FONDUL COMERCIAL (GOODWILL)

FONDUL COMERCIAL (GOODWILL) PERSONAL

Facultatea de Relatii Economice Internationale

1. Definirea si formele goodwill-ului personal

O problema interesanta o ridica definirea, identificarea, evaluarea si partajarea goodwill-ului legat de pregatirea, performantele si perspectivele profesionale, de personalitatea, reputatia si celebritatea (notorietatea) unei persoane, asociat in cadrul unei firme, in situatia in care un alt asociat ori sotul (sau chiar concubinul) a contribuit la crearea acestui tip de goodwill al celuilalt, iar la retragerea din firma si/sau divort (separare) asociatul sau sotul/concubinul care se considera prejudiciat reclama o parte din valoarea acestui goodwill reflectat in bilantul firmei.

Consideram ca subiectul analizei si evaluarii goodwill-ului personal a devenit de actualitate in economia si societatea romaneasca din cauza cresterii complexitatii si diversificarii relatiilor economice si sociale.

Apreciem ca aceasta materie intereseaza in cel mai inalt grad disciplinele de analiza-diagnostic si evaluare economico-financiara din urmatoarele motive:

se refera la unul dintre cele mai importante componente ale grupului de active necorporale (fondul comercial sau goodwill);

se regaseste in bilantul firmelor si in consecinta poate constitui obiectul unor analize, evaluari, revendicari si/sau partajari in litigii comerciale, civile sau matrimoniale;

indeamna la o redefinire a filosofiei, valorilor, atitudinilor si comportamentelor sociale ale asociatilor unei societati comerciale, partenerilor de afaceri si partenerilor de viata (uniti prin casatorie sau uniune consensuala ).

Principalele domenii in care se aplica cunostintele si metodele de analiza si evaluare a fondului comercial personal sunt:

litigiile intre asociati privind impartirea activului net contabil al firmei in caz de retragere a unuia dintre ei sau de lichidare a societatii;

litigiile intre firme sau intre firme si persoane fizice ori autoritati privind afectarea fondului comercial personal;

acordurile de neconcurenta;

evaluarea sarcinilor fiscale ale firmei;

procedura lichidarii judiciare;

partajarea averii comune ocazionata de divortul sotilor sau separarea partenerilor de viata.

Abordarea unor probleme ce tin de definirea, identificarea, evaluarea si partajarea unor elemente de goodwill personal in situatia unor partajarii bunurilor la divortul sotilor sau separarea concubinilor se va face in prezenta lucrare in stransa legatura cu reflectarea acestor elemente patrimoniale revendicate in bilanturile contabile ale unor societati comerciale.

Interesant este ca acest din urma domeniu (divortul) a impus fondul comercial personal in centrul atentiei specialistilor din domeniul analizei si evaluarii economico-financiare si dreptului, introducandu-l (cel putin prin unele din componentele sale) in bilanturile firmelor.

In general, vom exemplifica in mod detaliat si extensiv cu fapte, argumente, rationamente si solutii din indelungata practica a instantelor americane in materia goodwill-ului personal tocmai pentru a ajuta la intelegerea mai completa si mai nuantata a materiei in discutie si pentru a fundamenta si legitima metodele de evaluare a goodwill-ului personal propuse pentru teoria si practica economico-financiara si juridica din Romania. De altfel, subtilitatea, diversitatea, complexitatea, rafinamentul, inalta tinuta morala si juridica si desigur utilitatea sociala a argumentatiilor prin care instantele americane isi motiveaza hotararile in cazurile de revendicare, evaluare si partajare a goodwill-ului personal au constituit tot atatea motivatii pentru abordarea acestei tematici in lucrarea de fata.

Speram ca in acest mod sa contribuim la largirea cadrului conceptual si metodologic in materia analizei si evaluarii economico-financiare a activelor necorporale ale firmelor, extinzand aria practicii in acest domeniu, in cazuri de identificare, recunoastere, evaluare si divizare a fondului comercial personal in cadrul firmelor, intre asociati, etc. in cazuri de retragere a asociatilor din firme, lichidarea firmelor si impartirea patrimoniului intre asociati, etc. cu respectarea regulilor contabile, ale analizei si evaluarii economico-financiare aplicabile recunoasterii, amortizarii, divizarii, atribuirii si evaluarii, astfel:

nu se recunoaste pentru amortizare decat fondul comercial achizitionat, a carui valoare a fost recunoscuta de piata, nu cel generat intern;

pe cat posibil, se incearca atribuirea valorii fondului comercial unor active corporale, marindu-se astfel valoarea acestora;

de doua ori pe an, fondul comercial in discutie se va supune testului de verificare a mentinerii valorii initiale (test of impairment), iar daca se constata scaderea valorii, amortizarea se aplica la noua valoare, mai redusa, astfel constatata;

divizarea si/sau disocierea fondului comercial de alte active se va face, in vederea partajarii valorii acestuia, dupa o atenta si amanuntita analiza;

unde exista o piata activa, evaluarea   se va face la valoarea de piata, in caz contrar, la o alta valoare justa.

