Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

CADRUL NATURAL AL MASIVULUI RETEZAT

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Sistemul dualist de administrare al S.A.
Chestionar de perceptie a hazardelor naturale in Campulung Muscel
Israel in vremea lui Iosua - HARTA
Cheile Pravului
Podisurile Romaniei
ETAJUL SUBALPIN
Uniunea Europeana - Cei trei piloni ai Uniunii Europene
Lunca si Delta Dunarii - Aspecte specifice, Limite, Clima
DEZASTRE DE NATURA HIDROMETEOROLOGICA
Relieful – sistem al mediului geografic

CADRUL NATURAL AL MASIVULUI RETEZAT

1.1. Limitele. Asezarea geografica




Desi este asezat in mijlocul unui complex de munti inalti si este ocolit de drumurile cele mai umblate, masivul Retezat este unul dintre cele mai importante sectoare oro-hidrografice ale Carpatilor Meridionali si reprezinta o ramura laterala a acestora, foarte impozanta prin masivitatea si intinderea sa. Poate ca tocmai acesta ambianta a facut ca personalitatea lui, sa fie mai puternica, subliniindu-i nepretuita bogatie. Sobru si impunator, o uriasa cetate de granit, cu piscurile si crestele acoperite de albul miraculos al zapezii pana in pragul verii, asa se arata privirilor, de cum am patruns in intinderea domoala si primitoare a Tarii Hategului. Cuprinsi intre izvoarele Jiului, Raului Mare, Raului Barbat, muntii Retezatului sunt cei mai inalti si mai stancosi din grupa masivelor desfasurate intre Jiu si Dunare.

In partea de nord a masivului se afla joasa depresiune a Hategului (300-700 m), ocrotita si de muntii Sureanu si Poiana Rusca. Contactul dintre muntii Retezat si depresiunea Hategului se desfasoara pe toata lungimea, intre localitatile Clopotiva de pe valea Raului Mare si Hobita de pe valea Raului Barbat. Limita se situeaza pe o linie care trece pe la nord de localitatile Rau de Mori, Nucsoara, Malaiesti, Coroiesti, Serel, Hobita.

Catre rasarit, limita geografica a muntilor Retezat urmareste cursul inferior al Raului Barbat, trecand apoi prin Curmatura Fagetelului in valea Pilugului, pana la confluenta lui cu Jiul de Vest, la capatul vestic al depresiunii Petrosani (in apropiere de orasul minier Uricani). La est de acest hotar isi desfasoara inaltimile mai mici si mai domoale, muntii Tulisei, iar mai departe, in zare, se desprinde silueta maiestuoasa a Parangului, in care glaciatiunea si-a lasat urme pregnante. Masivul se leaga prin pasul Merisor de muntii Sebes si Parang. O denivelare mare intre confluenta vailor Pilugul si Buta cu Jiul de Vest il separa de depresiunea Petrosani.

Daca limita dinspre miazanoapte este usor de stabilit, nu putem spune acelasi lucru despre hotarele de miazazi, pierdute intr-un amalgam geologic si geografic. Desi, din punct de vedere geografic, limita sudica a masivului se inscrie pe valea Buta pana in Saua Plaiul Mic si mai departe pe valea Lapusnicului Mare, din punct de vedere turistic se integreaza in cadrul muntilor Retezat si masivul Piule-Iorgovan, cunoscut si sub numele de Retezatul Mic. In acest context, de la gura vaii Buta, limita se poate considera a fi pe valea superioara a Jiului de Vest, pana la gura paraului Soarbele, iar de aici, pe aceasta vale, pana la obarsie, in Saua Paltina. In continuare limita corespunde vaii Paltina pana la varsarea acesteia in Lapusnicul Mare. De la gura vaii Buta pana la gura vaii Soarbele, la sud de Jiul de Vest, se ridica muntii Valcan.

Din valea Paltina, hotarul de sud-vest si vest este trasat de firul paraului Lapusnicul Mare, pana la Gura Apei si de Raul Mare pana la Clopotiva. Pe portiunea gura paraului Soarbele-Lunca Berhina-Gura Apei, muntii Retezat se invecineaza cu muntii Godeanu, unde au fost observate si studiate suprafetele de netezire din Carpatii Meridionali, devenite clasice,ce constituie hotarul de apus al Muntilor Retezat. Dincolo de valea Raului Mare, nascut din confluenta Lapusnicului si Raului Ses in aval de Gura Apei, se afla Muntii Tarcu. Franturi de custuri, cateva caldari glaciare, dar mai ales culmi domoale ce trec uneori in suprafete plane mai intinse – aceasta e imaginea ce o ofera Muntii Tarcu, priviti de pe Varful Retezat, de pe Bucura sau Judele.

1.2.Alcatuirea geologica

Dintre toate elementele care au conditionat actuala infatisare a Retezatului, glaciatiunea a fost aceea care a lasat cele mai caracteristice si mai puternice urme. Racirea treptata a climei Europei, la inceputul cuaternarului, domnia zapezilor, a ghetarilor ce s-au instalat in Carpati, au schimbat fata acestor meleaguri. Adevarat cataclism, glaciatiunea a fost intr-un fel o desprindere de trecut, un salt spre viitor, spre noi forme in evolutia acestui batran pamant. Au disparut pentru totdeauna numeroase specii de plante si animale, unele au fost alungate spre locuri mai primitoare, iar altele care au venit din regiuni mai reci, s-au retras in munti, dupa imblanzirea climei si topirea ghetarilor.

Imense caldari glaciare, uriase circuri, lacuri, vai glaciare in trepte, valuri de morene, grohotisuri nesfarsite, aceasta este zestrea pe care Retezatul a mostenit-o de la glaciatiune. Este cea mai bogata si cea mai puternica dintre toate urmele lasate de ghetari in intregul lant al Carpatilor Romaniei.

Imprejurari si conditii complicate legate de natura rocii din care sunt alcatuiti acesti munti, de infatisarea lor dinaintea venirii ghetarilor sau legate de orientarea fata de cele patru puncte cardinale, au facut ca urmele glaciatiunii sa se conserve diferit, in principalele masive ale Carpatilor. Locul de frunte, printre regiunile unde s-au dezvoltat si s-au pastrat cel mai bine vestigiile frigului si ale gheturilor cuaternare, il detin, fara indoiala, Retezatul si Fagarasul. Daca Muntii Fagarasului, prin lungimea de peste 70 km si prin numarul caldarilor si al vailor glaciare, in jur de 40, ocupa un loc de seama, in schimb in ceea ce priveste bogatia, proportiile lacurilor – de la cel mai intins pana la cel mai adanc – primul loc revine Retezatului cu cele peste 80 de lacuri concentrate pe o suprafata relativ restransa. Infatisarea ghetarilor din Retezat a diferit, evoluand de la „ghetarul de circ” la „ghetarul de vale”, in functie de alternanta perioadelor glaciare cu cele interglaciare. In Retezat s-au identificat urmele a peste 18 ghetari de vale, cu lungimi ce le intreceau pe acele ale ghetarilor din Muntii Rodnei, Bucegi sau Fagaras. In timp ce ghetarii cei mai mari din Muntii Fagarasului nu intreceau 7 km lungime - Capra, Buda-Moldoveanu, Topologul - ghetarul Lapusnicul Mare atingea 9-10 km lungime si aproape 200 m grosime, iar ghetarul Rau de Mori, cu o lungime de 7 km avea aproape 300 m grosime. Acoperind versantul nordic al masivului, ghetarul Nucsorul, cu cele 4 brate ale sale atingea o largime de 6 km. Acestor ghetari de vale li s-au adaugat cei de circ cum au fost Bucura, cu o suprafata de 8 km2 , Custura de 10 km2 si Judele de 13 km2. Toti acesti ghetari la care mai pot fi adaugati cei din Gemenele, Zanoaga, Ciumfu Mare, Stevia, au construit un imperiu de gheata nemaintalnit in niciunul din muntii tarii noastre. Rezistand timpului, la adapostul inaltimilor Retezatului, pana spre sfarsitul perioadei cuaternare, puternica platosa de gheata a trebuit in final sa se recunoasca invinsa, sa capituleze in fata unei clime mai blande .

Relieful actual al Muntilor Retezat a rezultat din actiunea a trei tipuri de modelare: glaciara, crio-nivala si fluviala. Acestea au modelat in cuaternar relieful preexistent, din care au ramas marile limite tectono-structurale, generate in urma orogenezei si suprafetele de nivelare, mai ales periferice (platformele Borascu si Rau Ses), care nu au fost distruse de glaciatiunea cuaternara.

Factorii reliefogenetici mentionati mai sus au determinat aparitia a doua etaje majore de relief: unul superior, in care predomina modelarea glaciara si crio-nivala , care corespunde, in linii mari, etajului alpin, si unul inferior, in care modelarea fluviala a fost hotaratoare, chiar daca spre limita lui superioara au actionat si celelalte doua tipuri de modelare, care se suprapune peste etajul montan (Schreiber W.,1984).

Caracteristica generala a Muntilor Retezat o constituie prezenta a doua mari blocuri granitice si granodioritice, unul mai puternic, dezvoltat pe directia crestei principale de nord si altul mai restrans, intins in parte, in lungul crestei principale de sud. Intre aceste doua mari blocuri orientate pe directiile de curgere ale Lapusnicului Mare si Raului Barbat se intercaleaza o mare fasie de sisturi cristaline. O alta fasie de sisturi captuseste la nord-vest blocul granodioritic de nord.

O fasie de granodiorite atinge si cursul mijlociu al Raului Mare, continuata la vest in Muntii Tarcu, pana la culmile inalte. In partea de sud-vest a Muntilor Retezat, in muntii Piule-Iorgovanu si pe cursul inferior al Lapusnicului Mare (in amonte de Gura Apei) se inscrie in structura o fasie de formatiuni sedimentare mezozoice, in care predomina calcarele jurasice si cretacice. Aceasta suprafata contrasteaza puternic fata de muntii Retezat, prin formele indraznete ale crestelor, prin reteaua hidrografica, in mare parte subterana, prin relieful carstic, in care pesteri, doline, avene, lapiezuri, etc. imbraca cu un farmec aparte tinuturile sale .

