INCADRARE IN REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII

Complexul face parte din domeniul public de interes national fiind cuprins in patrimoniul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii si aflandu-se in administrarea acesteia. Rezervatia Biosferei Delta Dunarii din Romania (RBDD) este situata in partea de est a Europei si se intinde la intersectia paralelei de 45s latitudine N cu paralela de 29s longitudine E.

Geografia Deltei Dunarii asa cum a fost inregistrata de-a lungul timpului, prezinta deosebiri substantiale daca ar fi comparata cu hartile din zilele noastre.

Aceste deosebiri rezulta probabil pe de o parte din exactitatea vechilor harti cartografice dar si datorita schimbarilor rezultate in urma proceselor geomorfologice ale evolutiei si dezvoltarii acestei unitati fiziogeografice foarte dinamice.

Principalele diviziuni geografice ale RBDD sunt dupa cum urmeaza:

-Delta Dunarii;

-Complexul lagunar Razim - Sinoe;

-Litoralul Marii Negre pana la izobata de 20 m;

-Sectorul Dunarii Maritime intre Cotul Pisicii (Mm 74) si Tulcea;

-Saraturile - Murighiol;

-zona inundabila Tulcea-Isaccea.

Aria totala a RBDD este de aproape 580.000 ha din care mai mult de jumatate (338.100) apartine a ceea ce este numita in mod obisnuit "Delta Dunarii" in timp ce aria ramasa este impartita intre zona inundabila din susul Dunarii (sectorul Tulcea-Isaccea 9.100 ha), compexul lagunar Razim-Sinoe (101.500 ha), fasia invecinata de la Marea Neagra (130.000 ha) pana la izobata de 20 m, si Dunarea maritima intre Cotul Pisicii si Isaccea (1.300 ha).

Scurt istoric

Primul care a remarcat aspectul deltaic al acestor sisteme a fost, probabil, Herodot studiind delta Nilului in urma cu aproape 2500 ani. "Istoriile" sale au furnizat prima informatie despre Dunare (Istros) si delta sa. Inca din cele mai vechi timpuri regiunea a constituit obiect de interes pentru locuitorii Europei.

O suprafata de 580.000 ha , incluzand toate zonele prezente azi in cadrul ei a fost declarata rezervatie a biosferei prin Decretul National nr. 983 din 27 august 1990.

In decembrie 1993, Parlamentul a aprobat Legea nr.82, stabilind Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. Aceasta lege a stabilit obiectivele si atributiile ARBDD, institutie subordonata Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului.

Urmand Legea nr. 82/1993, Hotararea de Guvern nr. 248 din 1994 a aprobat Statutul RBDD, zonele strict protejate si membrii Consiliului Stiintific al RBDD.

Legea nr. 69/1996 a impartit patrimoniul RBDD intre interesul local si cel national.

Conform Legii, 80.000 ha reprezentand ferme piscicole (39.000 ha) si poldere pentru practicarea agriculturii au fost declarate zone de interes local si au fost transferate spre a fi administrate de catre Consiliul Judetean.

Prin faptul ca regiunea in studiu este diviziune a Rezervatiei Delta Dunarii, aceasta se supune regulamentelor emise de Administratia Biosferei Delta Dunarii.

Regiunea nu a fost amenajata ca celelalte portiuni de lunca a Dunarii, pentru ca cel putin teoretic este considerata parte din delta si nu din lunca.

INCADRARE IN LUNCA INUNDABILA A DUNARII, PE SECTORUL ROMANESC.

Suprafata ocupata de lunca Dunarii a fost aproximativ de 460.000 ha (Grigore Antipa, 1910). Treptat insa aceasta zona inundabila s-a redus la circa 50% din suprafata initiala, ca urmare a indiguirilor executate.

De fapt, complexul constituie ultima lunca inundabila a Dunarii inaintea intrarii acesteia in Delta.

Sistemul fluvial al Dunarii inferioare este dezvoltat si extins de-a lungul ambelor parti ale apei pe o lungime de 1080 km, cuprinzand 9 unitati hidrogeomorfologice cu respectivele lor ecositeme care de care mai complexe:

-lacul Portile de Fier dezvoltat si extins intre km 1080 si orasul Calafat;

-lunca inundabila superioara intre Calafat si Calarasi (365 km), cu o suprafata de 2220 km;

-sectorul cuprins intre Calarasi (365 km) si Braila (170 km), dezvoltat intre Campia Romana si Podisul Dobrogei, cu o suprafata de 2413 km, cuprinde: Insula Mare si Mica a Brailei (876 km), Bratul Borcea (801 km) si lunca inundabila laterala (736 km) - in mare parte indiguita astazi;

-lunca inundabila inferioara, unde raul se intinde intre Braila (170 km) si Ceatal Ismail (78 km), impreuna cu suprafetele inundabile totalizand 701 km;

-inima Deltei Dunarii, distribuita intre bratul Chilia la nord, respectiv bratul Sf. Gheorghe la sud, cu o suprafata de 2570 km;

-regiunea inundabila Dranov, acoperind peste 876 km;

-Complexul lagunar Razim-Sinoe;

-Coasta Marii Negre, dezvoltata mai sus de izolinia de 20 m adancime.

Despre o adevarata lunca a Dunarii se poate vorbi abia dupa iesirea fluviului din defileul Portile de Fier. Pana aici lunca este foarte ingusta, limitandu-se doar la cateva mici portiuni izolate. Spre aval de Drobeta Turnu- Severin, lunca se largeste treptat, ajungand in aval de Ciuperceni sa aiba 4 km latime. De la Bistretu la gura Jiului atinge o latime de peste 10 km, ingloband in cuprinsul ei baltile Bistretu, Carna-Macesu si Nedeia, toate la un loc fiind cuprinse sub numele de balta Nedeia, care se alimenteaza din garla Nedeia.

La est de Jiu, la Bechet, lunca se ingusteaza putin, dar se largeste imediat in asa masura, incat pana la Corabia atinge latimi de 9 km, ingloband lacurile Orlea si Potelu, alimentate prin garla Potoleanca (aproape potmolita) si garla Orlea (sau Garla Mare).

De la Corabia la gura Oltului, Lunca Dunarii este slab dezvoltata , o oarecare extindere avand doar la Garcov si la Izlaz.

Incepand de la Turnu Magurele si pana la Calarasi, se largeste progresiv. In acest sector se diferentiaza mai multe subunitati:

Intre Turnu Magurele si Zimnicea atinge o latime de 10 km (la varsarea Calmatuiului) si inglobeaza ezerul Suhaia, alimentat prin garla Baltii sau garla Suhaia.

De la Zimnicea la Giurgiu, pe o lungime de 59 km, lunca are o latime medie de 4 km (latimea maxima fiind de 5 km, iar minima de 2 km in apropiere de Giurgiu). Pana la Giurgiu inglobeaza o serie intreaga de lacuri mai mari sau mai mici, iar la Giurgiu inglobeaza balta Maharu, alimentata din aval prin garla Cama.

De la Giurgiu la Oltenita (pe distanta de 60 km), lunca se largeste foarte mult, atingand in unele locuri 11 km, si inglobeaza in cuprinsul ei o serie intreaga de lacuri si balti, dintre care cel mai important este lacul Greaca, alimentat din amonte prin garla Comasca, iar din aval prin garla Argeselul.

De la Oltenita la Calarasi (total 60 km) se largeste mereu, atinge o latime maxima de 13 km in apropiere de Calarasi, patrunzand la un moment dat pe Valea Mostistei, ingloband si ezerul cu acelasi nume. Cele mai importante din acest sector sunt ezerele Boian si Calarasi.

De la Calarasi la Piua Pietrei, Dunarea se separa in doua brate: Dunarea principala pe sub Podisul Dobrogei de Sud si bratul Borcea la contactul cu Campia Romana, prinzand intre ele Balta Ialomitei.

In stanga bratului Borcea, zona inundabila este relativ ingusta, avand portiuni mai dezvoltate doar la Piua Pietrei si intre Burdusanii Mari si Stelnica.

In dreapta Dunarii, zona inundabila cuprinde numai balti, ca Oltina, Marleanu, Cochirleni, Seimeni etc.

La Piua Pietrei cele doua brate se unesc pentru circa 2 km, dupa care apele se despart din nou in doua brate: "Bratul Macinului" si "Dunarea Vapoarelor". Intre cele doua brate se desfasoara Balta Brailei, care ajunge la latimi de 22 km. Atat in Balta Ialomitei, cat si in Balta Brailei, exista numeroase lacuri.

In stanga Dunarii, zona inundabila se intinde pe o latime mica sectoarele din lunca Siretului (Zagna-Vadeni) si lunca Prutului cu lacul Brates.

In dreapta Dunarii, de la gura Ialomitei, albia majora inglobeaza lacul Rotundu, Balta Macinului si Balta de la Iglita etc. In cotul Dunarii, incepand de la Macin pana la Isaccea, zona inundabila inglobeaza balta Crapina, ghiolul Piatra Calcala si ghiolul Jijila etc.

Suprafata totala a luncii Dunarii pe teritoriul Romaniei, exclusiv delta este de 540.000 ha.

De la Ceatalul Chiliei pana varsare in Marea Neagra, incepe Delta Dunarii.