De asemenea, prin modificarile preconizate a fi aduse in Romania Codului Civil si Codului Familiei, acest subiect va deveni de actualitate, atat prin recunoasterea uniunii consensuale (concubinajului) si asimilarea acestuia casatoriei (cu drepturi si obligatii morale si patrimoniale reciproce intre parteneri, dupa o anumita perioada de convietuire neintrerupta, de exemplu 6 luni), cit si prin sofisticarea argumentatiilor in definirea, individualizarea, evaluarea si divizarea tuturor contributiilor si eforturilor partenerilor, evaluabile in bani, din timpul convietuirii. Multe asemenea litigii patrimoniale intre soti sau concubini urmeaza cronologic unor litigii intre asociatii unor societati comerciale, sau invers.

Litigii in legatura cu probleme legate de goodwill-ul personal se prezinta in mod curent in Statele Unite in fata instantelor spre dreapta solutionare de peste 20 de ani.

Goodwill-ul personal reprezinta acea parte din activele nete necorporale neidentificabile individual (fond comercial sau goodwill) dar asociate cu o anumita persoana din cadrul firmei (patron, administrator, salariat).[2] Desi pare o problema legata strict de o persoana, cel mult de un cuplu aflat in divort, acest goodwill profesional si personal intereseaza si pe cei care se ocupa de analiza-diagnostic si evaluarea economico-financiara a firmelor, afacerilor si activelor, in situatia in care acest goodwill se valorifica de catre detinatorul sau in cadrul unei activitati bine remunerate sau al unei afaceri profitabile si foarte intim legata de personalitatea si activitatea lui curenta (expert-consultant cu cabinet de expertiza si consultanta, avocat, medic chirurg sau psihiatru cu cabinet propriu, manager al unei societati comerciale in care este si asociat, artist profesionist, etc.), adica in situatia in care acest goodwill personal este decisiv, face diferenta in activitatea unei persoane sau firme, reprezinta factorul principal de succes in afacere, adica fara el rezultatele activitatii nu ar fi nici pe departe aceleasi.

Instantele sunt nevoite sa rezolve asemenea spete parcurgind trei etape:

delimitarea proprietatii (averii) totale a partilor aflate in separare judiciara, indiferent de tipul si valoarea componentelor averii, de titular si de perioada de dobandire (inainte sau in timpul convietuirii);

stabilirea valorii averii partajabile;

partajarea (divizarea) averii intre fostii soti sau concubini.

Aceste cazuri au creat multa confuzie si au dat multa bataie de cap instantelor de judecata care au primit asemenea spete spre rezolvare, deoarece legea nu defineste clar ce poate sa compuna o avere comuna, si cu atit mai mult nu defineste clar elementele imateriale, cum ar fi goodwill-ul uneia dintre persoanele aflate in divort, si exista diferente de reglementare si interpretare (nu exista o practica unitara) in state diferite de pe teritoriul SUA.

Problema goodwill-ului personal se pune pentru trei tipuri de componente ale acestuia:

1. diplome, certificate, brevete si licente profesionale, atestind domeniul si nivelul de pregatire si calificare profesionala;
2. goodwill-ul profesional si reputational;
3. Celebrity Goodwill (goodwill-ul legat de celebritatea si notorietatea unei persoane),

in special in situatia in care goodwill-ul a fost creat in timpul convietuirii iar partenerul de viata a contribuit la crearea acestui goodwill, in oricare din formele de mai sus.

1. Diplomele, certificatele, brevetele si licentele profesionale: in cazul lor, apreciem ca acestea ar trebui analizate din punctul de vedere al titularului costurilor de obtinere a acestora (firma, persoana in cauza sau alta persoana fizica sau juridica), in functie de care se stabileste inscrierea in bilant, evaluarea si partajarea valorii acestora.

In majoritatea statelor americane, acestea nu sunt considerate de instante partajabile ca proprietate comuna a sotilor. Totusi, in anul 1985 in statul New York s-a dat o sentinta prin care acest tip de goodwill achizitionat in timpul casatoriei a fost partajat, si de atunci aceasta sentinta a fost luata ca baza de inspiratie, ca izvor de drept si de instante din alte state americane (conform principiilor si practicii dreptului cutumiar). In speta respectiva (O'Brien versus O'Brien), s-a retinut ca sotul a urmat in timpul casatoriei facultatea de medicina (obtinind diploma de licenta) si stagiul de rezidentiat (obtinind si licenta de libera practica), cheltuielile sale fiind suportate in proportie de 76% de catre sotia care lucra ca profesoara, si care a ratat astfel si diverse ocazii de a avansa pe scara gradelor didactice si/sau de a accede la slujbe mai bune. Decizia primei instante (dna. O'Brien a primit 40% din valoarea licentei de libera practica medicala a sotului, adica 188.000 USD) a fost confirmata si de instanta de apel.