Pe ramura nordica si nord-estica a muntilor, la contactul cu depresiunea Hategului, se pun in evidenta fasii restranse de calcare (Piatra Macestilor-Pestera). Acelasi lucru este evidentiat si pe ramura sudica, aproape de contactul cu bazinul Petrosani (Paroasa-Valea de Brazi). O fasie restransa de sisturi cristaline, mai putin metamorfozate (conglomerate, cuartite si calcare cristaline) din „Seria de Tulisa”, se afla in partea de sud-vest a Muntilor Retezat, fasia continuand in Muntii Tulisa.

Granodioritul sau „granitul de Retezat” prezinta in spartura aspect cristalin de culoare alba, dur, avand incrustatii cu mica sclipitoare. Stancariile marilor piscuri de la Retezat la Peleaga, Varful Mare si mai departe pana spre Baleia, sunt alcatuite din aceasta roca. Aria imensa a granodioritului din sectorul nordic include cele mai vestite si interesante obiective turistice din Retezat. Sectorul se inscrie in perimetrul Gura Apei-Lunca Berhina-Saua Custurii-Cleantu Cozmei-Sohodol si Valea Raului Barbat. Limita nordica se intinde de la Crivina spre vest, pana aproape de Pietrosa si Varful Mic, apoi se indreapta spre sud-vest peste Carnic si izvorul Valereasca, pana la Gura Apei.

Granodioritul din sectorul sudic are ca limita sud-vestica aliniamentul vaii Buta, insa deplasat putin spre versantul Piule. Limita sudica trece paralel cu Jiul de Vest pe la cca 1100 m altitudine, pana in muntele Vacaria. Limita nordica merge pe versantul sudic al crestei principale pe langa Plaiul Mic, sub varful Custura, pana in varful Vacarea. O fasie se mentine peste valea Pilugul si mai spre nord-est in Muntii Tulisa.

Sisturile cristaline se dezvolta in fasie continua in partea de nord a Muntilor Retezat, intercalate intre fasiile de granodiorit din zona de nord si cele din Tarcu-Petreanu. In aceasta zona, la limita de contact cu depresiunea Hategului, pot aparea micasisturi, roci friabile cu mica negra.

In zona centrala, interpuse intre granodioritele din nord si din sud, sisturile cristaline se extind in lungul bazinului superior al Lapusnicului Mare si apoi, peste saua Custurii, in intreg bazinul Raului Barbat. Tot din sisturi cristaline sunt alcatuiti si creasta Custura-Gruniu, versantii nordici si versantii vestici ai Tulisei. O fasie ingusta de sisturi desparte granodioritele din Vacarea de „Seria de Tulisa”, urmarind muntii Pilugul Mare, Pilugul Mic si Curmatura Fagetelului. In apropierea maselor granodioritice, sisturile cristaline prezinta unele transformari, ca urmare a presiunilor exercitate intre cele doua fasii.

Avenul Scorota Seaca Exocarstul Retezatului calcaros Pestera Dalma cu Brazi

Calcarele jurasice si cretacice au ca principala zona de desfasurare tinutul Piule-Iorgovanu si sunt caracterizate printr-o grosime de peste 1200 m. Stancariile calcaroase sunt bine puse in evidenta, portiunile acoperite cu sol fiind putin intinse si de grosime mica. Aspectul general al peisajului este caracterizat prin creste ascutite, turnuri, versanti cu abrupturi si vai inguste, cu chei, praguri si saritori, adevarate ganguri prin care de obicei nu curge apa. Izvoarele se pierd putin in ascunzisuri subterane. Este situatia tuturor izvoarelor cuprinse intre Soarbele si Campul Mielului.

Deosebit de interesante sunt pesterile situate de obicei la inaltime pe versanti stancosi. Acestea prezinta denivelari si uneori galeriile etajate comunica prin puturi verticale. Pesterile sunt foarte frumoase, bogat invesmantate in concretiuni de tip coralit si excentrite. Intre cele mai insemnate putem aminti: Pestera Zeicului (lungime totala cca 260 m si adancime cca 50 m), Pestera din Dalma cu Brazi (226 m lungime, avand un lac subteran si pereti bogat incrustati cu cristale de calcit). In zona calcaroasa din Dealul Toplita se afla Pestera Toplita cu o lungime de cca 2150 m.

Avenele sunt la fel de interesante si studiate de speologi. In Retezatul Mic se afla una dintre cele mai adanci avene din tara, Avenul din Stanca Tomii cu o adancime de 137 m; de asemenea se mai gasesc: Avenul de pe Fata Surului – 81 m, Avenul Floarea de Colt – 88 m. Avenul din Stanca Tomii, ca si cele din Stanuleti, Scorota Seaca, etc., adapostesc zapada si gheata permanenta. Pe muntele Capatana Albelor se afla Avenul lui Kis.

1.3.Relieful

Altitudinea teritoriului din masiv, incadrat ca rezervatie a biosferei, este cuprinsa intre 850 m la Gura Zlata si 2509 m la varful Peleaga, cel mai inalt din acesti munti. Teritoriul respectiv cuprinde peste 20 varfuri care depasesc altitudinea de 2200 m, ceea ce face ca Retezatul sa reprezinte un masiv dominat de o altitudine aproximativa de 2000 m.

Muntii Retezat se remarca prin masivitate, energia mare a reliefului, zona alpina extinsa pe suprafete mari. Conturul acestora masoara circa 170 km si inscrie forma unui pentagon cu latura sudica suprapusa pe axa Jiului de Vest. Suprafata Muntilor Retezat este de circa 700 km2, mai mica decat a Muntilor Fagaras, dar mai mare decat a Bucegilor. Aceasta suprafata poate fi impartita in doua zone importante: prima, mai inalta, este ocupata de Retezatul propriu-zis; a doua, mai scunda si mai restransa, este ocupata de masivul Piule-Iorgovan (Retezatul Mic). Aceste zone se deosebesc si prin structura lor geologica, prima fiind dominata de sisturi cristaline si granodiorite, iar ultima de calcare.

Creasta principala de nord, cea mai inalta si interesanta, domina prin abrupturile sale vaile nordice si Tara Hategului. Ea se ridica impetuos dinspre valea Raului Barbat, ajungand la peste 1400 m in varful Baleia (1465 m), in apropierea caruia se afla si cabana cu acelasi nume, si la peste 1800 m in Cleantul Cozmei, un adevarat foisor cu perspectiva spre tinuturile stancoase. Dupa adanca inseuare Gorova (1816 m), raspantie a potecilor ciobanesti si turistice, creasta se inalta viguros in varful Gorovii (1968 m) si devine stancoasa mai ales din varful Lancita (2095 m). Din Varful Lacului (2305 m) si mai ales din saua Varfului Mare (2345 m), creasta se ascute si, uneori, este mai dificil de parcurs. Astfel se prezinta custura Portile Inchise si Strunga Papusii, despartite de varful Capul Vaii Rele (2408 m). Din varful Papusa (2508 m), creasta atinge o serie de sei si piscuri foarte cunoscute: saua Pelegii, varful Peleaga (2509 m), cel mai inalt din masiv, varful Custura Bucurei (2370 m), Curmatura Bucurei (2206 m), varful Bucura (2433 m). De aici creasta are aspect mai accidentat si este mai greu accesibila; intai coboara in Poarta Bucurei (2240 m), ca apoi sa revina la inaltime in varful Judele (2398 m). Acest sector este ocolit in mare parte de potecile turistice. Lasand spre nord abrupturi si spre sud pante inclinate, creasta descreste treptat in inaltime – varful Balea (2330 m), Sesele Mari (2295 m), Zanoaga (2261 m) si Zlata (2142 m). Din platforma neteda de pe Zlata culmea coboara continuu pana la valea Raului Mare , la Gura Apei.

Varful Retezat  Varful Peleaga Varful Papusa

Creasta principala de nord este strabatuta, in cea mai mare parte, de poteci turistice marcate: Muntele Baleia – saua Varfului Mare; Varful Papusa – Varful Bucura; saua Judele – sub varful Sesele Mari; saua Zanoaga – Gura Apei.

Tot atat de interesante sunt insa si ramificatiile nordice ale acestei creste. Intre cele mai importante amintim: Varful Lacului – Varful Mare – varful Nedeluta – muntele Intalnicioara – Piatra Macestilor; varful Capul Vaii Rele – Varful Valea Rea (2311 m); Coltii Pelegii – varful Pietrele (2270 m) cu privelistea cea mai cuprinzatoare asupra caldarilor si abrupturilor nordice; varful Bucura (2372 m) – varful Stanisoara (2197 m) – varful Valereasca – muntele Prelucile – varful Pecuiu (1827 m) – varful Chiciura – Magura Zimbrului. Varful Retezat formeaza la nord o muchie care se lasa in saua Lolaia. De aici continua culmea Lolaia care se inalta in varfurile Lolaia Sud si Lolaia Nord. De pe aceasta culme se deschide una dintre cele mai ispititoare privelisti asupra versantului nordic al Masivului Retezat.

Din creasta principala de nord coboara spre sud o serie de ramificatii mai scurte, cum sunt: Papusa – Papusa Mica – saua Custurii (2205 m) – varful Custura (2457 m), una dintre cele mai frumoase dar si dificile creste din Muntii Retezat. Din varful Judele (2398 m) se desprinde o creasta alpina – creasta Slaveiului, cu o serie de varfuri ascutite: Santamaria, Slaveiul Mare, La Clince, ca apoi sa coboare in valea Lapusnicului Mare spre Lunca Berhina.

Culmea principala de sud concureaza prin frumusete si semetie cu cea de la nord. Creasta domina de la inaltime valea Jiului de Vest, dar si Muntii Valcan, oferind splendide privelisti spre Parang si culmea nordica a Retezatului. Aceasta culme necesita eforturi deosebite pentru parcurgere.

