Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

GEOGRAFIA ACTIVITATILOR INDUSTRIALE: ROLUL ENERGIEI IN DEZVOLTAREA ECONOMICA

geografie



+ Font mai mare | - Font mai mic



GEOGRAFIA ACTIVITATILOR INDUSTRIALE: ROLUL ENERGIEI IN DEZVOLTAREA ECONOMICA



1 PRODUCTIA SI CONSUMUL DE ENERGIE ELECTRICA


Productia energetica constituie unul din elementele care conditioneaza dezvoltarea industriei


Abundenta sau lipsa resurselor energetice nu determina aprioric gradul de dezvoltare a unui stat. Accesibilitatea si calitatea lor este mult mai importanta. Economia industriala, asa cum deriva din revolutia inregistrata in secolul al XVIII-lea, este mare consumatoare de energie. Mult timp, cantitatea de energie consumata pe cap de locuitor a constituit un indicator al dezvoltarii industriale. Acesta nu reflecta decat partial distributia productiei si consumului energetic. Doar o mica parte din energia produsa este consumata pe loc. Cu exceptia carbunelui si a hidroenergiei celelalte forme utilizate nu au determinat totdeauna concentrarea regionala a industriei. 90% din productia petroliera este consumata la o distanta de cel putin 1000 km de locul de extractie. Jumatate din productia mondiala de circa 12 Md.tone echivalent carbune, este obiectul transportului la mare distanta. Mult timp, resursele energetice ale statelor dezvoltate au fost mai bine exploatate dar, in ultimele decenii, acestea sufera de pe urma epuizarii unor rezerve. Tarile in curs de dezvoltare detin adesea controlul unor resurse energetice strategice (cazul petrolului).

Resursele energetice se clasifica in doua categorii:

- conventionale: lemn, carbuni, petrol, gaze naturale, hidroenergie;

- neconventionale: energia nucleara, energia solara, energia geotermica, energia mareelor, a valurilor sau curentilor oceanici etc. Primele forme sunt utilizate de multa vreme si constituie inca baza economiei actuale, celelalte sunt abia la inceputul exploatarii lor rationale, cu perspective mari datorita caracterului lor regenerabil.


Productia si consumul energiei electrice prezinta urmatoarele caracteristici:

- imposibilitatea stocarii;

-cresterea rapida a pretului odata cu cresterea distantei. Transportul

energiei electrice ramane un factor esential in localizarea unitatilor de productie, limita de rentabilitate fiind la circa 1000 km. Este motivul pentru care industriile mari consumatoare de energie sunt implantate in apropierea marilor centrale hidroelectrice. Progresele inregistrate in domeniul retelelor de foarte inalta tensiune au permis reducerea acestei dependente. Implantarea unor industrii mari consumatoare de energie in apropierea surselor de energie (metalurgie) este frecventa in Alpii elvetieni, in Scandinavia sau in Siberia.

Figura .1.1 Dinamica productiei de energie electrica (1980-2003)

Repartitia geografica a productiei s-a modificat in ultimele decenii. In

1970, 90 % din energia electrica era obtinuta de Europa, Japonia si America de Nord, dar in anul 2000 aceste regiuni mai detineau doar 63%. Progresele cele mai notabile s-au inregistrat in America Latina si estul Asiei, unde China a ajuns al doilea mare producator mondial de energie electrica dupa S.U.A., urmata fiind de Japonia, Rusia, Germania, Canada si Franta, toate cu minimum 500 Md. kwh (productia Romaniei nu depaseste 55 Md kwh). Cresteri rapide au inregistrat si Brazilia, Coreea de Sud, Turcia, Mexic. Productia mondiala a crescut intre 1975-2003 de la 6260 Md.kwh la 13760 md.kwh.

In ce priveste structura consumului se deosebesc patru tipuri de state :

- state care utilizeaza mai ales hidroenergie - Norvegia, Brazilia,


Columbia si cele mai multe tari din Lumea a Treia ;

- state care utilizeaza mai ales energia nucleara - Franta, Belgia, Bulgaria, Lituania ;

- state care utilizeaza mai ales termoenergie pe baza combustibililor clasici - estul Europei, China, India, Australia, Africa de Sud, statele petroliere. Sunt state care de obicei au un potential hidroenergetic mai redus si care nu si-au dezvoltat pe scara larga activitatile nucleare.

