Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Statistica

SISTEMUL VENITURILOR PUBLICE - Principiile impunerii fiscale

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic



SISTEMUL VENITURILOR PUBLICE

Obiectivele cursului:




Clasificarea si structura veniturilor publice;

Impozitele directe si indirecte;

Principiile impunerii fiscale;

Elementele impozitului;

Tipurile de cote de impunere.

Veniturile publice includ resursele financiare ale administratiei de stat, ale asigurarilor sociale de stat si ale institutiilor publice cu caracter autonom.

Dimensiunea si structura lor depind de un complex de factori, in care se includ:

- factori economici, concretizati in produsul intern brut si dinamica sa;

- factori monetari, de tipul masa monetara, credit, dobanda, concretizati in pret si evolutia sa;

- factori sociali, respectiv educationali, culturali, de sanatate s.a.;

- factori demografici, concretizati in numarul si structura populatiei si care determina numarul contribuabilor;

- factori politici si militari;

- factori financiari, care se concretizeaza in dimensiunea cheltuielilor publice.

Veniturile publice[1] pot fi structurate dupa mai multe criterii:

a) continutul economic al veniturilor:

- venituri fiscale, adica prelevari cu caracter obligatoriu, stabilite prin lege si care au, de aceea, o flexibilitate redusa (conditiile lor nu se pot modifica decat prin lege);

- resurse de trezorerie, adica imprumuturi pe termen scurt (sub forma certificatelor de depozit, bonurilor de tezaur s.a.) efectuate de Ministerul Finantelor pentru acoperirea deficitelor temporare (goluri de casa) ale bugetelor din sistemul bugetului de stat;

- imprumuturi publice pe termen mediu sau lung, sub forma obligatiunilor de stat sau a unor credite preluate de la organisme financiare internationale, state, banci sau consortii bancare;

- emisiune monetara fara acoperire, cu scopul de a finanta deficitul bugetar si care genereaza inflatie;

b) ritmicitatea incasarii:

- venituri ordinare sau curente, care sunt obtinute de stat in mod obisnuit (venituri fiscale, venituri din sectorul public etc.);

- venituri extraordinare, la care se recurge in situatii deosebite (imprumuturi, transferuri, ajutoare etc.);

c) provenienta:

- venituri interne, provenite din economia nationala;

- venituri externe, provenite din strainatate;

d) nivelul de referinta:

- venituri ale bugetului de stat;

- venituri ale asigurarilor sociale de stat;

- venituri cu destinatie speciala, pentru acoperirea cheltuielilor din fonduri speciale;

- venituri ale bugetelor locale.

Structura veniturilor bugetare totale include:

I. Venituri curente, din care:

A. Venituri fiscale, din care:

- impozite directe: impozit pe profit, impozit pe salarii si venituri, alte impozite directe, contributii;

- impozite indirecte: TVA, accize, taxe vamale, alte impozite indirecte;

B. Venituri nefiscale;

II. Venituri din capital

III. Incasari din rambursarea imprumuturilor acordate

Veniturile fiscale, ca cele ce reprezinta cea mai insemnata parte a veniturilor publice, sunt clasificate la randul lor dupa mai multe criterii:

Dupa caracteristicile de fond si forma:

- impozite directe, stabilite pentru fiecare contribuabil in parte, nominal, asezate pe venit si/sau pe avere;

- impozite indirecte, stabilite pe consumul de bunuri si servicii, nepersonalizate, asezate pe cheltuieli;

Dupa obiectul impunerii:

- impozite pe venit;

- impozite pe avere;

- impozite pe consum;

Dupa scopul urmarit:

- impozite financiare, instituite pentru acoperirea cheltuielilor statului;

- impozite de ordine, instituite pentru limitarea unor actiuni sau pentru realizarea unor obiective, altele decat cele fiscale, de exemplu: suprataxele pentru limitarea consumului de tutun, impozitele pentru fondurile speciale;



Dupa frecventa incasarii:

- impozite permanente sau ordinare, care au caracter peren si se incaseaza periodic;

- impozite incidentale sau extraordinare, care se instituie pentru perioade determinate si au de regula un scop strict precizat care, odata realizat, determina desfiintarea respectivului impozit;

Dupa institutia administratoare:

- impozite ale administratiei centrale, incasate direct la bugetul de stat,

- impozite ale administratiei locale, care se incaseaza de catre organul local care le-a initiat.

Impozitele directe, la randul lor, se clasifica dupa obiectul impunerii in:

- impozite reale, asezate pe obiecte si care nu tin seama de situatia personala a contribuabilului, cum sunt: impozitul funciar, impozitul pe cladiri, impozitul pe activitati industriale si comerciale si profesii libere, impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc;

- impozite personale, asezate pe venit sau pe avere si care tin seama de situatia personala a contribuabilului.

