Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Statistica

Riscuri bancare: abordari conceptuale

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




Riscuri bancare: abordari conceptuale

Mediul in schimbare in care se afla bancile genereaza noi oportunitati de afaceri, dar presupune totodata si riscuri mai complexe si mai diverse, care sunt o provocare pentru abordarile traditionale ale managementului bancar, pe care banca trebuie sa le gestioneze cat mai adecvat pentru a putea supravietui concurentei si pentru a sustine cresterea economica indusa de sectorul privat.




1.1.1. Conceptul de risc bancar

In literatura de specialitate intalnim numeroase abordari ale conceptului de risc bancar. Potrivit dictionarului explicativ al limbii romane, prin oportunitatea de risc se intelege pericol, inconvenient posibil, probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinte neplacute pentru subiect.

Literatura economica defineste riscul ca fiind probabilitatea ca rentabilitatea reala viitoare sa fie mai mica decat rentabilitatea asteptata[1].

Riscul poate fi definit ca un eveniment incert, dar posibil, originea lui aflandu-se in incertitudine; este pagubitor, efectele lui o data produse nu mai pot fi inlaturate; apare in procesul activitatii umane, sociale, economice, politice si in raportul dintre om si natura[2].

Riscul bancar este prezentat in Dictionary of Banking Terms ca incertitudinea ca un activ sa inregistreze o rata asteptata de profitabilitate sau sa produca o pierdere.

In lucrarea sa cuprinzatoare „Gestiunea riscurilor bancare”, Luminita Roxin apreciaza ca „atunci cand definesc riscul si gestiunea riscului, cei mai multi autori se concentreaza asupra functiilor clasice ale bancilor, de intermediere in sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora; din acest punct de vedere este tratata indeosebi problema unor pierderi neprevazute la active bancare, pierderi cauzate de riscuri de piata, de credit sau de lichiditate”[3].

Francezii Michael Rouch si Gerard Naullen, in cartea „Le control de gestion bancaire et financiere” definesc riscul ca un angajament purtand o incertitudine data, cu o probabilitate de castig sau prejudicii.

Revista „Risc Consult” precizeaza ca „riscul este practic amenintarea ca un eveniment sa afecteze abilitatea unei companii de a functiona si de a-si urmari indeplinirea obiectivelor strategice. Riscul apare in general nu atat din probabilitatea ca nu se intampla ceva bine, ci din posibilitatea de a se intampla ceva rau” . „De asemenea, viata economica este guvernata de incertitudine si orice proiectie a unor evenimente viitoare este, prin definitie, lovita de riscul de a nu se realiza in parametrii prevazuti” .

Ion Nitu in „Managementul riscului bancar” ilustreaza existenta permanenta a riscului, care insoteste ca o umbra toate afacerile bancii si se produce sau nu, in functie de conditiile care i se creeaza., cel mai simplu spus, riscul bancar este probabilitatea ca intr-o tranzactie sa nu se obtina profitul asteptat si chiar sa apara o pierdere. Se poate afirma ca riscul bancar este un fenomen care apare pe parcursul derularii operatiunilor bancare si care provoaca efecte negative asupra activitatilor respective, prin deteriorarea calitatii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar inregistrarea de pierderi, afectarea functionalitatii bancii.

In opinia mea, riscul bancar este un fenomen prezent in ansamblul sferei de activitate a societatilor bancare si reprezinta incertitudinea realizarii unui anumit nivel al profitului sau chiar al probabilitatii aparitiei unei pierderi.

Riscul bancar este generat de o multitudine de operatii si proceduri, domeniul financiar necesitand abordarea ca un complex de riscuri, de multe ori interdependente, putand avea cauze comune sau putand provoca in lant si alte riscuri. El este in continua schimbare si evolueaza in complexitate, pe langa riscurile traditionale adaugand astazi riscuri financiare, riscuri operationale, riscuri strategice, riscuri de tara, riscuri umane, riscuri de frauda.