Din curmatura Fagetel, prin care Muntii Retezat se leaga de Muntele Tulisa, culmea urca moderat in varful Pilugu Mic (1463m) si apoi din varful Pilugul Mare (1764m) iese din zona forestiera si, dupa o scurta trecere prin zona jneapanului de pe Muntele Vacarea, atinge piscurile stancoase. Primul din seria celor mai atractive este varful Lazaru (2282m), cu o frumoasa platforma neteda, dar cu mare abrupt la nord. Urmeaza apoi o succesiune de piscuri piramidale: Gruniu, Ciumfu Mare, Varful Marii si cel mai inalt - varful Custura (2457m), prin care se face legatura cu culmea de nord a Retezatului. Din varful Custura cresta coboara mult, culmea devine mai neteda si mai rotunjita. La sud de varful Papusa Custurii (2209m), trece prin saua Plaiului Mic, loc de rascruce a potecilor turistice si recastiga din inaltime spre varful Buta (1997m), tinut al jnepenilor si al pajistilor. Dincolo de varful Dragsanu (2080m), creasta principala de sud isi schimba brusc aspectul datorita constitutiei geologice. Din Capatana Albelor iese din domeniul granodioritelor si cristalinului si intra in domeniul spectacular al calcarelor. De aici si pana la limita vestica, creasta urmareste piscurile din Muntii Piule-Iorgovanu: Albele (2005m), Stanuletii Mici (1930m), Piatra Iorgovanului (2014m), Stanuletii Mari (2025m). Domeniul carcarului ia sfarsit in saua Soarbele (1930m), inseuarea deasupra vailor Iarului si Paltinei, la contactul cu cristalinul Muntilor Godeanu.

Din culmea principala de sud, cele mai importante ramificatii sunt orientate spre sud: culmea Vacarea-Paroasa, culmea Lazaru si culmea Straunele. In Muntii Piule-Iorgovanu ramificatiile sunt deosebit de interesante, prin aspectul lor in vadit contrast cu muntii invecinati. In peisajul culmilor cu aspect greoi si masiv, prezentand privitorilor o culoare inchisa, fara accente de stralucire, se intercaleaza un tinut cu forme ascutite, suple, aruncand pana departe sclipirea calcarelor imaculate. Astfel, culmea Dragsanu – saua Scorotei – varful Piule (2081m) – varful Plesa si ramificatiile sale reprezinta unul din tinuturile cele mai frumoase. Celelalte ramificatii: Muchia cu Lastuni, Dalma cu Brazi, Muchia Ciocanelor, piciorul Muntelui Iorgovanu, Muntele Iaru sunt un paradis al speologilor, cinegeticienilor, botanistilor si, bineinteles, al drumetilor .

In peisajul Muntilor Retezat, circurile, caldarile si vaile glaciare ocupa un loc deosebit de insemnat. Multimea caldarilor glaciare, unele din acestea adapostind lacuri, au imprimat acestor munti un pitoresc rar intalnit in Carpati. Circurile glaciare, numite de localnici zanoage, reprezinta depresiuni circulare formate prin eroziunea ghetarilor montani, la obarsia vailor glaciare sau pe versantii acestora. Ele sunt un rezultat al activitatii ghetarilor din cuaternar care s-a intiparit adanc in relieful masivului Retezat. Acestea sunt indeosebi grupate in preajma custurilor si piscurilor inalte, in locuri unde actiunea fostilor ghetari a fost energica si de durata. Dupa retragerea maselor de gheata au aparut intersante amfiteatre, ale caror laturi sunt formate din abrupturi si povarnisuri intretaiate de jgheaburi si captusite cu intinse covoare de lespezi. Vaile glaciare sunt create prin actiune sculpturala a ghetarilor. Ele sunt caracteristice ghetarilor montani si au un profil transversal in forma literei „U”, cu versanti abrupti si cu un profil longitudinal in trepte, pe care adesea apele cad in cascade.



Ca un tinut al contrastelor, Retezatul nu ofera numai stancaria arida a caldarilor si abrupturilor, ci si pajisti smaltuite cu flori viu colorate, palcuri de jneapan sau oglinzile lacurilor. La un loc, acest manunchi de frumuseti contrastante a adus Muntilor Retezat faima cunoscuta.

Pe versantul nordic, cele mai cunoscute caldari sunt: caldarea Stevia in bazinul Rausorului, caldarea Stanisoara la obarsia vaii glaciare Stanisoara, caldarea Pietrele cu o caldare laterala, cea a Pietricelelor, caldarea Valea Rea, caldarea Galesului, cu caldarea suspendata Zanoagele Galesului. La limita inferioara a actiunii ghetarilor, valea Galesului include si o caldare laterala, cea a Taului dintre Brazi. La obarsia vaii glaciare Rau Barbat se afla un buchet de caldari glaciare suspendate la inaltime, deasupra firului vaii. Tot in bazinul Raului Barbat, cu deschidere spre nord, salbatice si deosebit de interesante se insira caldarile Custurii, Ciumfu, Gruniu Mare, Lazaru.

Pe flancul sudic al crestei principale de sud, caldarile sunt reduse ca numar si mai putin reliefate: Scutura, Buta Mare, Buta Mica – izvoarele vaii Buta. Muntii Piule-Iorgovanu, unde activitatea glaciara a fost mai slaba, adapostesc caldarea Scorotei cu o serie de lacuri.

Cele mai frumoase si vizitate caldari glaciare se afla insa in zona centrala a Muntilor Retezat: Peleaga, la obarsia vaii glaciare Peleaga, Bucura, vestita prin frumusetea peisajului si prin cele 16 lacuri, dintre care lacul Bucura este cel mai intins lac glaciar din Carpatii romanesti. Deasupra vaii glaciare Lapusnicul Mare sunt suspendate, avand deschiderea spre sud, caldarile Slaveiul si Turcel, iar la obarsia vaii Judele caldarile: Zanoguta, Zanoaga, Judele si Caldarea Ascunsa.

In cadrul Rezervatiei stiintifice Gemenele-Taul Negru se afla caldarile Barlei si Stirbului care apartin de bazinul vaii Zlata; pe o treapta inferioara se adanceste caldarea Gemenele, iar suspendate la inaltime deasupra vaii Zlata, cu deschidere spre nord, se afla caldarile Taul Negru, Carligul, Radesul Mare, cunoscute prin frumusetea si salbaticia lor.

1.4.Clima

Situati in plina zona temperat-continentala, Muntii Retezat se caracterizeaza printr-un topoclimat complex de munte, cu numeroase particularitati determinate de altitudinea si orientarea generala a culmilor muntoase fata de directia maselor de aer maritim din vest si a celui continental din est si nord-est, expozitia versantilor fata de soare si unghiul de inclinare al planetelor.

Dintre factorii climatogenetici, cel mai important rol il are cantitatea de caldura, primita in functie de expozitia si inclinarea versantilor. In urma cercetarilor de specialitate (I.Farcas si V.Sorocovschi, 1993) s-a putut evidentia un contrast caloric pronuntat intre versantii asezati la nordul culmii principale, cu valori sub 120 kcal/cm2/an si chiar mai mici la nivelul circurilor glaciare umbrite (40-50 kcal/cm2/an) si versantii sudici, unde valorile radiatiei se apropie de 160 kcal/cm2/an. Raportate la suprafata intregului masiv, ariile cu valori scazute ale cantitatii de caldura primite pe an sunt mai extinse, predominand versantii umbriti cu expunere in general nordica.

Temperatura medie anuala in zonele ce depasesc 2000 m este de -2o C (varfurile Retezat-Peleaga Mare), la limita golului de munte este de cca 0oC, la nivelul cabanelor Pietrele, Baleia si Buta cca 2oC, iar pe vaile adanci – Raul Mare, Raul Barbat, Jiul de Vest – ajunge la cca 4oC.

Temperatura medie in iulie in zonele la peste 2000 m este de cca 6oC; la limita golului de munte de cca 8oC, la nivelul cabanelor Pietrele, Baleia si Buta de cca 9oC, iar pe vaile adanci ajunge la cca 10oC, in nord si la 14oC, in valea Jiului de Vest.

Temperatura medie in ianuarie in zonele de peste 2000 de m este de cca -10oC, la limita golului de munte de cca -8oC, la nivelul cabanelor Pietrele, Baleia si Buta de cca -6oC, iar pe vaile adanci ajunge la -5oC.

Temperatura minima coboara in ianuarie uneori pana la -35oC, mai ales in vaile unde aerul rece stagneaza vreme mai indelungata. Temperatura maxima urca in iulie pana la 30oC, mai ales in Retezatul calcaros. In zona Lacului Bucura, in zilele cele mai calduroase, temperatura urca la peste 20oC.

Regimul termic, ca si in alte zone montane, se etajeaza pe inaltime, zonele de gol si mai ales piscurile oferind o temperatura medie mult mai coborata decat zona forestiera. Exista si perioade de exceptie, mai ales iarna, cand aerul rece se mentine in depresiuni si in zonele cu altitudine mai joasa, in timp ce pe creste si in caldari soarele straluceste, iar temperatura atinge valori acceptabile pentru ascensiuni. Izoterma de 100 C este caracteristica limitei superioare a vegetatiei arborescente si se intalneste la inaltimea de 1900 m pe flancul sudic si circa 1800 m pe cel nordic.

Precipitatiile sunt bogate si se manifesta atat sub forma de ploaie cat si de ninsoare. Precipitatiile medii anuale in zonele alpina si subalpina se cifreaza la peste 1400 mm. In partea de nord precipitatiile medii anuale scad sub 1200 mm, iar in partea de sud-est chiar sub 1000 mm.

