VALORILE COTATE LA BURSA

VALORILE COTATE LA BURSA

ACTIUNILE

Actiunile sunt titluri ce atesta un drept de proprietate asupra unei parti a capitalului social al societatii emitente.Practic, proprietarul actiunilor este proprietarul unei parti din societatea emitenta, parte corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute.Pe langa dreptul de proprietate asupra unei parti a societatii emitente, actiunile confera si alte drepturi, dintre care cele mai importante sunt:

Dreptul de a primi in fiecare an o cota parte din profitul societatii(sub forma de dividende)corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute si cu suma alocata de conducerea societatii pentru plata dividentelor.Datorita faptului ca acest dividend poate varia(sau poate fi zero), actiunile se mai numesc si valori mobiliare cu venit variabil[1];

Dreptul la informare cu privire la evolutia economico-financiara a intreprinderii;

Dreptul de a participa la hotararile importante cu privire la activitatea societatii, precum si la conducerea societatii, prin participarea la Adunarile Generale ale Actionarilor(AGA), respectiv prin posibilitatea de a alege si de a fi ales in consiliul de administratie al societatii;

Drept de proprietate asupra unei parti a activelor societatii, in cazul lichidarii(incetarii functionarii)acesteia, etc;

1.1 Tipuri de actiuni

Actiunile sunt valori mobiliare emise de o societate comerciala si reprezinta o cota parte din capitalul social al unei societati si care incorporeaza drepturi

sociale si patrimoniale.Pot fi:

Actiuni ordinare;

Actiuni preferentiale;

Actiunile ordinare reflecta marimea capitalului social, el reprezentand dovada participarii la societate.Atunci cand o persoana cumpara actiuni ale societatii, ea dobandeste drepturi si obligatii ca asociat:

a.     Raspundere limitata- daca societatea va da faliment, raspunderea actionarilor va fi limitata la valoare investitiei lor;

b.     Transferul actiunilor- actionarii au dreptul de a vinde, tranzactiona sau transfera actiunile lor altor persoane;

c.     Declararea dividendelor- cand Consiliul Directorilor unei societati declara dividendul, actionarii au dreptul la acest dividend;

d.     Rapoartele anuale- actionarul are dreptul sa primeasca o situatie anuala a societatii, care trebuie sa cuprinda bilantul exercitiului precedent, insotit de contul de profit si pierderi;

e.     Repartizarea activului- daca societatea trebuie sa fie dizolvata sau daca da faliment, actionarii au dreptul la repartizarea profitului ramas dupa acoperirea pasivului exigibil;

f.       Numarul de voturi este dat de numarul de actiuni detinute.Dreptul de vot poate fi transmis unor terti, in conditiile prevazute de statutul societatii;

g.     Participarea lor la majorarea capitalului social al societatii respective;

Actiunile preferentiale reprezinta participarea la societate, dar au caracteristici ce le disting de cele ordinare.Actionarii preferentiali au dreptul la dividende fixe, care se platesc inaintea dividendelor la actiunile ordinare.Actionarii nu dispun de dreptul la vot, in afara cazului in care a fost dispus astfel prin contractul preferential, caz in care actiunile preferentiale dau drept de vot .Actiunile preferentiale pot fi:

a.       Cumulative- daca societatea nu poate plati dividendele intr-un an, atunci ele se cumuleaza si vor fi platite in momentul in care societatea va avea profituri suficiente;

b.      Necumulative- actionarii vor primi un dividend fix in fiecare an, iar in eventualitatea ca societatea nu plateste dividendele respective, nu exista o acumulare a restantelor;

c.       Participative- actionarii primesc un dividend fix, corespunzator actiunilor lor preferentiale in fiecare an si mai pot primi o parte suplimentara din profit, dupa ce actionarilor ordinari li s-au platit dividendele;

d.      Convertibile- cu dreptul de a fi convertibila intr-o actiune comuna in viitor; rata de convertibilitate este specificata printr-o valoare arbitrar aleasa pentru actiunea comuna;

e.       Cu drept de chemare- de catre firma emitenta, daca firma considera ca dividendul platit este prea mare in comparatie cu alte dividente de pe piata.Optiunea de chemare(call) include si un premium(diferenta pozitiva de pret) de obicei de 5%, care este platita posesorului de actiuni preferentiale;

