Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


Unde seismice si Cutremurul de Pamint

Geologie



+ Font mai mare | - Font mai mic



Unde seismice



Cutremurul de Pamint este unul din cele mai inspamantatoare si distrugatoare fenomene ale naturii de pe Terra. Potentialul enorm de distrugere se datoreaza energiei cutremurului, care la un seism deosebit de puternic este de zece-douazeci de mii de ori mai mare decat energia primei bombe atomice aruncate peste Hiroshima.

  • Originea cutremurelor:

Distributia geografica neuniforma a seismelor pe suprafata Terrei isi gaseste explicatia in teoria placilor tectonice. Conform acesteia, invelisul extern rigid al Pamantului este format din cincisprezece placi tectonice mobile, de 60-100 km grosime, pe unele dintre care se afla si continentele. Aceste placi litosferice "plutesc" pe astenosfera, stratul de suprafata semitopit al mantalei Pamantului, si sub actiunea curentilor de convectie din manta se deplaseaza extrem de lent, cu o viteza de pana la 12 cm pe an. Unele placi se imping reciproc, iar in anumite locuri o placa aluneca si coboara sub o alta placa, penetrand la adancimi cu temperaturi si presiuni inalte unde se topeste consumandu-se. Altele se indeparteaza una de alta, spatiul dintre ele fiind completat cu magma solidificata, care ulterior formeaza crusta noua. Unele blocuri imense de crusta terestra aluneca unul fata de altul.

La marginile dintre placi miscarea este franata de forta de frecare dintre ele, astfel ca in aceste locuri se acumuleaza tensiuni enorme. Atunci cand rocile care intra in contact se rup sau aluneca brusc, se produce o degajare sub forma de unde seismice a energiei acumulate, adica se produce cutremurul propriu-zis. Intensitatea acestuia depinde de suprafata de rupere, de adancimea la care se produce si de natura rocilor.

  • Undele seismice

Energia eliberata brusc de un cutremur se raspandeste in toate directiile, formand undele seismice.

Pe masura indepartarii de locul perturbatiei initiale, energia se repartizeaza pe tot mai multe particule − efectele seismului sunt tot mai mici la distante mai mari. Undele seismice sunt un 'amestec' de unde longitudinale si transversale.

  • Producerea undelor seismice

Cand are loc o fisura sau deplasare brusca in scoarta pamantului, energia radiaza in exterior sub forma unor unde seismice, la fel cum energia formata prin miscarea unei suprafete de apa radiaza sub forma unui val. In fiecare cutremur, exista mai multe tipuri de unde seismice.

Undele interioare se deplaseaza in partea interioara a pamantului, iar undele superficiale se deplaseaza la suprafata acestuia. Undele superficiale - uneori denumite unde lungi sau mai simplu, unde L - sunt responsabile pentru cele mai multe pagube asociate cutremurelor, deoarece cauzeaza cele mai intense vibratii. Undele superficiale se propaga din undele interioare care ajung la suprafata

Se face distinctia intre doua tipuri principale de unde interioare:

1. Unde primare (longitudinale), denumite si unde P sau unde de comprimare, se propaga cu o viteza de aproximativ 1 pana la 5 mile pe secunda (1.6 pana la 8 kilometri/secunda), depinzand de materialul prin care se deplaseaza. Aceasta viteza este mai mare decat cea a altor unde, astfel incat undele P ajung inaintea celorlalte la o anumita suprafata. Ele se pot deplasa prin substante solide, lichide si gazoase, si astfel vor patrunde prin scoarta pamantului. Atunci cand se deplaseaza prin roca, undele pun in miscare particule minuscule de roca, inainte si inapoi, indepartandu-le si apropiindu-le, pe directia pe care circula unda. Aceste unde ajung de obicei la suprafata sub forma unei bufnituri bruste.

2. Unde secundare (transversale) denumite si unde S sau unde de taiere, ajung la suprafata putin in urma undelor P. In timp ce aceste unde sunt in miscare, ele deplaseaza in afara particule de roca, impingandu-le perpendicular cu calea undelor. Astfel rezulta prima perioada de ondulare asociata cutremurelor. Spre deosebire de undele P, undele S nu se deplaseaza direct prin pamant. Ele circula doar prin materiale solide, astfel incat sunt oprite de stratul lichid din interiorul pamantului.

Ambele feluri de unde interioare se deplaseaza de-a lungul Globului Pamantesc, si pot fi detectate pe partea opusa punctului din care a plecat cutremurul. In mod constant se produc unde seismice foarte slabe care se deplaseaza de-a lungul planetei.

Undele superficiale sunt asemanatoare valurilor aparute intr-o suprafata de apa - ele misca suprafata pamantului in sus si in jos. Acest fapt cauzeaza de obicei cele mai mari pagube deoarece miscarea undei zguduie temeliile edificiilor create de om. Undele L sunt cele mai lente dintre toate, astfel ca cea mai intensa zguduire se produce la sfarsitul cutremurului.

  • Analiza originii cutremurului

In timp ce viteza exacta a undelor P si S variaza in functie de compozitia materialului prin care se deplaseaza, raportul dintre vitezele celor doua unde va ramane relativ constant in orice cutremur. Undele P se deplaseaza in general de 1,7 ori mai rapid decat undele S.

Folosind acest raport, seismologii pot calcula distanta dintre orice punct de pe suprafata pamantului si epicentrul cutremurului, mai exact punctul unde vibratiile isi au originea. Seismologii reusesc acest lucru prin intermediul seismografului - un aparat care inregistreaza undele. Pentru a afla distanta dintre seismograf si epicentru, seismologii trebuie sa cunoasca de asemenea si momentul in care au ajuns vibratiile. Pe baza acestor informatii, ei pur si simplu noteaza cat timp a trecut intre aparitia celor doua unde iar dupa aceea verifica un tabel care le arata distanta pe care undele au parcurs-o, bazandu-se pe intarzierea undelor.

Adunandu-se aceste informatii din trei sau mai multe puncte, se poate localiza epicentrul, prin procesul numit trilateratie. Acest proces consta in desenarea unei sfere imaginare in jurul locatiei fiecarui seismograf, cu punctul de masurare drept centru si raza egala cu distanta masurata (notata cu X) de la acel punct pana la epicentru. Aria cercului reprezinta toate punctele aflate la X mile departare de seismograf. Atunci epicentrul trebuie sa se afle undeva pe aceasta sfera. Daca sunt desenate doua sfere, pe baza informatiilor provenind de la doua seismografe diferite, se va obtine un cerc bidimensional in punctul de concurenta al sferelor. Deoarece epicentrul trebuie sa se gaseasca in aria ambelor sfere, toate punctele epicentrale posibile sunt localizate pe cercul format prin intersectarea acestor doua sfere. O a treia sfera va intersecta doar de doua ori acest cerc, stabilind drept posibile doar doua puncte de epicentru. Si deoarece centrul fiecarei sfere se afla pe suprafata pamantului, iar unul dintre aceste puncte posibile se va gasi in a

er, ramane o singura locatie logica pentru epicentru.

Energia eliberata in focarul unui cutremur se propaga in toate directiile prin unde seismice de volum si de suprafata. Din undele seismice de volum fac parte undele longitudinale P si transversale S. Cele mai rapide sunt undele P care strabat zonele lichide si solide din interiorul Pamantului. Miscarea particulelor se produce in acelasi mod ca si in undele sonore, adica prin comprimari si dilatari succesive ale mediului pe directia propagarii undei. In rocile tari se propaga undele S, in care particulele mediului se deplaseaza perpendicular pe directia de propagare a undei. Viteza undelor P este de 1,73 ori mai mare decat a undelor S, ambele fiind dependente de densitatea rocilor prin care se propaga.

Pe suprafata libera a Pamantului se propaga undele Love si Reyleigh, care se formeaza prin reflexia repetata a undelor de volum in straturile geologice superficiale. Undele de suprafata au viteza mai mica si la un cutremur puternic fac de cateva ori inconjurul Pamantului. Acest fapt permite statiilor seismice sa inregistreze cutremure care se produc chiar si pe partea opusa a Globului. Diferenta dintre momentele de sosire la o statie seismica a undelor S si P serveste la determinarea distantei epicentrale. Desi undele seismice provoaca numeroase distrugeri si pierderi de vieti omenesti, anume ele au oferit informatii pretioase despre structura interna a Pamantului.

  • Intensitatea cutremurelor

Intensitatea cutremurelor este reprezentata in diferite scale. Cele mai des utilizate sunt:

-scala Richter, care exprima logaritmic energia eliberata la o anumita distanta epicentrala, este o scala logaritmica ce se exprima in numere zecimale cuprinse intre 1-9

-scala Mercalli modificata, care descrie intensitatea cutremurului prin observarea efectelor sale in epicentru.

  • Instrumentarea seismica

Pentru inregistrarea cutremurelor s-au construit seismografe speciale, care inregistreaza direct acceleratia, viteza sau deplasarea terenului pe trei directii: Nord-Sud, Est-Vest si pe verticala. Seismografele moderne genereaza semnale electrice, care se amplifica de mii sau chiar milioane de ori si se inregistreaza pe hartie sensibila, banda magnetica sau suport digital. In urma prelucrarii acestor inregistrari care se numesc seismograme, se determina parametrii cutremurelor: timpul producerii, momentele de sosire a undelor, coordonatele geografice ale epicentrului, adancimea focarului, magnitudinea etc.

Monitorizarea seismica globala este realizata de o retea de statii seismice, in care intra si retelele nationale ale multor tari. Informatia despre producerea unui cutremur este transmisa la centrele mondiale: Centrul Euromediteranean, Franta; Centrul International Seismic din Newbury, Anglia; Centrul Informational al CSI din Obninsk, Rusia.

Pentru fiecare zona seismica sunt alcatuite cataloage ce cuprind informatii despre cutremurele produse, inclusiv cele care au avut loc cu mult inainte de existenta instrumentelor de inregistrare. Cel mai vechi catalog este cel chinezesc (3000 ani) si japonez (1600 ani). Cataloagele cutremurelor pentru zona noastra au fost elaborate de seismologii romani C. Radu, L. Constantinescu si V. Marza si contin date incepand cu anul 984.

Aceste cataloage sunt utilizate in studiul relatiilor dintre seismicitate si geologia planetei, la alcatuirea hartilor seismice, la evaluarea hazardului seismic pe teritoriul unor tari, la evaluarea riscului seismic al constructiilor etc.

  • Magnitudinea si intensitatea

Puterea unui cutremur este caracterizata prin magnitudinea sau intensitatea acestuia exprimata in grade. Deoarece puterea cutremurului variaza intr-un interval foarte larg, Charles Richter a introdus, in 1931, scara logaritmica a magnitudinilor care-i poarta numele si care e bazata pe masurarea amplitudinii maxime a undelor seismice inregistrate. Cresterea magnitudinii cu o unitate corespunde cresterii amplitudinii undei de 10 ori. Din punct de vedere matematic, scara magnitudinilor nu are o limita superioara, insa practic limita ei superioara e determinata de rezistenta rocilor. Cele mai puternice cutremure care s-au produs in epoca masurarilor instrumentale sint cele de pe continentul american: cutremurul din Chile, 1960 (magnitudinea 9,5) si din Alasca, 1964 (M = 9,2).

Majorarea magnitudinii cu o unitate corespunde cresterii de 31 ori a energiei seismice. Astfel, energia cutremurului din Vrancea din 10 noiembrie 1940 (M = 7,4) a fost de aproape 1000 ori mai mare decat energia seismului produs la 28 aprilie 1999 (M = 5,4), cel mai important din ultimii ani si care s-a resimtit destul de bine si in Republica Moldova.

Energia seismica ce se degaja in focarul cutremurului difera de energia seismului de la suprafata Pamantului. Spre deosebire de magnitudine, intensitatea seismului, exprimata si ea in grade, are la baza gradul de actiune a oscilatiilor subterane asupra diferitelor constructii si obiecte, asupra oamenilor. De fapt, pentru oameni pericolul il reprezinta nu insesi oscilatiile seismice, ci urmarile acestora: avarierea cladirilor, gazoductelor si liniilor electrice, deformarea suprafetei terestre, alunecarile de teren etc.

  • Seismicitatea in Romania

Romania este o tara seismica, anual producandu-se cca. 500 de cutremure, dintre care in ultimele doua secole 50 au avut magnitudinea de peste 5 grade pe scara Richter. Teritoriul Romaniei este afectat in proportie de peste 50% de seisme puternice sau moderate. In raport cu Japonia insa, cantitatea de energie seismica eliberata anual este de 400 de ori mai mica. Studiul seismicitatii a dus la conturarea mai multor regiuni epicentrale: vranceana, fagaraseana, banateana etc. Dintre acestea, cutremurele vrancene sunt singurele de tip intermediar (cu adancimi situate sub 170 km). Ele elibereaza periodic cea mai mare cantitate de energie, provoaca cele mai mari distrugeri si se resimt pe areale ce se extind pana la Moscova si Marea Egee.

Harta seismica a Romaniei

Vrancea este punctul seismic principal al Romaniei, dar si al Europei. Insa cutremurele vrancene nu sunt singurele care 'zgaltaie' Romania. Mai sunt si cutremurele de suprafata, cele produse la o adancime cuprinsa intre 5 si 40 de kilometri.

Intre 60 si 200 de kilometri adancime este zona cutremurelor puternice. Ele se produc la intersectia celor trei placi tectonice continentale. Sunt cutremure subcrustale, au energie mare si foarte mare si sunt resimtite pe arii intinse. Sunt produse de asa-numitele 'forfecari determinate de compresiune'. Adica placile continentale se imping intre ele si una cedeaza, 'se rupe', la o anumita adancime. Miscarea nu este una 'locala'. Ea este determinata de presiunile exercitate de miscarile marilor placi terestre si de influentele pe care acestea le au asupra micro-placilor sau subplacilor din Romania.

Seismele de suprafata

Romania este insa incercata si de alte cutremure. Cum sunt cele produse la o adancime cuprinsa intre 5 si 40 de kilometri. Aceste seisme 'intracrustale' au loc in zonele unor rupturi de falie, precum cele din Muntii Fagaras, din zona Timisoara, in sistemul de falii din Carei - Oradea, in falia Sf. Gheorghe de pe marginea Dobrogei de Nord sau in Maramures, spre Vest de-a lungul Tisei. Cutremurele de suprafata sunt de joasa energie si intensitate (magnitudinea lor nu depaseste 6,5-6,7).

Intre 40 si 60 de kilometri adancime nu se intampla nimic. Nici o activitate seismica nu tulbura pamantul.

Stam pe trei placi

Romania sta pe trei placi tectonice continentale, al caror punct de intalnire este zona Vrancea: placa Est-Europeana (practic, coltul de Sud-Vest a marii placi Est-Europene - in zona de Nord-Est a Romaniei, cu granita sub Carpatii Orientali), subplaca Intra-Alpina (cea care ocupa Transilvania si este parte componenta a placii Vest-Europene) si subplaca Moesica, cea din sudul Romaniei, care reprezinta zona frontala a microplacii Marii Negre. Fiecare dintre aceste placi tectonice continentale este direct influentata de miscarile sau presiunile la care este supusa 'placa-mama', cea din care face parte.

Nepregatiti

10 noiembrie 1940, ora 3.39. Cutremurul, cu o magnitudine de 7,4 pe scara Richter si o intensitate de IX pe Mercalli a fost precedat de un altul, in 22 octombrie , cu o magnitudine de 6,2, la ora 8:27. A fost primul mare cutremur de pamant din perioada Romaniei contemporane, care ar fi oferit ocazia strangerii unor date de baza in privinta comportarii constructiilor la cutremure de acest fel.

Din pacate, 'ne-a prins nepregatiti' si nu a fost inregistrat - in sensul obtinerii unei accelerograme. Seismul a avut loc la o adancime de 133 de kilometri si efectele lui au fost resimtite in partile centrale si de sud ale Moldovei, dar si in Muntenia.

Seismul din '77-cel mai distructiv

4 martie 1977, ora 21,22. Cu o magnitudine de 7,2 si o intensitate resimtita la Bucuresti de IX, cutremurul din '77 este considerat - din cauza efectelor sale - cel mai distructiv soc seismic din Romania contemporana. Ruperea s-a produs la o adancime de 93 kilometri, dar a fost un cutremur multisoc, antrenand mai multe focare. Orientarea efectelor a fost catre Sud-Vest, zona care a facilitat si intensificarea lor. Desi cutremurul din 1940 a fost mai puternic, efectele celui din 1977 au fost mult mai mari. La nivelul integii tari, s-au prabusit ori au fost avariate 33.000 de locuinte. Si-au pierdut viata 1.571 de oameni, iar 11.300 au fost raniti. S-a impus si s-a trecut la o noua proiectare antiseismica.

Cutremure    de "cercetare"

Cutremurul din 30 august 1986, cu o magnitudine de 7,0 si intensitate VIII a fost - dupa aprecierile dr. Marmureanu, directorul Institutului Roman de Fizica a Pamantului - cumva similar celui din 1940. Mai ales ca a avut loc la aceeasi adancime: 133 kilometri. Au urmat apoi doua alte cutremure destul de mari, pe 30 mai 1990, cu magnitudinea 6,7 la 90 kilometri adancime si pe 31 mai 1990, cu magnitudinea 6,2 la 79 kilometri adancime. Nu au existat victime ori pagube materiale. In schimb, aceste seisme au oferit informatii esentiale - datorita numarului mare de accelerograme obtinute - pentru realizarea unor harti reprezentand distributia acceleratiilor in teritoriul extracarpatic.

Carltonul, eroare de proiectare

Cea mai cunoscuta cladire prabusita la cutremurul din 1940, blocul Carlton din Bucuresti, era o constructie cu structura de beton armat, cu doua subsoluri, sala de cinema si 12 etaje. Blocul s-a prabusit de la primele vibratii, ingropand sub daramaturi aproape toti locatarii. A urmat un proces din care a rezultat ca a fost vorba de o eroare de proiectare. Cifra exacta a victimelor n-a fost cunoscuta, pentru ca in perioada razboiului informatiile erau cenzurate. S-a apreciat ca au fost in jur de 1.000 de morti si 4.000 de raniti, majoritatea in Moldova.

Cum s-a format Lacul Rosu

23 ianuarie 1838, ora 18,45. 6,9 magnitudine, VIII intensitate. Acest cutremur a provocat modificari importante in relieful extracarpatic. Ca urmare a prabusirii unui munte, s-a format Lacul Rosu.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5737
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved