting:

- comercianti concurenti (competitive traders), care lucreaza in nume propriu;

- creatori de piata concurenti (competitive market makers), care lucreaza tot in nume propriu dar care au si sarcina sa asigure preturi corecte;

- comercianti pentru ordine nestandard (odd lot dealers), care formeaza pachete nestandard de titluri financiare.

Castigul dealer-ului consta in diferenta de pret (curs).

Specialistii operativi se caracterizeaza prin faptul ca sunt persoane fizice ce pot lucra independent sau ca angajati sau pot actiona in afara bursei ca liberi profesionisti pe pietele OTC sau pe alte piete necotate.

b. specialistii neoperativi

Acestia sunt:

- analisti – cei care analizeaza conjunctura, cererile, ofertele, contractele. Ei pot lucra in cadrul agentiilor de brokeraj, in cadrul bursei sau propriilor societati de consultanta.

- functionari bursieri – cei care urmaresc negocierile, incheierea si executarea contractelor.

c. agenti combinativi. Un astfel de agent combina activitatea brokerului cu activitatea dealerului, exercitand o functie dubla. El stabileste zilnic preturile de deschidere la titlurile obtinute, in cadrul burselor de valori, sau la cererile si ofertele de marfuri, in cazul burselor de marfuri.

Un agent de bursa care actioneaza in incinta bursei poate fi:

- un membru al bursei;

- un membru al casei de compensatie;

- un angajat al unui membru al bursei;

- un functionar oficial (in cazul burselor administratiei

de stat);

- un angajat de bursa sau acceptat de bursa ca liber

profesionist.

Pe piata americana actioneaza in cadrul burselor de valori, brokerul de titluri (stockbroker) care este si responsabil cu contul clientului. Brokerii de titluri sunt angajati de birourile de tranzactii din cadrul agentilor de brokeraj coordonate de un compartiment din cadrul bursei. Ei sunt singurele persoane autorizate sa primeasca ordine de la clienti.

La unele burse, brokerii sunt ajutati de asistenti pentru vanzare (sales assistants) pentru indeplinirea formalitatilor de evidenta si de primire a mesajelor.

In diferite tari, denumirea de broker este inlocuita cu denumiri autohtone, precum agent in Franta, Makler sau Frei Makler in Germania.

Dar, denumirea de broker a patruns insa in majoritatea burselor din lume, indiferent de obiectul bursei si de caracterul ei local sau international.

Pregatirea si comportamentul specialistilor operativi

Acestea difera in functie de legislatia nationala, de statutul si regulamentul fiecarei burse.

In general, in procesul de examinare si selectare se prefera persoane intre 20 si 30 de ani (de mentionat ca la marile burse, munca brokerului este de 14 ore pe zi si de sase zile pe saptamana!).

Orice bursa, la recrutarea specialistilor operativi, pune un mare accent pe promovarea unui examen sever, interesandu-se mai putin de pregatirea de baza, luandu-se in consideratie sanatatea si aptitudinile individului.

Dupa promovarea examenelor, specialistii angajati de bursa sunt obligati sa frecventeze cursuri speciale de pana la un an, concomitent cu practica efectuata in incinta bursei. Diploma de specialist de bursa nu se da decat dupa promovarea unui examen la absolvirea cursului de pregatire speciala.

In toate tarile, bursele sunt abilitate de guverne sa organizeze cursuri si sa elibereze diplome cu valabilitate universala.

Periodic, de regula la 2 ani, marile burse organizeaza cursuri de pregatire psihologica.

Brokerii, dealerii si tot personalul care activeaza in incinta bursei, sunt obligati sa respecte conduita impusa de Regulamentul bursei cu privire la modul de comportare in procesul de pregatire si desfasurare a negocierilor si la vestimentatia prescrisa de Regulament. Aceasta trebuie sa fie simpla, sobra si demna si de culori diferite, in functie de atributiile specialistului.

9 Casa de compensatie (clearing house)

Realizarea contractelor incheiate la bursa se face prin intermediul casei de compensatie.

Aceasta ia in evidenta contractele incheiate zilnic si le deconteaza pe baza de compensatie globala.

Membrii casei de compensatie sunt persoane detinatoare de mari fonduri financiare, in principal persoane juridice. Si membrii bursei pot fi membri ai casei de compensatie.

La unele burse de mai mica insemnatate incasarile si platile rezultate din tranzactiile incheiate se deconteaza prin banci comerciale.