- state care utilizeaza toate filierele, in proportie variabila, state mari de obicei sau cu o industrie dezvoltata - S.U.A., Germania, Rusia, Japonia.


Legatura dintre nivelul de dezvoltare si structura productiei si consumului de energie electrica este vizibila


Figura 1.2 Productia de energie electrica pe cap de locuitor in 2003

Consumul general de energie este in continua crestere (7 Md. tone echivalent petrol in 1970 si peste 9,5 in 2003) dar raportat la cresterea populatiei este in scadere(1.67 tone echivalent petrol/loc in 1980 si 1.45 in 2003). Motivul acestei scaderi este reducerea consumului specific al unor ramuri industriale din tarile dezvoltate.

Exista o diferenta esentiala intre distributia productiei si a consumului energetic pe plan global. Orientul Mijlociu si Europa de Vest sunt singurele arii geografice in care productia este in crestere, ponderea Americii de Nord scazand continuu. Consumul a scazut drastic in Europa de Est dar cunoaste o dinamica ascendenta in Asia de Est si tarile petroliere. Bilantul energetic demonstreaza ca Japonia este cea mai dependenta de materiile prime energetice, Europa satisfacandu-si o parte insemnata din necesitati. Cele mai mari excedente revin Orientului Mijlociu si Africii, dar cele mai mari posibilitati de extindere le are Comunitatea Statelor Independente.

In structura consumului se observa o dominare a petrolului si gazelor naturale (60%). Tendinta actuala este de sporire a ponderii gazului natural si mai ales a energiei nucleare, un usor reviriment inregistrandu-l si carbunele.


Test de autoevaluare 1.

In acest subcapitol a fost prezentata evolutia utilizarii formelor de

energie, sub aspectul productie si consumului :

a) Analizati productia si consumul de energie din judetul de domiciliu sub aspectul localizarii unitatilor de productie si al structurii consumului

b) Comentati figurile 1 si 2

Comentariile la aceasta tema sunt inserate la sfarsitul capitolului

2 ETAPELE DEZVOLTARII ENERGETICII

Inaintea revolutiei industriale, principalele surse de energie utilizata erau de origine vegetala (lemn) sau animala (tractiune). Transporturile pe apa utilizau si energia vantului sau a apelor dar toate resursele comune astazi, desi cunoscute, aveau o utilizare cu totul accidentala.

Etapa carbunelui


Carbunii, au fost sursa de energie care a declansat prima revolutie industriala, secolul al XIX-lea fiind supranumit 'secolul carbunelui'


Apogeul utilizarii lor coincide cu extinderea cailor ferate si dezvoltarea propulsiei cu vapori a navelor, dupa 1830. Punerea in valoare a hidrocarburilor si valorificarea energiei hidraulice a redus cererea de carbune in prima parte a secolului nostru. Tendinta mai rapida de epuizare a petrolului si gazelor a determinat in ultimele decenii o relansare a productiei de carbune, in statele cu rezerve importante : China, S.U.A., India, Australia, Africa de Sud. Producatorii europeni cu traditie in domeniu (Marea Britanie, Germania, Polonia, Cehia) ocupa un loc secundar, avand rezerve mai modeste. Fosta U.R.S.S., mult timp principalul producator, inregistreaza un declin consecutiv crizei economice generalizate, desi aici se afla cantonate cele mai mari rezerve, unele putin accesibile, localizate in regiunile central-estice ale Siberiei.


Utilizarea carbunilor a inregistrat modificari importante. Daca in secolul al XIX-lea domina productia de cocs energetic, destinat siderurgiei si utilizarea bruta, drept combustibil, treptat, cea mai mare parte a productiei a fost dirijata spre obtinerea energiei electrice sau termice, generatoare de grave fenomene de poluare. O utilizare moderna este cea carbochimica : sintetizarea fibrelor chimice (vascoza), a fibrelor carbonice utilizate in optica si electronica moderna, a diamantelor si grafitului artificial etc.