Numarul zilelor de inghet este de cca 250. Chiar si in sezonul estival apare inghetul nocturn, sezizat lesne de turistii care innopteaza in cort la altitudinea de peste 2000m. Numarul de zile cu ninsoare poate depasi 80 anual in zonele de peste 1400 m altitudine. Durata stratului de zapada insumeaza anual peste 160 de zile. Prima zapada poate cadea chiar in septembrie, dar nu rezista multe zile. Dupa observatiile cabanierilor si salvamontistilor au existat ierni „calde” si secetoase, uneori pana la inceputul lunii ianuarie, cand stratul de zapada era discontinuu si doar gheata acoperea versantii nordici. Topirea zapezii in zona alpina incepe in luna mai, desi in iunie muntii au inca intinse suprafete de zapada, mai ales pe versantii nordici si pe vaile umbrite.

Precipitatiile medii ale lunii iulie sub forma de ploaie (rareori lapovita si ninsoare in zona alpina), masoara cca 180 mm in zona piscurilor mari, cca 140 mm in zona forestiera si cca 120 mm la poalele muntilor. Luna iulie este considerata luna cea mai ploioasa.

Sezonul ploilor de vara este insotit si de fenomene electrice. Descarcarile electrice sunt uneori violente si apar mai ales la instalarea unui front de ploi.

Umezeala aerului, mai slab diferentiata pe verticala, creste de la 74-75% la poale, pana la 85-87% pe culmi. Deficitul maxim de umezeala apare in octombrie.

Nebulozitatea este un fenomen mai frecvent in lunile mai-iunie, datorita circulatiei aerului umed pe versanti si cel mai rar intalnita in luna octombrie. Culmile mai inalte de 1700-1800 m se situeaza, toamna si iarna, deasupra plafonului noros stratiform si beneficiaza de multe zile senine.

Ceata, fenomen specific climatului montan, creste ca frecventa odata cu altitudinea: de la 50-70 de zile la poale, pana la 250 de zile la 1800 m si chiar mai multe pe culme. Datorita cetii, pe culmi, vizibilitatea scade sub 1 km intre 35-40% din totalul zilelor de toamna si peste 50% din totalul zilelor de iarna. Vizibilitatea este scazuta pe culme si vara, din cauza norilor convectivi care inglobeaza in masa lor creasta muntelui.

Durata stralucirii soarelui, strans legata de regimul nebulozitatii si al cetii, scade vara de la 1300 ore (la altitudini coborate), pana la 950 ore (pe culmi), in timp ce iarna are valori cuprinse intre 600 si 800 de ore. Intre versantii sudici (insoriti) si cei nordici (umbriti) apare o diferenta medie de 200-250 ore/an la poale si mai putin de 100 ore pe culmi[6].

Vantul dominant in Muntii Retezat bate din sectorul vestic. Masele de aer oceanic, de obicei umed, urca din Campia de Vest peste Muntii Tarcu si patrund, la fel de incarcate cu umiditate, peste Retezat. La apropierea frontului de nord se intensifica si vantul, care poate atinge viteze de 40-60 m/s. Vantul din sectorul nordic anunta de obicei vreme rece, dar in general frumoasa. La cabana Pietrele putem aprecia directia vantului si norilor la altitudinea de peste 2000 m prin observatii vizuale: cand norii sosesc peste culmea Lolaia vremea devine instabila, cu cer noros; cand norii sunt adusi de vant dinspre Carnic, sunt semne ca vremea se imbunatateste.

Vantul din sectorul sud-vestic influenteaza bazinul Jiului de Vest si Piule-Iorgovanu, in timp ce vantul din nord-est, mai putin prezent in aceasta parte a Carpatilor, poate aduce toamna sau iarna precipitatii sub forma de zapada. Februarie este luna cu vanturile cele mai puternice, iar luna august – cea mai linistita.

1.5.Reteaua hidrografica

Muntii Retezat sunt caracterizati printr-o retea deasa de ape curgatoare, cu debit bogat si permanent. Face exceptie Piule-Iorgovanu, unde circulatia apelor la suprafata este slaba si intermitenta. Raurile din Muntii Retezat sunt tributare fie Muresului – prin raul Strei, fie Jiului – prin raul Jiul de Vest.

Cel mai important curs de apa este Raul Mare, cu un bazin de 894 km2 si o lungime de 65,8 km. El ia nastere la Gura Apei din paraiele Lapusnicul Mare si Rau Ses si se varsa in raul Strei la Subcetate. Pe parcurs culege, pe dreapta, afluenti din partea vestica a Muntilor Retezat si, pe stanga, din partea estica a Muntilor Tarcu. Debitul bogat si permanent il situeaza intre apele importante din Muntii Carpati, iar diferenta de nivel intre Gura Apei si Clopotiva, locul de iesire a raului din munte, l-a impus ca o sursa potentiala de energie. Aici se afla hidrocentrala Raul Mare. Barajul atinge inaltimea de 173 m si este amplasat in aval de Gura Apei, in punctul numit Tomeasa, la confluenta Raului Ses cu Lapusnicul Mare. La acesta se adauga alte patru amenajari hidrotehnice, in aval de Raul Mare, cu hidrocentrale de putere mai mica, precum si amenajarea hidrotehnica a Raului Ses.

Lapusnicul Mare, cel mai important constituient al Raului Mare, masoara 21 km lungime si ocupa un bazin cu o suprafata de cca 201 km2. El se formeaza din unirea paraielor Peleaga si Bucura. Raul Peleaga izvoraste din Lacul Peleaga (2122 m altitudine) si are ca afluent principal paraul Peleguta. Atat Peleaga cat si Peleguta sunt foarte bogate in ape formand cascade si repezisuri. Paraul Bucura, cel mai bogat in ape, are la origine lacurile glaciare din compexul Bucura. Format din izvorul Bucura si paraul Ana, paraul Bucura coboara vijelios pragurile vaii glaciare formand cascade. De la Gura Bucurei, Lapusnicul Mare trece printr-un vechi baraj si formeaza cascada Lapusnicul, ascunsa de padurea deasa.

Din Muntii Retezat, Raul Mare – in aval de Gura Apei – primeste ca afluenti paraul Zlata, Runca si Lacurele. Cel mai de seama dintre acestia este Zlata cu o lungime de 7 km. Aceasta vale fermecatoare este cuprinsa intre piscul Retezatului si culmea prelungita din acesta, peste Prelucele – Pecuiu si Judele – culmea Balea – Sesele – Zanoaga. Daca pe dreapta primeste paraie mai putin cunoscute, din stanga se aduna succesiv paraie izvorate din lacuri glaciare, care formeaza repezisuri si cascade: Stirbu, Balea, paraul Taului Negru, Carligu, Radesul.

Culmile nordice ale Retezatului sunt fragmentate de o retea bogata de ape curgatoare, care isi aduna izvoarele din caldarile glaciare cuibarite sub creste semete.

Rausorul, cu o lungime de cca 16 km, are doua izvoare principale: Stevia si Valereasca. Stevia coboara din caldarea cu acelasi nume adapostita sub marele perete nord-vestic al varfului Retezat. Rausorul se varsa in Raul Mare langa Ostrovel.

Nucsoara, cu o lungime de cca 20 km, este unul dintre cele mai interesante si cunoscute cursuri de apa din Retezat, atat pentru cea mai directa cale de acces pe care o ofera la intrarea in munte spre cabana Pietrele, cat si pentru afluentii sai bogat daruiti de la natura. Nucsoara isi aduna apele din paraiele Pietrele si Valea Rea si se varsa in Raul Mare langa Santamarie Orlea. In aval de Lunca Larga, Nucsoara formeaza cascada Lolaia, apoi primeste pe dreapta apa Beagului – numita la izvor Obarsia Nucsorii. Pietrele, cel mai important parau de obarsie al Nucsoarei, izvoraste din Lacul Pietrele si are o lungime de cca 5 km. Pe aceasta vale glaciara se afla cea mai circulata poteca turistica si refugiul Gentiana. Stanisoara, afluent al paraului Pietrele, izvoraste mai sus de Lacul Stanisoara. Pe aceasta vale se afla cabana Pietrele si traseul de acces la varful Retezat

Valea Pietrele Cascada Lolaia Cascada Stanisoara

Valea Rea izvoraste din Lacul Mare, sub peretii Papusii. Ea strabate pe cca 5 km una dintre cele mai frumoase vai de munte. Galesul, afluent al paraului Valea Rea, izvoraste din zanoagele Galesului, lacuri situate la cca 2240 m altitudine. Pe valea Galesului serpuieste drumul ce leaga cabana Pietrele de cabana Baleia.

Salasul isi culege izvoarele de sub varful Voileasa si iese din munte la Malaiesti. Se varsa in Strei la Ohaba de Sub Piatra.

Raul Alb izvoraste din Lacul Vasielu. Dupa un curs lung in zona de munte, iese in Depresiunea Hategului si se varsa in Strei la Ohaba de Sub Piatra.

Serelul izvoraste de sub Muntele Serel si iese in Depresiunea Hategului in dreptul satului Serel. Se varsa apoi in Strei la Rausor.

Raul Barbat, afluent important al Streiului, are un bazin in suprafata de cca 96 km2, iar lungimea atinge cca 28 km. El curge printr-o vale adanca, in jumatatea rasariteana a Retezatului, separand cele doua creste principale, de nord si de sud. Izvoarele sale provin din splendidele caldari glaciare suspendate pe flancurile vaii glaciare principale. Din Lacul Custura Mare porneste la vale un izvor bogat, care la mica distanta trece prin causul Lacului Custura Mica. Iese imbogatit cu apele a noi izvoare adunate din coastele Ciumfului Mare si muntelui Valea Marii si coboara in trepte pana la pitorescul lac Ciumfu Mare. Paraul cu acelasi nume, socotit izvor principal al Raului Barbat, se arunca pe marele prag de peste 100 m, unde apele dau nastere cele mai frumoase cascade din acesti munti – Cascada Ciumfu Mare. Apele iuti din cascada se indreapta spre poiana de la Stana din Rau adunand si undele paraului Tapul. Colecteaza pe dreapta paraiele Ciumfu Mic, Gruniu, Pilugu, Curmatura, iar pe stanga Lancita, Cozma, Murgusa. Iese din munte mai jos de Crivina, apoi trece prin satul Hobita si ajunge in Depresiunea Hategului. Se varsa in Strei langa comuna Pui.

