| CATEGORII DOCUMENTE |
In perioadele cand o economie inregistreaza un curs ascendent, impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat; in schimb, in perioadele de criza si depresiune, cand productia si consumul inregistreaza un recul, incasarile din impozitele indirecte urmeaza aceeasi evolutie, periclitand realizarea echilibrului bugetar sau conducand la adancirea deficitului bugetar.
Astfel, de exemplu, in Romania, in bugetul de stat pe anul 1998 era prevazut ca impozitele indirecte sa devina predominante si sa detina o pondere de 68,7% in totalul veniturilor fiscale. In procesul de executie, deoarece P.I.B., in loc de o crestere zero, cum se preconizase, a inregistrat, dupa primele 6 luni, o scadere de aproape 6%, a fost necesara rectificarea bugetului de stat, prilej cu care veniturile ce urmau a se realiza din impozitele indirecte au fost diminuate cu 8,3 mii miliarde lei, adica cu 18,6%.
Rezulta ca impozitele indirecte manifesta o sensibilitate sporita fata de conjunctura economica.
Impozitele indirecte cunosc urmatoarele forme de manifestare: taxe de consumatie, monopoluri fiscale, taxe vamale si diferite taxe.
Taxele de consumatie sunt impozite indirecte care se includ in pretul de vanzare al marfurilor fabricate si realizate in interiorul tarii care percepe impozitul. Marfurile asupra carora se percep taxe de consumatie sunt, in general, cele de larg consum, iar acestea pot diferi ca structura de la o tara la alta. De regula, printre aceste marfuri intalnim: zaharul, pastele fainoase, orezul, sarea, uleiul, vinul, berea, ceaiul, cafeaua, cacao, textilele, incaltamintea etc.
Taxele de consumatie imbraca fie forma taxelor de consumatie pe produs, cunoscute si sub denumirea de taxe speciale de consumatie sau accize, fie forma unor taxe generale pe vanzari, cand se percep la vanzarea tuturor marfurilor, indiferent daca acestea sunt bunuri de consum sau mijloace de productie. Taxele specifice de consumatie sau accizele sunt asezate asupra unor produse care se consuma in cantitati mari si care nu pot fi inlocuite de cumparatori cu altele, pentru ca in acest fel impozitul sa aiba in mod constant un randament fiscal cat mai ridicat. Drept urmare, accizele se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastica, cum sunt: vinul, cidrul, berea, apele minerale etc. In Romania se practica accize pe produse, cum sunt: bauturile alcoolice, vinurile si produsele pe baza de vin, berea, produsele din tutun, produsele petroliere (benzina premium, regular si normala, benzina fara plumb si motorina), cafeaua, apele minerale si apele gazoase, cu continut de zahar sau de alte produse de indulcit si substante aromatizate, confectiile din blanuri naturale, articolele din cristal, bijuteriile din aur si/sau platina, autoturismele pi autoturismele de teren (inclusiv din import, rulate), parfumurile, apele de colonie si apele de toaleta, aparatele video de inregistrat sau de reprodus, camere video, cuptoarele cu microunde, telefoanele mobile, aparatele pentru conditionat aer.
Taxele de consumatie pe produs se calculeaza fie in suma fixa pe unitatea de masura, fie in baza unor cote procentuale aplicate asupra pretului de vanzare, in mod normal, produsele provenite din import trebuie impuse cu aceleasi taxe, ca si produsele indigene, iar cele destinate exportului, de regula, nu sunt impozitate. Nivelul cotelor utilizate pentru calcularea accizelor difera de la o tara la alta si de la un produs la altul. De exemplu, pentru produsele din tutun nivelul acestor cote depaseste frecvent 50 si chiar 60 de procente.
Accizele pentru produsele din tutun sunt exprimate in suma fixa (pentru tigarete, tigari de foi si tutun destinat fumatului), precum si mixt, atat in suma fixa, cat si sub forma de cota procentuala (pentru tigarete). Pentru tigarete acciza datorata este egala cu suma dintre acciza specifica si acciza ad valorem. Acciza specifica se calculeaza in echivalent euro pe 1000 de tigarete, iar acciza ad valorem se calculeaza prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra pretului maxim de vanzare cu amanuntul. Pretul maxim de vanzare cu amanuntul este pretul la care produsul este vandut altor persoane decat comercianti si care include toate taxele si impozitele.