Motivatia instantelor a fost ca, printre altele, casatoria este si un parteneriat economic, in care fiecare sot contribuie in felul sau, contributia sa putind fi evaluata in bani, iar la desfacerea casatoriei, averea astfel rezultata este normal sa fie impartita echitabil. Pe de alta parte, potentialul productiv (de generare venituri in viitor) in profesiune al dlui. O'Brien a fost dezvoltat simtitor si prin eforturile sotiei. Totusi, instanta nu a fost de acord cu acordarea unei rente sotiei pe temeiul realizarii unor venituri viitoare de catre sot pe baza licentei de libera practica, argumentind ca:

aceasta ar contraveni principiului parteneriatului economic al casniciei;

ar perpetua o dependenta economica nedorita, a fostei sotii fata de fostul ei sot, si/sau invers;

plata rentei ar inceta oricum cand sotia s-ar recasatori, primirea rentei si apoi sistarea acesteia impiedicand-o de fapt sa se stabilizeze economic mai repede prin mijloace proprii.

Observam ca instanta a pronuntat o solutie fundamentata pe abordarea pe baza de active (costurile de obtinere a licentei) mai curind decit pe baza de capitalizarea venitului, desi, intr-o opinie separata (minoritara in cadrul completului de judecata), unul dintre judecatori a argumentat ca, deoarece partajul este definitiv, el nemaiputand fi modificat ulterior, sotia ar fi privata de beneficiile viitoare tot mai mari ale activitatii profesionale a sotului, mai ales ca acesta se afla de-abia la inceputul carierei. Ceilalti au argumentat insa ca o sarcina financiara prea grea l-ar fi demobilizat (descurajat) pe dr. O'Brien sa caute sa cistige mai mult, sa se perfectioneze, sa devina mai productiv, ceea ce de fapt i-ar fi afectat pe amindoi fostii soti, si nu acesta este spiritul si scopul hotararii instantei respective.

Totusi, solutiile instantelor nu sunt unitare: intr-un alt caz (Savasta versus Savasta), o alta instanta din statul New York a acordat sotiei o compensatie calculata astfel: 10% din diferenta de cistiguri ale sotului (de la liber practician la rezident), actualizata tinind cont de speranta medie de viata (conform statisticilor) si inmultita cu 25,6 ani.

In alte state (de exemplu, Maryland) instantele au respins in mod hotarat cererile de introducere in masa partajabila a licentelor profesionale ale unuia dintre soti.

2. Goodwill-ul profesional si reputational : cazurile in care s-a cerut instantelor americane luarea in considerare ca element al averii comune a sotilor goodwill-ul unuia dintre ei si partajarea acestui goodwill a divizat lumea evaluatorilor si instantelor americane in trei tabere, corespunzator celor trei tipuri de solutii propuse si/sau pronuntate:

cele mai multe au considerat acest goodwill profesional si reputational ca un bun comun al sotilor si deci partajabil la divort;

alte instante il considera o valoare personala, individuala si deci nedivizibila intre soti;

al treilea grup de instante aplica o analiza de la caz la caz, preferind sa-l sub-imparta in doua categorii: goodwill profesional si goodwill reputational.

Goodwill-ul profesional este considerat independent de persoana in sine, de reputatia acesteia, apartinind firmei (si fiind inscris in bilantul acesteia) in lipsa persoanei respective - deci separabil de aceasta, fiind astfel supus partajului intre soti.

Goodwill-ul reputational, dimpotriva, este inseparabil de persoana respectiva, necesitand eforturi permanente din partea acesteia pentru crearea, intretinerea si dezvoltarea lui. Deoarece instantele dau solutii de stabilire a unei rente corespunzatoare pentru celalalt sot, introducerea goodwill-ului reputational in masa partajabila i-ar oferi acestuia un dublu avantaj (o suma provenita din partaj si o renta ulterioara).

In cazul Dugan versus Dugan, Curtii Suprem a statului New Jersey i s-a cerut sa admita ca bun comun si sa-l supuna partajului goodwill-ul afacerii dlui. Dugan, care avea o firma de avocatura in care era asociat unic, si in care sotia sa lucrase ca secretara. Ea solicita aceasta argumentind ca a contribuit, prin activitatea (priceperea si conduita) ei la cresterea goodwill-ului firmei, mai ales ca in timpul cat lucrase ca secretara terminase si colegiul de specialitate. Instanta a admis aceasta cerere a dnei. Dugan. Argumentul a fost ca a avut studii de specialitate, pentru ca in alte cazuri, de data aceasta in Maryland (Prahinski versus Prahinski) instanta a retinut ca persoanele fara studii juridice nu pot contribui la cresterea goodwill-ului unei firme de avocatura.

Intr-un caz de libera practica in stomatologie (Hollander versus Hollander), instanta din Maryland a retinut ca respectivul cabinet dispunea de un goodwill profesional separabil de personalitatea medicului dentist respectiv, de reputatia lui, cum ar fi echipament foarte performant, liste de clienti, evidente (fise) ale cazurilor tratate, etc. si a calculat acest goodwill prin diferenta intre valoarea totala a firmei si valoarea activelor corporale (imobilizate si circulante), supunindu-l partajului intre soti.

In alt caz, aceeasi instanta din New Jersey nu a considerat licenta de libera practica a unui medic ca element al averii comune a sotilor (sotia nu participase in nici un fel la finantarea studiilor sotului), iar instanta a argumentat ca o licenta de practica medicala este doar o posibilitate, nu o certitudine pentru viitoare cistiguri, deoarece foarte multi factori pot interveni si influenta aceasta posibilitate, intr-un sens sau altul.