Ca regula generala, membrii casei de compensatie contribuie la formarea fondului de clearing. In felul acesta, casa de compensatie joaca rolul central in mecanismul realizarii operatiunilor de bursa, constituind baza financiara a bursei. In caz de necesitate, membrii casei de clearing sunt obligati sa faca varsaminte banesti periodice.

Casa de compensatie poate fi incorporata in bursa, ca un departament al acesteia, poate fi o filiala a bursei sau o organizatie independenta de bursa.

Casa de compensatie functioneaza in stransa legatura cu agentiile de brokeraj care au conturi contabile deschise la Casa de compensatie bazate pe conturile tinute de fiecare agentie, pentru fiecare client.

In SUA, Casa de compensatie se constituie ca entitate juridica independenta de bursa sau incorporata in bursa. De exemplu, sunt constituite ca entitati juridice distincte Casele de compensatie care deservesc bursele CBOT, MACE; 3 burse din New York si bursele din Kansas City si Minneapolis, insa, dispun de Case de compensatie incorporate in structura lor si bursele CME si NYMEX.

In cazul burselor de marfuri din SUA, de exemplu, spre a deveni membru al Casei de compensatie, se cer urmatoarele conditii:

- dovada unei mari competente;

- solicitantul sa dispuna de fondurile minimale impuse de CFTC (Commodity Futures of Trade Commission) si de responsabilii Casei de compensatie.

- sa detina mai multe agentii de broketaj.

Functiile Casei de compensatie

Casa de compensatie indeplineste urmatoarele functii:

a. efectueaza incasarile si platile;

b. garanteaza indeplinirea obligatiilor contractuale;

c. publica potentialul financiar de care dispune, respectiv, popularizeaza ideea de lichiditate pe diferite piete la termen;

d. inregistreaza si administreaza depozitele clientilor in numerar si recurge la apelurile in marja, in caz de necesitate;

e. la sfarsitul fiecarei zile, face reevaluarea pozitiei financiare a membrilor , pornind de la cotele de compensare, spre a determina suma apelurilor in marja catre clientela, prin intermediul membrilor compensatori;

f . efectueaza diferite operatiuni asociate cu procedurile de livrare, in caz urile impuse;

g. disemineaza riscurile tranzactiilor efectuate de membrii bursei si de membrii Casei de compensatie.

De regula in SUA, Casa de compensatie functioneaza non-stop, program care insa este impartit astfel:

a. de la 8 la 14, se inregistreaza pe calculator ordinele executate in bursa, care ii sunt comunicate de diferiti operatori;

b. de la 14 la 17, se opereaza ultimele informatii care nu au fost inregistrate, pe baza contractelor de vanzare/cumparare incheiate de “localnici” (locals), care lucreaza pe cont propriu;

c. de la ora 17 la ora 4 dimineata ziua urmatoare, se efectueaza toate operatiunile de compensatie, precizandu-se pozitia fiecarui membru al Casei de compensatie.

d. la ora 5 dimineata sunt informati membrii compensatori.

Fiecare membru compensator trebuie sa dispuna de o suma minima, ca fonduri proprii.

Responsabilii Casei de compensatie cer pe parcurs varsaminte suplimentare, in functie de complexitatea afacerilor si de conjunctura.

Casa de compensatie face controlul si verificarile contabile asupra activitatii membrilor compensatori. Uneori se intampla ca un membru compensator sa devina insolvabil. Pentru a preintampina acest lucru, se constituie de la inceput depozite de catre membrii compensatori. Daca si aceste fonduri sunt insuficiente, Casa de compensatie lichideaza activul membrului compensator in cauza, iar in caz de insuficienta sunt lichidate activele celorlalti membrii compensatori.

In cazul in care Casa de compensatie este un departament al bursei si fondurile nu ajung, se trece la lichidarea activului bursei. De regula, nu se depaseste primul stadiu, adica falimentul membrului in cauza al Casei de compensatie.

Sunt de remarcat Casele de compensatie internationale, cu o mare arie de cuprindere. Reprezentativa este International Commodities Clearing House (ICCH) infiintata in 1981 cu sediul la Londra si cu un capital de 15 milioane lire sterline, avand ca membri fondatori 6 mari Banci (Barclays, Lloyds, Midland, National Westminster cu cate 20%, Standard and Chartered si Williams and Glynns, cu cate 10%).

Activitatea ICCH acopera piata londoneza (LIFFE, FOX, LME ) si, pe baza de filiale, diferite centre nationale si internationale: Paris, Lille, Sydney, Hong-Kong, Bermude.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1275
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site