Pentru uleiuri minerale si cafea, accizele sunt stabilite unitar, in euro pe unitatea de masura.
Impozitul la titeiul si la gazele naturale din productia interna se datoreaza pentru cantitatile livrate, exclusiv cantitatile livrate cu titlu de redeventa.
Taxele generale pe vanzari se intalnesc sub forma impozitului cifra de afaceri. Din punctul de vedere al verigii (unitatea producatoare, unitatea comertului cu ridicata sau cu amanuntul) la care se incaseaza, impozitul pe cifra de afaceri poate imbraca forma impozitului cumulativ (multifazic) si forma impozitului unic sau monofazic.
In cazul impozitului cumulativ, marfurile sunt supuse impozitarii la toate verigile pe la care trec din momentul iesirii lor din productie si pana cand ajung la consumator. Impozitul pe cifra de afaceri unic se incaseaza o singura data, indiferent de numarul verigilor prin care trece o marfa, de la producator la consumator. Impozitul unic se poate incasa fie in momentul vanzarii marfii catre producator, cand se numeste taxa de productie, fie in stadiul comertului cu ridicata ori cu amanuntul cand se numeste impozit pe circulatie sau impozit pe vanzare.
Impozitul pe cifra de afaceri bruta se calculeaza prin aplicarea cotei de impozit asupra intregii valori a marfurilor vandute, care include si impozitul platit la verigile anterioare.
Impozitul pe cifra de afaceri neta se aplica numai asupra diferentei dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare, adica numai asupra valorii adaugate de catre fiecare participant la procesul de productie si circulatie al marfii respective. Referitor la obiectul taxei pe valoarea adaugata este de mentionat ca sub incidenta acestui impozit intra: livrarile de marfuri catre terti si pentru consumul propriu, achizitiile de bunuri, prestatiile de servicii, bunurile importate. Totodata, sunt impozabile si unele operatiuni care pot fi asimilate vanzarii sau cumpararii, ca de exemplu: creditul pentru consum, cesiunea de marfuri si, pe un plan mai general, orice tranzactie privind transferul proprietatii unui bun material.
Taxa pe valoarea adaugata se poate calcula prin aplicarea cotei de impozit: a) fie asupra valorii adaugate in fiecare stadiu pe care il parcurge marfa de la producator la consumator; b) fie asupra pretului de vanzare din stadiul respectiv, obtinandu-se astfel taxa asupra pretului de vanzare, din care se deduce taxa (calculata in acelasi fel) aferenta pretului de vanzare din stadiul anterior. Diferenta rezultata este taxa pe valoarea adaugata aferenta stadiului respectiv. In practica se utilizeaza cu precadere a doua varianta de calcul.
Baza de calcul a taxei pe valoarea adaugata o reprezinta pretul de vanzare al diferitelor marfuri sau valoarea serviciilor prestate. In vederea calcularii taxei, se stabileste volumul total al vanzarilor sau prestarilor de servicii (cifra de afaceri), pe perioada de impunere (luna, trimestru etc.), la care se aplica cota de impozit. Pentru a nu se impune de mai multe ori aceeasi valoare, se scad sumele varsate anterior la buget cu titlu de taxa pe valoarea adaugata aferente marfurilor respective. In vederea efectuarii acestor deduceri, este necesar ca taxa pe valoarea adaugata sa fie evidentiata distinct in fiecare factura.
La baza aplicarii taxei pa valoarea adaugata poate sta, in general, fie principiul originii marfurilor, fie principiul destinatiei acestora.
Conform principiului originii, se impoziteaza valoarea care este adaugata tuturor bunurilor autohtone, inclusiv valoarea celor care vor fi ulterior exportate, fara insa sa fie impozitata valoarea adaugata in strainatate si care se afla incorporata in bunurile supuse impozitarii. Inseamna, deci, ca este impozitata numai valoarea adaugata in interiorul tarii, exporturile fiind impozitate, iar importurile fiind scutite.