Intr-un caz supus judecarii in District of Columbia (McDiarmid versus McDiarmid), instanta a hotarit ca nu exista goodwill atribuibil partenerilor intr-o firma de avocatura constituita pe baza unui contract de parteneriat (partnership, similar societatii civile sau asocierii in participatiune in Romania) deoarece la data divortului contractul de parteneriat nu prevedea posibilitatea recunoasterii goodwill-ului personal si pe aceasta baza nici primirea vreunei compensatii banesti la retragerea din firma a asociatului respectiv.

3. Celebrity Goodwill este considerat un bun comun al sotilor si ca atare supus distribuirii echitabile prin partaj in caz de divort in special in jurisprudenta statelor New York si New Jersey, indiferent daca este urmarea unor investitii sau nu.

Este definit (evaluat) ca un surplus de venituri, peste media altor oameni de acelasi sex, virsta, pregatire si care muncesc acelasi numar de ore zilnic. Este datorat talentului, aspectului fizic, charismei, magnetismului, farmecului personal, altor caracteristici personale. Cota sotului ne-celebru la impartirea acestui activ necorporal va tine seama de contributia acestuia la succesul carierei sotului celebru, de sacrificiile facute, de durata casatoriei, etc.

Totusi, exista riscul de a face confuzie intre cresterea reala a veniturilor persoanei in timpul casatoriei pe baza goodwill-ului sau de celebritate (notorietate) si cresterea posibila din viitor, dupa divort. Practica a aratat (Berenson versus Golub) ca in timpul casatoriei actrita Marissa Berenson a cistigat multi bani, dupa divort cistigurile sale au scazut, desi ea isi atribuia veniturile ridicate din timpul casatoriei propriei sale celebritati. In realitate, s-a constatat ulterior ca sotul avocat (Richard Golub) contribuise si el la cresterea celebritatii dnei. Berenson, influentase pozitiv primirea unor roluri bune de catre aceasta si pe aceasta baza, contribuise la cresterea spectaculoasa a celebritatii si veniturilor ei.

Iata de ce o analiza incompleta, pripita, poate genera mari nedreptati urmare partajului nefundamentat corespunzator: in situatia de mai sus, dra. Berenson putea fi pusa sa plateasca o renta pentru venituri pe care nu le-a mai realizat dupa divort. Trebuie tinut seama ca in domeniul artistic succesul poate fi foarte volatil, nu dureaza o vesnicie, vine si pleaca atunci cind vrea el, nu poate fi planificat.

De asemenea, exista riscul ca solutia partajarii goodwill-ului de celebritate poate duce la inundarea instantele cu cereri din partea sotilor/sotiilor care doresc sa imparta acest element imaterial al sotiilor/sotilor lor!

Exista de asemenea unele componente specifice ale goodwill-ului de celebritate (dreptul la remunerarea folosirii imaginii unei vedete, veniturile ulterioare divortului provenite din contracte de publicitate incheiate inainte de divort, etc.) care se pot analiza separat in acest cadru.[3]

Celebrity Goodwill poate fi luat in considerare si evaluat pe baza urmatorilor factori:

durata si extinderea (specializarea) carierei profesionale;

natura si trendul cistigurilor;

aspectele (conditiile si termenii) financiare ale contractelor si aranjamentelor.

Pot fi luate in considerare, dupa o atenta analiza a circumstantelor, perioadelor si conditiilor specifice cazului, mai multe metode de evaluare a goodwill-ului de celebritate:

surplusul (excesul) absolut net de cistiguri;

capitalizarea veniturilor;

capitalizarea profiturilor;

multipli de venit brut sau profit net (o metoda rapida de evaluare).[4]

Pentru fiecare din aceste metode de evaluare exista argumente logice, morale, practice si economice, dar fiecare din aceste metode ridica probleme si pentru fiecare exista contra-argumente, de aceea este necesara elaborarea unor reguli si standarde unitare si in acest domeniu.

2. Importanta sociala si economica a goodwill-ului personal. Situatia actuala in

Romania: sinteza rezultatelor unei cercetari

Cercetarea tip Focus Grup desfasurata cu specialisti si practicieni din mediul judiciar romanesc a urmarit clarificarea aspectelor principale legate de reglementarea materiei fondului comercial personal in Romania si aspectele intalnite in activitatea practica, discutiile si dezbaterile fiind centrate pe cateva teme principale:

1. Aprecierea din punct de vedere moral si juridic a aducerii in discutie a problemei fondului comercial personal in domeniul dreptului comercial, civil si al familiei, in societatea romaneasca contemporana in general;
2. Cum este reflectat fondul comercial personal in legislatia civila, comerciala si a familiei din Romania?
3. Care este practica judiciara generala in domeniul revendicarii si partajarii goodwill-ului personal si altor drepturi? Exemplificari din practica judiciara (jurisprudenta) cuprinzand cazuri celebre de divort in care ar fi fost cazul sa se evalueze si sa se partajeze goodwill personal.
4. Care este sediul materiei pentru justificarea identificarii, evaluarii si partajarii fondului comercial personal in caz de retragere din societate, de lichidare a societatii, divort sau separare a partenerilor de viata ori in situatia altor litigii patrimoniale?
5. Aprecierea volumului si calitatii informatiilor economico-financiare din publicatiile de specialitate adresate avocatilor, procurorilor si judecatorilor in materia activelor necorporale, si in special a fondului comercial personal;
6. Ce modificari vor fi aduse legislatiei romanesti in aceasta materie in perioada urmatoare, in contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana?