Jiul de Vest curge paralel cu creasta principala de sud a Muntilor Retezat si masoara 51,4 km; bazinul sau ocupa o suprafata de cca 534 km2. Se formeaza la est de pasul Jiu-Cerna din paraiele Soarbele si Sarba. Dupa un scurt parcurs la suprafata, apa Jiului de Vest intra intr-un sector cu albie seaca. Primeste apa numai din paraiele care vin din sud: Sarba, Stirbu, Ursu, Bou, Garbovu cu izvoarele in Muntii Valcan; din nord (Piule-Iorgovanu) vaile sunt seci. De la gura Butei, in apropiere careia ia sfarsit domeniul calcarelor, Jiul de Vest primeste o serie de afluenti insemnati: Buta, Valea Marii, Urseasca, Toplita, Pilugu. De la confluenta cu Pilugul, Jiul de Vest curge printre muntii Tulisa si Valcan, pana la Iscroni, primind numerosi afluenti de pe ambii versanti. Aici, Jiul de Vest si Jiul de Est, cu izvorul in Muntii Sureanu, formeaza Jiul.

Lacurile din Muntii Retezat, in majoritate de origine glaciara, sunt podoabe pretuite si dau un farmec aparte peisajului. Prin numarul lor foarte mare (cca 100, din care 40 de lacuri mari si mijlocii, 18 lacuri mici dar permanente si cca 40 ochiuri mici de apa care in verile secetoase seaca), acesti munti se compara in Carpati doar cu Muntii Fagaras. Lacurile, denumite de localnici „tauri” sau „ochiuri de mare”, isi au originea in cuveta provenita prin daltuirea reliefului de catre ghetarii care acopereau inaltimile muntilor. Caldarile glaciare acumulau in causul lor enorme mase de gheata si zapada. Dupa retragerea ghetarilor, pe fundul lor s-au format lacurile glaciare, cu ape reci si limpezi, oglindind cerul, norii, custurile si piscurile[8].

Dintre aceste lacuri, cele care prezinta un deosebit interes sunt:

In caldarile nordice: Lacul Stevia - 2060 m; 3 m; 0,77 ha - se afla in caldarea nordica a varfului Retezat, inconjurat de grohotisuri. Apartine bazinului Rausorului.

Lacul Stanisoara – 1990 m; 0,8 m; 1ha – ca si vecinul sau Laculetul Stanisoarei (2040 m), imbogateste frumusetea caldarii Stanisoara. Apartine bazinului Stanisoara.

Taul Galesul  Lacul Pietrele

Lacul Pietrele – 1990 m; 0,9 m; 0,48 ha – in caldarea Pietrele si Lacurile Pietricelele cu cele 17 laculete din caldarea Pietricelele apartin bazinului vaii Pietrele.

In caldarea Vaii Rele se afla sapte lacuri (2240-2236 m) dintre care cele mai interesante sunt Lacul Mare, oglindind in apele sale peretele nordic al Papusii, Lacul cu Pietris, pe treapta mijlocie si Lacul Mutatorii, cel mai frumos si la cea mai joasa altitudine din aceasta salba.

In bazinul Galesul, asezat pe o treapta suspendata langa varful Valea Rea, se randuiesc Zanoagele Galesului (2240-2236 m), trei lacuri mici inconjurate de pajisti. Cel mai frumos din acest bazin este insa Lacul Gales - 2040 m; 20,5 m; 3,60 ha - care se situeaza printre cele mai mari si vestite din Retezat.

Taul dintre Brazi (1740 m) este situat in plina padure de molid aproape de limita sa superioara, lateral fata de firul paraului Gales.

Lacul Groapele – 1810 m; 1 m; 0,38 ha – de pe treapta inferioara a caldarii Palosului Mare se incadreaza in bazinul Palosului.

In caldarea nord-estica Vasielul din bazinul Raului Alb se afla Lacul Vasielul – 2200 m; 1 m; 0,20 ha – alaturi de care sunt prezente si alte ochiuri reduse ca suprafata.




In cadarile de la obarsia Raului Barbat, insirate in evantai sub varfurile Lacului, Tapului, Papusa, Custura, Ciumfu Mare, Gruniu, se ascund unele dintre cele mai frumoase lacuri din Carpati: Taul Tapului (2160 m; 5,9 m; 2,2 ha), Taul Papusii numit si Taul Adanc (2150 m; 2,9 m; 0,29 ha), Lacul Mare al Custurii (2226 m; 9 m; 2,78 ha), Lacul Mic al Custurii (2210 m; 7,3 m; 0,77 ha), Tauletul Custurii (2200 m; 0,5 m; 0,25 ha), Lacul Ciumfu Mare (2040 m), Lacul Ciumfu Mic - se insiruie pe trepte succesive in aceeasi caldare a Custurii.

In caldarile sudice ale crestei principale de nord se afla cele mai numeroase si mai cunoscute lacuri: Lacul Ghimpele sau Peleaga – 2122 m; 4,2 m; 1,72 ha – cu forma circulara, se afla in bazinul vaii Peleaga. Tot de acest bazin apartine si Lacul Peleguta, care-si odihneste apele intr-o caldare laterala vizibila mai cu seama din varful Peleaga.

In vasta caldare complexa a Bucurei, apartinand bazinului Lapusnicului, se afla cele mai multe lacuri glaciare, dealtfel cel mai des vizitate de turisti.

Lacul Bucura – 2041 m; 15,7 m; 8,80 ha – se afla sub saua Bucurei, in compartimentul estic al circului glaciar. Este un vast patrulater de apa pe care galopeaza necontenit turme de valurele. Prin intinderea sa, este cel mai mare lac glaciar din tara noastra. Prin frumusetea undelor sale, de un azuriu inegalabil pe vreme buna si de culoarea cernelei pe vreme inchisa, prin frumusetea peisajului care-l inconjoara, Lacul Bucura este apreciat ca un obiectiv de mare interes turistic . In acest compartiment se mai gaseste si Lacul Bucurel, care seaca in intregime in verile secetoase.

In compartimentul vestic al caldarii Bucura, „lacurile insirate” se odihnesc pe trepte succesive, incepand de sub Poarta Bucurei pana aproape de limita padurii. Cel mai de sus este Taul Portii – 2260 m; 4,3 m; 0,50 ha – urmeaza apoi Taul Agatat – 2208 m; 2,3 m; 0,11 ha – ascuns in causul plin cu lespezi de sub Poarta Bucurei. Asezate pe trepte tot mai joase se vad Lacul Florica (2083 m; 2,2 m; 0,80 ha), Lacul Viorica (2070 m; 5,7 m; 0,94 ha), Lacul Ana (1979 m; 11,6 m; 3,10 ha), incadrat de pajisti intinse la sud si Lacul Lia (1930 m; 4,3 m; 1,30 ha), triunghiular, inconjurat de jnepenisuri si strajuit de Pintenul Slaveiului.

Parasind complexul glaciar Bucura, urmarim de-a lungul vaii glaciare Lapusnicul Mare o serie de caldari suspendate ascunzand lacuri frumoase.

Lacul Slaveiul (1970 m; 6,1 m; 3,27 ha) este inchis pe trei laturi de stancariile si jnepenisurile Muntelui Slaveiul si de Pintenul Slaveiului; emisarul sau, izvorul Slaveiului, se arunca in mici cascade pe povarnisul cu lespezi, varsandu-se in Lapusnicul Mare.

 

Lacul Slaveiul  Lacul Bucura

Lacul Turcel (2090 m; 0,45 m; 0,19 ha) ocupa partea joasa a caldarii Turcel, sculptata in flancul sudic al Slaveiului Mare. Izvorul sau porneste pe povarnis cu mici cascade si se varsa in Lapusnicul Mare.

Bazinul vaii Judele, unul dintre cele mai aspre tinuturi din Retezat, se intinde intre culmile Judele – Zanoaga – Slaveiu – La Clince; el este compartimentat in doua de Muchia Ascutita. In compartimentul nordic se afla Lacul Judele (2120 m; 4,05 m; 0,84 ha), izolat de stancariile ce coboara din Judele si Santamaria; pe o treapta mijlocie se afla lacul Judele Mic (2020 m), iar pe firul paraului Judele, ca si pe mici trepte laterale, se odihnesc alte ochiuri de apa permanente. In compartimentul sudic, cel mai interesant, paraul Oboarelor, aduna apele unor lacuri mai putin cunoscute dar deosebit de frumoase.

O surpriza placuta o constituie Taul Rasucit (2106 m; 4,2 m; 0,82m), fara indoiala cel mai frumos din aceasta familie. Suspendat intre peretii varfului Turcelul si caldarea inferioara a Judelui, isi asterne apele adanci si cristaline intre covoare de lespezi si pajisti pline de flori.

Lacul Zanoaga (1997 m; 29 m; 6,50 ha), cel mai adanc dintre lacurile glaciare din tara, si totodata printre cele mai intinse. Ocupand trepta inalta sub peretele varfului Zanoaga, lacul ofera imaginea tipica a unui lac glaciar situat intre faldurile crestelor inalte. Paraul bogat coboara in praguri mici spre intalnirea cu paraul Judele si strabate un jnepenis de nepatruns. Apele reunite ale Zanoagei, Judelui, Oboarelor si Zanogutei se reped apoi pe bolovanisuri, prin padure si se scurg in Lapusnicul Mare.

Bazinul vaii Zlata este inclus aproape integral in perimetrul Rezervatiei stiintifice. In partea superioara, in special in caldarile cu expunere nordica, sunt cantonate o serie de lacuri, aici pastrandu-se nealterat peisajul natural, cu un covor vegetal bogat in plante rare, multe dintre ele endemice. Valea Zlata are flancul drept cu expunere sudica lipsit de caldari glaciare, el fiind ocupat in partea superioara de grahotisuri, stancarii si pajisti alpine, iar in partea inferioara de paduri dese si poieni salbatice. In schimb, flancul stang, cu expunere nordica, este daruit de natura cu o salba de caldari glaciare, majoritatea continand lacuri splendide.