In cazul aplicarii principiului destinatiei, se impoziteaza intreaga valoare adaugata realizata atat in tara, cat si in strainatate, pentru toate bunurile destinate consumului tarii respective. Prin urmare, exporturile sunt scutite de plata taxei pe valoarea adaugata, iar importurile vor fi impozitate.
Taxa pe valoarea adaugata este varsata la buget de catre fiecare intreprindere (care apare in calitate de vanzator) si se suporta de consumatorii marfurilor sau serviciilor respective o data cu cumpararea lor.
Conform reglementarilor care stau la baza taxei pe valoarea adaugata in Romania, sub incidenta acesteia cad toate operatiunile vizand livrarile de bunuri mobile si prestari de servicii efectuate in cadrul exercitarii activitatii profesionale; transferul proprietatii bunurilor imobiliare intre agenti economici, precum si intre acestia si institutii publice sau persoane fizice; importul de bunuri si servicii. De mentionat ca toate aceste operatiuni trebuie efectuate de o maniera independenta de catre persoane fizice sau juridice.
In conformitate cu Legea nr. 571/2003 privind Codul de procedura fiscala cota standard a taxei pe valoare adaugata este de 19% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru orice operatiune impozabila care nu este scutita de taxa pe valoare adaugata sau care nu este supusa cotei reduse a taxei pe valoare adaugata
Cota redusa a taxei pe valoare adaugata este de 9% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru urmatoarele prestari de servicii si/sau livrari de bunuri:
dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectura si arheologie, gradini zoologice si botanice, targuri expozitii;
livrarea de manuale scolare, carti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv publicitatii;
livrarile de proteze de orice fel si accesoriile acestora, cu exceptia protezelor dentare;
livrarile de produse ortopedice;
medicamente de uz uman si veterinar;
cazarea in cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv inchirierea terenurilor amenajate pentru camping.
Potrivit ultimilor reglementari, persoana impozabila este orice persoana, indiferent de statutul sau juridic; iar din punct de vedere al regimului de impozitare, operatiunile impozabile se impart in operatiuni impozabile si operatiuni scutite, acestea fiind la randul lor scutite cu drept de deducere si fara drept de deducere.
Persoanele obligate la plata taxei trebuie sa achite taxa pe valoare adaugata datorata, stabilita prin decontul intocmit pentru fiecare perioada fiscala pana la data de 25 a lunii urmatoare perioadei fiscale. Taxa pe valoare adaugata pentru importul de bunuri, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoare adaugata, se platesc la organul vamal, in conformitate cu regulile in vigoare privind plata drepturilor de import.
Dupa cum am vazut, in cadrul impozitelor indirecte apar si monopolurile fiscale. Astfel, statul instituie monopoluri fiscale asupra productiei si/sau vanzarii unor marfuri ca: tutun, sare, alcool, carti de joc si alte produse specifice. Monopolurile fiscale, in functie de sfera lor de cuprindere, pot fi depline sau partiale. Monopolurile fiscale depline se instituie de catre stat atat asupra productiei, cat si asupra comertului cu ridicata ori cu amanuntul a unor marfuri. In schimb, monopolurile partiale sunt instituite fie numai asupra productiei si comertului cu ridicata, fie numai asupra comertului cu amanuntul.
Printre tarile in care monopolurile fiscale aduc incasari relativ importante, putem mentiona: Italia (asupra tutunului si chibriturilor), Germania (asupra alcoolului sau bauturilor alcoolizate), Spania (asupra tutunului pi petrolului) si Tunisia.
Veniturile realizate de catre stat de pe urma monopolurilor fiscale sunt formate, pe de o parte, din profitul creat in procesul de producere a acestor marfuri - pe care statul il realizeaza ca orice intreprinzator -, iar pe de alta, din impozitul indirect cuprins in pret, care se incaseaza de la consumatorii marfurilor respective. Deoarece numai statul produce sau numai statul vinde astfel de marfuri, el poate stabili un pret in care sa fie indus si un asemenea impozit indirect.