Rezultatele acestei cercetari sunt foarte semnificative si valoroase pentru tema noastra, ele demonstrand fara putinta de tagada atat necesitatea imperioasa a identificarii, evaluarii si partajarii good-will-ului personal in Romania, cat si lipsa unei reglementari si practici in acest domeniu. Iata ce a rezultat din aceasta dezbatere:

1. Abordarea si dezvoltarea acestui subiect sunt necesare si profitabile, fiind impuse de evolutia si cresterea complexitatii relatiilor sociale (inter-umane, economice, comerciale, juridice, etc.) in societatea romaneasca, de aparitia unor noi elemente patrimoniale in activitatea economico-financiara, de afaceri si in averile firmelor si persoanelor (o lista exemplificativa, nu exhaustiva, dar impresionanta, este prezentata in Anexa nr. 1 a acestei lucrari), de nevoia stringenta de a aplica in practica principiile si normele de moralitate (in privinta casatoriilor din interes, de exemplu, cu atat mai mult ca in legislatia romaneasca nu este si nu va fi reglementata in viitorul apropiat institutia contractului pre-nuptial), etica si echitate economico-patrimoniala (evitarea nedreptatilor sau chiar a inselaciunilor in evaluarea si impartirea averii intre asociatii unei societati comerciale, precum si intre soti sau concubini)[6] si rigoare juridica (aplicarea legii in toate situatiile, fara refuz de competenta din partea instantelor, chiar daca legea este lacunara sau neclara , inclusiv in materia fondului comercial personal).

2. Legea romaneasca este intr-adevar lacunara si neclara in materia goodwill-ului personal, indiferent de ramura de drept, dar nu poate interzice invocarea, evaluarea si solicitarea drepturilor legate de acesta de catre persoanele care se cred indreptatite, conform principiului ca este permis tot ce nu este in mod expres interzis de lege. De aceea, practicienii dreptului sunt obligati sa faca apel la prevederile dreptului comun in instrumentarea, interpretarea si judecarea cauzelor legate de goodwill-ul personal, daca este cazul, cum ar fi: dreptul societatilor comerciale (evaluarea si regimul aporturilor la capitalul social, partajarea activului net contabil intre asociati), dreptul familiei (partajul bunurilor comune ale sotilor la divort), dreptul civil (materia imbogatirii fara justa cauza), etc. Dar a fost cazul pana in prezent?

3. Practica juridica de pana acum ne arata ca nu s-au inregistrat cereri pentru judecarea unor asemenea cauze, chiar daca probabil ca situatia o impunea, asa cum a fost cazul celebrului divort al fotbalistului Adrian Mutu de Alexandra Dinu in 2003. Astfel, cei doi soti au impartit casele, masinile si sumele de bani dobandite in timpul casniciei: Alexandra a primit casa din Bucuresti, un autoturism BMW si o pensie alimentara de 2.500 euro pe luna, bani necesari pentru intretinerea micutului Mario, si o suma de 500.000 euro cu titlu de asigurari de viata pentru copil si cele privind plata studiilor acestuia ; nici o vorba, nici o referire, nici o solicitare privind goodwill-ul personal dezvoltat in comun in timpul casatoriei, drepturile viitoare din contractele de joc, de publicitate, etc. ale lui Adrian Mutu sau de participare la realizarea de reclame, spectacole, etc. ale Alexandrei Mutu, de tipul celor exemplificate in Anexa nr. 1.

4. Sediul materiei (temeiul legal) pentru abordarea tuturor litigiilor patrimoniale privind identificarea, revendicarea si partajarea goodwill-ului personal il constituie Legea societatilor comerciale nr. 31/1990 modificata, completata si republicata, legislatia financiar-contabila (si in special Legea contabilitatii nr. 82/1991 modificata, completata si republicata si OMFP nr. 1752/2005 cuprinzand normele contabile conforme cu reglementarile europene), Codul Familiei, Codul Civil si Codul Comercial, iar in ceea ce priveste modul sau de evaluare, ne putem ghida dupa Standardele Internationale de Evaluare (IVS) si practica din alte tari (in special SUA).

Temeiul legal al revendicarii si raspunderii este foarte important, pentru ca el poate determina metoda de evaluare: de exemplu, daca pe baza legislatiei romaneasti actuale se admite ca temeiul despagubirii sotului pentru contributia sa la obtinerea unor diplome si certificate profesionale de catre celalalt sot este imbogatirea fara just temei a acestuia din urma, atunci metoda de evaluare nu poate fi decat bazata pe costuri pentru a-l dezdauna pe sotul pagubit pentru cheltuielile facute.