In functie de treapta atinsa in indeplinirea rolului de autofinantare, actiunile cunosc urmatoarele stadii:

Actiunile autorizate- reprezinta numarul maxim de actiuni aprobate pe care corporatia il poate emite de-a lungul existentei sale, numar specificat in statut.Numarul de actiuni este numai relativ limitat, pentru ca, atunci cand societatea dovedeste necesitatea economica a dezvoltarii sale, ea poate obtine autorizatia de a emite un numar suplimentar de actiuni;

Actiuni neemise- sunt acea parte din numarul total de actiuni autorizate care inca nu au fost emise in vederea comercializarii si care, constituie potentialul de autofinantare al societatii;

Actiuni emise- reprezinta acel cuantum de actiuni autorizate care au fost emise si comercializate sau se afla in procesul de distributie primare;

Actiuni puse in vanzare- sunt actiuni emise si aflate in procesul vanzarii initiale, pentru care societatea inca nu plateste dividende si a caror contravaloare urmeaza a fi incasata;

Actiuni aflate pe piata- sunt acea parte din actiunile emise si vandute care se afla in posesia actionarilor si pentru care societatea plateste dividente;

Actiuni de trezorerie- sunt actiunile proprii pe care societatea si-le rascumpara de pe piata.Pentru a-le revinde cand pretul lor va creste.Pentru acestea nu se platesc dividente;

Dupa forma de prezentare, actiunile pot fi materializate(intr-un inscris) si dematerializate(prin inregistrari in cont).Desi tendinta pietei este cea de dematerializare a actiunilor, trebuie precizat ca daca inscrisul este nominativ se precizeaza numele investitorului.El poate instraina inscrisul prin simpla andosare.Pentru o mai mare siguranta, investitorul isi incredinteaza stocul de actiuni nominative bancii sau agentului la care are deschis un cont de investitii.

Dar aceasta se face nu numai din motive de securitate, ci si in scopul efectuarii de tranzactii rapide pe piata.

La actiuni, principalele drepturi si obligati ale partilor implicate, sunt inscrise pe fata actiunii sub forma clauzelor si mentiunilor .

Astfel se inscriu: tipul actiunii, numele emitentului, adresa acestuia, numarul autorizatiei de functionare, valoarea nominala, seria si numarul inscrisului, data emisiunii, semnatura si stampila emitentului.

Pe langa aceasta, se mai inscriu si:

Clauza de revocare sau rascumparare- permite emitentului sa-si retraga de pe piata titlurile prin rascumpararea lor de la detinatori, srangandu-si astfel obligatiile contractuale;

Clauza de protejare a investitorului- stabileste perioada de timp in care emitentul nu are voie sa-si exercite dreptul de revocare, perioada in care investitorul se poate bucura nestanjenit de drepturile prevazute in contract.Aceasta clauza trebuie mentionata obligatoriu, daca in contract exista clauza de revocare;

Convertibilitatea- conform careia se pot schimba contra unui numar oarecare de alte certificate, de obicei actiuni comune, ale aceluiasi emitent;

Clauza emitentului- desemneaza in exclusivitate persoana juridica a emitentului, ca fiind raspunzatoare de indeplinirea contractului stipulat.Actionarii sau membrii din conducere sunt exonerati de orice raspundere.

Tipul de actiuni:

Actiunile pot fi clasificate dupa tipul de companie care le reprezinta.Avem astfel:

Actiuni "Blue Chips"- specifice pietei, care sunt emise de corporatii cu o performanta deosebita si de lunga durata, care au distribuit de-a lungul anilor dividende din ce in ce mai mari.Aceste firme au o forta financiara deosebita si sunt practic imune la schimbari majore in economie.Exemple: IBM, Exxon, Generel Electric, Du Pont;

Actiuni de crestere("Growth Stocks")- sunt actiuni ale firmelor care au avut un ritm de crestere sustinut in ultimii ani si care au un potential mare pentru viitor.Aceste firme obisnuiesc sa reinvesteasca un procent important din profiturile anuale, in scopul finantarii din resurse proprii a dezvoltarii.In consecinta, dividendele platite de acestea sunt mici in comparatie cu profiturile obtinute.