Taxele vamale pot fi percepute de catre stat asupra importului, exportului pi tranzitului de marfuri. In practica fiscala internationala, taxele vamale care se utilizeaza cel mai frecvent sunt cele asupra importului de marfuri.
Taxele vamale de export se intalnesc sporadic, deoarece statele sunt interesate in incurajarea exportului de marfuri, deoarece acesta constituie, in majoritatea cazurilor, mijlocul cel mai important de realizare a resurselor valutare. Atunci cand, totusi, se percep astfel de taxe, ele au fie un scop pur fiscal, fie unul economic. n unele tari se intalnesc situatii cand statul instituie taxe vamale de export asupra unor materii prime pentru a determina prelucrarea lor in tara, iar in altele cand acestea se instituie asupra unor semifabricate sau produse finite care detin o pondere importanta in exportul lor. Printre tarile in care se poate vorbi de practica unor taxe vamale de export mentionam: Indonezia (asupra produselor nepetroliere), Thailanda (la exportul de zahar si orez), Malayezia (la exportul de cauciuc, cositor, bauxita si alte minereuri, cherestea, uleiuri de palmier si piper).
Taxele vamale de tranzit se instituie asupra marfurilor care fac obiectul comertului exterior, cu ocazia trecerii acestora pe teritoriul unei terte tari. In conditiile actuale, taxe vamale de tranzit nu se practica decat cu titlu de exceptie, deoarece statele sunt interesate in incurajarea tranzitului de marfuri, fiindca de pe urma acestuia realizeaza incasari in valuta, cum sunt: tarife pentru folosirea cailor ferate, taxe pentru utilizarea drumurilor publice etc.
Taxele vamale de import se instituie asupra importului de marfuri si se calculeaza asupra valorii acestora, in momentul in care ele trec frontiera tarii importatoare. Importatorul, o data cu depunerea documentelor prin care intra in posesia marfii importate, achita si taxa vamala de import.
Prin urmare, natura economica a taxei vamale de import este similara cu aceea a taxelor de consumatie percepute asupra marfurilor din productia autohtona. Dupa forma lor de exprimare, taxele vamale pot fi de trei feluri, si anume: ad-valorem, specifice si compuse.
Taxele vamale ad-valorem se exprima ca procent din valoarea marfurilor importate.
Taxele vamale specifice sunt stabilite ca suma fixa pe unitatea fizica de marfa importata (de exemplu, pe tona, pe bucata etc.).
Taxele vamale compuse apar ca o combinatie a primelor doua.
Taxele vamale practicate de o anumita tara, indiferent de felul lor, sunt trecute intr-un tabel care poarta denumirea de tarif vamal. In tariful vamal sunt specificate, pentru fiecare categorie de produse sau produse individualizate, taxele vamala exprimate in procente, precum si cele rezultate din aplicarea masurilor tarifare preferentiale prevazute in reglementarile legale.
In functie de nivelul lor, taxele vamale de import, mentionate in tariful vamal national sau de grup, pot fi: taxe vamale in conditia clauzei natiunii celei mai favorizate, taxe vamale autonome si taxe vamale preferentiale.
Taxele vamale in conditia clauzei natiunii celei mai favorizate se aplica la importul de marfuri pe care o tara membra a Organizatiei Mondiale a Comertului il efectueaza din tarile membre ale aceluiasi organism sau din alte tari cu care aceasta are acorduri bilaterale, pe baza carora isi acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate.
In Romania, persoanele juridice platesc taxe vamale numai pentru marfurile importate, care se calculeaza prin aplicarea cotei procentuale asupra valorii marfurilor in vama. In cazul tarilor cu care Romania intretine relatii comerciale pe baza unor conventii sau intelegeri internationale, aplicarea taxelor vamale se face in conformitate cu prevederile acestora.
Pentru evitarea unor discriminari, taxele vamale inscrise in tariful vamal se aplica tuturor agentilor economici, indiferent de forma de proprietate si, de regula, la toate produsele care fac obiectul importurilor.