Intr-adevar, stiind ca prin casatorie se instituie comunitatea de bunuri dar nu si unificarea patrimoniilor celor doi soti, si chiar daca unul din soti i-a platit cursurile profesionale ale celuilalt din salariul sau, ca urmare a crearii dezechilibrului patrimonial prin marirea unui patrimoniu in detrimentul altuia, se naste un raport juridic obligational in temeiul caruia, cel al carui patrimoniu s-a marit devine debitorul obligatiei de restituire catre cel care, in mod corespunzator, si-a micsorat patrimoniul si care devine, la randul sau, creditor al aceleiasi obligatii.

Obligatia de restituire are o dubla limita:

Cel care si-a marit patrimoniul nu poate fi obligat sa restituie decat in masura cresterii patrimoniului sau;

Cel care si-a micsorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decat diminuarea patrimoniului sau, caci astfel s-ar imbogati el fara temei legitim.

Sau, cum s-a precizat in mod constant in practica judecatoreasca, corecta aplicare a principiului imbogatirii fara just temei impune ca obligatia de restituire a paratului sa nu depaseasca imbogatirea lui efectiva, iar indisolubil legat de aceasta, sa nu depaseasca valoarea cu care a fost micsorat patrimonial reclamantului.

In concluzie, in situatia contributiei unui sot la obtinerea unor diplome si certificate profesionale de catre celalalt sot, prin achitarea taxelor si celorlalte cheltuieli de scolarizare din veniturile sale proprii, avem de-a face cu o imbogatire fara just temei a sotului beneficiar al cheltuielilor de scolarizare, fapt ce conduce in mod obligatoriu la evaluarea acestui tip de goodwill personal prin metoda costurilor obtinerii sale.

Pentru alte forme ale goodwill-ului personal se pot stabili alte temeiuri ale obligatiei si deci alte forme de evaluare, dupa cum se va arata mai departe.

In situatia in care totusi legislatia pare insuficienta pentru ca nu abordeaza in mod explicit materia goodwill-ului personal, exista doua posibilitati alternative:

Se aplica legea asa cum este in prezent, care nu face referire la goodwill-ul personal, dar acesta va fi asimilat ca regim "goodwill-ului societatii comerciale" din dreptul financiar-contabil sau celorlalte "bunuri, drepturi, creante, obligatii" din dreptul familiei, dreptul civil si dreptul comercial, pe baza principiilor generale ale dreptului, prin asimilare si identitate de ratiune, dupa cum am aratat la punctul 2 de mai sus; sau:

Se vor face si se vor sustine propuneri argumentate de modificare si adaptare a legislatiei, atat a celei financiar-contabile, cat si a celei a familiei, pentru prevederea activelor de natura goodwill-ului personal (in diferitele sale forme) intre activele bilantiere ale firmelor si in patrimoniile (comune sau proprii) ale sotilor sau concubinilor, dupa caz.

Literatura de specialitate in domeniul juridic (carti, manuale, tratate, articole in revistele de specialitate, etc.), care se adreseaza teoreticienilor si practicienilor dreptului nu trateaza in nici un fel problema goodwill-ului personal. De altfel, chiar literatura de specialitate de cel mai inalt nivel si actualitate din tara noastra in domeniul evaluarii economico-financiare trateaza de foarte putin timp si destul de sumar acest subiect.

6. Expertii si practicienii dreptului considera ca, odata cu integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, se vor aduce unele modificari legislatiei romanesti privind familia, care se vor referi in principal la :

recunoasterea legala a uniunii consensuale (concubinajului) si asimilarea acesteia casatoriei in sensul producerii de efecte patrimoniale, cu conditia convietuirii neintrerupte de catre cei doi parteneri a unei perioade minime de timp (de exemplu, 6 luni);

(posibil) recunoasterea casatoriei si a uniunii consensuale intre persoane de acelasi sex (asa cum se intampla in Marea Britanie, Spania si Olanda din cadrul Uniunii Europene, si in unele state americane).

Nu apare ca posibila introducerea in legislatia Uniunii Europeane (si implicit, a Romaniei) a recunoasterii institutiei contractului prenuptial intre partenerii de viata. Cu alte cuvinte, natura casatoriei nu se va modifica, adaugandu-i-se si dimensiuni si conotatii contractuale, asa cum se intampla in SUA.

Iata de ce este de datoria noastra sa adancim acest subiect al goodwill-ului personal, sa-l definim si sa contribuim la evaluarea lui cat mai exacta, supunandu-l judecatii specialistilor teoreticieni si practicieni din domeniul economiei si dreptului, pentru identificarea si nuantarea formelor sub care se prezinta si mai ales pentru rafinarea temeiurilor si argumentatiilor revendicarii, evaluarii si partajarii acestuia.

Anexa nr. 1

Lista elementelor patrimoniale de natura activelor necorporale personale, drepturilor si creantelor, cu relevanta in bilanturile firmelor si in averile personale, care pot fi identificate, evaluare si partajate intre asociatii societatilor comerciale si/sau soti, ori reclamate pe temeiul imbogatirii fara justa cauza, al raspunderii delictuale sau contractuale, etc.:

Goodwill personal (diplome, brevete, certificate, licente, contracte de neconcurenta; goodwill profesional si reputational; celebrity goodwill).