Conditiile de aparitie a riscurilor bancare sunt determinate de manifestarea unui complex de factori care depind de: evolutia generala a economiei, modificari legate de organizarea bancii, adoptarea de decizii financiare, conditiile politice si economice, iar producerea riscurilor bancare are ca rezultat diminuarea profiturilor si a veniturilor actionarilor sau, in ultima instanta, iesirea din afaceri a bancii, fie prin preluarea ei de catre o banca mai puternica, fie prin faliment, potrivit teoriei bancare tipologia riscurilor diferentiindu-se prin intensitatea de actiune si consecintele pe care acestea le genereaza.

1.1.2. Tipologia riscurilor bancare

Comitetul de Supraveghere Bancara de la Basel a publicat sub titlul „Principii de baza pentru supravegherea bancara efectiva”, opt categorii de riscuri: riscul de credit, riscul de tara si de transfer, riscul de piata, riscul ratei dobanzii, riscul de lichiditate, riscul operational, riscul legislativ, riscul de reputatie.

Unele riscuri sunt noi si se datoreaza formei perfectionate de operare prin sisteme electronice. Astfel[6]:

riscul operational – decurge din posibile deficiente ale functionarii sau integritatii circuitelor prin care se efectueaza operatiile, fiind cu atat mai periculoase si greu de controlat cand se produc nu in instalatiile proprii ale bancilor, ci in conectarile apartinand clientilor;

riscul securitatii operatiilor – apare cand extinderea geografica si posibilitatile deschise de acces creeaza oportunitati fara precedent de fraude in defavoarea bancilor si a clientelei;

riscul de reputatie – reprezinta pierderea de credibilitate a bancilor afectate de o serie de evenimente: defectiunile produse in instalatii sau sustragerile electronice substantiale din conturi.

Alti specialisti[7] grupeaza riscurile bancare in urmatoarele categorii:

riscul intarzierii;

riscul puterii de cumparare (a creditului de rambursare);

riscul ratei dobanzii sau riscul de piata, la care se mai adauga si riscul portofoliului.

De asemenea, riscurile pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii[8]:

A.     In functie de piata care determina aparitia riscului, exista doua categorii:

Riscuri determinate de piata produsului, care cuprind:

riscul de creditare, considerat cel mai important risc de pe piata produsului, datorandu-se deprecierii valorii, ca o consecinta a falimentului sau a nerambursarii imprumutului;

riscul de strategie (de afaceri) este riscul ca intreaga linie de afaceri sa sucombe datorita competitiei sau uzurii morale;

riscul datorat reglementarilor bancare consta in posibilitatea pierderii unor importante investitii prin revocarea licentelor institutiilor financiare ce functioneaza ca centre de profit;



riscul de operare consta in riscul ca sistemele de calcul sa nu functioneze corect, fiind un risc semnificativ pe piata produsului si care nu poate fi ignorat de nici o institutie financiara;

riscul de marfa datorat preturilor marfurilor ce pot afecta uneori imprevizibil bancile si creditorii, cu impact asupra economiilor si debitorilor;

riscul resurselor umane reprezinta cea mai subtila forma de risc, dificil de masurat, care rezulta din politica de personal: recrutarea, pregatirea, motivarea si mentinerea specialistilor;

riscul legal se poate manifesta sub forma responsabilitatii creditorilor atunci cand debitorii au pretentia ca falimentul lor a fost cauzat de faptul ca banca a promis ca nu va retrage creditul sau ca va acorda credite suplimentare;

riscul de produse se refera la riscul ca produsele oferite de o institutie financiara sa se uzeze si sa devina necompetitive;

Riscuri determinate de piata de capital:

riscul ratei dobanzii, reprezentat de sensibilitatea fluxului de numerar la variatiile ratei dobanzii. Se urmareste minimizarea riscului ratei dobanzii in functie de raportul dintre activele si pasivele purtatoare de dobanzi, care trebuie sa fie cat mai aproape de unu;

riscul de lichiditate consta in faptul ca o banca nu dispune de lichiditati corespunzatoare pentru a acoperi obligatiile financiare la un moment dat, fiind cel mai important risc al pietei de capital;

riscul valutar sau riscul ratei de curs afecteaza atat piata produselor, cat si piata de capital si apare la orice cumparare si vanzare de moneda, alta decat cea in care se evidentiaza in contabilitate;

riscul de decontare, ca forma particulara a riscului de eroare, se refera la transferul de sume intre bancile locale si cele internationale si presupune implicarea competitorilor bancii, fiind administrat prin intermediul unor tehnologii sofisticate de urmarire a platilor.