Taxele vamale de import se determina pe baza tarifului vamal de import al Romaniei, care se aproba prin lege. In tariful vamal este mentionata taxa vamala in procente, care se aplica la valoarea in vama a marfurilor, exprimata in lei. Transformarea in lei se face la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei.
Conform acestei proceduri, valoarea in vama se stabileste (ori de cate ori este posibil) pe baza valorii de tranzactie la care se adauga, in masura In care au fost efectuate, dar nu au fost induse in pret, si urmatoarele elemente:
cheltuielile de transport al marfurilor importate pana la frontiera romana;
cheltuielile de incarcare, de descarcare si de manipulare conexe transportului marfurilor importate, pe parcurs extern;
costul asigurarii pe parcursul extern.
Pentru a se putea determina valoarea in vama, importatorul este obligat sa depuna la biroul vamal o declaratie pentru valoarea in vama, insotita de facturi sau de alte documente de plata a marfii si a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.
Ca forma a impozitelor indirecte, taxele reprezinta platile pe care le fac diferite persoane fizice si/sau juridice pentru serviciile efectuate in favoarea lor de anumite institutii publice. Taxele intrunesc majoritatea trasaturilor specifice impozitelor, si anume: caracter obligatoriu, titlu nerambursabil, urmarirea in caz de neplata. Daca impozitele nu presupun o contraprestatie din partea statului, in schimb taxele dau dreptul platitorului sa beneficieze de un anumit serviciu. Dupa natura lor, taxele pot fi clasificate astfel: taxe judecatoresti, taxe de notariat, taxe consulare si taxe de administratie.
Taxele judecatoresti se incaseaza de catre instantele jurisdictionale in legatura cu actiunile introduse spre judecare de catre diferite persoane fizice sau juridice.
Taxele de notariat se platesc pentru eliberarea, legalizarea sau autentificarea de diferite acte, copii etc., fiind incasate de catre notariate.
Taxele consulare se incaseaza de catre consulate pentru eliberarea de certificare de origine, acordarea de vize etc.
Taxele de administratie se incaseaza de catre diferite organe ale administratiei de stat in legatura cu eliberari de autorizatii, permise, legitimatii etc., la cererea anumitor persoane.
Dupa obiectul operatiunii care se efectueaza si urmeaza a fi taxata, taxele pot fi de doua feluri: taxe de timbru si taxe de inregistrare.
Taxele de timbru se percep la efectuarea de catre institutiile publice a unor operatii, cum sunt: autentificarea de acte; eliberarea unor documente (de exemplu, carti de identitate, pasapoarte, permise de conducere auto etc.); legalizari de acte etc. Taxele de timbru poarta aceasta denumire pentru ca incasarea lor se face prin aplicarea de timbre fiscale.
Taxele de inregistrare se percep la vanzari de imobile, la constituirea, fuzionarea sau dizolvarea societatilor de capital; de asemenea, ele se percep asupra fiecarei operatii de vanzare si, respectiv, cumparare la bursa etc.
Atat taxele de timbru, cat si cele de inregistrare pot fi stabilite fie ad-valorem (atunci cand actiunile sau faptele supuse taxarii sunt evaluate. In bani si cand taxa se calculeaza prin aplicarea unor cote la valoarea respectiva), fie in sume fixe, in toate celelalte cazuri. Incasarea taxelor se poate face in numerar sau - asa cum am vazut - prin aplicarea de timbre fiscale.
In legislatia financiara a unor tari se intalneste, pe langa impozite si taxe, si o categorie intermediara intre acestea, cunoscuta sub denumirea de contributie.
Contributiile reprezinta sumele incasate de anumite institutii de drept public, de la persoane fizice sau juridice, pentru avantaje reale sau presupuse de care acestea beneficiaza. Plata contributiei este obligatorie, iar prin intermediul acesteia se stabileste de la inceput participarea partiala a persoanei fizice sau juridice la acoperirea cheltuielilor efectuate de stat pentru oferirea avantajului respectiv.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1477
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