In caldarea Stirbului se afla: Lacul Stirbului, cu maluri strajuite de blocuri de piatra. Apele sale provin de sub lespezi, din caldarea suspendata Gemenele Mici si isi au obarsia din lacurile Gemenele Mici: Lacul Iezilor si Lacul Caprelor.

Lacul Gemenele (1930 m; 5,3 m; 2,48 ha), inconjurat de jnepeni si lespezi, pastreaza in undele sale, chiar si pe vreme inchisa, culoarea si stralucirea care incanta vizitatorii. Taul Negru (2025 m; 24,5 m; 4,04 ha), suprafata de ape limpezi albastru-inchis si foarte adanci, confera tinutului un aspect pitoresc aparte. Apele sale se strecoara printre stanci, se pravalesc in mici cascade si se aduna apoi in undele cascadei mai mari, Zlatuia. In apropiere se afla Taul Secat, un mic ochi de apa, deseori sec in timpul verii, cunoscut de drumetii care trec prin Rezervatia stiintifica spre lacul Zanoaga. La obarsia vaii Sesele se afla trei lacuri pitoresti: Lacul Ardes, Lacul Carligul Mare si Lacul Carligul Mic. In vecinatatea crestei principale de sud a Muntilor Retezat sunt demne de semnalat cateva lacuri: Lacurile Papusii (1855 m), doua lacuri situate in apropiere de saua Plaiului Mic si Lacul Buta (1850 m), de origine glaciara, situat in caldarea sudica langa varful Buta.

1.6. Potentialul biopedogeografic

1.6.1.VEGETATIA

Muntii Retezat sunt caracterizati printr-o vegetatie bogata, variata cu intinse zone in care, prin masuri speciale de protectie, s-au pastrat specii rare si endemice. Sunt dominati de paduri si pajisti alpine care se impletesc armonios cu portiuni de teren stancos si zone cu lacuri numeroase. Vegetatia depinde de altitudine si de orientarea versantilor, etajandu-se pe inaltime, de la poalele muntilor pana la piscurile inalte. In general, etajele de vegetatie sunt asemanatoare in alcatuirea lor cu zonele de vegetatie din restul Carpatilor Meridionali[11].

Etajul padurilor mixte (550-800 m) reprezinta etajul inferior de la poalele masivului; el cuprinde si vaile principale: Raul Mare, Nucsoara, Raul Barbat mai jos de Murgusa, Jiul de Vest mai jos de Campul Mielului. In acest etaj au fost intreprinse multe taieri si replantari. Constituentii principali ai acestui etaj sunt: fagul (Fagus silvatica), carpenul (Carpinus betulus), cerul (Quercus cerris), artarul (Acer platanoides), mesteacanul (Betula verrucosa), arinul alb (Alnus incana), ulmul (Ulmus montana), teiul rosu (Tilia parvifolia), paltinul (Acer pseudoplatanus), frasinul (Fraxinus ornus). Stejarul (Quercus petraea) urca pe valea Raului Mare pana la 1000 de metri in valea Jurii, iar pe Raul Barbat pana la 800 m. In poieni cresc plante termofile: sanziana (Galium kitaibelianum), barbisoara (Alysum saxatile), trifoiul iepuresc (Trifolium pallidum), rasura (Rosa galica), paiusul (Festuca panciciana). Pe langa apele curgatoare se dezvolta catina mica (Myricaria germanica), coada calului (Equisetum arvense), salcia (Salix alba), plopul (Populus alba), arinul negru (Alnus glutinosa), firuta (Poa trivialis).

Etajul fagului (700-1200 m) este etajul mijlociu al zonei forestiere si ocupa suprafete foarte

mari. Fagul, intalnit si in etajul inferior, urca pana la o altitudine de peste 1250 m, in functie de expunere si sol. Dintre cele mai intinse suprafete cu fagete compacte se pot mentiona cele de pe muntele Buta Mare (1500 m) sau Pilugul Mic (1300 m). In acest etaj se dezvolta bine paltinul si frasinul. Ca indivizi sau in grupuri compacte intalnim molidul (Picea abies) si bradul alb (Abies alba). Dintre arbusti sunt prezenti alunul (Corylus avelana), scorusul pasaresc (Sorbus aucuparia), paducelul (Crataegus monogyna). De-a lungul apelor vom intalni o vegetatie bogata, din care se remarca captalanul (Petasites hybridus), cu frunzele sale enorme, susaiul de munte (Cicerbita alpina). In poieni si luminisuri, din multimea de plante amintim: ochiul boului (Chrizanthenum rotundifolium), urzica moarta (Lamium cupreum), firuta (Poa chaixi), feriga (Dryoperis felix-mas), macrisul iepurelui (Oxalis acetosella), mierea ursului (Pulmonaria molissima), viorele (Viola silvestris), floarea pastelor (Anemona nemorosa), vulturica (Hieracium transsilvanicum), omagul (Aconitum moldavicum). In umbra padurii, unde soarele patrunde mai slab, plantele ierboase sunt mai putin raspandite, in schimb se simt ca la ei acasa muschii din care putem distinge Hylocolium splendens, Mnium punctatum.

Etajul molidului (1000-1750 m), intins la partea superioara a zonei forestiere, cuprinde locuri interesante de mare interes turistic, asa cum sunt imprejurimile cabanelor Piterele, Baleia si Buta. Daca la limita inferioara a etajului coniferelor se intrepatrund cu fagul, la limita superioara ele sunt deseori intrepatrunse cu tufarisurile stancariilor si abrupturilor. Padurea de molid pur poate urca obisnuit pana la 1750 m. Palcurile de molizi rezista pe alocuri si mai sus de aceasta limita; asa se infatiseaza palcurile de molizi pe valea Zanoaga sau pe muntele Varful Mare, unde altitudinea este de cca 1850 m. In etajul molidului suprafete insemnate sunt ocupate de brad alb si covorul padurilor este inveselit de palcuri de arbori cu frunza cazatoare, cum sunt cele de mesteacan. Acestea pot urca uneori pana la 1700 m, ca pe muntele Sesele sau chiar pe muntele Lolaia.

Dintre arbusti in etaj apar: scorusul de munte, salcia (Salix capraea), socul de munte, ienuperul (Juniperus sibirica), afinul (Vaccinium mirtyllis), merisorul (Vaccinium vitis-idaea), zmeura (Rubus idaeus). La adapostul padurii, ierburile formeaza un covor vegetal mai firav. Totusi si aici vom remarca plante interesante: feriga, clopotei (Campanula abietina), vulturica, iarba ciutei (Doronicum austriacum), horsti (Luzula silvatica). Solul acid si lumina slaba permit dezvoltarea muschilor: Polytrichum juniperinum, Hylocolium splendens. In poieni, cum sunt cele de la Baleia si Buta, primavara se astern covoare de ghiocei (Galanthus nivalis) si branduse (Crocus heuffelianus). In rarisurile din apropierea limitei superioare a padurii, molidisurile ocrotesc o varietate si o bogatie de ierburi mai mare decat in partea inferioara: susaiul de munte (Cicerbita alpina), ochiul boului, iarba ciutei, steregoaia (Veratrum album), trestioara (Calamagrostis arundinaceea). Amestecat in jnepeni (Pinus montana), se ridica puternice exemplare de zimbru (Pinus cembra).

Etajul golului de munte si cel al stancariilor (1700-2500 m) se intinde de la limita padurilor de molid si pana la piscurile, custurile si culmile Muntilor Retezat. Aici clima este foarte aspra, iar conditiile de viata ale plantelor sunt mai dificile. Acest etaj se imparte in doua subetaje: cel inferior dominat de jnepenisuri si cel superior dominat de tufisuri pitice; stancariile sunt acoperite de muschi si licheni.

Bujori de munte Floare de colt Zambrii pe valea Pietrele

Subetajul jnepenilor (1700-2250 m) este, fara indoiala, interesant din punct de vedere al vegetatiei si al peisajului. Potecile turistice razbat prin padure urcand printre jnepeni, prezenti in palcuri sau in covoare intinse. Palcurile pot fi vazute pe versantii nordici mai jos de 1700 m, dupa cum modeste tufe pot rezista climei mai sus de 2250 m. Covoarele cele mai intinse de jneapan se intind insa in intervalul 1700-2100 m, asa cum se prezinta padurile si desisurile de pe muntii Lancita, Pilugu-Vacarea, din vaile glaciare Valea Rea, Stevia, Taul Negru, Radesul, Dragsanu. Din pacate, distrugeri masive au fost semnalate in caldarea Bucura, mai ales intre lacurile Lia si Florica si pe muntele Lancita. In subetajul jnepenilor, elementul pretios ca importanta stiintifica, dar si peisagistica il constituie prezenta zambrului, considerat specie relicta din epoca glaciatiunii. Acest arbore impresioneaza prin marime, formatul coroanei sale, prin taria cu care rezista, dincolo de limita molidului, la asprimea climei alpine. Chiar si trunchiurile batrane, uscate, imprumuta peisajului o grandoare specifica acestui cadru natural. Zambrul poate fi admirat in aproape toate vaile glaciare, la limita superioara a molidisurilor, in jnepenisuri, in caldarile glaciare, pe coastele abrupte – vaile Zlatuia, Valea Rea, valea Bucura, la izvoarele Raului Barbat (caldarile Tapului, Taului Adanc, Custurii, Ciumfului).