Se poate face o distinctie intre state in privinta formelor de utilizare : tarile dezvoltate il consuma in primul rand sub forma cocsului in siderurgie si pentru carbochimie; statele in curs de dezvoltare (mai ales China, India) sau in tranzitie, il consuma pentru productia de energie termica sau electrica. Repartitia globala a productiei este subordonata mai degraba cererii decat posibilitatilor naturale. Europa furnizeaza inca 1/5 din productia mondiala desi rezervele sale nu depasesc 7-8%.


Petrolul - intrat in uz industrial dupa 1850, a devenit timpuriu sursa unei concurente acerbe intre marile puteri pentru controlul acelor regiuni ce detin rezerve importante


Etapa petrolului

Aceasta valoroasa materie prima, cu o utilizare mai complexa decat carbunele, s-a impus la sfarsitul primei revolutii industriale. Productia a cunoscut o crestere ascendenta, cu toata epuizarea rapida a unor rezerve. Explicatia acestei cresteri rezida in cresterea cererii dar si in utilizarea completa a acestei materii prime (motoare cu ardere interna, propulsia avioanelor, productie de energie, cauciuc, fibre sintetice,

mase plastice etc.). De exemplu, in 1900 se extrageau doar 20 Mil. t,

in 1930 se ajunge la 210 Mil. t, pentru a se depasi

1 000 Mil. t in 1960 si la 3 116 Mil. t in 1973.

Dupa aceasta data, criza petroliera generata de cresterea pretului de extractie de catre O.P.E.C., productia s-a stabilizat la circa 3 Md.t dar cunoaste recent o noua crestere (3,24 in 1996 si 3,6 in 2003). Aportul O.P.E.C. s-a diminuat, noi producatori impunandu-se (Marea Britanie, Norvegia, China), exploatarile off-shore fiind responsabile in buna masura ca si sporirea capacitatii de extractie (in Mexic). O.P.E.C. detinea 55% din productia mondiala in 1972 si numai 34% in 2003.

Economia petroliera are o istorie mai agitata decat cea a carbunelui, implicatiile politice fiind mai pregnante. Printre statele industrializate, doar trei isi pot asigura integral (Rusia) sau partial (S.U.A., Marea Britanie), necesitatile. Cele mai multe state dezvoltate sunt dependente de petrolul provenit din tarile in curs de dezvoltare. Punerea in valoare a unui zacamant necesita investitii masive si o industrie de echipament specializata. Rentabilitatea unor rezerve este conditionata de certitudinea exploatarii lor. Concentrarea financiara devine astfel regula in aceasta ramura, mai ales ca investitiile (prospectiuni, foraje) sunt rapid amortizate.

Stocarea si evacuarea productiei necesita crearea unei infrastructuri speciale (rezervoare, conducte) care implica investitii importante, constituind astfel un al treilea factor de concentrare financiara dar si geografica.



Economia petroliera este extrem de sensibila la implicatiile politice


Rafinarea cere si ea cheltuieli masive devenind al patrulea factor de concentrare a economiei petroliere. Initial, in America cel putin, concentrarea s-a efectuat la nivelul rafinarii si transportului (Standard Oil), astazi concentrarea este completa, de la prospectiuni la consumul produselor derivate.

La scara mondiala exista trei mari concerne care impart controlul productiei, rafinarii, transportului si distributiei : Standard Oil (american), Shell (fost Royal Dutch Shell, anglo-olandez) si British Petroleum (fost Anglo-Iranian).

In evolutia economie petroliere pot fi detasate trei faze :

- faza concesiunilor, de tip semicolonial, in care societatile interesate obtin de la statele posesoare de rezerve dreptul de a efectua prospectiuni, foraje si extractie in schimbul unor venituri (royalties) acordate guvernelor acestor state. Beneficiile obtinute de marile companii petroliere au fost considerabile in aceasta faza (Royal Dutch-Shell, British Petroleum, Exxon, Gulf Texas Oil sunt cateva dintre acestea). Constientizarea valorii petrolului ca resursa a determinat tarile producatoare sa devina treptat mai exigente impunand, dupa exemplul Venezuelei, un partaj de 50% al veniturilor obtinute. Aceasta faza a durat pana spre 1960.