Actiuni ciclice("Cyclical Stocks")- apartin firmelor a caror profituri oscileaza in paralel cu economia sau cu ciclurile economice.Exemple de astfel de industrii ciclice: industria aluminiului, otelului, automobile, constructii masini, turism;

1.2 Emiterea actiunilor

Legea 31/1990 stabileste, prin art. 92, urmatoarele conditii si totodata reguli de emitere a actiunilor:

Actiunile nu vor putea fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea nominala.O data hotarata valoarea nominala, in conditiile legii, actiunile trebuie emise la acea valoare nominala.Aceasta regula se impune ca o garantie a constituirii capitalului social si a ocrotirii creditorilor sociali;

Capitalul social nu va putea fi majorat si nu se vor putea emite alte actiuni pana nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedenta.Se ocroteste astfel creditorul, in general, fiind firesc sa execute mai intai creditele restante iar apoi sa se procedeze la o majorare de capital[4];

Actiunile neplatite in intregime sunt intotdeauna nominative.Scopul instituirii acestei prescriptii este acela de a crea posibilitatea urmaririi actionarului si cesionarului, subsecventi pentru plata varsamintelor restante;

Actiunile se pot emite dupa inmatricularea societatii[5].In cuprinsul actiunii se va mentiona numarul din registrul comertului sub care se afla inmatriculata societatea si numarul Monitorul Oficial in care s-a facut publicare, cu scopul protejarii eventualilor subdobanditori

1.3 Tranzactionarea actiunilor

Tranzactionarea actiunilor cotate la Bursa de Valori Bucuresti nu se realizeaza direct de catre detinatorii acestora, ci numai prin intermediul unor societati specializate numite Societati de Serviciii de Investitii Financiare(SSIF).Va trebui deci sa selectati o asemenea societate prin care sa derulati tranzactiile.

Pentru a tranzactiona actiuni pe una sau ambele piete organizate, trebuie parcurse urmatoarele etape:

Se selecteaza un numar de societati de valori mobiliare, in functie de reputatia acestora in piata, proiectele derulate, recomandari, etc;

Se ia legatura cu aceste societati prin telefon si se clarifica anumite aspecte referitoare la : nivelul comisioanelor percepute, suma minima necesara pentru deschiderea unui cont, posibilitatea transmiterii de ordine prin telefon, etc;

Odata aleasa o societate si stabilita o intalnire, se va lua legatura la sediul acesteia cu o persoana autorizata(numita broker) si se va depune o suma de bani initiala pentru realizarea tranzactiilor(proces numit "deschidere de cont").Suma poate fi depusa in numerar sau transferata prin virament bancar;

In continuare, in suma banilor disponibili in cont la SSIF, se vor da ordine de cumparare si vanzare de actiuni, telefonic sau la sediul societatii.Societatea de servicii de investitii financiare este obligata sa va prezinte periodic un raport("extras de cont") asupra tranzactiilor efectuate si asupra situatiei numerarului din cont precum si informatii cu privire la societatile cotate( sumarele tranzactiilor, analize, etc.);

Principalele tipuri de ordine de vanzare/cumparare sunt:

La pretul pietei- actiunile sunt vandute/cumparate la pretul existent pe piata, format prin cerere si oferta;

La pret limita- prin care cel care tranzactioneaza actiuni specifica brokerului un anumit pret limita de efectuare a tranzactiei: un pret minim de vanzare sau un pret maxim de cumparare.Exemplu: "Cumparati 1000 actiuni nu mai scump de 560 lei/actiune".

Comisioanele percepute de societatile de valori mobiliare se aplica tuturor tranzactiilor de cumparare si vanzare a actiunilor.Nivelul maxim al acestor comisioane este reglementat prin lege la 8% din valoarea tranzactiei, acesta variind, insa, invers proportional cu aceasta valoare.De regula, nu se percep comisioane pentru operatiile cu numerar(depuneri, retrageri de numerar), desi pot exista exceptii, iar numerarul depus la SSIF nu este purtator de dobanda.

