Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


Municipiul Falticeni

Demografie

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Misiuni si actiuni specifice
Municipiul Falticeni
Conceptul de spatiu rural
POLITICI PUBLICE PENTRU ROMI
Caracteristicile socio-economice ale spatiului rural romanesc
SPERANTA DE VIATA LA NASTERE
Observarea statistica
Parametrii variatiei
Repere conceptuale si metodologice - Conceptul de urbanizare
DOCUMENTATIILE DE URBANISM

Municipiul Falticeni

  Incep pagina cu o poezie scrisa de un falticenean care acum locuieste in Israel. Ca-i este dor de orasul natal, ca se gandeste mereu aici, o ilustreaza versurile urmatoare:

'Fiind copil paduri cutreieram
Si ma opream adesea la izvor'
Padurile-au ramas, eu am plecat
De Falticeni imi este inca dor.
  
Mi-e dor de strada cu miros de tei
De marul parfumat de Radaseni
De crasma cu miros de mititei
Si de amica mea din Opriseni.
  
De scoala cu aspect de fortareata
De doamna profesoara de romana
De fostii mei colegi(baieti de viata!)
Si de tigara 'trasa' in latrina!
  
De piata cu miros de zarzavaturi
De derdelusul de pe strada Garii
De Anul Nou cand 'profesam' uratul
Si ne-ntorceam cu bani,cu nuci, cu mere!
  
Acum padurea s-a facuthartie
Izvorul cristalin a cam secat
Si ce a fost n-o sa mai fie
(Amica mea de mult s-a  maritat!)
  
Dar sper sa mai revin la vechea vatra
Sa merg pe strada cu miros de tei
Si la Bancuta renovata
Sa beau o bere cu amicii mei!





  Beno David


   Dupa cum observa George Calinescu, orasul Falticeni, din punct de vedere al vietii spirituale, detine locul III pe tara, ceea ce indreptateste metafora 'Florenta a Romaniei'

Scurt istoric

Prima atestare scrisa a orasului Falticeni este din 15 martie 1490, iar cea de-a doua din 12 martie 1554, cand Alexandru Lapusneanu a daruit mosia si satul cu acelasi nume Manastirii Moldovita.
Ca oras el a luat fiinta, dupa insemnarea dascalului Vasile de pe Cazania de la Biserica Falticenii-Vechi, in 1779, iar dupa Condica vistieriei nr. 23 pe anul 1824, in 1772. Oficial, asa cum reiese din hrisovul emis de domnitorul C-tin Moruzzi, orasul a luat fiinta la 8 august 1780 pe mosia Soldanesti a stolnicului Ionita Basota.
Orasul s-a numit, la inceput, Targul Soldanesti sau Targul Somuzului, iar prin anaforaua din 29 martie 1826, emisa de catre domnitorul Ionita Sturza, Targul Falticeni.
  Orasul isi trage numele, dupa parerea istoricilor Ion Bogdan, Nicolae Iorga si Mihai Costachescu, de la Stan Pantece, numit si Foltic, proprietarul mosiei si a satului Falticenii-Vechi.
  

Localizare geografica si accesibilitate

Orasul Falticeni este situat in partea de sud-est a judetul Suceava, la aproape 30 km de localitatea resedinta de judet. Este primul oras al judetului in care ajungi daca vii dinspre sud, un oras asezat pe 6 dealuri a caror altitudine maxima este de 415  m.
   Din Falticeni se poate ajunge foarte usor atat in Suceava (D.N. 68), cat si in Gura Humorului - Campulung Moldovenesc - Vatra Dornei, urmand drumul judetean care face legatura directa intre aceste 4 orase.
   De asemenea, locuitorii orasului sunt deserviti si de calea ferata Dolhasca - Falticeni, care face legatura cu restul tarii, gara Dolhasca aflandu-se pe magistrala de cale ferata Bucuresti - Suceava - Timisoara.

Date statistice

 Cu speranta ca voi putea reveni cat mai curand cu date mai noi, iata care sunt cateva date statistice privind orasul Falticeni la nivelul anului 1992:
- numarul de locuitori.33.250
- lungimea totala a strazilor71 km
- lungimea retelei distributie apa.92 km
- capacitatea de inmagazinare a apei potabile..17.000 mc
- reteaua de gaz metan.18 km
  Ca dotari social - culturale:
- unitati scolare25
        din care licee..3
- elevi inscrisi.9.976
- personal didactic.539
- paturi spital..477
- medici78
- personal mediu sanitar..274
- abonamente telefonice3.393
  Locuitorii orasului dispun de un cinematograf modernizat cu 500 locuri si de 2 stadioane sportive in care pot incape in total circa 15.000 spectatori.

FALTICENI
    de Geo Nechita

O Florenta azi ne esti
Falticeni, sfant colt de tara!
Ai dat vietii zari ceresti.
Ai fost tarii primavara.

      In adancul din pamant,         
Ca si-n noi in veci traiesti,
Intrucat tu, prin cuvant,
O Florenta azi ne esti.

Printr-un strop de poezie
Sau prin plugul care ara,
Toti iti spunem: slava tie,
Falticeni, sfant colt de tara!

      Tu ne-ai fost ca zorii zilei,
Dupa Iasi si Bucuresti,
Pentru ca, pe albul filei,
Ai dat tarii zari ceresti.

De aceea zi de zi
Insasi zorii te cantara,
Caci prin felul tau de-a fi,
Ai fost tarii primavara.

      Ai fost tarii primavara.
Ai dat vietii zari ceresti.
Falticeni, sfant colt de tara,
O Florenta azi ne esti!