Participatii la capitalul social al unor societati comerciale;

Drepturi preferentiale de achizitionare de actiuni (Stock Options);

Plati ulterioare pentru concedii neefectuate;

Drepturi de proprietate intelectuala (drepturi de autor: inventii, inovatii, baze de date, programe de calculator, marci, branduri, schite si planuri arhitecturale, creatii de design, etc.);

Drepturi din comercializarea unor licente transferabile (de transmisii radio, de pescuit, etc.);

Valoarea unor colectii de hobby (timbre, ceasuri, automobile, etc.);

Creante diverse (imprumuturi acordate);

Chirii deductibile la impozit din inchirierea terenurilor si cladirilor proprii catre firma si deprecieri ale activelor inchiriate care majoreaza cheltuielile fara iesire de numerar;

Imprumuturi de la firme transformate in diverse compensatii si forme de remunerare;

Drepturi din contracte de asociatiune in participatiune;

Drepturi din donarea de sperma sau ovule;

Venituri nedeclarate (cresterea ilegala a cheltuielilor prin mecanismul preturilor de transfer si astfel reducerea ilegala a profiturilor; cheltuieli cu plati confidentiale pentru persoane controlate de persoana in cauza; venituri din afaceri desfasurate cu firme din paradisurile fiscale, etc.);

Profituri reportate nedistribuite;

Dividende viitoare cuvenite;

Dobanzi din depozite bancare, obligatiuni, titluri de stat;

Drepturi din contracte de asigurare;

Drepturi de securitate sociala (ajutoare de somaj; planuri de pensii; pensii suplimentare - private, de la biserici; alocatii; ajutoare sociale, etc.);

Drepturi din contracte de publicitate, de imagine, spectacole si creatii artistice (creatii literare, muzica, dans, pantomima, filme, pictura, sculptura, grafica, prime/bonusuri; etc.);

Taxe si impozite achitate in plus si rambursate;

Premii si castiguri in bani, obiecte, credit-cards, reduceri, drept de credit fata de cumpararea cu bani gheata, cupoane valorice, excursii, mile de zbor, etc. castigate drept premiu de la sisteme loto, agentii de pariuri, banci, tombole, magazine, agentii de turism, companii aeriene, etc.;

Castigurile viitoare din investitii imobiliare;

Drepturi generate de active disipate (instrainate);

Drepturi cuvenite din modificarea legilor;

Cadouri, transferuri, cheltuieli facute din fonduri comune in favoarea tertilor;

Alte drepturi si active ascunse, invizibile, unice, exotice (rare), nedeclarate, instrainate, subevaluate.

Anexa nr. 2

Metodologia si tematica activitatii de cercetare tip Focus Grup in mediul judiciar privind goodwill-ul personal

Cercetarea a avut loc in ziua de miercuri 14 februarie 2007, intre orele 16 - 19 la sediul firmei  C&C Management Consulting SRL  Bucuresti.

Pentru aceasta cercetare tip Focus Grup s-a utilizat urmatoarea metodologie: au luat parte 11 invitati din mediul judiciar (avocati, arbitri comerciali, judecatori, procurori), discutia avand drept ghid de desfasurare urmatoarele teme centrale:

Cum apreciati din punct de vedere moral si juridic aducerea in discutie a problemei fondului comercial personal in domeniul dreptului comercial, civil si al familiei, in societatea romaneasca contemporana in general?

Cum este reflectat fondul comercial personal in legislatia civila, comerciala si a familiei din Romania?

Care este sediul materiei pentru justificarea identificarii, evaluarii si partajarii fondului comercial personal in caz de retragere din societate, de lichidare a societatii, divort sau separare a partenerilor de viata ori in situatia altor litigii patrimoniale?

Cum apreciati volumul si calitatea informatiilor economico-financiare din publicatiile de specialitate adresate avocatilor, procurorilor si judecatorilor in materia activelor necorporale, si in special a fondului comercial personal?

Care este practica judiciara generala in domeniul revendicarii si partajarii goodwill-ului personal si altor drepturi? Exemplificati cu practica judiciara (jurisprudenta) cuprinzand cazuri celebre de divort in care ar fi fost cazul sa se evalueze si sa se partajeze goodwill personal.

Ce modificari preconizati ca vor fi aduse legislatiei romanesti in aceasta materie in perioada urmatoare, in contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana?

Bibliografie

1. Alerding, R. James: Valuation of Personal Goodwill, www.aaml.org/, 2003;
2. Alerding, R. James: Estimating the value of personal goodwill, www.aaml.org/, 2003;
3. Alerding, R. James; Karam, Yassim: Bobrow Decision Flawed, www.aaml.org/, 2003;
4. Alerding, R. James; Karam, Yassim: Personal Goodwill - The New Frontier, www.aaml.org/, 2003;
5. Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania: Colectia Buletinul informativ 1996 - 2006;
6. Banacu, Cristian Silviu: Active necorporale, proprietate intelectuala, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2005;
7. Beleiu, Gheorghe; Nicolae, Marian; Trusca, Petrica: Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, editia a V-a revazuta si adaugita, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 1998;
8. Cosmovici, Paul Mircea: Drept civil. Drepturi reale. Obligatii. Legislatie, Editura All, Bucuresti, 1994;
9. Davis, Joslin; Biggs, Loretta C.: Standards of Value for Professional Practices and Closely Held Businesses, www.aaml.org/, 2005;
10. Feleaga, Nicolae; Feleaga, Liliana: Controverse privind politicile de evaluare, depreciere si contabilizare a fondului comercial, in revista Economie teoretica si aplicata nr. 6 (501)/2006;
11. Filipescu, Ion P.; Filipescu, Ion I.: Tratat de dreptul familiei (editia a VII-a), Editura All, Bucuresti, 2002;
12. Florescu, Constantin; Malcomete, Petre; Pop, Nicolae Al. (coordonatori): Marketing. Dictionar explicativ, Editura Economica, Bucuresti, 2003;
13. Friedman, Thomas L.: The Exhausting Race for Ideas, numarul special al revistei Newsweek dedicat Revolutiei cunoasterii (The Knowledge Revolution), decembrie 2005 - februarie 2006, pagina 10;
14. Gates, Bill: The New Road Ahead, numarul special al revistei Newsweek dedicat Revolutiei cunoasterii, decembrie 2005 - februarie 2006, pagina 100;
15. Gladwell, Malcolm: Punctul critic. Cum lucruri mici pot provoca schimbari de proportii, Editura Andreco Educational, Bucuresti, 2004;
16. Gogoneata, Basarab: Economia riscului si incertitudinii, Editura Economica, Bucuresti, 2004;
17. Haig, Matt: Brand Royalty - How the World's Top 100 Brands Thrive & Survive, Editura Kogan Page Ltd., Londra, 2004;
18. International Accounting Standards Board: Standarde Internationale de Raportare Financiara - IFRS, Editura CECCAR, Bucuresti, 2006;
19. International Accounting Standards Board: International Financial Reporting Standards - IFRS, Editura IASB, Londra, 2006;
20. International Valuation Standards Committee: Standarde Internationale de evaluare (editia a VII-a), Editura ANEVAR, Bucuresti, 2005;
21. Ionascu, Ion: Dinamica doctrinelor contabilitatii contemporane, editura Economica, Bucuresti, 2003;
22. Isfanescu, Aurel; Robu, Vasile; Anghel, Ion: Evaluarea intreprinderii, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2001;
23. Isfanescu, Aurel; Robu, Vasile; Anghel, Ion; Tutu, Anca: Evaluarea intreprinderii, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1999;
24. Kotler, Philip; Armstrong, Gary: Principiile marketingului, editia a II-a, Editura Teora, Bucuresti, 2003;
25. Levitt, Steven D.; Dubner, Stephen J.: Freakonomics - A Rogue Economist Explores the Hidden Side of Everything, Editura Penguin Books Ltd., Londra, 2005;
26. Mason, Miriam E.; Cohen, Michael S.: From a Matrimonial Lawyer's Perspective - The Ten (and a few more) Most Frequent Errors Made by Business Appraisers,   www.aaml.org/, 2000;
27. Needles Jr., Belverd E.; Anderson, Henry R.; Caldwell, James C.: Principiile de baza ale contabilitatii (editia a cincea), Editura ARC, Chisinau - Republica Moldova, 2001;
28. Smith Linton, Heather: Business Valuation. Proven Methods to Easily Determine the True Value of Your Business (Evaluarea afacerii. Metode verificate pentru determinarea rapida a valorii adevarate a afacerii dumneavoastra), Editura Adams Media / F + W Publications Company, Avon, Massachussetts - USA, 2004;
29. Stan, Sorin V.; Anghel, Ion; Gruzsniczki, Veronica: Capitalul intelectual al intreprinderii. Evaluarea proprietatii intelectuale si a altor active necorporale, Editura IROVAL Bucuresti si Editura Universitatii "Petru Maior" Targu Mures, 2006;
30. Stan, Sorin V. (coordonator): Evaluarea intreprinderii, Editura IROVAL, Bucuresti, 2003;
31. Stan, Sorin V.; Anghel, Ion: Evaluarea activelor necorporale, Editura IROVAL, Bucuresti, 1998;
32. Statescu, Constantin; Barsan, Corneliu: Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Editura All, Bucuresti, 1993;
33. Valceanu, Gheorghe; Robu, Vasile; Georgescu, Nicolae (coordonatori): Analiza economico-financiara (editia a II-a revazuta si adaugita), Editura Economica, Bucuresti, 2005;
34. Vlachide, P.C.: Repetitia principiilor de drept civil (2 volume), Editura Europa Nova, Bucuresti, 1994;
35. x x x Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 1.752 din 17 noiembrie 2005 (publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.080/30.11.2005) pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene;
36. x x x Codul Civil al Romaniei;
37. x x x Codul Comercial Roman;
38. x x x Codul Familiei.