In cadrul acestui subetaj se intalnesc si alte plante arborescente: arinul, a carui prezenta fixeaza mai bine zapada si reduce din pericolul avalanselor, scorusul de munte (Sorbus aucuparia), ienuperul pitic, bujorul de munte (Rhododendron kotschyi). In poienite, la locuri deschise dar aparate de paravanele oferite de jnepeni, se intalnesc si alte plante: amartaciunea (Sencio fuchsii), trestioara (Calamagrostis villosa), steregoaia, ghintura (Gentiana punctata), macrisul iepurelui, ciucurasi (Adenostyles alliariae), cimbrisorul de munte (Thimus sp.), muschi - in locuri umede – degetarutul (Soldaneea major), vulturica (Hieracium pisaturensae), paisul (Festuca picta). In locurile foarte umede, pe langa apele curgatoare, se asterne o vegetatie foarte bogata cu specific deosebit: stevia (Rumex alpinum), angelica salbatica (Angelica silvestris), meisorul (Millium effusum), nu-ma-uita (Myosotis palustris). In preajma lacurilor glaciare domina iarba baltii (Deschampsia caespitosa) si omagul (Aconitum tauricum).

Pajistile ocrotite de jnepeni sunt bogate in specii endemice, atat carpatice: omagul (Aconitum moldavicum), clopoteii (Campanula carpatica), ochiul boului, breabanul (Dentaria glandulosa), romanita de munte (Achillea schurri), cornetul (Cerastium transsilvanicum), talpa ursului (Heracleum palmatum), cat si specifice Retezatului: crusateaua sau barbusoara (Barbarea lepuznica), cantonata pe valea Lapusnicului Mare la 1700 m, diocul (Centaurea retezatensis) pe valea Netis, pe muntele Fata Fetii, flamanzica (Draba dornerii) pe muntele Piciorul Coltului. Aceasta planta ocupa 400 m2 pe Glob si acestia numai in Retezat. Alte endemisme sunt: zmeurul (Rubus retezatensis), scaiul (Cardus lobulatiformius) - pe muntele Piule, trifoiul de Retezat (Trifolium retezaticum), paiusul (Festuca pachyphilla) cu cantonare pe muntele Stanuletii Mari, garofita alba (Dianthus petraeus) - pe muntele Piatra Macestilor, luntrita (Oxitropis montana sp.retezantensis) si o varietate de mac galben (Papaver pyrenaicum var, retezatensis), intalnit pe muntii Piule, Albele si Piatra Iorgovanului.

Foarte interesanta si bogat reprezentata este vulturica, unele specii fiind ocrotite in Rezervatia stiintifica: Hieracium amoenanthes pe valea Scoaba Retezatului, H. dacicum in Caldarea Zanoguta, H. lubricicaule in Lunca Berhina, H. napaeum in caldarea Gemenele. Plante din familia firutelor (Poa insolita, Poa lepuznica, Poa custurae) sunt cantonate pe pantele muntelui Custura. Aici se gaseste statiunea cu vegetatia cea mai interesanta, unde sunt inmanunchiate, pe o arie relativ restransa, plante specifice acestui munte si neraspandite in alte locuri din Retezat. In afara de acestea, pe muntele Custura se afla: campanula (Campanula pusila), garofita rosie (Dianthus glacialis), argintica (Dryas octopetala), iarba surzilor (Saxifraga aizoon), iarba rosioara (Silene acaulis).

Subetajul tufarisurilor pitice si al stancariilor (peste 2200 m) este mai putin bogat, dar la fel de interesant. Pajistile sunt ocupate de covoare intinse de paius (Deschampsia caespitosa), paiusca uriasa (Festuca porcii), rogoz (Carex curvulla) si taposica (Nardus stricata). In covorul pajistilor alpine cresc: rosmarinul de munte (Gnaphalium silvaticum), clocotisul (Rhinanthus alpinus), brandusa de munte, degetarutul pitic, degetarutul, galbinelele de munte (Doronicum carpaticum), coacazele (Bruckenthalia spiculifolia), toporasii (Viola alpina), romanita mare (Chrisanthemum alpinum), steregoaia. Varfurile inalte sunt imbracate cu tufisuri de azalee pitica (Loiseleuria procumbens), iarba vantului (Agrostis rupestris), rogoz si stancariile ofera adapost lichenilor (Cetraria islandica, Cladonia rangiferina). In crapaturi si intre lespezi se fixeaza parul porcului (Juncus trifidus), specii de firute si vulturica.

Zona de vegetatie a muntilor Piule-Iorgovanu contine circa doua treimi din flora montana cunoscuta in tara noastra. In etajul fagului, pe muntii Plesa-Piule si pe calcarele din muntele Macesti se pot intalni: capsunica (Cephalanthera rubra), brusturul negru (Symphitum tuberosum), vioreaua galbioara (Viola saxatilis), liliacul (Syringa vulgaris), etc. Prezenta calcarelor in Retezatul Mic asigura, mai ales in etajul pajistilor, conditii de lumina si caldura care favorizeaza dezvoltarea plantelor termofile. Aceste plante, care se stabilesc de obicei la altitudine mult mai mica, urca pe calcare la cca 2000 m, gasind conditii de viata corespunzatoare. Intre acestea se afla: ovasciorul (Arrhenatherum elatius), coada iepurasului (Sesleria rigida), garofita alba – pe Muntele Albele si pe Piatra lui Iorgovan – sanzienele de munte (Asperula capitata), malaoaia (Helianthemum alpestre), firuta, floarea de colt (Leonthopodium alpinum), argintica. Si in Retezatul Mic se gasesc intinse pajisti de paius (Festuca versicolor) sau paius rosu (Festuca rubra). Pe stancarii au mai fost identificate: ghintura (Gentiana lutea), crinul galben (Lilium jankae), anghinarea oilor (Hypochoeris uniflora), vulturica, sangele voinicului (Nigritella nigra).

Pe muntele Albele au fost identificate peste 60 de specii care cresc aglomerate pe cativa metri patrati, ceea ce confera acestui munte renumele unui paradis al florilor. Dintre endemismele carpatice intalnite se semnaleaza: cornetelul (Cerastium transsilvanicum) - pe muntii Piule si Piatra lui Iorgovan, barbusoara (Erysimum transsilvanicum) - pe valea Scorotei, sparceta (Onobrychis transsilvanica) - pe muntii Piule si Albele. Dintre endemismele specifice Retezatului se pot aminti: scaiul (Carduus lobulatiformius) - pe muntii Piule si Albele, o specie de paius (Festuca pachiphilla)- pe muntele Stanuletii Mari si luntrita.

1.6.2.FAUNA

Spre deosebire de vegetatie, fauna pune probleme mai complexe de localizare datorita mobilitatii vietuitoarelor si caracterului sezonier al unor specii. Fauna Muntilor Retezat este diversa si ofera multe elemente de interes cinegetic pentru studiul specialistilor. Incepand de la poalele muntilor si pana la culmile inalte putem remarca existenta unei multitudini de specii, unele pe suprafete restranse, altele extinse in functie de etajele de vegetatie. Speciile de animale prezente pe spatii largi au totusi un anumit etaj optim in care densitatea pe suprafata este mai mare.



Dintre mamifere, ursul (Ursus arctos) stapaneste muntele si isi face simtita prezenta fie in zona golului montan, mai ales vara in preajma stanelor, fie la poalele muntilor, toamna cand poate fi surprins chiar in livezile marginase.

Lupul (Canis lupus) este un animal al padurilor de munte si de deal, se deplaseaza pe distante mari, iarna se aduna in haite, preferand ca spatiu de circulatie zonele joase de la poalele muntilor.

Vulpea (Vulpes vulpes), animal nesociabil, are o arie de circulatie mai mica decat a lupului. Uneori se apropie si de cabane, dar poate fi zarita trecand cu suplete peste stancariile culmilor inalte.

Mistretul (Sus scrofa), animal omnivor, se intalneste in zona padurilor. Sfera de predilectie pentru culegerea hranei ramane padurea de fag, iar adapostul de peste zi desisurile poienilor din padurea de molid.

Capra neagra (Rupicapra rupicapra), animal specific golurilor montane si zonelor stancoase,

coboara iarna pentru hrana pana in etajul inferior al fagetelor. Ea ramane vara stapana absoluta a piscurilor, custurilor si caldarilor glaciare. Traieste in carduri.

Rasul (Lynx lynx) este animal carnivor, foarte ager si cu viata individuala. Isi cauta hrana in amurg si noaptea, foarte rar ziua. Traieste mai ales in padurile din bazinul Lapusnicului Mare, pe cursul mijlociu al Raului Barbat, in padurile din Piule-Iorgovanu.

Pisica salbatica (Felix silvestris), animal carnivor nocturn mai mic decat rasul, are ca adapost padurea intinsa pe coastele muntilor Pilugu Mare, Ciumfu, Lancita. Cerbul (Cervus elaphus) este un animal ierbivor, falnic, unul dintre vietuitoarele salbatice cu cele mai fine simturi. Locurile preferate sunt padurile de amestec.

Capriorul (Capreolus capreolus), mai rar raspandit in Retezat, ocupa padurile de la poalele muntilor. Iepurele comun (Lepus europaeus), urca mai rar in partea inalta a muntilor, mentinandu-se in vecinatatea poienilor din zona joasa.

Veverita (Sciurus vulgaris) prefera padurile de rasinoase, dar este prezenta si in padurile de amestec si de foioase. Jderul de copac (Martes martes) este un locuitor al padurilor, mare vanator de veverite. Consuma deasemenea iezi de capra neagra, caprioare tinere si pandeste cu multa indemanare ierunca.

Vidra (Lutra lutra), animal adaptat vietii acvatice, urca mai rar in sectorul montan. Consuma pastravi din apele reci. Bursucul (Meles meles) sau viezurele traieste in singuratate, gasindu-si adapost in padurile de amestec de la poalele muntilor. Are vizuina ingenios sapata si curata.

Hermina (Mustela erminea), semnalata rar in zona montana, este un animal cu blana pretioasa. Blana de vara (castaniu-cenusie) este inlocuita iarna cu blana alba deosebit de frumoasa.  Dintre mamifere se mai pot aminti: nevastuica (Mustele nivalis) – avand ca zona de raspandire tufarisurile de la liziera padurii, soarecele gulerat (Apodemus tauricus), parsul (Glis glis).