Decizia de cumparare a unor anumite actiuni nu se poate lua la intamplare.Investitorul interesat in plasamente eficiente pe piata de capital trebuie sa realizeze o analiza a actiunilor cotate pentru a raspunde unei serii de intrebari: ce sa cumpere, cand sa cumpere si cand sa vanda.O astfel de analiza se poate realiza in doua directii: analiza tehnica si fundamentala.

OBLIGATIUNILE

Obligatiunea este un titlu de credit cu venit fix care indeplineste functia de mobilizare de capitaluri pe termen lung pentru sprijinirea realizarii unor obiective precizate ale statului sau ale unor particulari.Acesta este un imprumut purtator al unei dobanzi periodice si se realizeaza prin intermediul unor hartii de valoare in favoare statului sau a unei societati care se obliga la o prestatie oarecare, de obicei in bani, la un termen specificat.Aceste imprumuturi se pot realiza in moneda nationala, caz in care vorbim despre un imprumut intern, sau intr-o moneda straina, caz in care vorbim despre un imprumut extern.Cumparatorul obligatiunilor joaca rolul de creditor .

Obligatiunile certifica detinatorului dreptul de a incasa o dobanda si de a recupera suma investita dintr-o data sau la o scadenta sau in transe pe durata de viata a imprumutului.

Emiterea de obligatiuni ofera emitentului posibilitatea de a impumuta de pe piata de capital fondurile necesare pentru nevoi noi sau oportunitati de afaceri pe termen mediu sau lung, dar si pe termn scurt.

Obligatiunile sunt de mai multe tipuri si ele se clasifica in functie de diferite criterii:

Statul si autoritatile publice locale reprezinta principalii emitenti de titluri financiare obligatare si acestia pot emite urmatoarele tipuri de obligatiuni:

Rente perpetue- sunt imprumuturi care dau dreptul la o renta anuala fixa;

Obligatiuni amortizabile sau rambursabile (la sfarsit)- pretul acestora de rambursare poate fi superior valorii nominale;

Obligatiuni asimilate trezoriei-acestea sunt titluri emise in transe succesive, dar au aceeasi scadenta;

Obligatiuni indexate- valoarea acestora este reactualizata pe baza de indici;

Sectorul privat, cautandu-si sa-si asigure accesul pe piata in vederea procurarii de resurse imprumutate, renuntand la creditul traditional si la alte modalitati similare de atragere de resurse este emitent de obligatiuni participative, care au o dobanda fixa, un pret de rambursare minim garantat, dar care, in plus, dau dreptul la o dobanda suplimentara si la o prima de rambursare ce depind de profiturile realizate de emitenti.In cazul obligatiunilor clasice, modul de recompensare si conditiile de amortizare sunt fixate la emisiunea acestora.Dobanda este fixa, cuponul platit o data pe an este fix si egal cu dobanda anuala aplicata la valoarea nominala.

Emitentul obligatiunilor are sarcina de a varsa detinatorului o recompensa anuala a carei suma totala este fixata la emisiune si de a rambursa capitalul imprumutat in conditiile stabilite prin contractul de emisiune.

Investitorii pe piata obligatiunilor sunt persoane fizice si juridice din tara si din strainatate, care detin capitaluri banesti pe care doresc sa ii plaseze prin acesta modalitate.

1 Natura juridica a obligatiunilor

Obligatiunile, ca si actiunile sunt valori mobiliare emise de societate.In timp ce actiunile sunt titluri reprezentative , ale partilor sociale ce reprezinta fractiuni ale capitalului social, iar actionarii, in sens larg, sunt membrii ai societatii, obligatiunile sunt titluri de credit, fractiuni ale unui imprumut unic cu o anumita valoare nominala, iar obligatarii sunt creditori ai societatii pentru suma reprezentand valoarea obligatiunii subscrise si dobanzile aferente.

Obligatarul, nefiind asociat, nu are dreptul la dividende si nici la celelalte drepturi pe care le are un actionar, dar nici nu participa la pierderile societatii.