Impozitele indirecte, la randul lor, se clasifica dupa forma lor in:

- taxe de consum;

- venituri din monopoluri fiscale;

- taxe vamale;

- taxe de timbru si de inregistrare.

Impunerea fiscala si principiile ei

Caracteristicile, rolul si dimensiunea impunerii fiscale

Impunerea fiscala este o forma de constituire a unei parti din veniturile statului, caracterizata prin prelevarea conform legii a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice in vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Persoanele fizice sau juridice in cauza sunt, in principal, cetateni romani sau agenti economici cu domiciliul in Romania, dar pot fi si cetateni straini sau agenti economici straini care desfasoara activitate in Romania, in masura in care ei dobandesc venituri sau poseda averi in tara noastra. Toti cei de la care se percep impozite sunt numiti generic contribuabili. Pentru contribuabilii straini exista o reglementare speciala, reprezentand acordul intre Romania si tara de origine a respectivului contribuabil privind evitarea dublei impuneri juridice internationale.

Ca rezultat al impunerii fiscale se formeaza veniturile fiscale ale statului, in principal sub forma impozitelor si taxelor.

Impunerea fiscala are urmatoarele caracteristici:

- este obligatorie

- are titlu definitiv si nerambursabil

- este fara contraprestatie

Veniturile fiscale, si mai cu seama impozitele, indeplinesc in societate un rol complex, financiar, economic si social.

Rolul financiar al impozitelor se exprima in faptul ca ele reprezinta principalul mijloc de formare a veniturilor statului, reprezentand in mod frecvent peste 90% din totalul acestora.

Rolul economic al impozitelor se concretizeaza in faptul ca statul poate incuraja sau nu activitatea economica.

Rolul social al impozitelor se concretizeaza in posibilitatea, pe care o dobandeste statul, de a redistribui produsul social (functia de redistribuire a finantelor publice).

Suportabilitatea impunerii exprima gradul sau nivelul fiscalitatii si se determina pe baza indicatorului rata fiscalitatii:

rf = PIB/VF

unde:

VF = veniturile fiscale ale statului,

PIB = produsul intern brut.

Acest indicator este de factura macroeconomica si caracterizeaza media „poverii fiscale” intr-o tara.

Elementele impozitului

- Subiectul impozitului este persoana fizica sau juridica pentru care legea stabileste obligativitatea de plata a impozitului, adica ceea ce se numeste curent contribuabil.

- Suportatorul impozitului este persoana fizica sau juridica ce suporta efectiv plata impozitului. Se mai numeste destinatar, deoarece impozitul in cauza este virat spre respectiva persoana, pentru a fi suportat. De pilda, in cazul taxei pe valoarea adaugata, impozitul este perceput (datorat, calculat si varsat la buget) de vanzatorul unui produs, care este subiect al acestei taxe. Prin pret, insa, acesta poate vira taxa in sarcina cumparatorului, care este suportatorul acesteia.

- Obiectul impozitului este materia supusa impozitarii: venitul, averea, obiectul vandut/cumparat, bunul importat etc.

- Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul, ceea ce in mod obisnuit este venitul contribuabilului. Sursa poate sa coincida sau nu cu obiectul impozitului.

- Unitatea de impunere este unitatea de masura cu care se determina dimensiunea materiei impozabile.

- Cota impozitului reprezinta impozitul aferent unitatii de impunere. Aceasta cota poate fi stabilita ca suma fixa sau ca o cota procentuala (constanta, progresiva sau regresiva).

Asieta este totalitatea masurilor pe care organele fiscale le iau in vederea asezarii impozitului pentru fiecare subiect in parte: identificarea obiectului, stabilirea marimii sale si calculul impozitului datorat.



Termenul de plata reprezinta data pana la care impozitul trebuie sa fie achitat.

Tipuri de cote de impunere

In virtutea principiului echitatii fiscale se practica doua modalitati principale de impunere: in sume fixe si in cote procentuale.

Impunerea in sume fixe este destul de limitata, deoarece nu raspunde bine cerintei de corelare a sarcinii fiscale cu puterea economica a contribuabilului. Este utilizata pentru asezarea unor impozite indirecte (ca de pilda acciza in suma fixa pentru tigari si alcool) sau a unor taxe (in special locale).

Impunerea in cote procentuale este larg utilizata, fiind principala modalitate de asezare a impozitului, deoarece asigura o buna corelare a sarcinii fiscale atat cu puterea economica a contribuabilului, cat si cu situatia sa personala. In acest sens sunt utilizate trei variante:

- in cote proportionale;

- in cote progresive simple, compuse sau cote progresive pe transe;

- in cote regresive.

Stabilitatea este principiul potrivit caruia randamentul fiscal nu trebuie sa fie influentat de fazele ciclului economic, adica sa nu oscileze excesiv de la fazele ce caracterizeaza starea de expansiune la cele ce caracterizeaza starea de recesiune.