- faza nationalizarii zacamintelor, deschisa de initiativa din 1938 a Mexicului, urmat in 1951 de Iran (prima nationalizare a fost de fapt cea sovietica din 1922). In aceste conditii statele trateaza cu societatile de exploatare plasate sub controlul lor pentru a asigura productia si a vinde petrolul altor societati care devin doar organisme de comert, transport si distributie, functia tehnica principala fiind aceea de rafinare.

- faza deschisa brusc de razboiul de Yom Kippur intre Israel si tarile arabe in 1973, cand fixarea pretului petrolului brut devine atributia tarilor producatoare din cartelul O.P.E.C. (infiintat in 1960 la Bagdad). Aceasta a avut ca efect declansarea celei mai mari crize petroliere din perioada postbelica, consecintele remarcandu-se prin scaderea productiei (Libia, Iran mai ales) dar si o reducere a cererii, in paralel cu cresterea ponderii surselor alternative de energie (cea nucleara indeosebi). O alta consecinta este proliferarea prospectiunilor, mai ales in marile putin adanci, valorificandu-se zacamintele petro- gazeifere din Marea Nordului care au facut din Norvegia o mare putere petroliera si au salvat Marea Britanie dintr-o criza economica inevitabila.

-faza stagnarii, dupa 1978, cand criza se atenueaza iar productia creste sensibil fara sa depaseasca nivelul record din 1973. Relatiile politice complexe din Orientul Mijlociu au determinat in anii 1980-1990 fluctuatii ale productiei, cu schimbari in ierarhia marilor producatori, cele mai afectate fiind statele cu atitudine politica anti-occidentala (Iran, Libia, Iraq).

-faza relansarii productiei, generata de modificarea echilibrului geopolitic in urma prabusirii regimurilor comuniste. Dupa 1990, productia creste sensibil in unele state din zona Golfului (Arabia Saudita, E.A.U., Kuweit, care detin, cu celelalte state din zona, 2/3 din rezervele lumii, evaluate la 140 Md. t). Productia S.U.A. scade rapid din cauza epuizarii rezervelor. Cresteri sensibile se si in jurul Caraibelor, al doilea bazin petrolier al lumii, in special in Mexic, unde zacamintele din golful omonim constituie obiectul unei dispute cu vecinii de la nord. S.U.A. au devenit practic principalul importator (lasand deoparte U.E.), peste 1/2 din necesar fiind importat in ultimii ani, fata de numai 20% in 1973. Producatori importanti au devenit o serie de tari africane, unde in afara Nigeriei, producator deja traditional, membru O.P.E.C., se impun Congo, Angola, Gabon, Guineea Ecuatoriala, care dispun de rezerve submarine importante.



Tendintele tehnice recente merg in directia recuperarii rezervelor ramase dupa exploatare(nici un zacamant nu este exploatat complet, o parte din rezerva ramane cantonata aici), sau in directia prospectiunilor de pe platformele continentale. Pentru rentabilizarea exploatarilor submarine platformele deja clasice au fost inlocuite cu unitati flotante de productie, stocare si descarcare, mai suple si mai economice, unele cu capacitati de 120 000 t.

Etapa gazelor naturale

c). De obicei, rezervele gazeifere sunt intalnite aproximativ in aceleasi arii ca si cele de petrol, acumularea lor fiind posibila tot in bazinele sedimentare. Epuizarea lor, previzibila, o insoteste pe aceea a petrolului, legatura intre aceste doua resurse pastrandu-se si in ceea ce priveste procesarea industriala. Spre deosebire de petrol, utilizarea gazelor presupune un cost mai ridicat al transportului la mari distante (conducte sigure, dificultatea transportului pe mare, care necesita lichefierea prealabila). Productia este mai dependenta de cerere, gazul consumandu-se aproape instantaneu. Capacitatile de stocare in panze freatice sau in stratele de sare reduc aceasta dependenta (Franta dispune de capacitati de stocare de 24 Md. mc).