Subscrierea unei obligatiuni este un act civil, pe cata vreme, subscrierea unei actiuni este un act de comert.Obligatiunea, a carei profitabilitate este data de dobanda fixa, este o valoare de plasament, in timp ce actiunea este o valoare speculativa, profitabilitatea ei variind in functie de beneficiul inregistrat de societate.

2 Tipuri de obligatiuni

Dupa forma de prezentare exista obligatiuni nominative si obligatiuni la purtator.Cele nominative au inscris numele detinatorului(creditorului), transmiterea dreptului de a pretinde prestatia la care s-a angajat emitentul avand loc prin intelegerea dintre vechiul si noul detinator al titlului si prin inmanarea efectiva a acestuia.In cazul in care creditorul este detinatorul nespecificat al titlului, obligatiunile se numesc purtator.

Obligatiunile nominative se prezinta sub forma unui certificat nominativ si dau posibilitatea la operatiuni de transfer in registrul emitentului in cazul unei schimbari a dreptului de creanta.Certificatul mentioneaza atat unele caracteristici ale emitentului (stat, intreprinderi, etc.), cat si principalele clauze ale contractului de emisiune referitoare la valoarea nominala, pretul emisiunii, rata dobanzii, tabloul amortizarii datoriei, garantiile.

Obligatiunile la purtator contin aceleasi caracteristici ca si cele nominative, fiind confectionate si imprimate dupa norme stricte.Detasabile dintr-un carnet, titlurile sunt formate dintr-un corp principal(talon), ce reprezinta dreptul detinatorului la suma subsciusa si din foi de cupoane, fiecare cupon mentionand o data de scadenta pentru plata dobanzilor.Plata cuponului inseamna practic achitarea dobanzilor la data contractata.

3 TITLURI DERIVATE

Titlurile derivate sut produse bursiere rezultate din contractele bursiere incheiate intre emitent si beneficiar si care dau dreptul cumparatorului asupra unor active ale emitentului, la o anumita scadenta viitoare, in conditiile stabilite prin contract.

3.1 Contracte futures

Au cunoscut o dezvoltare apreciabila in ultimii ani datorita trasaturilor ce caracterizeaza acest tip de contract si anume:

Permite eliminarea sau transferarea riscului legat de fluctuatiile pretului;

Genereaza o crestere puternica a lichiditatii pietei financiare;

Reduce costul intermedierii;

Permite cresterea considerabila a posibilitatilor de speculatii, dar si de acoperire;

Nu permite imbogatirea unor investitori si saracirea altora, ci repartizeaza riscurile si amelioreaza lichiditatea pe piata financiara;

Cursul unui contract la termen este egal cu cursul activelor suport din care se scade suma dintre rata dobanzii pe termen scurt si rata dobanzii pe termen lung.

Pentru a oferi fiecarui participant posibilitatea respectarii angajamentelor sale, se cere constituierea unui depozit de garantie numit "marja initiala".Marimea depozitului de garantie atinge un nivel minim numit "marja de mentinere" se va apela la o marja a clientului.De regula, marja de mentinere reprezinta intre 70% si 80% din marja initiala.In cazul in care un client n-a efectuat varsamintele corespunzatoare, pozitia sa va fi lichidata.Perioada de contabilizare a castigurilor si pierderilor unui contract fiind redusa, riscul ce insoteste acest tip de contract este diminuat.

Toate contractele "futures" se deruleaza, prin intermediul unei camere de compensatie.Astfel, apare un contrast intre cumparator si camera de compensare care are rolul de vanzator si un contract intre vanzator si camera de compensare, care joaca rol de cumparator.In caz de faliment al participantilor la contract, camerei de compensare ii revine obligativitatea onorarii contractelor trecute.

Ca si celelalte instrumente financiare la termen, contractele "futures" nu permit acoperirea impotriva unor riscuri pe piata.Aceste riscuri sunt : riscul "mismatch" si riscul de lichiditate.Riscul "mismatch" apare datorita unor necorcordante ce se ivesc in caracteristicile contractului, referitoare la scadenta, activul suport si suma ce trebuie acoperita.Riscul de lichiditate este legat de o eventuala ineficienta a cererii sau a ofertei asupra contractului pentru ziua in care operatorul doreste amanarea pozitiei de pe piata la termen.

Asupra contractului "futures" pot fi adoptate urmatoarele pozitii: de acoperire, de arbitraj si de speculatie.

Lichidarea tranzactiilor fufutres se poate face:

a) In mod efectiv- prin predare/primire a valorilor negociate(atunci cand aceasta este posibila-ex. la contractele futures cu marfuri sau titluri primare)

b)      La contractele la care nu se poate aplica varianta lichidarii(a) sau atunci cand clientul nu doreste aceasta se procedeaza la compensarea prin angajarea (pana la scadenta) a unei pozitii inverse in raport cu cea initiala; in felul acesta castigul sau pierderea virtuala, pe hartie devine efectiva;

Scadenta este reglementata de bursa prin fixarea lunii in care trebuie sa aiba loc lichidarea si apoi a zilei in care aceasta este posibila( ex. : o anumita zi, cum ar fi a treia zi de marti, sau la trei zile lucratoare dupa a doua vineri din luna scadentei, mai multe zile succesive din luna livrarii, oricare zi sau ultima zi lucratoare).

Tranzactiile futures :

Comerciale;

Cu instrumente financiare, iar acestea din urma, la randul lor sunt tranzactii cu: a.Valute

b.Rata dobanzii

c.Produse sintetice

Tranzactiile futures comerciale

Pietele futures reprezinta cele mai competitive si eficiente piete existente.Ele s-au format prin dezvoltarea, standardizarea si dematerializarea pietelor fizice ca raspuns la necesitatile persistente ale cerintelor agentilor economici sau ale operatorilor de pe pietele bursiere.

Un contract futures comercial reprezinta un angajament al partilor de a livra/primi, la o data viitoare, o marfa determinata la pretul stabilit de bursa in momentul initierii tranzactiei.

Finalizarea contractelor futures comerciale se face intr-o proportie redusa printr-o livrare fizica.

Pietele futures comerciale sunt foarte importante in primul rand pentru informatiile pe care le ofera oamenilor de afaceri.Tranzactiile futures comerciale sunt surse pentru profituri importante ce se pot realiza pe calea operatiunilor speculative sau de arbitraj.In acelasi timp, pietele futures comerciale ofera- pe calea tranzactiilor de hedging- un mijloc foarte eficient de protectie a producatorilor si a comerciantilor impotriva riscului degradarii preturilor.

3.2 Tranzactiile futures cu instrumente financiare

Tranzactiile futures cu instrumente financiare sunt operatiuni de mare anvergura care, chiar daca se angajeaza in marja, presupun vehicularea unor sume impresionante.Operatiunile de acest fel presupun asumarea obligatiei de a cumpara sau vinde o anumita valuta sau anumite instrumente financiare la o scadenta viitoare in schimbul unui pret fix in momentul incheierii contractului.Scopul urmarit prin angajarea acestui tip de tranzactii este obtinerea unei diferente favorabile pe seama cursului de schimb sau a ratei de dobanzii din ziua incheierii contractului respectiv din ziua lichidarii pozitiilor.

Tranzactiile futures cu instrumente financiare pot fi:

Operatiuni cu valute;

Operatiuni cu rata dobanzilor;

Operatiuni cu produse sintetice (indici);

BIBLIOGRAFIE CAP.II

Gabriela Anghelache "Piata de capital", Editura Economica, Iasi, 2004

Gabriela Anghelache-coordonator, Carmen Obreja, Corina Dobre, Dan Bușca, Catalin Handoreanu, Bogdan Maiorescu "Piete de capital si burse de valori", Editura Economica, 2003

Gheorghe Ciobanu, "Bursele de valori si tranzactiile la bursa", Editura Economica, 1997

Nicolae Dardac, Cezar Basno "Bursele de valori-Dimensiuni si rezonante social-economice", Editura Economica, Bucuresti, 1997

Dominique Gallois "Bursa-Origina si evolutie", Editura Teora, Bucuresti, 1999