Oameni de seama ai orasului si din zona Falticeni


  Mihai Emanoil Agapi - pictor amator, autorul frescelor de la Muzeul Apelor 'Mihai Bacescu';
  George Adamache - profesor la Conservatorul din Bucuresti;
  Gheorghe Ailincai - conf. Univ. la Institutul Politehnic Iasi;
  Alexandru Alger - artist liric;
  Lucretia Andriu - poeta si traducatoare;
  Alexandru Arsinel - invatator pensionar, animator cultural;
  Alexandru Arsinel - actor;
  Gheorghe Apetroaie - autorul unor carti de eseuri;
  Petru Avarvarei - inv. Pensionar, autor al romanului 'Framantari', publicat sub pseudonimul  Petre Varvarini;
  Gabrel Baban - prof., autor al Monumentului Eroilor si tehnoredactor la 'Opinia falticeneana';
  Dumitru Balan - invatator emerit, publicist;
  Vasile Balomir - prof., primul director al Gimnaziului 'Alexandru Ioan I';
  Aurel Baiesu - pictor;
  Leon Bancila - profesor de muzica si autor de manuale scolare;
  Nicolae Beldiceanu - poet, arheolog;
  Nicolae N. Beldiceanu - prozator;
  Iosif Bendit - tipograf si librar;
  C-tin Blanaru - autorul cartii 'La lumina zilei';
  Dorel Boamba - autorul cartii 'Pretul durerii';
  Constantin Boboc - poet;
  Ana Botez - fondatoarea Azilului de batrani;
  Dumitru Botez - profesor universitar si compozitor;
  C-tin Brailoiu - muzicolog, compozitor si folclorist;
  Emil Brumaru - poet si fost medic in comuna Dolhasca;
  Doina Bucur - poeta si violonista (fiica lui Oskar Pursch);
  Nicolae Budescu - actor la teatrul Maria Filotti din Braila;
  Dimitrie Buiuc - dirijor al fanfarei militare de la regimentul 16 Infanterie;  
  Maria Cantacuzino - sotia pictorului francez Puvis de Chavannes, sprijinitoarea revolutionarilor  romani de la 1848, refugiati la Paris;
  Constantin Cardas - invatator, redactor de reviste;
  Gheorghe Cardas - publicist;  
  Al. Cazaban - scriitor, frate cu mama sculptorului Ion Irimescu;
  Paul Calinescu - regizor;
  Mihai Camarut - pictor;
  Haralambie Ciocan - profesor, inventator;
  Anastasia Cichirdic - proprietareasa care a inaltat turnul catedralei 'Adormirea Maicii Domnului', inzestrat si cu ceas;
  Vasile Ciurea - profesor emerit, intemeietorul Muzeului Falticenilor;
  Vasile Costachescu - institutor, publicist, autorul unei monografii;
  (Placinta) C. Costa - grafician;
  Maria Costescu - sculptorita, profesoara, prima directoare a scolii secundare de fete 'Principesa  Elena';
  C. Cucolas, St. Stroe, Gh Miserciu - autorii cartii 'Falticeni'-1971;   
  Dan Damian - actor-Bucuresti;
  Gavril Danielescu - invatator, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul si al Legiunii de Onoare franceze;
  Dan Dascalu - lector univ., redactor la 'Opinia falticeneana';
  Ioan St. Dascalu - profesor, autor de manuale scolare, redactor la 'Opinia falticeneana';
  Gheorghe Diaconescu - prof. Univ., reprezentant al Romaniei la O.N.U;
  Vasile Diaconescu - prof. univ., Institutul Politehnic Iasi;
  Eugen Dimitriu - publicist;
  Mihai Dimitrovici - colonel, autor al volumului 'Cartuse oarbe';
  Ion Dragoslav - scriitor;
  Ion Feresuariu - folclorist (Sezatoarea);
  Gh. Fira - folclorist;
  Pavel Florea - conf. univ.;  
  Alecu Forascu  - (vornic) presedintele Comitetului Unionist;
  D-tru Fritescu - invatator, autorul lucrarii 'La Centenarul Scolii Generale nr. 2-Falticeni';
  Ion Frunzetti - critic de arta;
  Vlad Mihai Gafita - istoric si critic literar;
  Vinciu Romulus Gafita - scriitor (literatura pt. copii);
  Costache Gane - traducator;
  Nicu Gane - scriitor (unul dintre intemeietorii nuvelei romanesti);
  Petru Gavrilescu - inventator autodidact;
  Stefan Gheorghiu - muzician;
  Valentin Gheorghiu - muzician;
  Gh. Gherasim - fost actor la Tetrul National din Cluj- Napoca;
  Gh. Gorincu - prof., autor de carti, editura proprie-Braila;  
  Artur Gorovei - folclorist, intemeietorul revistei 'Sezatoarea';
  S. Stefan Gorovei - istoric, autor de carti stiintifice;
  Anastasia Greceanu - Coana Chirita din piesele lui Alecsandri;
  Ion Grigore - prof. univ., pictor;
  Dimitrie Grigoriu-Vasescu - secretar al Divanului ad-hoc 1857;
  Toader Grumazescu - primar al comunei Radaseni, prieten cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza;
  N. Filoteanu - pictor;  
  Spiru Haret - ministru, care a copilarit la Bogdanesti, unde tatal sau a fost functionar public;
  Dimitrie Harlescu - pictor;
  D. Mihai Havris - publicist, coautor al unei carti, intemeietorul revistei 'Inmuguriri';
  Pavel Herescu - autorul manualului 'Geografia judetului Suceava';  
  Anton Holban - scriitor;
  Mihai Iacobescu - prof. univ., fost senator, autor de carti de istorie;
  Grigore Ilisei - scriitor, director TV-Iasi;
  Nicolae Ioan - maiorul erou din 1877;
  C. Stefan Ioan - politician liberal, deputat;
  Serafim Ionescu - institutor, publicist;
  Sofia Ionescu Ogrezeanu - medic primar neurochirurg;
  Gabriela Ionite - cantareata de muzica populara si usoara;
  Nicolae Isaic - prof. grad I, autorul globului pamantesc de la Muzeul Apelor 'Mihai Bacescu' si a altor machete geografice;  
  Nicolae Istrati - scriitor;
  Nicolae Jianu - scriitor;
  T. Gh. Kirileanu - folclorist;  
  Nicolae Labis - poet;
  Alexandru Lambrior - filolog;
  Dumitru Lazar - ziarist, autor al unor carti despre automobilism;
  Dimitrie Leonida - inginer, prof. univ., autorul proiectului hidrocentralei de la Bicaz;
  Dimitrie Loghin - pictor, sculptor;
  Eugen Lovinescu - critic si istoric literar;
  Horia Lovinescu - dramaturg;
  Monica Lovinescu - scriitoare;
  Vasile Lovinescu - eseist hermeneut;
  Octav Luchian - numismat;  
  Ioan Lungu - coautor al unei carti, redactor la revistei 'Inmuguriri';
  Mihai Lupescu - invatator, intemeietorul revistei 'Sezatoarea', impreuna cu Artur Gorovei;
  Nora Marinescu - soprana;
  Calinic Miclescu - egumen al Manastirii Slatina;
  Al. Millo - administrator provizoriu al tinutului Suceava, confirmat apoi de Alexandru Ioan Cuza;
  Matei Millu - primul poet falticenean;
  Matei Millo - actor;
  Vasile Miron - prof., publicist, fost director al Arhivelor de Stat-Suceava;  
  Gh. Miserciu - profesor, fost redactor la 'Opinia falticeneana';
  Dimitrie Mortun - autorul cartii 'Nuvele si legende';
  Florica Mortun - pictor;
  Costin Neamtu - pictor (Cela Neamtu - sotie si Lisandru Neamtu - fiu, pictori si ei);
  Dan Nemteanu - scenograf;
  Geo Nichita - redactor la 'Opinia falticeneana', autor al  volumelor 'Versuri' si 'Insemnari falticenene';
  Ana Niculaiasa - nascuta Vasiliu -  invatatoare, publicista (in colaborare);
  Mihai Niculaiasa - invatator, publicist (in colaborare, numeroase carti de istorie locala);
  Ioana Nistor - artist tapiserie;
  Ion Papadopol - invatator, publicist (in colaborare);
  Alexa Pascu - poet, autorul volumului 'Libertatea  zborului';
  Toader Pavel a Oanei - deputat in divanul ad-hoc-1857;   
  Gh. Vasile Popa - profesor, poet, folclorist;
  Vasile Popescu - prof., redactor la 'Opinia falticeneana';
  Dumitru Prunaru - primul cosmonaut roman ajuns in spatiu;
  Oskar Pursch - compozitor, dirijor;
  Dimitrie Ralet - autorul cartii 'O plimbare in iarmarocul Falticenilor';
  Gh. Radaseanu - invatator, publicist, horticultor;  
  Rubin Reuven - pictor, primul ambasador al Israelului in Romania;
  Gh. Rojinta - prof. univ., Fac. de Medicina-Iasi;
  Vasile Roman - conferentiar univ., pictor scenograf;
  Ion Rossignon - meloman, intemeietorul primei formatii muzicale din Falticeni;
  Emil Rus - sculptor;
  Mihail Sadoveanu - scriitor;
  Profira Sadoveanu - scriitoare;
  Marcu Saidman - tipograf, librar;
  Elena Saghin - prof. univ., soprana;
  Vasile Sandu - pictor;  
  Vasile Savel - scriitor;
  Vasile Sburlea - prof., redactor la 'Opinia falticeneana';  
  Rudolf Schweitzer-Cumpana - pictor, cumnat cu Virgil Tempeanu;
  Eusebie Scripcaru - jurist, fost primar al orasului in vremea caruia au fost plantati teii de pe str. Republicii (Str. Mare);
  Vasile Scutareanu - invatator, autorul unei carti noi aparute;
  Ionel Siadbei - filolog;
  Neofit Scriban -primul director al Scolii Domnesti din 1842;
  Eugenia Scripcaru - profesoara multora dintre cei amintiti aici, a fost profesoara de Literatura Romana la 'Liceul de fete' si mai apoi la Liceul 'Nicu Gane';
  Calistru Stamate - ctitorul Bisericii 'Sf. Ilie';
  C-tin Stamate - poet, autorul cartii 'Geniul vechi al  romanilor si romanii de azi';
  Iftimie Stamate - cel care a construit spitalul de pe str. Mihai Eminescu;  
  Aurel G. Stino - prof., publicist, autorul cartii 'Gradina linistii';
  George Stino - prof., primul director al liceului 'Nicu Gane'-1923;
  Ion Stino - institutor, autorul 'Geografiei tinutului Suceava';
  Nicolae Stoleru - invatator, publicist, intemeietorul revistei 'Vestitorul satelor';  
  Nicolae Sturzu - prof., redactor la 'Opinia falticeneana';
  Mihail Serban - scriitor;
  Gh. Soldanescu - poet, invatatorul lui Mihail Sadoveanu;
  Stefan Soldanescu - pictor;
  Maria Tanasa - invatatoare, cantareata de muzica populara;
  Maria Tassu - fica junimistului Vasile Tassu, prima sotie a istoricului Nicolae Iorga;
  Teodor Tatos - pictor (acuarela);
  Zinca Tatos - prof. la Cambridge;  
  Virgil Tempeanu - prof. univ., scriitor, germanist;
  Mircea Teidorescu - pictor;  
  Vasile Tomegea - invatator, publicist, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul si detinator al decoratiei engleze 'Vulturul alb';
  George Tutoveanu - invatator, poet;
  Grigore Vasiliu-Birlic - actor;
  Vasile Vasiliu Falti - sculptor;
  Gh. Varnav-Liteanu - critic literar;
  Maria Varnav - in colaborare cu Virgil Tempeanu - 'Albumul geografic al judetului Falticeni';
  Nicolae Verdeanu - profesor, unionist;
  Carol Vorel - farmacist, coautor la amenajarea Gradinii Publice';
  R. A. Wagner - elvetian, prof de franceza, autorul primului manual de limba franceza.