Distributia productiei este legata de cea a rezervelor cantonate in mare parte in apropierea bazinelor petroliere. Exista totusi si campuri pur gazeifere foarte productive. Orientul Mijlociu ramane privilegiat, rezervele cele mai mari revenind insa Iranului (14% din totalul mondial). C.S.I. depaseste aceasta regiune, concentrand grosul rezervelor (40%), dispersate in mai multe arii de extractie.

Datorita costului legat de transport, s-a conturat treptat o puternica macro-regionalizare a surselor de aprovizionare cu principalele piete de consum. Raspandirea tehnicilor de lichefiere permite marilor consumatori sa diversifice ariile de aprovizionare.

Etapa mobilizarii fortelor naturii in scopuri energetice

Consumul de combustibili fosili tinde sa fie inlocuit treptat cu noi mijloace de productie a energiei, fondate pe mobilizarea unor forte naturale, manifeste sau latente. Toate acestea sunt derivate din energia solara, sub diverse forme de manifestare dintre care doar cateva sunt integrate in circuitele economice.

Energia apelor curgatoare, energia mareelor, a valurilor , a curentilor oceanici etc.), geotermia (caldura interna a Pamantului), miscarile de aer (vanturile), radioactivitatea unor metale (uraniul indeosebi),


radiatia solara etc. Deocamdata, cele mai bine stapanite de catre om sunt : energia apelor curgatoare, radioactivitatea metalelor, geotermia si indirect, energia solara.

Energia hidraulica este utilizata de multa vreme, dar sub forma moderna este relativ recenta. Principala forma exploatata este energia cursurilor de apa, pentru obtinerea energiei electrice (hidrocentrale). Potentialul hidraulic este neuniform repartizat pe Glob, de multe ori in regiuni inaccesibile sau slab populate, iar costul amenajarilor este ridicat, compensat de pretul coborat al energiei obtinute. Cel mai ridicat potential este intalnit acolo unde se combina doi factori : panta si precipitatiile abundente, relativ constante. Zonele montane, bine umezite sunt astfel privilegiate.

Amenajarea acestui potential depinde de nivelul tehnic al fiecarui stat, dar si de apropierea de piata de consum, transportul la distanta determinand pierderi importante. Unele state au amenajat aproape integral acest potential (Norvegia, Elvetia dar si alte state europene), sau isi asigura cea mai mare parte a consumului energetic din aceasta resursa (Canada, statele europene mentionate, multe tari africane sau latino-americane). Avantajul acesteia este faptul ca este nepoluanta si regenerabila.

Repartitia acestei resurse nu este uniforma, ca si utilizarea sa de altfel. Europa atinge cel mai inalt grad de utilizare, pana aproape de 100% (Elvetia, Germania, prin tehnici complexe de aductiune si acumulare a apei). Spre deosebire, in America de Sud doar 5% din potential este amenajat, Africa detine rezerve chiar mai importante, doar 2% din potentialul sau fiind amenajat. Absenta consumului sau distanta fata de zonele populate constituie o explicatie.

Exista diferente si in ce priveste talia centralelor hidroelectrice si a lacurilor de acumulare. In zonele muntoase relativ populate, acestea sunt de obicei de dimensiuni mici (in Europa), dar dense, pentru a utiliza complet potentialul fiecarui curs de apa. In zonele de campie sau in cele muntoase nepopulate acumularile si implicit centralele sunt de mari dimensiuni (cazul unor mari fluvii rusesti - Volga, Enisei, sau nord-americane - Colorado, Columbia, ori sud-americane - Para, Orinoco, unde se ajunge la amenajari gigantice).

Avantajele amenajarilor hidroenergetice sunt multiple : productie de energie, regularizarea debitelor, irigatii, alimentare cu apa. Interesul pentru planurile de amenajare complexa a unor cursuri de apa a fost constant in ultimii 50 de ani (bazinul lui Tennessee in S.U.A. este cel mai cunoscut caz).