Pasarile sunt foarte bine reprezentate in fauna Muntilor Retezat. La numarul mare de pasari, care nu parasesc muntele tot anul, se adauga numeroase specii care, stabilindu-se aici de primavara pana toamna sau fiind in trecere, imbogatesc frumusetea naturala a acestor meleaguri.

Pescarusul de munte (Cinclus aquaticus) se intalneste pe malul paraielor unde pandeste racusori si larve. Mierla de piatra (Monticola saxatilis) se poate observa pe lespezile din caldarile glaciare sau pe pajistile alpine. Botgros (Coccothraustes coccothraustes), pasare foarte frumos colorata, apare iarna mai des, in timp ce vara se muta la deal si la ses. Mai des este vazuta acvila (Acvilla crysaethos) rotindu-se in zbor planat peste abisurile din preajma Coltilor Pelegii sau in caldarea Steviei. Corbul (Corvus corax), rapitoare bine reprezentata ca numar in Retezat, se stabileste in vecinatatea stancariilor si traieste de obicei alaturi de perechea sa.

Gaita de munte (Nucifraga cariocatactes) este prezenta in fauna padurilor de molid si glasul sau sfasie deseori linistea caldarilor inferioare din Valea Rea, Pietrele sau imprejurimile Stanei de Rau. Minunita (Aegolus funereus) sau cucuveaua incaltata, relict glaciar, a fost localizata mai ales in Retezatul Mic. Cocosul de munte (Tetrao urogallus)sau gotganul, cel mai ravnit vanat, este o pasare mare, cu multa prestanta si care ofera in prag de primavara vestitele lupte. Locurile de bataie ale cocosului de munte sunt cautate asiduu de vanatori si, de obicei, se intalnesc pe liziera padurilor de molid – Lolaia, Stanisoara, Valea Rea, Galesul, Custura, Valea Marii,etc. Gainusa de munte este o pasare mare, greoaie, care poate fi surprinsa uneori de drumeti la sol in padure. Este ocrotita de lege. Ierunca (Tetrastes bonasia), mai mica decat cocosul de munte, este tipica pentru padurile mixte si de rasinoase. Este o pasare de zi cu zborul greoi. Specii de pasari ocrotite care vietuiesc in padurile din Piule-Iorgovanu sunt: pescarelul negru si drepneaua de stanca. In zona golului de munte isi duce existenta brumarita (Prunella collaris). Codobatura galbena comuna (Motacilla flava flava), pasare frumos colorata, ramane vara in vaile mai importante din Retezat.

Cucul (Cuculus canorus) umple cu strigatul sau vaile muntilor mai ales primavara. Sitarul (Scolopax rusticola), pasare migratoare, este prezent si la munte. Este mai greu de observat; ziua se ascunde in tufarisuri si nu iese dupa hrana decat seara si pe terenuri umede. Ciocanitoarea (Dendrocops major) este doctorul copacilor bolnavi. Loviturile caracteristice si tipatul strident o fac repede cunoscuta in padure. Brumarita de munte, pasare foarte sperioasa, poate fi observata pe stancile si grohotisurile din zona centrala a masivului.

Privighetoarea mare (Luscinia luscinia) este intalnita in zona Piule-Iorgovanu si imprejurimi, ca si silvia cu cap negru ( Sylvia atricapilla) si porumbelul de scorbura (Columba oenas). O pasare specifica zonei calcarelor este fluturasul de piatra sau gaita de stanca (Tichodroma muraria), ale carei aripi rosii par in zbor aripi de fluture. Lastunul (Hirundo rupestris) constituie colonii nu numai in zona de campie si de deal, dar si la munte – la Greble, langa Clopotiva. In Retezatul Mic exista, in bazinul Scorotei, o zona stancoasa unde cuibaresc lastunii (Muchia cu Lastuni).

Reptilele sunt reprezentate prin soparle si salamandre. Vipera comuna (Vipera berus) dar in special vipera cu corn (Vipera ammodhytes) isi fac aparitia in locurile insorite din zona calcaroasa, ultima avand muscatura otravitoare. Se intalnesc, de asemenea, specii de serpi neveninosi, broaste si tritoni.

In lacurile glaciare intalnim pastravul de lac (Salmo trutto lacustris), iar in apele reci, bine oxigenate, pastravul curcubeu (Salmo iridaeus shasta lordan) si pastravul fantanel. Alaturi de pastrav mai intalnim boisteanul (Phoxinus phoxinus) si zglavoaca (Cotus gobio). Sub 1500 m altitudine sunt prezenti si lipanul (Thimallus thimallus), moioaga (Barbus meridionalis petenyi), iar la iesire din munte scobarul (Chondrostoma nasus) si cleanul (Leuciscus cephalus).

Totodata, in Retezat se intalnesc o multitudine de fluturi viu colorati, gandaci avand un colorit metalic, calugarite, lacuste, paienjeni, licurici, etc.

1.6.3.SOLURILE

In functie de altitudine si de structura rocilor, in Retezat exista o mare varietate de soluri, cu soluri acide in partea cristalina si soluri alcaline in partea calcaroasa.

Amenajamentele silvice si cele silvo-pastorale identifica 11 tipuri genetice de sol. Tipurile specifice de sol din Parcul National Retezat sunt: sol brun acid si brun feriiluvial, redzina, sol brun eumezobazic, sol humicosilicatic, litosol, podzoluri si podzoluri turboase. Podzolul este tipul genetic cel mai frecvent, atat in golurile alpine, cat si in paduri. Solurile brune acide si brune eumezobazice au frecventa mai mare in paduri.

In zona montana mijlocie si superioara, intre 700-1650 m, pe substrate litologice acide, formate din depozite de cuvertura si acoperite cu paduri de fag sau amestecuri de fag cu molid, ori cu pajisti secundare s-au format soluri brune acide si brune feriiluviale, cu o extindere destul de mare. In schimb, pe calcarele de la limita sudica a masivului, in aceiasi zona altitudinala si de vegetatie, s-au format soluri alcaline – bazice de tipul rendzinelor (Am - R) cu un orizont A molic (Am) direct pe roca, sau soluri brune eumezobazice (Ao-Bv-Rrz), caracterul de diagnostic fiind orizontul B cambic (Bv).

La altitudini de 1200 – 2300 m, in zona molidisurilor si a etajelor subalpin si alpin, procesele de solificare sunt caracterizate de bioacumulari acide si puternic acide. Regimul hidric intens percolativ determina aici o acumulare de acizi humici si produse de distrugere a silicatilor. Aici, la baza versantilor, solurile s-au format pe depozite detritice de panta cu putin schelet, in timp ce pe culmi predomina depozitele scheletice bolovanoase granitice, cu putin material fin. Pe vaile principale cu originea in circurile glaciare solurile s-au format pe depozite de cuverturi morenice. Astfel, in zona molidisurilor pure, intre 1250-1650 m solurile apartin tipurilor: brune acide (Ao-Bv-C sau R), brune feriiluviale (Bs-R sau C) , podzoluri (Au-Es-Bhs-R sau C) sau podzoluri turboase. Intre 1700-2300 m predomina solurile humico-silicatice, humico-silicatice criptospodice, humico-silicatice litice sau litosolurile (Au-R), cu grosimi foarte reduse. Pe calcarele din acelasi interval altitudinal s-au format soluri subtiri, rendzine, rendzine litice sau litosoluri rendzinice, cu succesiuni de orizonturi de tipul Am-Rrz (PREDA M, 1993).

La altitudini de peste 2100 – 2200 m, in Retezat, ca si in alte masive muntoase mari cu substrate granitice, s-au format soluri humico-silicatice, desigur pe suprafetele limitate ce depasesc aceste cote. Suprafete reduse revin si solurilor brune feriiluviale si podzolurilor in acesti munti. In schimb, majoritatea suprafetelor este acoperita cu soluri brune acide care, la altitudini mai mari pot aparea in complex cu andosoluri, iar la altitudini mai mici (in fagete) in complex cu soluri brune luvice si brune eu-mezobazice.

Invelisul de sol din zona Retezatului calcaros evolueaza de la soluri neevoluate (litosoluri rendzinice) la cambisoluri, toate dezvoltate pe calcare jurasice superioare si cretacice inferioare. Toate solurile ecosistemelor subalpine de aici sunt foarte bogate in humus si azot total si sarace in fosfor si potasiu mobil. Spre deosebire de solurile zonei subalpine, cristaline, in care predomina humusul de tip moder, in zona subalpinului calcaros se dezvolta un humus de tip mull calcic-mull. Ca troficitate potentiala solurile subalpinului calcaros sunt slab eutrofe pana la megatrofice, spre deosebire de cele din subalpinul cristalin, care sunt oligotrofice.

Sub influenta factorilor de mediu si a rocii (factor pedogenetic determinant) procesele de solificare din zona montana a Retezatului calcaros au dus la evolutii diferite a solurilor din zona cercetata. Sunt evidentiate: molisoluri evoluate direct pe roca de calcar (rendzine), umbrisoluri dezvoltate pe sisturi (soluri humico silicatice) si cambisoluri formate pe depozite de cuvertura detritice ce acopera roca dura[13].



Craciun Valentin – „Muntii Retezat”, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981, pag.7

Popescu Nae – “Retezat”, Colectia Muntii Nostri, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982, pag.27

www.speologie.ro

www.retezat.ro

Popescu Nae – “Retezat”, Colectia Muntii Nostri, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982. pag.13

Planul de Management al Parcului National Retezat-Rezervatie a Biosferei, 2003-2008, pag.29

www.retezat.ro

Pisota I. – “Lacurile glaciare din Carpatii Meridionali”, Editura Academiei, Bucuresti, 1971

Prof.univ.dr.Bleahu Marcian – “Lacurile glaciare din Retezat” – “Atlas magazin”, Nr.III/1997, pag.15

www.alpinet.org

Popescu Nae – “Retezat”, Colectia Muntii Nostri, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982, pag.32

www.retezat.ro

Tarziu D., Dinca L. – „Solurile Romaniei”, Editura „Pentru viata”, Brasov, 2002



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2302
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site