Inalte fete bisericesti

  Teodor Bals - miniaturist, calugar la Manastirea Rasca;
  Dosoftei - mitropolit al Moldovei, fost calugar la  Manastirea Probota;
  Macarie - episcop de Radauti, dar care a zidit biserica Manastirii Rasca;
  Gheorghe Movila - mitropolit al Moldovei, dar care a invatat la Manastirea Probota;
  Grigore Rosca - mitropolit al Moldovei, fost egumen al Manastirii Probota;
  Teofan - monah, copist la Manastirea Rasca;
  Veniamin Costache - mitropolit al Moldovei, dar care si-a trait ultimii ani ai vietii la Manastirea Slatina.

Artisti ai poporului



  Jules Cazaban           - actor
  Ion Irimescu        - sculptor
  Ion Chirescu       - compozitor
  Grigore Vasiliu-Birlic         - actor

Membri ai Academiei Romane

  Constantin Arseni - membru corespondent;
  Mihai Bacescu - academician;
  Constantin Ciopraga - membru de onoare;
  Leon Cosmovici - membru corespondent;
  Nicu Gane - academician;
  Artur Gorovei - membru corespondent si membru de onoare;
  Ion Irimescu - membru de onoare;
  Petru Jitaru - academician;
  Gh. T. I. Kirileanu - membru de onoare;
  Al. Lambrior - membru corespondent;
  Eugen Lovinescu - membru de onoare (post mortem);
  Mircea V. Enescu - membru corespondent;
  Mihail Sadoveanu - academician;
  Teodor Stefanelli - academician;
  George Udrischi - membru de onoare;
  Alexandru Vasiliu Tatarusi - membru corespondent.

Cetateni de onoare ai orasului

  Constantin Angelescu - ministru  - din anul 1924;
  Mihail Sadoveanu - scriitor  - din anul 1930;
  Ion Irimescu - artist al poporului - din anul 1993;
  Mihai Bacescu - academician - din anul 1993;
  Eugen Lovinescu - critic si istoric literar    - din anul 1993, post mortem;
  Ion Iliescu - presedinte al Romaniei   - din anul 1994;
  Vasile Ciurea - intemeietorul muzeului  - din anul 1994, post mortem;
  C-tin Ciopraga - membru de onoare al Academiei Romane  - din anul 1995,
  C-tin Ilioaia - profesor pensionar   - din anul 1995;
  Aurel G. Stino - publicist - din anul 1995, post mortem.

Detinatori ai titlului stiintific de doctor

---personalitati care si-au inceput studiile in Falticeni---

  Amariei Constantin - profesor universitar, inginer, Institutul Politehnic Iasi;
  Asandei Dumitru - conferentiar universitar, inginer, Institutul Politehnic Iasi;
  Astarastoaiei V. Vasile - conferentiar universitar, Institutul de Medicina Iasi;
  Bendescu Iustin - conferentiar universitar, Institutul Politehnic Iasi;
  Braunstein Berthold - profesor universitar;
  Calistru Elena - inginer chimist, profesor universitar;
  Cascaval Alexandru - conferentiar universitar, Universitatea 'Al. I. Cuza' Iasi;
  Ciocirlan Gheorghe - inginer, Protectia Plantelor Falticeni;  
  Cocarta Constantin - conferentiar universitar (Franta);
  Craciun Ileana - muzeul 'Grigore Antipa' Bucuresti;
  Dimitriu Cornel - profesor universitar, Universitatea 'Al. I. Cuza' Iasi;
  Duzinchievici gheorghe - istoric;
  Fascul S. - profesor universitar;
  Ficsinescu T. V. - profesor universitar;
  Florea Mircea - inginer, conferentiar universitar;
  Gregoriadi-Bonachi Al. - jurist,
  Grigoras Nicolae - profesor universitar,
  Gorovei S. Stefan - istoric, 'Institutul Al. D. Xenopol' Iasi;
  Groza Teodor - inginer;
  Hatmanu Mircea - profesor universitar;
  Hoffenberg Harry - profesor universitar, Universitatea 'Al. I. Cuza' Iasi;
  Iacob Gheorghe - inginer;
  Iacobescu Mihai - profesor universitar, Universitatea 'Stefan cel Mare' Suceava;
  Iftimie Dumitru - inginer, Statiunea Pomicola Falticeni;
  Iliuta Dumitru - conferentiar universitar, Universitatea 'Al. I. Cuza' Iasi;
  Ionescu Cazimir Viorica - profesor universitar;
  Lazar Gheorghe - inginer, Statiunea Pomicola Falticeni;
  Loghin Aurel - profesor universitar


4; Universitatea 'Al. I. Cuza' Iasi;
  Lungu Ioan - profesor universitar, Institutul de Medicina Iasi;
  Manoliu Alexandru - biolog;
  Matei Paul - inginer, profesor universitar, Institutul Politehnic Iasi;
  Manuca Dan - conferentiar universitar, Universitatea 'Al. I. Cuza' Iasi;
  Miron Grigore - profesor universitar, Universitatea Bucuresti;
  Movileanu Mircea - inginer, Statiunea Pomicola Falticeni;
  Muraru Constantin - conferentiar universitar, Universitatea 'Al. I. Cuza' Iasi;
  Nichita Constantin - inginer;
  Nichita Vasile - profesor universitar, Universitatea Bucuresti;
  Nitu Costica - conferentiar universitar;
  Nitu Gheorghe - geolog;
  Nitu Teodor - inginer;
  Nitu Vasile - inginer, profesor universitar;
  Oescu Constantin - profesor universitar;
  Pienescu V. Mircea - profesor universitar;
  Popescu Ilie - inginer, profesor universitar, Institutul Politehnic Iasi;
  Radu Iorgu - jurist;
  Scripcaru Gheorghe - profesor universitar, Institutul de Medicina Iasi;
  Slatineanu Gheorghe - profesor universitar, Institutul de Medicina Iasi;
  Solcanu Ion - conferentiar universitar, Universitatea 'Al. I. Cuza' Iasi, senator;
  Sorel Eliot - psihiatru, SUA;
  Sandru Dumitru - cercetator stiintific, Iasi;
  Tanasescu I. - profesor universitar;
  Teleman Gheorghe - profesor universitar, Institutul de Medicina Iasi;
  Tempeanu Virgil - profesor universitar, scriitor, traducator;
  Todicescu Vasile - profesor;
  Toma Mircea - inginer profesor, Grupul scolar agricol din Falticeni;
  Topoliceanu Florin - conferentiar universitar, Institutul de Medicina Iasi;
  Turcu Luminita - profesor universitar, Universitatea 'Stefan cel Mare' Suceava;
  Tanu Gheorghe - inginer, profesor universitar, Politehnica Cluj-Napoca;
  Ureche Constantin - profesor universitar;
  Vlad Constantin - profesor universitar;
  Zaharescu Vasile - profesor universitar, Institutul Agronomic Iasi.
  Zaharia Nicolae - prof. doctor, fost sef al catedrei de Biologie a Facultatii de Medicina, Iasi;

