Culegerea, sistematizarea si prezentarea datelor statistice

1. Culegerea datelor statistice

Culegerea datelor este etapa in care se culeg, dupa criterii unitare, datele individuale cu privire la fenomenul de masa studiat. In aceasta faza, se inregistreaza, dupa o metodologie unitara, variantele caracteristicilor cuprinse in programul cercetarii statistice.

Aceasta faza este hotaratoare deoarece de modul cum este asigurata autenticitatea datelor, calitatea informatiilor, depind rezultatele obtinute in celelalte faze ale investigtatiei statiastice.

Inregistrarea datelor se poate realiza fie direct, fie prin interogare, fie pe baza unor documente deja existente in sistemul informational economic. In prezent o mare parte din datele statistice se pot culege din sistemul informational curent al unitatilor economico-sociale. O alta sursa, mai moderna, o constituie bazele si bancile de date, gestionate in cadrul diferitelor verigi ale sistemelor informatice.

Pentru culegerea datelor se pot folosi trei procedee:

1. Procedeul direct care consta in deplasarea cercetatorului la unitatea statistica supusa studiului si culegerea datelor direct de la unitatea respectiva. Este folosit indeosebi in cadrul recensamintelor.

Pentru cercetari curente sunt utilizate mai frecvent doua variante ale acestui procedeu:

Autoinregistrarea, ce consta in transmiterea formularelor statistice la unitatea supusa studiului si inregistrarea de catre unitatea respectiva a datelor solicitate prin chestionarul inscris in formular;

Interogarea care presupune culegerea datelor despre o unitate statistica de la terte persoane.

Procedeul indirect care consta in preluarea datelor din evidenta tehnic-operativa si evidenta contabila;

Procedeul mixt care este o rezultanta a combinarii celor doua procedee. Procedeul mixt este folosit numai in anumite cazuri.

Se deosebesc urmatoarele modalitati de culegere a datelor statistice:

a)      dupa numarul de unitati statistice supuse cercetarii se disting:

culegere totala, care presupune inregistrarea datelor de la toate unitatile din colectivitatea statistica;

culegerea partiala, care presupune ca datele sunt inregistrate numai de la un numar restrans de unitati statistice.

b)      dupa modul de organizare se deosebesc:

darile de seama statistice, care folosesc in principal ca surse de date evidenta contabila si evidenta tehnic-operativa;

monografia statistica, care este in fapt o culegere partiala in cadrul careia se supune studiului complex o singura unitate statistica;

ancheta statistica, care presupune o culegere partiala in cadrul careia sunt supuse studiului un numar restrans de unitati statistice, iar concluziile finale nu se extind asupra colectivitatii din care acestea fac parte;

sondajul statistic, este o culegere partiala in cadrul careia sunt supuse studiului un numar restrans de unitati statistice, iar concluziile desprinse se extind pri procedee probabilistice asupra colectivitatii din care cele extrase fac parte;

recensamantul, este o culegere totala, ampla, care pentru populatie se organizeaza periodic, la intervale destul de mari de timp.

Materialul statistic obtinut in etapa de culegere a datelor, dupa verificarea si eliminarea eventualelor erori de inregistrare este supus prelucrarii statistice.

Prelucrarea datelor este etapa cercetarii in care se trece de la datele individuale, obtinute in etapa anterioara, la indicatorii care caracterizeaza colectivitatea in intregul ei sub forma indicatorilor sintetici, absoluti sau derivati. In aceasta etapa se obtine sistemul de indicatori statistici necesar fundamentarii deciziilor ulterioare.

Prelucrarea statistica presupune urmatoarele operatii: centralizarea datelor culese, gruparea unitatilor statistice ale colectivitatilor studiate dupa anumite criterii si reguli, obtinerea sistemului de indicatori care caracterizeaza colectivitatea si prezentarea prelucrarii sub forma de serii statistice, tabele si grafice.

Metodele de prezentare si reprezentare, tabelele, seriile statistice si graficele sunt utilizate atat ca instrumente de lucru prin care se sistematizeaza si ordoneaza datele, se identifica metodologia de calcul statistic aplicabila, se prezinta datele finale, dar si ca metode in sine care au ca principal scop o mai buna intelegere a informatiilor statistice.

Analiza si interpretarea datelor este cea de-a treia etapa a cercetarii statistice, in care rezultatele ce apar in etapa prelucrarii se confrunta si se compara intre ele in vederea formularii concluziilor statistice, atat pentru o perioada deja parcursa cat si pentru o perioada viitoare in vederea fundamentarii calculelor de prognoza.

De retinut!

Toate cele trei etape ale cercetarii statistice desi se desfasoara separat in timp si spatiu, ele se conditioneaza reciproc deoarece sunt legate intre ele atat prin obiectul si scopul investigarii, cat si prin unitatea si principiile metodologice folosite. De remarcat ca principiul autenticitatii datelor statistice trebuie respectat cu strictete in toate etapele cercetarii statistice.

Sistematizarea datelor statistice

Clasificarea si gruparea reprezinta procedee prin intermediul carora se asigura sistematizarea pe grupe sau pe clase omogene din punct devedere statistic a colectivitatilor statistice in functie de variatia unei sau mai multor caracteristici.

Omogenitatea se refera la asemanarea cat mai mare intre unitatile statistice, respectiv variatia cat mai mica a unitatilor in cadrul grupelor sau claselor.

Clasificarea si gruparea statistica indeplinesc urmatoarele functii:

sistematizeaza datele individuale prin restrangerea numarului de valori ale caracteristicii de grupare;

structureaza colectivitatea in parti omogene;

descrie structura colectivitatii;

caracterizeaza legaturile dintrecaracteristicile statistice, acolo unde exista.

Clasificarea statistica este, prin definitie, operatia de sistematizare a unei colectivitati pe baza atributelor comune, in clase distincte astfel incat unitatile statistice ce alcatuiesc aceste clase se fie cat mai omogene. Clasificarea trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

completitudine, adica fiecare unitate statistica sa apartina unei clase;

unicitate, fiecare unitate statistica apartine unei singure clase;

omogenitate, unitatile statistice asemanatoare apartin aceleiasi clase, iar cele diferite apartin claselor diferite.

Gruparea statistica este prima sistematizare a datelor observate si consta in impartirea unitatilor in grupe omogene in functie de variatia uneia sau mai multor caracteristici. Caracteristica in functie de care se distribuie unitatile statistice se numeste caracteristica de grupare. Caracteristica de grupare trebuie sa aiba un caracter stabil si sa determine in mod hotarator fenomenul studiat dand in acelasi timp posibilitatea obtinerii unor grupe omogene. O grupa este omogena daca in interiorul ei variatia caracteristicii este minima.

Pentru realizarea operatiei de grupare se au in vedere urmatoarele aspecte:

stabilirea scopului in care se va realiza gruparea;

alegerea caracteristicilor de grupare esentiale;

stabilirea numarului de grupe;

alegerea marimii intervalului de grupare;

Alegerea caracteristicilor de grupare se va face deci in stransa legatura cu scopul analizei statistice. Numarul de grupe in care va fi impartita colectivitatea depinde de modul in care se va face gruparea, respectiv de tipul grupei care a fost ales.

Gruparile statistice pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

a)         dupa numarul caracteristicilor folosite:

grupari simple, in care gruparea unitatilor statistice se face in functie de variatia unei singure caracteristici;

grupari combinate, in care se folosesc mai multe caracteristici de grupare, dar nu mai mult de patru deoarece aceasta ar faramita prea mult colectivitatea.

In prima coloana sunt trecute intervalele de grupare intre o limita inferioara si una superioara, iar in coloana a doua sunt trecute frecventele. Indicarea limitelor de interval se face tinand cont de reguli bine stabilite ce vor fi prezentate intr-un capitol urmator.

b)         Dupa continutul caracteristicii de grupare:

c)      grupari cronologice, in care grupare se face dupa o caracterisica de timp;

d)      grupari teritoriale, in care grupare se face dupa o caracterisica de spatiu;

e)      grupari dupa o caracteristica atributiva.

c)      Dupa modul de variatie a caracteristicii de grupare, daca aceasta este numerica:

grupari pe variante, in care numarul unitatilor statistice poate fi oricat de mare, dar variantele caracteristicii au un numar restrans de valori;

grupari pe intervale egale de variatie, folosite in situatia in care variatia caracteristicii permite alegerea unei marimi egale a intervalelor, astfel incat numarul grupelr sa nu modifice forma ei de variatie;

grupari pe intervale neegale, care se folosesc in cazul in care caracteristica de grupare are un gradmare de variatie, fie in cazul in care diferentierea pe tipuri calitative cere intervale neegale (grupari tipologice).

3. Prezentarea informatiei statistice sub forma de

serii, tabele si grafice statistice

Pentru a putea fi interpretate statistic sau pentru a putea aplica diverse metode de analiza, datele statistice sistematizate sunt prezentate sub forma de serii, tabele si grafice statistice.

Indicatorii absoluti si derivati, obtinuti in procesul sistematizarii enumerati intr-o anumita ordine se constituie in serii statistice

Seria statistica este formata din doua siruri de date paralele, in care primul sir se refera la insasi criteriul de enumerare (valorile sau variantele caracteristicii, intervalele de valori sau grupele de variante, momentele sau intervalele de timp, unitatile teritoriale etc.), iar cel de-al doilea sir este format din datele numerice corespunzatoare.

Seria statistica poate fi alcatuita din marimi absolute sau marimi derivate ordonate in urma unor operatii cum ar fi: gruparea sau clasificarea unitatilor unei colectivitati; descrierea evolutiei unui fenomen in timp; descrierea repartizarii in spatiu (teritoriu); prezentarea unor indicatori privitori la elementele unei unitati complexe sau ale unei populatii, etc.

Paralela intre doua siruri de date defineste o serie statistica simpla in cadrul careia primul sir contine datele aferente caracteristicii de grupare, iar cel de-al doilea, datele unei caracteristici oarecare.

Paralela intre mai multe siruri de date defineste o serie complexa, in cadrul careia se pot intalni una, doua sau mai multe caracteristici de grupare. In general, seriile complexe sunt rezultatul combinarii mai multor serii simple.

In functie de tipul caracteristicii de grupare se deosebesc mai multe tipuri de serii: serii statistice de repartitie (sau de distributie), serii statistice cronologice (sau de timp) si serii statistice de spatiu (sau teritoriale).

Seria de repartitie este o paralela intre nivelurile unei caracteristici atributive si frecventele corespunzatoare.

Seria cronologica este o paralela intre o caracteristica de timp si o caracteristica oarecare;

Seria de spatiu este o paralela intre nivelurile caracteristicii de spatiu si nivelurile unei caracteristici oarecare.

De retinut!

Prezentarea datelor sub forma seriilor statistice este deosebit de avantajoasa drept pentru care sunt considerate primul pas in analiza statistica.

Tabelele pot fi astfel utilizate la inregistrarea si culegerea datelor, pe parcursul prelucrarii acestora ca modalitate de aplicare a algoritmilor de calcul, la interpretarea si analiza informatiilor, la prezentarea si publicarea indicatorilor calculati. In aceste conditii se pot construi diferite tipuri de tabele:

Tabelele simple - in care se prezinta indicatorii statistici ordonati dupa anumite criterii (cronologic, teritorial sau organizatoric) - tabelul 2.3-2.5;

Tabelele pe grupe - folosite cand datele sunt grupate cu valori centralizate pentru frecventele corespunzatoare grupelor si pentru valorile caracteristicii principale de grupare - tabelul. 2.6.;

cu datele grupate dupa variatia concomitenta a doua caracteristici - tabelul. 2.7.;

Tabele de asociere (tabele de contingenta) - folosite pentru prezentarea si caracterizarea legaturii dintre doua caracteristici calitative - tabelul 2.8.

Tabele combinate - pentru cazul in care datele sunt grupate dupa cel putin doua caracteristici de grupare (Tabelul 2.2.);

Indiferent de de motivul construirii unui tabel acesta trebuie sa fie conceput astfel incat datele sa fie prezentate sistematizat si corelat in tabel tocmai pentru a asigura coerenta mesajului informational. Pentru aceasta alcatuirea unui tabel presupune in primul rand stabilirea dimensiunilor sale si a machetei, astfel incat configuratia obtinuta sa faca usor de inteles problema studiata. In general macheta tabelului se prezinta ca o retea compusa din rubrici ce contin date numerice sau scurte texte.

Subiectul tabelului este constituit din colectivitatea si partile ei componente si se inscrie in capetele randurilor. Predicatul tabelului este format din indicatorii care fac caracterizarea colectivitatii si se inscriu in capatul coloanelor. Subiectul si predicatul tabelului constitue elementele de continut ale acestora.

Elementele de forma se refera la titlul tabelului care trebuie sa fie concis si clar pentru a sintetiza continutul datelor prezentate, precizand colectivitatea studiata si criteriile de ordonare si grupare a datelor. Intotdeauna trebuie sa se indice unitatea de masura in care se exprima datele. Coloanele si liniile se numeroteaza distinct.

De asemenea, tabelul trebuie insotit de note care precizeaza unele notiuni folosite si mai ale proveninta datelor (sursa).

Reprezentarile grafice sunt utilizate la randul lor fie ca mijloc de alegere a metodelor de calcul statistic, fie ca metoda de prezentare a rezultatelor cercetarii statistice. Reprezentarea grafica a seriilor e foarte importanta si sugestiva fiind deseori utilizata in vederea cresterii expresivitatii si intelegerii fenomenului respectiv.

Graficele ilustreaza volumul, structura si dinamica fenomenelor, tendinta acestora precum si corelatiile dintre ele. Graficele sunt utilizate deci pentru a facilita intelegerea mesajelor informative ale tabelelor fiind foarte intuitive.

Indiferent de scopul graficului general in construirea sa trebuie avut in vedere precizarea tuturor elementelor constitutive: titlul, reteaua, scara de reprezentare, legenda, figura propri-zisa, sursa datelor si notele explicative.

Titlul graficului - care trebuie sa fie concis si clar astfel incat sa asigure specificarea aspectelor reprezentate precum si localizarea in timp si spatiu a colectivitatii cercetate. De regula graficul preia titlul tabelului care sta la baza construirii lui. Se trece fie deasupra graficului, fie sub grafic daca acesta este integrat intr-un text.

Reteaua graficului - reprezinta totalitatea liniilor ajutatoare ce constitue de fapt suportul graficului intre care o importanta deosebita o au axa sau sistemul de axe de referinta. Majoritatea graficelor statistice apeleaza la sistemul de axe rectangulare, dar se intalnesc si grafice cu retele formate din axe concentrice, sectoare de cerc, retele oblice sau curbilinii.

Scara de referinta - este elementul care asigura proportionalitatea figurilor cu nivelurile indicatorilor ce se reprezinta grafic. Scarile de reprezentare pot fi uniforme (intervalele dintre diviziuni sunt egale) sau logaritmice (marimea intevalelor este proportionala cu logaritmii zecimali ai indicatorilor reprezentati) daca avem in vedere marimea intervalelor dintre diviziuni, sau pot fi scari liniare (de exemplu rigla) sau neliniare - cerc sau arc de cerc (cadranul ceasului respectiv al aparatelor de masura);

Figura propriu-zisa - este elementul de interpretat al graficului. Dimensiunile forma si tendinta acesteia trebuie sa corespunda nivelului, raporturilor si tendintei indicatorilor reprezentati.

Alegerea tipului de grafic se face in functie de datele disponibile si mai ales de scopul cercetarii;

Legenda - este constituita din scurte explicatii care insotesc graficul atunci cand in acelasi sisten de axe se reprezinta mai multi indicatori, folosindu-se mai multe figuri sau mai multe tipuri de hasuri (culori).

Aceste indicatii pot fi trecute direct pe figura si prin urmare legenda in sine poate sa lipseasca;

Nota explicativa - se trec de regula sub reteaua graficului sau in subsolul paginii pentru atunci cand se doreste atragerea atentiei asupra unui procedeu special de calcul, sau cand cand in cadrul graficului apar date necomparabile;

Sursa datelor - se trec sub reteaua graficului pentru a indica provenienta indicatorilor cuprinsi in reprezentarea grafica.

Graficele statistice sunt folosite cu cel putin trei scopuri:

Ca metoda empirica de analiza si interpretare a raportului dintre doi sau mai multi indicatori, a structurii si dinamicii indicatorilor, formei de variatie si asimetrie, corelatiilor dintre doua dau mai multe variabile statistice, trendului etc;

Ca metoda de calcul grafic a unor indicatori statistici (media, mediana, modul);

Ca modalitate de popularizare si informare.

Functie de scopul utilizarii reprezentarii grafice, dar si de natura datelor de reprezentat se cunosc mai multe tipuri de grafice.

Populatia civila ocupata

pe domenii de activitate ale economiei nationale

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, (Cap.6-Statistica teritoriala p.612-615), 2002

Fig. 2.1. Elementele constitutive ale unui grafic