Elasticitatea este principiul potrivit caruia impozitul poate fi adaptat in mod operativ la nevoile de venituri ale statului.

Un alt principiu din grupa celor de politica financiara este cel al multitudinii impozitelor. Este un principiu generat de practica fiscala, potrivit caruia este recomandabila utilizarea unui sistem de impozite si nu a unui impozit unic. Aceasta creeaza o flexibilitate mai mare in constituirea veniturilor statului si confera, totodata, caracteristica de „parghie” a impozitului, adica posibilitatea nuantarii atitudinii statului fata de diferite categorii de venituri, fata de diverse genuri de avere, fata de varietatea categoriilor de activitati, fata de diversitatea problemelor de dezvoltare zonala etc.

Impozitele directe

Impozitele directe sunt o categorie de impozite clasificate dupa criteriul trasaturilor de fond si de forma. Ele prezinta o serie de avantaje rezultate din trasaturi ce raspund cerintelor multora din principiile impunerii: sunt nominative, sunt legate de puterea economica si de situatia personala a contribuabilului, sunt aduse la cunostinta platitorului anticipat platii atat in ce priveste suma de plata, cat si termenele-scadenta.

Impozitele directe sunt clasificate dupa obiectul impunerii in impozite reale si impozite personale.

Impozitele reale sunt asezate pe obiectul activitatii si nu mai sunt caracteristice epocii contemporane.

Impozitele personale sunt asezate pe venit si pe avere si constituie forma de impunere cea mai raspandita in zilele noastre.

Impozitele indirecte

Impozitele indirecte sunt asezate asupra vanzarilor de marfuri si prestarilor de servicii, ceea ce confera acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum. Aceasta ultima formulare decurge din faptul ca suportatorul impozitelor indirecte este consumatorul final. Toti ceilalti agenti economici, inclusiv investitorii, care folosesc un bun sau serviciu includ cheltuielile de achizitie a acestora in costul produsului/serviciului pe care ei il fabrica si il ofera spre vanzare pe piata. Ei transfera impozitul indirect (inclus in pretul de achizitie) asupra pretului de vanzare a propriului produs/serviciu, astfel incat nu mai suporta acest impozit.

Taxele de consum sunt impozite indirecte al caror subiect este producatorul si/sau comerciantul, al caror obiect este produsul/serviciul ce se consuma sau incasarile realizate prin vanzarile lor, iar suportatorul este consumatorul final (accizele si taxele generale pe vanzari).

Taxele vamale sunt impozite indirecte, al caror subiect este agentul economic ce efectueaza operatiuni de comert exterior, al caror obiect este valoarea in vama a respectivei operatiuni si al caror suportator este, in principal, consumatorul final.

1. Taxele vamale de export sunt asezate asupra valorii exporturilor si sunt putin frecvente deoarece franeaza exportul, ceea ce are efecte negative asupra balantei comerciale. Motivatia introducerii lor este, in general, de doua feluri:

- economica: taxarea materiei prime cu scopul de a incuraja prelucrarea ei in tara, cu efecte pozitive in ce priveste numarul locurilor de munca si eventuala crestere a incasarilor valutare pe seama exporturilor de produse finite rezultate din prelucrare;

- fiscala: taxarea unor produse exportabile cu caracter de monopol sau quasimonopol natural, care au mare putere competitiva pe alte piete, de regula materii prime sau putin prelucrate.

2. Taxele vamale de tranzit sunt asezate asupra volumului marfurilor tranzitate intre doi parteneri externi pe teritoriul unui stat tert.

3. Taxele vamale de import sunt asezate asupra importului exprimat valoric sau fizic si sunt generalizate in toate tarile. Perceperea lor se face in sarcina importatorului si in momentul depunerii de catre acesta in vama a documentelor doveditoare ale apartenentei respectivei partide de import. Aceste taxe au rolul de egalizare a pretului marfii importate (de regula mai mic) cu pretul marfii indigene de acelasi tip (de regula mai mare). Se obtine astfel protejarea producatorilor interni fata de cei externi mai competitivi, ca si a resurselor valutare ale tarii importatoare, dar si limitarea posibilitatilor de alegere ale consumatorilor interni.

Taxele generale reprezinta plati efectuate de beneficiarii unor servicii solicitate administratiilor publice. Aceste taxe au unele trasaturi ale impozitelor (obligatorii, cu titlul nerambursabil, stabilite prin lege sau ca efect al legii), dar au caracteristica de a da dreptul la contraprestatie directa si indirecta. Dupa natura lor taxele pot fi: judecatoresti, de notariat, consular, de administratie, de timbru etc.

TESTE DE VERIFICARE:

1. Care sunt principiile impunerii fiscale?

Definiti elementele impozitului.

3. Care sunt tipurile de cote de impunere?



Legea nr. 500/2002 privind Finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2146
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site