Locuri de popas

     Multe sunt in Falticeni locurile unde poti sa-ti tragi sufletul, sa ti-l limpezesti, daca e innegurat. Este de ajuns sa cutreieri strazile, sa-ti opresti privirile in multimea florilor, a vazdoagelor ce-au iesit din straturile gradinilor si si-au prefirat miresmele peste trotuare.
    In cate livezi nu te poti pierde, sub cate umbrare nu poti gasi tihna. Orasul are acea zestre turistica, acele dotari fara de care orice calatorie ramane de neconceput. Luand-o pe aleea pe unde Lizuca si Patrocle au pornit intr-o zi, coborand din inchipuirea fara margini a maestrului Sadoveanu, poti ajunge la huciul Buciumenilor, la locul numit pentru totdeauna “Dumbrava Minunata”. Multe dintre rachitele pletoase s-au trecut de batranete, huciul nu-i deloc salbatic  si inspaimantator, cum i s-a parut duduiei Lizuca, paraul Buciumenilor se varsa intr-un bazin olimpic. Actual, in fosta cabana “Dumbrava Minunata”, loc in care cu doar cativa ani in urma era oaza de liniste a orasului unde oamenii veneau pentru a se odihni si distra, acum s-a infiintat un schit de maicute impreuna cu bisericuta straveche din apropiere, biserica ce dateaza de pe timpul lui Stefan cel Mare.
    La Nada Florilor, pe iazurile cele mari de pe Somuz, pescuitul continua sa fie cea dintai indeletnicire. Breasla pescarilor a sporit numericeste si dispune de dotari similare cu cele ale pescarilor care pescuiesc in Dunare, sau chiar comparabile cu cele ale inraitilor pescari francezi. Aici este insa un loc mirific, unde te poti odihni, iti poti fortifica organismul. Pe apa unuia dintre lacuri se practica canotajul de performanta. Isi pot afla loc pentru placerea sufletului lor si pasionatii plimbarilor de agrement, pentru care exista cateva barci si hidrobiciclete. Si dupa ceasuri de tras la rame, te poti infrupta si cu o saramura ori un bors de peste la restaurantul “Nada Florilor”. Daca ai pofta sa alergi sau pur si simplu sa-i privesti pe cei care joaca, n-ai decat sa te opresti la superbul stadion de 10 000 locuri si cu un teren ca o masa de biliard, stadionul de pe malul lacului. Poti chiar sa urci treptele spre oras unde, pe strada Maior Ioan, exista un alt stadion, cu doar circa 5 000 locuri unde de obicei se antreneaza marea majoritate a sportivilor falticeneni.
    Daca urci dealul Tampestilor, prin soseaua ce vine de la Baia, de sus, perspectiva asupra intregului oras este magnifica. Dar oriunde ai poposi, vei descoperi, din unghiuri inedite si fascinante, silueta zvelta a orasului. Asezarea lui este binecuvantata.

Amintirile unei strazi :
Ulita Radasenilor

     Rar s-a intamplat ca in decursul timpului in randuirea generatiilor, pe o singura ulita, ca aceea a Radasenilor, sa-si afle cuib atatia oameni de spirit. De la un capat la altul al strazii, ceea ce se numeste astazi Ion Creanga, mai vietuiesc casele acelor oameni de demult. Aici, copacii si florile sau omaturile cele albe si imbelsugate iti napadesc sufletul cu amintiri.
    In ulita Radasenilor au fiintat doua vestite scoli: Scoala Domneasca, ctitorita in 1842 de Neofit Scriban, una din primele de acest fel din Moldova – printre elevii careia s-au numarat: Al. Lambrior, Nicolae Beldiceanu, Eugen Lovinescu, Artur Gorovei – si Scoala de catiheti, unde a “patimit” Ion Creanga.
    Sadoveanu a avut aici doua asezari: cea de la numarul 40, un fel de bojdeuca, casa de zestre a Ecaterinei Bilu, prima sa sotie, unde a locuit in doua randuri intre 1901 – 1903 si 1906 – 1909, si alta pe muchia de deal, in “Gradina linistii”, pe care a zidit-o dupa planurile lui, creand un colt de rai.
    Si Creanga a stat pe ulita Radasenilor la Pavel Ciubotaru, in casuta de la nr. 27 pe vremea cand era elev la Scoala de catiheti. Casa nu mai este cea din timpul lui Creanga, dar se aseamana bine cu aceasta. Un capitol din “Amintiri din copilarie” este consacrat nazdravaniilor pe care catihetii le puneau zi de zi la cale, innebunindu-l pe rabdatorul ciubotar, care intr-o zi i-a alungat pe prea sugubetii lui chiriasi. “Noi bucurosi ca am scapat numai cu atata, ne luam ce avem si ne mutam la un fierar peste drum, dimpreuna cu mos Bodranga, mangaietorul nostru.” Asadar, sturlubaticii si-au gasit adapost in casa lui Vasile Fieraru, chiar peste drum. In acest loc, peste aproape un secol, a stat in gazda la Iordache Croitoru, stranepotul lui Creanga, Nicolae Labis. Se intampla asta in primul sau an de scoala, de la Liceul “Nicu Gane” din Falticeni, in 1946 - 1947.
    In ulita Radasenilor au vietuit pictorii Aurel Baiesu si St. Soldanescu, profesorul si folcloristul Vasile Popa, artistul Jules Cazaban, scriitorul Vasile Savel, aici au fost gazduiti pentru o vreme G. T. Kirileanu, sculptorul Ion Irimescu.
    Ulita e presarata cu gradini si case in care oamenii au trait sub puterea de fascinatie a frumosului. Nu lipseau nici locurile unde se bea un pahar de vin si se vanturau mult mai multe pahare de vorba. Erau vestitele crasme “La Hoisie” si aceea de dincolo de “Gradina linistii”, pe care Mihail Sadoveanu a numit-o, pentru vecie, “Crasma lui Mos Precu”.
    De aici se zaresc baltile de la Nada Florilor. Locul acesta a capatat numele “In deal de Sadoveanu”. Un nume pentru vecie.

Ulita Sucevei

    Celebritatea acestei strazi, ce duce spre Cetatea Sucevei, este la fel de mare ca si cea a Radasenilor. Impresia pregnanta este de nesfarsire. Celebritatea strazii se trage de la neamul Lovinestilor, care aici si-au intemeiat asezarile, si de la Gimnaziul infiintat in 1870, sub numele de “Alexandru Ioan Cuza”, devenit apoi Gimnaziul “Alecu Donici”, iar din 1923 Liceul “Nicu Gane”, care astazi poarta denumirea de Colegiul National “Nicu Gane”.
    Doua sunt casele Lovinestilor de pe aceasta strada. Una este cea a lui Eugen Lovinescu, in care a vietuit si a trait o vreme si nepotul sau Anton Holban. Tot cu fata spre munte si spre ape este si casa copilariei lui Vasile si Horia Lovinescu, unde astazi fiinteaza “Galeria Oamenilor de Seama ai Falticenilor”.
    Pe aceeasi parte se afla impunatoarea cladire a Colegiului “Nicu Gane”, local inaugurat cu toata pompa, in anul 1892, dupa ce functionase alaturi intr-o batrana casa boiereasca ce exista si astazi.
    In fiecare vara, Eugen Lovinescu venea acasa, la Falticeni, si in singuratatea odaii sale, pe strada Sucevei, in acea odaie incepeau muncile din zilele de vacanta ale criticului. Patruzeci de ani la rand, patruzeci de veri, fara exceptie, Eugen Lovinescu s-a intors la Falticeni ca o pasare in migratie spre tinuturile de nord. Marile lui carti aici si in aceste veri s-au scris. Cuferele pe care le aseza in birja ce-l ducea toamna la gara erau totdeauna mai grele, facandu-l sa zambeasca cu subinteles pe birjar.
   

Galeria Personalitatilor Falticenene

    In deceniul ’70 in sufletele “entuziastilor” locului se nastea, impunandu-se repede, ideea organizarii unui muzeu care sa arate ce insemnasera Falticenii pentru cultura romaneasca, ce urme adanci lasasera cei care pe acesta pamanturi vazusera lumina zilei, aici invatasera carte sau isi petrecusera intreaga lor viata, ori numai o parte din ea.
    Staruinta acestor oameni de bine a gasit ecou la forurile culturale. Horia si Vasile Lovinescu au donat casa lor de pe strada Sucevei, ca sa adaposteasca muzeul numit inspirat “Galeria oamenilor de seama a Falticenilor”. Nicaieri in tara nu mai exista un asemenea muzeu.  Isi deschidea portile la 16 iunie 1862.
    Sutele si sutele de mii de oameni care i-au trecut de atunci pragul s-au simtit imbogatiti sufleteste. Se intalnesc aici cu Ion Creanga, cu nazdravaniile lui fara seaman, cu Mihail Sadoveanu, elev la Falticeni, cu Sadoveanu scriind in bojdeuca Ecaterinei Bilu, cu Sadoveanu imparatind in “Gradina linistii”. Din vitrine ne privesc manuscrisele lui Eugen Lovinescu, talmacind inversunarea muncii si framantari launtrice.
    Biografii ale unor oameni de seama, care si-au inchinat viata propasirii spirituale a neamului lor: scriitorii Nicolae Gane, Nicolae Beldiceanu, Ion Dragoslav, Vasile Savel, Horia Lovinescu, Vasile Lovinescu, Aurel George Stino, Nicolae Labis, Nicolae Jianu, Mihail Serban, folcloristii Artur Gorovei, Mihai Lupescu, Al. Vasiliu Tatarusi, actorii Matei Millo, Jules Cazaban, Grigore Vasiliu-Birlic, pictorii Aurel Baiesu, St. Soldanescu, Dimitrie Harlescu, savantii Dimitrie Leonida si Nicolae Grigoras si multi multi altii. Oameni de seama iviti din acest pamant al fertilitatii spirituale.




Muzeul Ion Irimescu

    Maestrului Ion Irimescu i s-a oferit un spatiu generos, cladirea fostei Prefecturi, una din vechile si frumoasele edificii ale Falticenilor. El si-a incredintat lucrarea de-o viata (sculpturile) locului unde fiinta sa s-a zamislit prin vesnicia artei.
    Din 15 februarie 1974 el a donat peste 100 de lucrari orasului Falticeni, orasul sau natal, iar toate odaile fostei Prefecturi a judetului Baia adapostesc acum operele sale. Muzeul, poate cel mai interesant de sculptura existent la noi, a intrat in constiinta publicului. La Falticeni oamenii se opresc acum nu numai pentru a se duce la “ Gradina linistii”, la Sadoveanu, ci si pentru a trai emotia intalnirii cu arta atat de puternica a lui Ion Irimescu.
    In Piata Adormirii, statuia lui Mihail Sadoveanu pune in lumina cele doua mari spirite care au binecuvantat aceste locuri. Mihail Sadoveanu, intruchipat in bronz de Ion Irimescu, are in limpedea si inteligenta lui privire toata maretia acestor pamanturi. Spre ele s-a intors cu toata dragostea fiintei sale marele sculptor.
    Langa colectia Ion Irimescu se afla si o pinacoteca. Sunt reunite, in cateva sali, tablouri ale artistilor locului. Aurel Baiesu este bine reprezentat, mai ales cu peisaje si portrete inspirate din realitatea falticeneana. La fel Stefan Soldanescu. Acestora li se adauga donatiile pictorilor Mihai Camarut si Dimitrie Loghin, originari si ei din tinutul Falticenilor. In fondurile muzeului se mai gasesc lucrari de Octav Bancila, Victor Mihaescu Craiu si altii.

Muzeul apelor “Mihai Bacescu”

  In muzeul ctitorit de profesorul Vasile Ciurea, stiintele naturii isi au locul lor privilegiat. Colectia stiintifica a muzeului este rodul expeditiilor pe care profesorul le organiza an de an cu elevii sai in diferite colturi ale meleagului falticenean sau ale investigatiilor facute insisi de elevi la chemarea dascalului lor.
    Aceasta pasiune nu a ramas fara ecou. Multi dintre elevii lui Vasile Ciurea au imbratisat ca profesie stiintele naturii, au devenit agronomi, biologi, cercetatori sau dascali. Unul dintre acestia a depasit poate chiar asteptarile profesorului. E vorba de profesorul Mihai Bacescu, membru corespondent al Academiei Romane, directorul muzeului de istorie naturala Grigore Antipa din Bucuresti.
    La inceput s-a numit “Muzeul de stiinte naturale”. Din 28 martie 1993, muzeul nu numai ca se va numi “Muzeul apelor”, dar va primi si numele ctitorului sau, Mihai Bacescu.
   Muzeul apelor “Mihai Bacescu” a fost inaugurat in ziua de 17 august 1982. Fosta cladire a tribunalului judetean Baia, unde ani si ani s-au confruntat destine, devine un loc al elevatiei intelectuale, un sanctuar de cultura. Nu intamplator, inca de la infiintare, este cel mai vizitat muzeu din oras, ajungandu-se in prezent la peste 25 000 vizitatori anual, intre care pondera tinerilor oscileaza frecvent intre 60 si 70%.
    Sunt reprezentate aproape toate sectiile vechiului muzeu: arheologie, istorie, arme vechi, etnografie, carte veche, numismatica si fotografii. “Trasurica”, un exponat de mare valoare, executata de Leon Comnino timp de 35 de ani, numai din briceag, si expusa in 1937 in expozitia universala de la Paris, impresioneaza si retine indelung atentia vizitatorului, prin maiestria executiei si migala creatorului ei.
    Intr-o alta sala a muzeului sunt expuse unelte vechi de pescuit: leasa, varsa, sacul de fund, etera, talianul marin, crasnicul, volocul, ostia si prostovolul, alaturi de o barca veche din lemn de salcie, de peste 300 de ani.
    Mihai Bacescu a daruit muzeului peste 700 de exponate (pesti si crustacei), intre care cateva pot fi considerate de exceptie: corali, calmari, stele de mare, arici de mare, homari, serpi veninosi, sturioni, etc., alaturi de un insemnat numar de lucrari din diverse domenii: folclor botanic, zoologie, ecologie terestra si marina, muzeologie.
    Bucuria nespus de mare a vizitatorilor, mai cu seama acelor tineri, este atunci cand ajung la partea vie a muzeului: acvariile. In cele 13 bazine, cu o capacitate de peste 11 000 litri de apa, traiesc numeroase specii de pesti indigeni si exotici, broaste testoase, scoici si raci, incantand ochiul vizitatorului prin dimensiunile si coloritul lor variat.
    Sistemul dioramelor, reprezentand 9 ecosisteme, ne plimba privirea de la raul Moldova pana la Oceanul Atlantic. Intitulate: “Raul Moldova”, “Iazul Falticenilor, vara”, “Iazul Falticenilor, iarna”, “barajul de la Bicaz”, “Delta Dunarii”, “efectele negative ale poluarii”, “sectiune prin Marea Neagra”, “foca Marii Negre” si “Oceanul Atlantic”, aceste diorame ne prezinta flora si fauna caracteristice acestor zone.
    Zestrea muzeului este imbogatita pe deplin si cu un glob geografic, unic in lume, prin faptul ca reda la scara, alaturi de relieful uscatului, configuratia reliefului subacvatic. Donat in 1986, globul geografic a fost executat cu maiestrie si cu o exactitate milimetrica, pe parcursul a 5 ani si jumatate, de catre Isaic Nicolae din Ciumulesti, profesor de geografie, acum pensionar.
    Pe harta spiritualitatii locului arde un punct de maxima incandescenta.

Povestiri din Falticeniul de ieri

Povestiri reproduse din 'Falticeni - mon amour', carte scrisa de Paul Miron si Grigore Ilisei, Editura Polirom, 1996

Aici suntem chemati sa ne amestecam cu falticinenii

La Paris, de se intalneau, neprogramat, falticenenii autentici sau adoptati, nu se desparteau  asa de repede. Ritualul taifasului incepea cu o mirare:'Cum poti fi om de cultura, fara sa fii din Falticeni?' Se trecea apoi la evocari comune. Parisul zgomotos  se estompa in neguri, facand loc unor imagini suave, 'dumbravilor minunate'. 'Mai stii huciul din Opriseni?', 'Dar pe Haraspuc cel fara o mana, l-ai cunoscut?'. Si plescaind din limba:'Crasma lui Hoisii-ai mai intalnit asa ceva?'.Bancuta, gradina lui Stefanescu, unde a stat Sadoveanu, eternizata de Mihai Serban intr-un roman:Gradina lui Dumnezeu. 'Dar iarmarocul de Sf. Ilie?'. Aici partea barbateasca ofta; se gandeau cu totii la prima lor dragoste-aceeasi: Stela! Ce fiinta!
Taranii renuntau la trei pahare de secarica numai ca sa-si ia bilet la cortul portocaliu.Pe scena, intre oglinzi sclipitoare ii rasarea doar capul; parul blond de matasa, ochii verzi si buzele acelea care cuvantau: 'Ma numesc Stela!' Aplauze. 'Am 17 anisori…', un uragan de tipete, de tropote, de fluieraturi scutura peretii cortului: Auzi, ma frate, 17…!Iar cand tremuratoarea gura marturisea cu melancolie: '…dar nu am corp!' vuietul crestea intr-un vulcan de revolta ce se stingea in vaier de compasiune. Eu am vazut cu ochii mei gospodari di Boroaia, din Malini sau din Lamaseni,oameni in toata fire, care varsau lacrimi pentru soarta nemiloasa a Stelei ca si pentru faptul ca vazusera prea putin pentru un bilet asa scump platit.
Alergau buluc la alt cort, unde, in fiecare seara, se repeta ceremonia deschiderii iarmarocului. Pe o estrade subreda, intre saltimbanci, trambitasi si tobosari, directorul in persoana, invesmantat in gheroc albastru-cumde atunci numai la Petru Dumitriu am mai vazut-proclama solemn: 'S-a deschis chermeza!'. Si cu un gest de magician: 'Dati drumul la lei!'
'Leii' erau o leoaica plesuva-ici si colo smocuri de par roscat-care izbutea de fiecare data sa scoata un muget infricosator, intarit de suflarea alamelor ragusite. Norodul o saluta cu prietenie, ba cate unul exagera cu dovezi de veche intimitate: 'Hei, herta, curva batrana, mai traiesti?'. Dar Herta se uita departe peste multime, plictisita si insensibila la indiscrete vulgaritati.
In turnul caruselului, in loc de motor, se invarteau niste cosmonauti avant la page, care miscau caluti si trasuri, ignorand porunca patronului de jos, ce pocnea di bici, repetand stereotip:'Mai repede, mai tata, ca ne apuca iarna aici!'
Nu le placea falticinenilor din diaspora sa marturiseasca patimile nostalgiei. De aceea, cineva tyrecea, cool, la alt subiect: 'Ce mai e nou?'-'Oh, nimic.Doar patania cu tancul german' , raspundea altcineva.-'Ce-a fost, ce-a fost?'
Povestea asta era veche, din timpul razboiului, insa nimeni nu indraznea sa o omologheze. 'A cazut un tanc in iaz.Nemtii au adus scafandri care au facut o schita a pozitiei de sub ape, doua macarale au oprit peste o saptamana circulatia rutiera de la si spre Suceava.'-'Si l-au recuperat?'-'Ei, nu, dar a venit un taran din Rotopanesti cu patru boi si l-a tras afara.A mai scos si doua cosuri mari de raci pe care i-a oferit generalului neamt.'
'Altceva?'-'Tot cu nemtii. Trecand regimentele lor cu tancuri si cu tot felul de vehicole, pe Strada Mare, pe la 'Adormire', au ramas fascinati de structura pavajului: neted, compact, elastic. O comisie de specialisti de la IG Farben, trimisa anume de Fuhrer, a analizat materialele, fara sa gaseasca formula compozitiei. Asfalt nu era, nici guma, nici piatra sau tarana. Pana ce mos Neculai Taraboi i-a condus in spatele uzinei electrice, unde reziduurile de la cazanele cu ulei erau aruncate peste gunoiul megiesilor. 'Asta-I'-'Si ce-au facut nemtii?'-'S-au intors cu buzele fripte in tara lor…'-'Sa nu-ti uiti vorba.Voi, ce noutati mai aveti?'
Istoria care urmeaza s-a petrecut fie in 1878, fie in 1917, fie in 1944. Versiunea de aici tinde spre 1944 si suna cam asa:In marsul lor victorios spre Berlin, trupele sovietice au cucerit multe orase ale caror nume au fost trecute pe steagul diviziei ocupante, urbea fiind daruita trei zile soldatilor spre delectare.. Asa s-a intamplat si in Moldova, chiar dupa 23 august. Din list oraselor cucerite de Armata IV Ucraineana lipseste tocmai Falticeni.Se zice ca la bariera targului, in fata trupelor ce inaintau, a iesit un palc de civili fluturand din batiste: 'Stati  oleaca! Vrem sa vorbim cu comandantul vostru!' Acesta a si aparut pe un cal de la Soroca, insotit de doi aghiotanti. 'Ce e? De ce stati? Cine-s dumnealor?' Unul din civili a pasit inainte, si-a scos palaria si s-a prezentat: 'Domnule comandant, noi suntem Consiliul Comunal si va facem atenti ca o dispozitie a primariei noastre interzice intrarea oricarui detasement militar in oras. Exceptiile pot fi aprobate, dupa o cerere scrisa. Daca doriti, aici aveti condei, cerneala si hartie, dar - va spun de pe acum - n-o sa fim de acord.' Aghiotantul din stanga, mai repede la minte, scoase pistolul si tinti spre ceafa vorbitorului: 'Tovarase polcovnic, ii iau piuitul numai astuia sau sa-i culc pe toti?' Colonelul cazu pe ganduri. Deodata isi intoarse calul si comanda: ' Regiment, nazat! Ocolim orasul.' Din randurile soldatilor se auzeau vorbe de mirare, numai, deoparte, reprezentantii Consiliului Comunal nu se mirau.
Multe asemenea povestiri news si le spuneau falticenenii la Paris, cand se intalneau. Un valah rautacios (stiti cine e?) remarca odata cu invidie: 'Ei le spun, ei le cred!'

Unde intr-o zi de primavara facem cunostinta cu un intelept

Pe vremea cand Falticenii erau un oras cosmopolit si ospitalier, vietuia acolo Rebi Avraam, un barbat de o intelepciune rara,intarita prin originalitate si umor. De doua ori pe luna, la Rebi acasa, se strangeau batranii targului la taifas si la o gustare prelungita. Desi batranul—cel putin in domeniul bucatariei—traia fara ajutor femeiesc, niciodata n-am aflat salata de vinete, chiparusi copti sau ciuperci murate, mai bine pregatite decat de sfanta lui mana. Musafirii se asezau roata la poalele caftanului sau visiniu si-I sorbeau vorbele de duh impreuna cu rachiul de zmeura sau de afine. La plecare, unul din cei ospatati ii multumea:
- Rebi Avraam Ben Gamaliel Ben Itah Ben Haiman, prea-intelepte! A venit ceasul cand se aprind luminile. Te lasam in paza lui Dumnezeu cel milostiv, te lasam singur, cu toate ca-ti umbla faima ca in fiecare noapte iti iei fata tanara la pat, sa-ti incalzeasca asternutul si oasele sfinte.
Inteleptul radea si ii batea pe vorbitor pe umeri:
'Cum va fi, ce va fi, mata nu vei sti!…'
Avea Rebi obiceiul sa vorbeasca in versuri, ca un oracol calator. Multe din cele spuse pareau fara noima sau nu aratau miezul intelesului atat de ascuns, incat invataceii ii repetau vorbele zile de-a randul, chinuindu-se sa le dezlege ascunzisurile.
Ce va povestesc acum s-a intamplat intr-o primavara, dupa Pasti.Rebi si-a luat ucenicii, musterii si musafirii si a pornit cu ei la plimbare. Era o zi calda si mirosul pomilor infloriti cobora de la Spataresti si pe calea Radasenilor pana la Broscarie, biruind miasmele obisnuite ce abureau din santul de scurgere, napadit de matasa-broastei in verde coclit.
Casute cuviincioase stateau la rand pe ulita serpuita; intre ochii ferestrelor, la vedere, purtau mai toate, ca niste decoratii magulitoare, tablitele diverselor case de asigurare. De s-ar fi ratacit vreun poliglot aici, ar fi avut ce citi, fiindca ele proveneau din lumea larga, din Polonia si Germania, din Franta, si America, din Olanda si din Bucuresti. Desigur ca in lazi 'sigure' de fier, in dormitoare sau in camara, zaceau si politele respective bine ascunse, caci paza buna trece primejdia rea.
O luara pe la 'Sfantul Ilie', trecura pe la mai multe precupete si cumpara pentru fiecare din cei 15 insotitori numarati de doua ori la plecare, covrigi rumeni pe care ii insira pe bastonul lui de alun, purtat ca o arma pe umar.
La primarie, Burducea aprodul, catarat pe o scara subreda, atarna ghirlandele de becuri colorate pentru Zece Mai. Trecerea convoiului ii oferi ocazia sa faca o pauza:
- Incotro, Rebi Avraam? La arat sau la semanat?
Rebi invarti cu dibacie covrigii pe baston:
- Suntem calatori, mergem dupa flori!
Mai schimbara cateva intepaturi, ca intre prieteni, si grupul o porni mai departe pe Strada Mare, unde pavajul moale — mandria urbei — le stingea zgomotul pasilor.
In fata catedralei se intalnira cu parintele Chiticaru:
- Incotro, Rebi Avram?Nu cumva veniti la mine sa va botez?
- Ne-om boteza crestineste cand s-o face porcu' peste!, riposta Avraam.
Parintele se resemna:
- Atunci mai astept, ce sa fac? E pacat ca nu sunteti gata acum , ca mi s-a golit polobocul de varza si incapeati cate trei deodata!…
- Sa astepti, sfintia ta, pan' s-o face scroafa mia!
- Poate la intorcere. Bateti la usa…
Apoi alaiul traversa Strada Sucevei. La Bancuta, facura un prim popas. Se asezara in iarba cruda si Hoisii, fiul lui Nasoiu, plapumarul, care purta sub ochi, intre obraji, o frumusete de nas cat carma unei corabii, intona un psalm foarte trist ce povestea despre niste robi in Babilon. Rebi il lauda:
- Zdravan nas, dulce glas!, complimente care il facura pe Hoisii sa roseasca de bucurie…Nu departe straluceau Somuzul si lacul cu Nada Florilor.
Baura apa rece, isi stropira fetele si, peste camp, ajunsera in ograda lui Haraspuc. Acesta statea pe prispa si canta din fluier, astupand gaurile instrumentului cu degetele singurei sale mani, caci era invalid de razboi. Cand vazu cine vine, se opri din cantec  si saluta prietenos:'Poftiti aici la umbra, ca dumneavoastra nu sunteti obisnuiti cu soarele si va arde…Bine ati venit! Rebi Avraam, unde-I duci?
- Pana-n huci, dupa nuci, raspunse prompt batranul.
- Nuci n-o sa gasiti, doar de ramaneti pana la toamna.Dar huciul e tot o floare si o mireasma. Mai ales seara te imbata…
- Bade Haraspuc, nu ti-au mai trimis bulgarii mana de la Turtucaia?
- Nu, ca o tin acolo la ei ca pe moaste…Eu ma descurc si cu o singura mana.Ar, prasesc, tai lemne, ba si din trisca ii zic…Sa va scot niste apa rece din fantana!
- Nu platim ,dar multumim!
Haraspuc aduse o caldare si imparti apa cu o cana de lut.
- Spune-mi, Rebi, de ce te-ai pornit tocmai astazi pe drum?
- De ce? A venit primavara…..de asta….
- Se si stie prin targ ca ai plecat de-acasa. Nu se stie incotro. Mie mi-a spus mos Taraboi.
- Dar de ce sa nu ma duc? Nu plec sa ma inec.
- Astazi este targ la Boroaia, unde n-ai lipsit niciodata. Fara Rebi Avraam targul nu e targ. Toata lumea te asteapta acolo…dar matale ai luat-o in cealalta parte….
- Am imbatranit, nu mai tin rabojul iarmaroacelor.
- Asta o crezi doar matale. Oricum, oamenii vorbesc…
- Ce vorbesc?
- Ce vorbesc?
- Stii mai bine…Cand lipsesti din targ si-ti mai iei si ucenicii, se poate intampla cate ceva…
- Daca ma duceam la Boroaia, tot lipseam, nu?Astazi mergem la o judecata.
- Matale esti intelept  si vei sti ce faci. Oamenii vorbesc.
Pe la amiaza, ajunsera in huciul Oprisenilor. Intr-o poiana, Avraam  avea scaunul sau de piatra pe care I-l facuse Robert pietrarul, escroc renumit, dar talentat mester. Se aseza greoi, dupa ce il sterse de praf. Porunci cu glas tare:
- Veniti sa va dau cate un covrig, daca nu vi-I frig. Dupa aceea vom vorbi de ce s-a mai intamplat si, la urma urmelor, judecata! Poftiti!
Ultimul covrig ii lua el; il manca incet, mestecand bine. Cand toti luasera loc imprejur, vorbi:
- Ascultati, mai veri si frati! Auziti neispraviti! Inainte de a trece la judecata, vreau sa va spun altceva. Cred ca ati citit cu totii in gazeta ca s-a infiintat un nou partid…
- Nu ne treb'e, strigara cativa.
-S-a facut un partid, continua netulburat Rebi. Ce-I asta? Timpurile s-au schimbat. Nu mai e ca inainte, doi in groapa, trei o iau la moaca. Avem si noi ceva de spus.
- Ce sa mai spunem, daca n-am spus-o pana acum?, interveni Leibman precupetul.
Rebi il intrerupse sever:
- Uite ce e,Leibman-fatul-meu! Intreaba-ma pe mine cat costa astazi anghinarea pe piata si eu n-am sa pot sa-ti raspund. Intreaba-ma care e deosebirea dintre harpagica si ceapa de rasad si iarasi am sa tac.Nu stiu. Daca toti, aici de fata, te vor intrba, tu ai sa le raspunzi, fiindca stii.Fiindca asta este meseria ta. Ramai tu la cimbrul si la usturoiul tau, acolo esti stapan. Pe mine sa ma intrebi ce scrie la carte sau ce este un partid, iar eu am sa-ti dau raspuns multumitor.
- Asa e!, intarira mai multi  cuvintele invatatorului, desi era clar ca nu pricepusera despre ce e vorba. Ba chiar, Nuham  Buiac striga, desigur pentru a-I face placere batranului:
- Ce te bagi, prostule, daca n-ai habar?
Mlahia Bobocel, care isi ascutea o nuia, scuipa priceput printre dinti:
- Care vasazica, nu mai votam cu domnu'maior?
- Votezi cu cine spune Rebi, il lamuri Rubla.
- Cu cine?
- Cu partidul nostru.
 Rebi Avraam ceru din nou sa se faca liniste:
- Ia taceti in castraveti! Cu maiorul am terminat-o. De acum cerem noi drepturile noastre… Noi nu ne-am schimbat, s-a schimbat maiorul.
       Hoisii adeveri:
- A venit la mine si mi-a cerut sa nu mai platesc asigurarea  la nemti. Stie el o firma poloneza…
- Si?…, il incuraja Avraam.
- Mai mult nu mi-a spus, se inmuie Hoisii.
         Rebi se uita nemultumit in jur si zise cu jumatate de gura:
- Votam partidul nostru! Asta-i. Nu a nins, dar v-am convins!
          Cineva din prostime suspina timid:
- Totusi…Dar Rebi Avraam nu-l lasa sa continue:
- Ce este un partid? Este o parte, part-id. Partea noastra. Se cheama acum ca participam direct…
            Leibman, precupetul, plutea inca in ceata:
- Dar bine, ma rog frumos, la ce participam?
Pe Buium il apuca furia la atata neaintelegere:
- La partid participam, mai dobitocule, despre ce tot vorbim?
- Vad ca e greu, constata Rebi, blestemand ceasul nepotrivit pentru a face politica. Mai vorbim si data viitoare…Problema cu asigurarile il preocupa indeosebi. Il insarcinase pe Hoisii sa aduca vorba, dar nepricopsitul se pierduse de frica. 'Gata cu lopata! Trecem la judet! Sa vina impricinatii!'
Iesi in fata Haberman, isi increti fruntea in sus, mai sa o ascunda sub carlionti si grai:
- Prealuminate si intelepte Rebi, iti sarut mana, dupa cum am fost invatat de mic copil. Asta e obiceiul, altul nu cunosc. Ti-am scris impreuna cu mai multi gospodari si am facut reclamatie impotriva lui Tremurici, hahamul din 2 Graniceri, care nu-I om de-al nostru…
- Semnata e reclamatia numai de dumneata, il intrerupse Rebi, care stia el ce stia.
Haberman parea putin cam incurcat:
- Pai, n-au mai vrut. De ticluit, impreuna am ticluit-o, dar ei n-au mai vrut.
- Prin urmare singur ai semnat, singur raspunzi, proclama judecatorul. Ei, ce e cu Tremurici?
- Toata lumea stie. Nu-i omul nostru, ne vorbeste de rau, nu tine legea, nu se spala inainte de taieri.
- Asta e grav. Nu tine legea. Dar tu o tii?…
- Eu nu-s haham.
- O tii, au ba?
- O tin si nu o tin. Dar lumea vorbeste…
- Care lume?
- Toti. Scrie la lege ca hahamul care nu …
- Stai, ca sai peste cai! Unde scrie la lege?
- Ce stiu eu unde. Scrie. Asa am invatat de mic copil.
- Ai invatat, dar nu stii unde.
Haberman se uita imprejur cautand ajutor, insa nimeni nu era dispus sa sara in foc pentru el.
- Rebi, eu nu vreau sa-l condamn. Ti-am cerut parerea ca unui intelept. Ti-am scris. Ti-am aratat cum el mananca chiar si sambata carne de porc, cum isi bate joc de havra noastra, cum a ras de dumneata si de judetul nostru…
- Nu-i asa ca tu ai vrut sa i-o vinzi pe fiica-ta, pe Rebeca, si el ti-a raspuns ca nu cumpara carne vie?
- Credeam ca-i place.
- Nu ai mintit tu ca el ti-ar fi necinstit casa?
- Despre Rebeca nu m-am plans… ti-am scris de-alte alea…
- Mi-ai scris si am cetit, ofta Rebi Avraam. Stii cate greseli ai facut intr-o scrisoare? Patruzeci si patru! Dar, ioi, ce balsam mi-au fost pentru inima mea raspunsurile tanarului candidat Tremurici! Ce finete de stil! Ce adancime de gandire! Un om care gandeste astfel dovedeste virtute! Rade de noi, ei si? Parca ploaia nu rade cand ne uda? Parca soarele nu ne ia in batjocura cand ne dogoreste? Se ridica un nepricopsit sa judece pe un om de credinta si cinste! Cu ce? Cu marsavenii! Da, inteleg, daca ai putea sa pricepi tainele legii, daac ai respecta-o, te-as asculta. Dar asa treci la loc, in poloboc!
Haberman se retrase rusinat. Multa vreme nimeni nu indrazni sa vorbeasca. Pana ce Gutui isi lua inima in dinti:
- Preaintelepte parinte, cunosti ca eu sunt un barbat retras. Nu ma amestec in treburile adunarii si nici nu doresc mariri sau posturi. Vin regulat la rugaciuni si platesc darile inzecit. Iata ca am o casa cu sapte odai, dintre care am inchiriat patru lui Matracuc dascalul. Nu i-am luat cine stie ce, ca-l cunosc ca pe un om impovarat ce lucreaza pt folosul obstii. Dar maritandu-mi-se fata, i-am cerut o odaie inapoi, ca nu are sarmana unde sta cu Leizarica si cu gemenii ce I-a nascut dupa o luna. Matracuc m-a batut, m-a facut de tot rasul si mi-a spart si usile de la cele trei odai ale mele, nu mai spun ca mi-a dat lucrurile in strada, de nu mai am acum nimic.
- Cunosc cazul. Si ce vrei de la judetul meu?
Gutui raspunse ca si cum ar fi fost lucrul cel mai firesc de pe lume:
- Dreptate.
- Trebuie sa te decizi: vrei dreptate sau odaile inapoi?
- Nu-i totuna?
- O sa vedem imediat. Sa vina Matracuc. Unde esti, dascale?
Dintr-un tufis, se auzi o voce groasa:
- Aici sunt, da' nu vin.
- Si de ce?
- Am de lucru. Pentru obste.
Atunci Rebi se scula de pe scaun si se duse inspre locul de unde se auzise vocea. Cam un sfert de ceas se sfatui cu Matracuc care statea tolanit pe un maldar de nuiele, apoi se intoarse si anunta:
- Mergem acasa, sa numaram odaile!
Se intoarsera pe ulita Radasenilor. Bisericuta din Buciumeni sclipea in soare. In departari albastre, Ceahlaul impreuna cer cu pamant.
La bariera, aflara vestea cea grozava: ardea mahalaua. Alergara spre casa intr-un suflet, dar nu putura intra. Ca de obicei, la marginea Broscariei, baricadata de locuitori se dadea o lupta crancena intre pompierii care doreau sa stinga focul si cei care-l aparau.
Flacarile, fumul, castile marete de alama ale soldatilor, piepturile dezgolite ale defensorilor evocau scene din razboaiele antice. Si ce larma faceau! O contributie sonora importanta, dar inutila, o aducea domnul Albu, vardistul care sufla in suieratoarea sa infernala fara oprire.
Autoritatile targului, in frunte cu primarul, asistau neputincioase, dar demne, la spectacolul tragic si totodata feeric. La sosirea lui Avraam, intaistatatorul urbei ii iesi in cale:
- Rebi, unde ai fost?
- La plimbare. De unde a inceput focul?
- De la casa lui Gutui…Ard sapte case si daca populatia nu-I lasa pe pompieri sa stinga, va fi o catastrofa!
- Nu-i lasa fiindca sunt salbatici si darama casele, zicand ca localizeaza incendiul.
- Ei, si ce va pasa? Voi sunteti asigurati cu totii.
- Asigurati impotriva incendiului, nu a demolarilor, nu a furiei pojarnicilor!
- Totusi, Rebi, nu crezi ca a ars destul? Trebuie ingradite pagubele. Dupa cum bate vantul, flacarile pot sa ajunga si Intre Livezi, unde toate casele sunt de lemn…si neasigurate.
- Bine. Ma ocup eu, declara batranul. Sa se retraga pompierii!
Primarul il apuca, tremurand, de gulerul caftanului:
- Daca dau un asemenea ordin, ma impusca!
- Atunci e tare bine! Nu mai e nevoie, si ridica mana ca un magician spre cer, unde se bulucea un nour negru. Gestul teatral atrase cu repeziciune balaurul intunecat. O ploaie bogata incepu sa cada ropotind… Uzi pana la piele, pompierii se retrasera cu caii si tulumbele lor in goana mare. Doar notabilitatile asistau, sub umbrele largi de matase, la stingerea focului. Prostime nu era: cautase adapost aiurea.  
Incet, incet, flacarile palira, se schimbara in aburi si fum. Ploua cumplit; stropii grei bateau toba pe acoperisuri, pe umbrele, pe caldaram, se spargeau in alti stropi mai mici ca niste margele de clestar. Ploua vijelios. In mijlocul pietei unde Rebi Avraam, stingher privea satisfacut spre cer, nu ploua.



Imprejurimi falticenene

Imprejurimi falticenene

    Oriunde te-ai indrepta din Falticeni, nu-ti vor lipsi o clipa prilejurile de incantare sufleteasca. Probota, Rasca, Dolhesti, Baia, Slatina, iata o salba de ctitorii ce inchid in ele o istorie glorioasa.
    La Rasca a fost surghiunit in vremuri de revolutie Mihail Kogalniceanu, la Slatina si-a imaginat Costache Negruzzi shakespeareana scena a uciderii boierilor din capodopera sa “Alexandru Lapusneanu”. E suficient sa amintim de lupta de la Baia, din timpul lui Stefan cel Mare, sau de Malini 1944, de luptele impotriva fascismului.
    Aproape nu exista localitate in care sa nu se fi nascut, sa nu fi vietuit o personalitate a culturii romanesti. La Preutesti este leaganul lui Nicolae Beldiceanu, la Spataresti cel a lui Matei Millo, la Rotopanesti a lui Neculai Istrati, la Malini si Poiana Marului si Valeni a lui Nicolae Labis.
    Locurile si oamenii au fermecat sufletele celor care au tinut un condei in mana. Mihail Sadoveanu a purtat-o pe Vitoria Lipan pe la Crucea Talienilor, pe Stanisoara, pe la Poiana Marului, in satul Doi Meri, cum il numeste in “Baltagul” pentru ca stia bine locurile, pe care nu se mai satura cutreierandu-le si pentru ca acestea I s-au parut a intruchipa cel mai adevarat spirit baladesc mioritic.
    Pe la Bradatel a trecut deseori Nicu Gane, emotiile incercate trecand nestirbite in paginile cartilor sale.
    Oameni si locuri, cum ar scrie Mihail Sadoveanu. O ingemanare, o legatura puternica si vesnica intre faptura umana si pamantul strabun, ca muntii, ca apele, ca soarele si ca viata nesfarsita.

Pagina WEB a municipiului Falticeni este la adresa : https://www.rhp.ro/falticeni/



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3198
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site