B.      Dupa criteriul activitatii bancare riscurile bancare se clasifica in:

riscuri pure care apar ca urmare a activitatii curente, putand imbraca forma riscurilor fizice, financiare, criminale si frauduloase si de raspundere;

riscuri lucrative sau speculative, sunt cele care apar ca urmare a operatiunilor prin care se incearca obtinerea unui profit suplimentar.

O alta clasificare este data de Banca Reglementelor Internationale[9] astfel:

riscuri financiare, care cuprind riscul ratei dobanzii, riscul cursului de schimb, riscul de lichiditate, riscul de plasament, riscul de lichiditate, riscul de plasament;

riscuri generate de parteneri, unde se includ: riscul clientelei, riscul aparut pe piata interbancara, riscul de tara;

riscuri comerciale, in categoria carora avem: riscul de produse, riscul serviciilor, riscul de piata, riscul de imagine;

riscuri operationale si tehnice, generate de nivelul de informatizare a bancii si de calitatea operatiunilor;

riscuri ale gestiunii bancare interne, incluzand riscul de reglementare, riscul de comunicare, riscul de strategie, riscul controlului intern, riscul resurselor umane.

Un studiu al Bancii Mondiale[10] arata ca, in general, riscurile bancare se incadreaza in patru mari categorii:

riscuri financiare, ce cuprind riscuri pure (riscul de lichiditate, riscul de credit, riscul de solvabilitate) si riscuri speculative (riscul ratei dobanzii, riscul valutar, riscul pretului sau pozitiei de piata;

riscuri operationale, asociate organizarii si functionarii sistemelor interne ale bancii, incluzand sistemele computerizate si alte tehnologii, ce privesc stabilirea de catre autoritatile de reglementare a unor norme pe care bancile trebuie sa le respecte;

riscurile afacerii sunt asociate mediului in care activeaza o banca, inclusiv preocuparilor macroeconomice si de politici, factorilor legali si de reglementare, precum si infrastructurii si sistemului de plati la nivelul intregului sector financiar. Aceasta grupa de riscuri este adesea cunoscuta sub denumirea de risc de tara;

riscurile aparitiei de evenimente cuprind toate tipurile de riscuri exogene care, daca s-ar materializa, ar pune in pericol operatiunile unei banci sau ar putea dauna conditiei financiare si gradului de adecvare a capitalului respectivei banci. Astfel de riscuri includ evenimente politice (caderea unui guvern), crize bancare, dezastre naturale si razboaie civile, bancile neputandu-le face fata decat prin mentinerea unui anumit nivel adecvat de protectie a capitalului. Referitor la riscurile aparitiei de evenimente, autoritatile de supraveghere au un rol critic si important in evaluarea impactului unor astfel de evenimente asupra statului si conditiei sistemului bancar si ale pietelor si servesc la garantarea faptului ca sunt stabilite acorduri corespunzatoare in vederea minimizarii impactului si dimensiunii intreruperii activitatii si mobilizarii altor autoritati care sa se ocupe, in mod eficient de consecintele anumitor evenimente si, in final, supravegheaza iesirea sistematica de pe piata a institutiilor falimentare.

Spectrul riscului bancar este prezentat sintetic in tabelul urmator:

Expuneri la riscurile bancare

Tabelul nr. 1.1.

Riscuri financiare

Riscuri operationale

Riscuri ale afacerii

Riscuri ale aparitiei de evenimente



Riscuri legate de structura bilantului

Riscuri de frauda

Riscuri aferente nivelului dezvoltarii macroeconomice

Risc politic

Riscuri privind profitabilitatea

Riscuri privind functionarea sistemelor interne

Riscuri de politica monetara

Risc de contaminare

Riscuri privind adecvarea capitalului

Riscuri tehnologice

Riscuri legate de factorii legislativi

Risc de criza bancara

Riscuri de credit

Riscuri de management defectuos

Riscuri de reglementare

Riscuri exogene

Riscuri de lichiditate

Riscuri de nerespectare a procedurilor si normelor bancii

Riscuri de infrastructura

Riscuri de piata

Riscul sistemic general

Aceasta abordare a riscului bancar confirma ca nivelul calitativ al managementului bancar si, in special, procesul de management al riscurilor, reprezinta preocuparile esentiale pentru garantarea sigurantei si stabilitatii atat a bancilor individuale, cat si a intregului sistem bancar.

Banca Nationala a Romaniei, in reglementarile sale enumera zece categorii de riscuri: riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul de dobanda, riscul de solvabilitate, riscul valutar, riscul de contrapartida, riscul asupra patrimoniului, riscul nerespectarii regulilor deontologice, riscul de administrare si riscul informatic.

Clasificarea riscurilor bancare in functie de caracteristica bancara[11] este prezentata schematic astfel:

Tabelul nr. 1.2.

Caracteristica bancara

Grupa de risc

Tipuri de risc

Operatii bilantiere

Financiar



Risc de creditare

Risc de lichiditate

Risc de piata

Risc de faliment

Servicii bancare

De prestare

Risc operational

Risc tehnologic

Risc al produselor noi

Risc strategic

Cadrul de activitate

Ambiental

Risc de frauda

Risc economic

Risc concurential

Risc legal

In activitatea sa, banca este supusa riscurilor pe doua planuri[12]:

riscurile proprii oricarei intreprinderi, banca fiind o afacere in care se angajeaza oameni, capitaluri, si se confrunta cu riscuri, de unde pot rezulta castiguri sau pierderi ce urmeaza sa remunereze aportul factorilor angajati, confruntandu-se astfel cu un triplu risc: riscul de organizare legata de actiunea omului, care este un risc de calitate profesionala ce poate implica erori cu consecinte nesemnificative, riscul de nefunctionare sau de pana si riscul mediului ambiental, adica riscul influentelor negative ale reglementarilor de ordin juridic sau fiscal;

riscurile bancare clasice aferente parteneriatului (riscul de contrapartida), ce apare ca urmare a functionarii ca un intermediar specific in procesul circulatiei capitalului si se concretizeaza in riscul de credit, riscul lichiditatii si riscul ratei dobanzii.



P. Halpern, J.F. Weston, E.F. Bringham „Canadian Managerial Finance”, Harcont Brace&Company, Canada, 1994, p.934

Ion Stoian „Metode si studii de caz privind managementul riscului in tranzactiile de afacere” , Editura Oscar Print, Bucuresti, 1999, p.57

Luminita Roxin „Gestiunea riscurilor bancare”, EDP, Bucuresti, 1997, p.11

revista „Risc Consult”, nr.2-3/2002, p.1

Aurel Ioan-Giurgiu „Finantele firmei”, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2000, p.67

Radu Negrea „Diversificarea riscului bancar”, Piata financiara, nr.9/1998, p.98

Marin Opritescu, Cristi Spulbar „Consideratii privind reforma sistemului monetar si restructurarea sistemului bancar”, Analele Universitatii din Craiova, Seria Stiinte Economice, Editura Universitaria, Craiova, 1996, p.108

Ion Nitu „Managementul riscului bancar”, Editura Expert, Bucuresti, 2000, p.57

Banca Reglementelor Internationale „Risk management  Guidelines for Derivates” Basel Committee on Banking Supervision, Basel, 1994

Hennie van Greuning, Sonja Brajovic Bratanovic „Analyzing and Managing Banking Risk”, Casa de Editura Irecsson, Bucuresti, 2004, p.12

Luminita Roxin, opera citata, p.21

Cezar Basno, Nicolae Dardac „Management bancar”, Editura Economica, Bucuresti, 2002, p.11






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1123
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site