Energia maremotrica detine un potential imens, slab valorificat, nedepasind nivelul experimental. Cunoscuta este centrala de pe raul La Rance din vestul Frantei, dar proiecte indraznete prevad utilizarea unor zone cu potential ridicat (coastele Canadei, Argentinei, vestul Indiei, zona Marii Barents etc.).

Energia valurilor, a curentilor marini, nu este valorificata inca desi experimentele in curs par promitatore. Energia valurilor este utilizata indirect pentru propulsia navelor maritime.


Energia geotermica este deja larg utilizata in statele cu o activitate tectonica mai intensa (Cercul de foc al Pacificului, sudul Europei, Islanda), fie pentru producerea energiei electrice fie prin utilizarea apelor termale.

Energia solara constituie resursa cea mai ravnita dat fiind imensul potential. Nici una din filierele utilizate (fotovoltaica sau fisionara) nu au dat rezultate convingatoare. Sub diverse forme, acest tip de energie este utilizata tot mai mult (incalzirea agentului termic, efectul de sera, bateriile electrice etc.)

Energia nucleara - recent intrata in uz, la inceput costisitoare, dar in prezent extrem de competitiva, inregistrand cea mai sustinuta dinamica. Baza acesteia o constituie combustibilul nuclear, obtinut din uraniu si alte elemente radioactive. Uraniul este o resursa relativ rara, a carei utilizare presupune un inalt potential tehnic, constituind apanajul tarilor dezvoltate, desi cele mai mari rezerve sunt cantonate in state africane sau asiatice (Niger, Namibia, Africa de Sud, India), la care se adauga si Canada, Fed. Rusa sau Australia.

Productia de uraniu s-a dezvoltat rapid in anii 70-80 dar cunoaste o oarecare criza in prezent. Prospectiunile efectuate au marit rezervele, dispersate in mai multe state de pe Glob.

Fabricarea combustibilului nuclear (uraniul imbogatit) este apanajul catorva state dezvoltate - S.U.A., Franta, Fed.Rusa, Japonia, noi tehnici mai putin poluante fiind in curs de aplicare (utilizarea laserului cu vapori de cupru in locul difuziunii gazoase).

Cu toate problemele legate de depozitarea deseurilor nucleare, aceasta ramura s-a dezvoltat rapid ajungand sa domine energetica unor state precum Franta, Belgia, Bulgaria, Lituania. Ponderea sa in productia mondiala a ajuns la 20%, cu tendinta de crestere, mai ales in tarile recent dezvoltate sau in curs de dezvoltare - Coreea de Sud, Taiwan, China, India, Pakistan, de multe ori combinat cu utilizarile militare. Cea mai mare parte a capacitatilor actuale se situeaza in Europa de Vest (1/3, in special in Franta ce detine 17%) urmata de America de Nord si Asia. Pericolul unor accidente si problema deseurilor a stopat unele planuri de extindere a retelei de centrale nucleare in Germania, Italia sau Japonia


Test de autoevaluare 2.

In acest subcapitol a fost prezentata evolutia utilizarii resurselor energetice :

a) Incercati sa surprindeti modul diferit in care resursele energetice au influentat dezvoltarea economiei mondiale

a ) Explicati implicatiile politice ale exploatarii resurselor petroliere

Comentariile la aceasta tema sunt inserate la sfarsitul capitolului

RASPUNSURI SI COMENTARII LA INTREBARILE DIN TESTELE DE AUTOEVALUARE

Testul de autoevaluare 1

a)Aceasta analiza necesita redactarea unui material cartografic asupra localizarii unitatilor de productie si a unei diagrame structurale care sa surprinda categoriile de consum. In cazul in care accesul la informatii este dificil se poate analiza doar localizarea unitatilor de productie.

b)Trebuie sa se urmareasca diferentierile regionale, atat pentru dinamica productiei de energie electrica dar si pentru productia de energie electrica pe cap de locuitor. De observat masura in care unele state slab dotate din acest punct de vedere au inregistrat o stagnare sau chiar un declin al productiei (in special in Africa) sau dimpotriva, o crestere importanta (mai ales in Asia). Sa se incerce explicarea unor situatii deosebite, ca de ex. cea a statului Paraguay, bine dotat si cu o dinamica accelerata sau a statului Belarus, mediu dotat si cu o dinamica negativa. In acelasi mod trebuie explicate unele particularitati regionale, ca de ex. scaderea sau stagnarea productiei de energie in majoritatea tarilor comuniste, cresterea accelerata a acesteia in tarile asiatice etc.

Testul de autoevaluare 2

a)Aceasta tema trebuie abordata din perspectiva utilizarii specifice a fiecarei resurse energetice, fiecare avand si alte valente economice. Se adauga perspectiva data de bogatia fiecarei resurse si accesibilitatea acestora.

b)Exploatarea resurselor petroliere a fost totdeauna legata, atat de interese de natura politica cat si de natura economica. In acest scop pot fi consultate o serie de lucrari cu aceasta tema sau se poate redacta un eseu pe baza informatiilor curente din mass-media, asupra unui aspect considerat important, de actualitate (de ex. implicatiile situatiei politice din Iraq asupra economiei petroliere mondiale etc.)


LUCRAREA DE VERIFICARE NR . 6

Lucrarea de verificare solicitata implica activitati care necesita insusirea unor notiuni elementare referitoare la importanta resurselor energetice in studiul geografic. Raspunsurile la intrebari vor fi transmise prin posta tutorelui pentru comentarii, corectare si evaluare.

Pe prima pagina a lucrarii se vor scrie urmatoarele :

-titulatura acestui curs

-numarul lucrarii de verificare

-numele si prenumele cursantului (acestea se vor mentiona pe fiecare pagina)

-adresa cursantului

Fiecare raspuns va trebui sa fie clar exprimat si sa nu depaseasca 250 de cuvinte Pentru usurinta corectarii lasati o margine de circa 5 cm, precum si o distanta similara intre raspunsuri.

Mentionati totodata, specializarea universitara absolvita, anul absolvirii, scoala unde activati si pozitia in cadrul corpului profesoral.

Care erau asteptarile dumneavoastra de la acest curs? Problemele la care trebuie sa raspundeti sunt urmatoarele :

1) Exista o corelatie intre conditiile naturale si consumul de energie electrica?

2) Care sunt avantajele detinerii mai multor filiere de productie a energiei electrice?

3) Credeti ca dependenta de importurile energetice constituie o frana in calea dezvoltarii economiei unui stat?. Exemplificati raspunsul.

4) Care dintre urmatoarele resurse energetice este mai dependenta de costul de transport : carbunii, petrolul, gazele naturale sau uraniul? Argumentati raspunsul.

5) Fiecarei etape din evolutia industriei energetice ii corespund anumite ramuri ale industriei de prelucrare. Explicati si argumentati aceste conexiuni.

6) In ultima jumatate de secol au existat mai multe crize energetice. Analizati cauzele acestora si implicatiile lor asupra economiei mondiale.

In evaluarea raspunsurilor fiecare problema va fi notata cu maximum 10 puncte, iar nota finala va reprezenta media aritmetica a notarilor partiale.


Bibliografie minimala


Bran Florina, Simion Tamara, Ioan Ildiko, (2000), Geografia economica mondiala, Economica, Bucuresti,

Iatu C., Muntele I., (2002), Geografia economica, Edit. Economica, Bucuresti

Lupei N., (1986), Zestrea energetica a lumii, Albatros, Bucuresti, 1986

Matei H., Negut S., Nicolae I., (2003), Enciclopedia statelor lumii, ed. A 9-

a,Meronia, Bucuresti

Negut S. (coord.), (2002), Geografia economica mondiala, Edit. Stiintifica, Bucuresti

Velcea I., Ungureanu Al., (1993), Geografia economica a lumii contemporane, Edit. Sansa SRL, Bucuresti

***** Economia lumii (trad. Din lb. franceza a Images economique du monde, dir. A.Gamblin), 2003-2005, Ed. St.Sociale si Politice, Bucuresti




Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1943
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved