Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


STRATEGII SI POLITICI REGIONALE DE DEZVOLTARE DURABILA A SPATIULUI DUNAREAN

Hidrologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
VAILE RAURILOR
BAZINUL HIDROGRAFIC
Inundatiile
APELE SUBTERANE
PROCESE DE OXIDARE AVANSATA IN TRATAREA SI EPURAREA APELOR
Proiectarea sistemului deschis de tratare a apei
ECOLOGIA FORMATIUNILOR VEGETALE. FAUNA. SPECIILE ADVENTIVE SI REZERVATIILE DIN BAZINUL CRISULUI ALB
CLIMA - FACTOR ECOLOGIC IMPORTANT PENTRU RESURSELE DE APA
Determinarea nitritilor (NO2) din apa
VALORIFICAREA SI POLUAREA APELOR SUBTERANE


STRATEGII SI POLITICI REGIONALE DE DEZVOLTARE DURABILA A SPATIULUI DUNAREAN

1 Dezvoltarea durabila – viziune globala

1.1 Indicatorii dezvoltarii durabile in dimensiunea sociala




2 Strategia dezvoltarii economice

2.1 Contextul geostrategic al Romaniei catara pivot pe traseul fluxurilor economice Europa - Caucaz - Asia Centrala

2.2 Zonele libere in Romania

2.2.1 Zona libera Constanta-Sud

2.2.2 Zona libera Braila

2.2.3 Zona libera Giurgiu

2.2.4 Zona libera Sulina

2.2.5 Zona libera Galati

2.3 Zone libere situate in apropierea Romaniei

1 Dezvoltarea durabila – viziune globala

Noua abordare sistemica a conceptului de dezvoltare include componente interdependente de ordin economic si social, dar si psihosocial, juridic, administrativ etc. Conexiunile dintre principalii indicatori ai dezvoltarii economico-sociale, si anume cresterea populatiei, resursele de materii prime, cresterea economica, consumul populatiei, protectia sociala si mediul natural[1] sunt corelate cu natura drepturilor de proprietate asupra pamantului, influentele sociale si stratificarea societatii, organizarea si motivatia birocratiilor guvernamentale, sistemul administratiei publice, natura atitudinilor populare cu privire la munca, timp liber si autoperfectionare, inclusiv atitudinile elitelor economice si politice .

Dezvoltarea este un proces multidimensional implicand schimbari majore in structurile sociale, in atitudinile populare si in institutiile nationale, urmarindu-se accelerarea cresterii economice, reducerea inegalitatii si eradicarea saraciei (Jula si colaboratorii, 1999). Astfel, valorile pe baza carora se realizeaza dezvoltarea sunt[3]:

sustenanta – abilitatea dezvoltarii economice de a asigura acoperirea nevoilor de baza pentru marea majoritate a populatiei unei tari;

autorespectul – implica autoconsiderarea de catre individ a propriei personalitati;

libertatea – marcheaza avantajul cresterii economice ca fiind acela al cresterii posibilitatilor oamenilor de a alege (Jula si colaboratorii, 1999).

Orice strategie de dezvoltare economica isi propune trei obiective majore[4]:

cresterea posibilitatilor de realizare si distribuire pe scara larga a bunurilor necesare unei subzistente decente;

cresterea nivelului de trai, incluzand suplimentar venituri ridicate, mai multe locuri de munca, o mai buna educatie, o mai mare atentie acordata valorilor culturale si umaniste, respectiv generarea unui mai mare autorespect national si individual;

cresterea nivelurilor oportunitatilor economice si sociale care sunt disponibile la nivel micro/macrosocial.

Dezvoltarea durabila restructureaza ierarhia valorica a parametrilor functionali in ceea ce priveste metoda de abordare a problemelor dezvoltarii. “Modificarea de accent” pe care o propune conceptul dezvoltarii durabile releva mediul ca valoare, respectiv ca rezultanta a altor trei valori: estetica, ecologia si economia (evaluare calitativa). Elementele precum refacerea mediului natural si utilizarea judicioasa a resurselor naturale primesc o anumita prioritate in conceptia politica generala de amenajare a spatiului.

Specialistii plaseaza conceptul de dezvoltare durabila printre cele cinci mari principii ale eticii stiintifice, alaturi de principiul echitatii, principiul precautiei, deontologia activitatilor stiintifice si organizarea dezbaterilor si luarilor de decizii. Adoptarea principiilor dezvoltarii durabile    presupune o reorientare a perspectivei tehnocentrice catre una ecocentrica in toate aspectele de amenajare a teritoriului (C. Popse, S. Vrabete, 1999) . Problemele globale referitoare la echilibrul factorilor de mediu au o importanta majora in studiul conceptului de dezvoltare economico-sociala durabila: astazi, pentru maine, toate problemele legate de resurse (aerul, solul, apa, de poluare si degradare a mediului) sunt analizate interdependent de dezvoltarea economico-sociala si dezvoltarea tehnologica. Si in cazul Canalului Dunare – Marea Neagra se evidentiaza o “autentica problema globala” in care exista aceasta interconexiune a problemelor ecologice, de echilibru al factorilor naturali si economici. Insa, se impune si implicarea unui control politic multinational pentru rezolvarea oportuna si eficienta a acestor probleme complexe privind Dunarea. Securitatea alimentara constituie o alta preocupare importanta la nivel mondial. Analizand evolutia cantitatii de cereale pe perioada de timp indelungata, se observa o tendinta de scadere (masurate in zile de consum, rezervele de cereale au scazut de la 78 de zile in 1993, la numai 62 de zile in 2003). In perspectiva, mentinerea acestei tendinte se pare ca va ridica continuu pretul cerealelor. Promovarea conceptului de dezvoltare economica si sociala durabila/viabila a fost adoptat, la cel mai inalt nivel politic, la Conferinta U.N.C.E.D. (Consiliul Natiunilor Unite pentru Economie si Dezvoltare) de la Rio de Janeiro, in iunie 1992 si Rio+10 Johannesburg 2002, in scopul cooperarii internationale si pentru programele nationale de actiune. La elaborarea noului concept au lucrat si prestigiosi economisti, printre care si Nicolas Georgescu-Röegen. Principiile si obiectivele dezvoltarii durabile, parafate de sefi de stat si guverne din 140 tari, au fost inscrise in Declaratia de la Rio si in Programul de actiune Agenda 21.

Principiul fundamental al dezvoltarii durabile evidentiaza responsabilitatea (non)politica pentru bunastarea mentala, socialasi economica a fiecarui popor. Pentru implementarea acestui principiu apare necesitatea de a se „actiona la unison” in vederea adoptarii diferitelor strategii si obiective.

Astfel, „dezvoltarea durabila reprezinta o alternativa in conditiile cooperarii la nivel global, regional si local, iar asigurarea dezvoltarii durabile constituie o responsabilitate a fiecarui individ”[6]. Chiar actuala reforma economica este conexata, prin actiuni interdependente, la promovarea dezvoltarii economico-sociale durabile: mediul de afaceri, grupurile de interese, comunitatea stiintifica, invatamantul/educatia, mass-media si organizatiile (non)guvernamentale.

Pentru operationalizarea Agendei 21, Adunarea Generala a ONU a hotarat, prin rezolutia nr. 47/1991/1993, infiintarea Comisiei Interguvernamentale pentru Dezvoltare Durabila. Scopul acesteia este monitorizarea rezultatelor obtinute in realizarea Agendei 21, evaluarea acestora, elaborarea de recomandari pentru Adunarea Generala si colaborarea cu alte organisme interguvernamentale ale ONU care se ocupa de mediu si dezvoltare. In cadrul sistemului Natiunilor Unite a fost creat Comitetul Interagentiilor pentru Dezvoltare Durabila, al carui presedinte este insusi secretarul general al ONU, si are ca scop facilitarea implementarii continutului Agendei 21. Din ce in ce mai multe state ale lumii contemporane lucreaza cu acest concept in Comisiile Nationale pentru Dezvoltare Durabila. Aceste comisii si-au stabilit principii si obiective proprii, corelate cu reformele economice, dar si cu potentialul economic si social real. Din anul 1993, dupa Conferinta de la Rio de Janeiro, o serie de guverne si-au constituit organisme nationale pentru aplicarea principiilor dezvoltarii durabile (Comisii, Comitete Nationale etc.). Printre primele se pot enumera: Finlanda (Comisia Nationala Finlandeza pentru Agricultura Durabila), Ungaria, Belgia (Consiliul National Belgian pentru Dezvoltare Durabila, sub presedintia Printului Filip), Spania (Consiliul pentru Mediu), Suedia (Agenda 21 Suedeza), Austria (Planul National de Mediu Austriac) si Polonia (Comisia pentru Dezvoltare Durabila) .

In contextul abordarii globale a dezvoltarii durabile o atentie deosebita o suscita analiza conexiunilor dintre demografie si dezvoltare economica. Astfel, in septembrie 1994 a avut loc la Cairo Conferinta Internationala pentru Populatie si Dezvoltare, in care cele 179 delegatii participante au adoptat planul de actiune „Oamenii lumii' pentru un anumit control al cresterii demografice mondiale (la nivelul anului 2050, populatia Globului se va plasa in jurul cifrei de 9 miliarde de locuitori).

O viziune globala se propune pentru zonele montane, 'plamanii planetei', de dimensiuni mai mari, cuprinzand chiar mai multe tari. Exemplificatoare in acest sens este Conventia Alpilor, incheiata in 1992, intre ministerele mediului din Austria, Franta, Germania, Liechtenstein, Slovenia si Elvetia. Programele adoptate sustin obiective specifice in domeniul turismului, traficului auto, planificarii regionale, protectiei mediului, agriculturii si silviculturii montane. Astfel, dezvoltarea durabila reprezinta abilitatea unei economii nationale de a mentine un echilibru intre conditiile sociale, economice, tehnice si de mediu in procesul de dezvoltare, cu alte cuvinte, capacitatea unei economii nationale de a sustine o politica de dezvoltare durabila in care consumul si productia sa se realizeze conservand calitatile si resursele mediului.

Integrarea Romaniei in structurile europene si euro-atlantice presupune acceptarea doctrinei dezvoltarii durabile nu atat ca pe o optiune benevola, posibila printre multe altele, ci ca singura cale responsabila de proiectarea dezvoltarii pe termen mediu si lung, in concordanta cu interesul national si cu cerintele colaborarii internationale.

In 1997, Romania, in urma demersurilor facute de Ministerul Afacerilor Externe, a primit finantare prin Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) pentru proiectul de infiintare (sub egida Academiei Romane si a Fundatiei Universitatii Marii Negre) a Centrului National pentru Dezvoltare Durabila care a avut ca prima misiune elaborarea Agendei 21 pentru Romania.

Problema cheie a dezvoltarii durabile nu numai pentru Romania o constituie - ca singura alternativa de asigurare a calitatii vietii -reconcilierea intre doua aspiratii umane care sustin concomitent necesitatea continuarii dezvoltarii economice si sociale, dar si conservarea capitalului natural, constituit din resurse (ne)regenerabile.

In acest sens, pentru perioada cu orizontul 2020, Romania isi propune urmatoarele[8]:

obiectiv fundamental

cresterea bunastarii si prosperitatii individuale si a ansamblului social la nivel national, urmarind o dezvoltare economica in limitele de suport ale Capitalului Natural, intr-­un mod care sa garanteze si calitatea vietii generatiilor viitoare.

obiective principale

asigurarea starii de sanatate a populatiei; asigurarea complementaritatii si corelarii intre toate sectoarele economice si sociale, in scopul dezvoltarii umane durabile;

stabilirea sectoarelor si directiilor cu potential competitiv ca prioritati ale dezvoltarii durabile, in contextul tendintelor majore pe plan mondial si in conformitate cu obligatiile internationale asumate de Romania;

redimensionarea si remodelarea structurii economico-sociale si transformarea ei intr-un sistem durabil; asigurarea unei cresteri continue si stabile a nivelului de trai si in concordanta cu criteriile de integrare in UE;

stoparea procesului de deteriorare a Capitalului Natural si initierea refacerii acestuia;

dezvoltarea unui sistem legislativ si institutional coerent, compatibil cu cel al tarilor din UE si consolidarea democratiei prin stimularea participarii civice;

formarea resursei umane la nivelul exigentelor stiintifice, tehnologice si informationale, pe plan international, din toate sectoarele economice si sociale;

monitorizarea si evaluarea permanenta a performantelor economice, sociale si de protectie a mediului printr-un sistem de indicatori cantitativi si calitativi determinabili.

Asadar, implementarea conceptului dezvoltarii durabile impune interdisciplinaritate, dialog si relatii permanente atat la nivel national, cat si international. In concluzie, se poate aprecia ca modificarea perspectivei abordarii dezvoltarii economico-sociale, amplificata prin conceptul de dezvoltare durabila, reprezinta, in fapt, „o noua atitudine fata de relatia complexa om - activitati socio-economice - mediu natural, respectiv largirea analizei influentelor reciproce si a lanturilor cauzale, precum si adancirea studiului ariilor de relevanta. Noul concept priveste acest raport in mod bilateral, in contextul unui sistem global, ceea ce inseamna ca atat satisfacerea nevoilor umane, cat si protejarea si conservarea mediului natural (a nevoilor acestuia) sunt privite in mod egal”[9].

1.1 Indicatorii dezvoltarii durabile in dimensiunea sociala

Exista o metodologie consacrata de exprimare a comportamentului unei tari in numere si valori pe baza anlizei indicatorilor dezvoltarii durabile, in dimensiunea sociala. :

speranta de viata la nastere;

probabilitatea de a nu supravietui varstei de 40 ani si 60 ani;

ponderea populatiei urbane in total populatie

populatia tanara, sub 15 ani, si batrana, 65 ani si peste, evidentiata ca procent in totalul populatiei;

modificarea relativa anuala a populatiei;

rata mortalitatii infantile;



rata mortalitatii sub 5 ani;

populatia aflata sub limita saraciei;

rata somajului;

indicele dezvoltarii umane;

2 Strategia dezvoltarii economice

2.1 Contextul geostrategic al Romaniei ca tara pivot pe traseul fluxurilor economice Europa – Caucaz – Asia Centrala

Un aspect important din punct de vedere geostrategic este plasarea geografica a Romaniei. Ea apartine Peninsulei Balcanice, fiind ultimul stat al acestei regiuni (parerile sunt insa impartite, multi autori cu autoritate in domeniu includ Romania in Europa Centrala). Romania se situeaza la marginea Europei Occidentale, fiind ultimul stat spre „continentul slav”, reprezentat de rusi si de ucraineni.   

De fapt, tara noastra se afla la o rascruce intre civilizatii si intre cai comerciale, reprezentand o adevarata placa turnanta a Europei.

Bazinul danubian este o zona principala de contact intre marile puteri. Atat din punct de vedere geostrategic, cat si geopolitic Dunarea este un fluviu important, deoarece traverseaza mai multe tari europene, a caror istorie a fost si va fi mereu dependenta de destinul politico-economic si social al acestuia: Germania, Olanda, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia, Croatia, Bulgaria, Romania, Ucraina si Moldova. Pentru unele dintre ele (Austria, Cehia, Slovacia, Iugoslavia, Ungaria si Moldova), fluviul reprezinta singura modalitate prin care se asigura iesirea la mare. Datorita acestei situatii, gestionarea arterei fluviale a Dunarii are o miza importanta pentru statele Europei Centrale si de Est.

In conditiile crearii noului organism de cooperare economica regionala europeana, in evaluarea posibilitatilor de valorificare economica a potentialului reprezentat de bazinul dunarean trebuie sa se tina seama si de istoria raporturilor politice dintre statele europene pentru a se putea elabora strategii adecvate. Initial, pozitia geopolitica inseamna “pozitia unui stat in raport cu statele inconjuratoare” (Rudolf Kjellen). Insa dinamica lumii contemporane evidentiaza tot mai mult importanta pe care o au economia, informatia si cultura in dezvoltarea proceselor ei. Astazi se face apel din ce in ce mai mult la geoeconomie, geoinformatie sau geocultura. Chiar la cronopolitica, ca o consecinta a faptului ca ceea ce conteaza acum este viteza de reactie la stimularile intempestive. Astfel, nu vom putea analiza variabilele dependente (de exemplu puterea de decizie si sursele ei) estompand ascensiunea acestor noi factori, care au un rol din ce in ce mai mare in relatiile dintre state, la nivel regional sau global.

Romania este situata intr-o zona geopolitica in care se manifesta interesele politice si militare ale mai multor puteri, unele aflate in apropierea ei, iar altele situate la mai mare distanta. Proximitatea cu Rusia, precum si administrarea gurilor Dunarii, “Poarta Europei Centrale”, reprezinta doua componente geopolitice care fac din Romania un factor de interes pentru marile puteri.   

De aceea, “atunci cand in spatiul public romanesc se vorbeste de pozitia geopolitica a Romaniei se face o confuzie intre aceasta, a carei prima trasatura este mobilitatea, si pozitia geografica, al carui caracter fix ii da celui care vorbeste si un sentiment de confort si suficienta”. Se ajunge, spre exemplu, la situatia ca, dupa cum releva V. Pasti, “locul in Europa” sa fie considerat, in dezbaterile publice din mediul intern sau international, un drept natural, mai degraba o problema de prestigiu, iar nu o problema care trebuie gandita in parametrii atingerii unor obiective comerciale, economice, politice sau culturale (“Romania in tranzitie. Caderea in viitor”). Tot ca urmare a acestei confuzii intre pozitia geografica si cea geopolitica, abordarile sunt de cele mai multe ori de factura clasica, fiind luate in calcul datele naturale, fara a fi retinuti noii factori care compun, astazi, ecuatia puterii, cum ar fi vointa politica, strategia coerenta de dezvoltare si puterea economica, trasaturile guvernarii, intensitatea factorilor economici, culturali, demografici, informationali pe care statul reuseste sa ii trimita la granita si, mai departe, in exterior”[11]. Aceasta reconfigurare a cercetarii, conform tuturor factorilor de influenta, a facilitat o abordare sistemica si in ceea ce priveste realizarea unui coridor economic intre tarile Asiei Centrale si ale Europei.

Tarile din zona Asiei Centrale si cele de pe tarmul caucazian al Marii Caspice dispun de mari cantitati de resurse minerale. Valorificarea acestora prezinta insa dificultati legate de lipsa iesirii la mare deschisa, iar stramtorile Bosfor si Dardanele impun restrictii de circulatie. Aceasta situatie a necesitat identificarea unor solutii noi privind culoarele de transport.

S-a creat o competitie privind dirijarea acestor culoare fie prin Rusia spre porturile Marii Negre, fie prin Turcia catre porturile din Mediterana, fie prin Kazahstan catre Iran si China. Pana in prezent s-a optat (strategie pe termen scurt) pentru realizarea proiectelor de transport spre Marea Neagra.

La Conferinta de la Tbilisi, Georgia, din 1997, s-a oficializat conexiunea dintre principalele coridoare paneuropene (oleoconducte, gazoducte, rutiere, feroviare, maritime, fluviale si aeriene) care racordeaza zona bogata in resurse a Marii Caspice la piata Europei Centrale si de Vest, prin porturile Georgiei. Insa, strategia pe termen mediu si lung propune o noua ruta comerciala de transporturi combinate si multimodale, in conditii de eficienta economica, care traverseaza intreaga zona continentala euroasiatica, de la Atlantic la Pacific.

Se preconizeaza realizarea unui coridor de transport prin Marea Neagra catre portul Constanta, utilizarea capacitatilor de prelucrare si de depozitare ale Romaniei si, in continuare, folosirea culoarelor si legaturilor europene de transport. Dezvoltarea economica a Romaniei si consolidarea pozitiei politice atrage implicarea acesteia la dezvoltarea regionala, prin intensificarea relatiilor economice.

Dintre premisele realizarii unui coridor economic intre tarile Asiei Centrale si Europei se pot enumera[12]:

existenta in regiunea Asiei Centrale a unor bogate resurse de materii prime si produse agricole;

capacitatile de absorbtie a titeiului pe piata Europei Centrale;

vointa politica a unor state din zona Asiei Centrale de a crea un nou coridor comercial est-vest, in concurenta cu cele existente la nord (Federatia Rusa) si la sud (Turcia, Iran).

Oportunitatile[13] oferite de Romania privind realizarea unui coridor economic intre tarile Asiei Centrale si Europei sunt:

capacitati de procesare locala: rafinarii (Midia - Navodari, Pitesti, Onesti si Ploiesti), transport prin oleoconducte si combinate petrochimice (Borzesti, Brazi si Pitesti);

facilitati oferite de portul Constanta;

legatura fluviala Constanta-Rotterdam;

zonele libere Constanta-Sud, Sulina, Galati, Braila si Giurgiu;

capacitatile disponibile in santierele navale romanesti pentru asigurarea reparatiei, intretinerii si constructiei de nave de orice capacitate si tip de transport;

conexiuni la retelele de telecomunicatii in zona Marii Negre si a bazinului Dunarii;

legaturi de transport europene;

apartenenta simultana a Romaniei la mai multe organizatii de cooperare internationala;

statutul de viitor membru la Uniunea Europeana.

2.2 Zonele libere in Romania

Zona libera reprezinta un perimetru bine determinat in teritoriul vamal al unui stat, unde nu se aplica restrictiile (ne)tarifare ale regimului vamal obisnuit, ceea ce confera acestor zone un plus de atractivitate comerciala.

O scurta incursiune in istoria zonelor libere[14]consemneaza ca, in antichitate, prima cetate cu regim de port liber cunoscuta in istorie a fost Cartagina. Mai tarziu, la inceputul evului mediu, s-a constituit Uniunea comerciala a oraselor porturi din nordul Germaniei, cunoscuta sub denumirea de Liga Hanseatica, care a atins apogeul in secolul al XV-lea (cu antrepozite comerciale la Londra, in porturile Tarilor de Jos si Novgorod). In secolul al XVII-lea, se infiinteaza regimul comercial porto-franco si in porturile italiene Livorno, Civita Vechia, iar apoi la Genova.

In Romania, introducerea regimului porto-franco, pentru orasul-port Galati, s-a facut in anul 1834, sub domnia lui Mihail Sturdza, in Moldova.

Dupa doi ani, in Muntenia, Alexandru Ghica desemneaza orasul-port Braila tot ca porto-franco. La solicitarea Comisiei Europene a Dunarii, in aprilie 1870, Sulina capata statutul de porto-franco si beneficiaza de acesta pana in anul 191 Regimul de porto-franco al porturilor Galati si Braila a fost suprimat prin Legea Generala a Vamilor din iunie 1874. In februarie 1880 porturile Galati, Braila, Constanta si, pentru o scurta perioada, Tulcea au fost declarate porturi libere. Regimul lor a fost insa modificat in februarie 1883, prin Legea de infiintare a antrepozitelor.

Dupa primul razboi mondial, in anul 1926, au fost puse bazele Legii pentru infiintarea zonelor libere in porturi, iar in anul 1929 a fost votata Legea pentru Zona Libera Sulina, insa pentru numai doi ani. Ideea de instituire a zonelor libere in Romania a fost conservata pana cand, prin Decretul 294/1978, a fost infiintat din nou portul liber Sulina, iar prin decretul 401/1982 a fost aprobat Regulamentul privind exploatarea lui.

Astazi, Zona vamala libera reprezinta o forma completa de regim vamal suspensiv. Adica, zona libera este un perimetru bine delimitat al teritoriului national, in interiorul caruia se desfasoara activitati complexe de prelucrare, depozitare si comercializare, in principiu pe terte piete, stimulate de accesul marfurilor in regimul liberalizat, pe baza unor reglementari stabilite prin legi sau alte acte normative speciale.

Activitatile desfasurate in zonele libere sunt diverse si le delimiteaza pe acestea in: porturi libere/ porto-franco, aeroporturi libere, perimetre libere (zone mai slab dezvoltate in interiorul unei tari), antrepozite vamale libere, zone de tranzit, zone de prelucrare pentru export, zone de promovare a investitiilor, zone vamale libere.

Tara pe teritoriul careia se afla zonele libere beneficiaza de urmatoarele avantaje:

avantaje valutare ce decurg din fabricarea, prelucrarea, conditionarea, testarea, asamblarea, masurarea, sortarea, depozitarea, manipularea, vanzarea-cumpararea de marfuri, in afara teritoriului vamal national; organizarea de operatiuni de bursa si financiar-bancare;

prestatii de transport si expeditii internationale si folosirea predilecta a mijloacelor de transport nationale, ceea ce contribuie la cresterea incasarilor in valuta si permite dezvoltarea parcului autohton de mijloace de transport;

incheierea sau concesionarea de terenuri si cladiri in zona libera si folosirea fortei de munca autohtone din zonele adiacente;

aprovizionarea navelor si mijloacelor de transport, precum si alte servicii specifice;

dezvoltarea economica a regiunii in care este amplasata zona libera;

realizarea unor stocuri de marfa necesare economiei, din care sa se poata aproviziona in mod rational consumatorii interni, fara a fi necesare importuri si stocuri masive.

Avantajele exportatorilor care utilizeaza zona libera sunt:

eliminarea obligatiilor de a consemna la vama contravaloarea taxelor vamale pentru unele materii prime si materiale importate;

posibilitatea de a raspunde prompt la cererile pietelor apropiate si de a le vinde marfurile in momentul oportun;

posibilitatea de a organiza in zona magazine-expozitii permanente, in vederea vanzarii;

posibilitatea depozitarii marfurilor in zona fara limita de timp si fara plata taxelor vamale, pana in momentul realizarii exportului;

scutirea de impozite pe cifra de afaceri pentru marfurile care se vand in zona sau se reexporta;



obtinerea de beneficii din diferenta de taxe pentru marfurile aduse in vrac si reexportate din zona libera, pentru marfa prelucrata din zona libera, pentru marfa prelucrata in zona;

posibilitatea de a aduce subansamble si parti componente din diferite tari, de a le prelucra in zona si de a le reexporta ca produs finit;

dreptul de a contribui la amenajarea si dotarea zonei, urmand ca investitiile sa fie recuperate prin serviciile de administrare a zonei.

Pentru importatorii care aduc marfurile prin zona libera avantajele sunt urmatoarele:

apropierea marfurilor de piata proprie;

posibilitatea de a cumpara diverse marfuri din zona, dupa ce au fost supuse unor prelucrari care le sporesc valoarea si le fac mai adecvate beneficiarilor interni;

posibilitatea de a avea stocuri de marfuri in apropiere, pentru situatiile cand conjunctura pietei internationale este defavorabila, fara a fi obligati sa suporte preturile fixate de subfurnizori sau taxe vamale aferente importurilor de loturi mici.

Un criteriu major care motiveaza decizia unei firme de a investi intr-o zona libera il constituie utilizarea acesteia ca baza de productie, la costuri scazute, in special utilizarea fortei de munca locale, la costul si gradul ei de calificare; din acest punct de vedere situatia din Romania prezinta avantaje, deoarece ea dispune de forta de munca bine calificata si relativ ieftina.

Astfel, se realizeaza un transfer de tehnologie in favoarea zonei libere. Aceasta, la randul sau, prin potentialul economic si tehnologic acumulat poate antrena intr-o competitie economia tarii gazda, pentru o integrare cat mai profitabila, de obicei sub forma de joint-venture intre firmele straine si cele locale.

In Romania exista sase zone libere: Constanta Sud, Sulina, Galati, Braila, Giurgiu si Basarabi (ultima luand fiinta in ianuarie 1998, ca filiala a Zonei libere Constanta Sud). Pe termen lung, se preconizeaza infiintarea altor zone libere.

2.2.1 Zona libera Constanta Sud

Zona libera Constanta Sud a fost infiintata prin Decretul 284/1985 si confirmata prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 277/ 1991. Este situata in partea de sud a incintei noului Port Constanta, pe platforma adiacenta digului de sud. Ea dezvolta, si prin pozitionarea si dimensiunile sale, un trafic intens si o mare diversitate de activitati economice, industriale si comerciale.

Datorita facilitatilor oferite de conexiunile sale navigabile, bazinul portuar maritim si fluvial, Canalul Dunare - Marea Neagra, dar si de cele terestre, feroviare si rutiere, aceasta zona libera reprezinta un important punct de tranzit pentru marfurile directionate est-vest, a carui importanta creste pe masura dezvoltarii relatiilor economice pe aceasta axa.

In incinta portului Constanta Sud s-a realizat un volum important de lucrari de infrastructura, fronturi de acostare, teritorii, racorduri de utilitati, accese rutiere si feroviare. Intre digurile principale s-a creat o incinta de 2500 ha in care se amenajeaza alte capacitati portuare. De asemenea, portul dispune de un terminal feribot si Ro-Ro. Acvatoriul portului este conectat cu fluviul Dunarea prin intermediul Canalului Dunare – Marea Neagra.

Potrivit prevederilor Legii nr. 84/1992 si Hotararea Guvernului Romaniei nr. 410/1993, Administratia Zonei libere Constanta Sud a delimitat trei incinte unde se desfasura activitati de zona libera. Pe langa perimetrele instituite, regimul de zona libera se va putea extinde si la alte teritorii existente in Portul Constanta Sud, finalizate sau in curs de finalizare.

Zona inregistreaza fluxuri comerciale importante de marfuri generale, de petrol, gaze naturale, cereale, precum si de containere.

Zona libera Constanta Sud beneficiaza si de existenta infrastructurii de transport (maritim, aerian, fluvial, feroviar si rutier) care asigura legatura cu diverse surse de aprovizionare si piete de desfacere din Europa Centrala, Bazinul Mediteranean, Orientul Apropiat si Mijlociu.

Conceptia strategica de dezvoltare a Zonei libere Constanta Sud cuprinde 5 etape, care se pot adapta functie de evolutia cererilor potentialilor investitori si utilizatori.

2.2.2 Zona libera Braila

Zona libera Braila a fost infiintata prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 330/1994, amplasamentul propus fiind constituit din trei perimetre, care insumeaza 65.1 ha.

Braila este unul dintre cele mai vechi porturi de pe malul stang al Dunarii. Este un oras-port, centru economic si de transport, cu traditie in comertul cu cereale, peste, cherestea, sare etc. Dispune de numeroase unitati industriale, comerciale, agricole, financiar-bancare, precum si de societati si agentii de navigatie.

2.2.3 Zona libera Giurgiu

Zona libera Giurgiu a fost infiintata prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 788/1996, pe o suprafata de 156 ha. Este situata intr-o peninsula din sudul municipiului Giurgiu si are functiunile unei zone industriale. In zona libera isi desfasoara activitatea un numar de 10 agenti economici, cei mai importanti dintre acestia fiind Santierul Naval, ICMUG, PECO si Granitul.

Avantajele amplasamentului sunt:

zona beneficiaza de legaturi rutiere, feroviare si fluviale;

se afla in apropiere de capitala Romaniei (cca. 60 km);

are acces, prin Dunare, la Marea Nordului si la Marea Neagra;

zona libera este amplasata in apropierea granitei cu Bulgaria;

dispune de lucrari de infrastructura si suprastructura.

Dezvoltarea relatiilor comerciale dintre tarile Peninsulei Balcanice si ale Asiei Mici cu cele din Nordul Europei face ca Zona libera Giurgiu sa reprezinte un plus de atractie pentru investitorii straini.

Directia strategica prioritara pentru dezvoltarea Zonei libere Giurgiu, pe termen scurt, o constituie concesionarea terenurilor de pe suprafata libera de orice sarcina.

2.2.4 Zona libera Sulina

Datorita pozitiei geografice specifice a portului Sulina, la gura bratului omonim, in scopul dezvoltarii regiunii, prin Decretul nr. 294/1978 a fost instituit pentru portul Sulina regimul de port liber, iar prin Decretul 401/1982 a fost aprobat Regulamentul de exploatare pentru acesta. Ulterior, in baza Legii 84/1992, privind regimul zonelor libere din Romania, a fost emisa Hotararea Guvernului Romaniei nr. 156/1993 prin care se instituie Zona libera Sulina, cu o suprafata de 100.90 ha. O perioada, activitatea Zonei libere Sulina a fost afectata de blocarea bratului Sulina datorita scufundarii navei Rostock si de embargoul impus Iugoslaviei. Acesti factori au limitat mult traficul pe Dunare si, implicit, tranzitul de marfuri.

Din punct de vedere a strategiei de dezvoltare a Zonei libere Sulina activitatea preponderenta este cea de comert. Insa, deoarece singura cale actuala de acces este cea fluviala, lipsind caile de acces feroviar si rutier adecvate, Zona libera Sulina are o pozitie izolata. In acest sens, se impune realizarea, in prima faza, a unui acces rutier care sa faca legatura intre orasele Tulcea si Sulina, amplasat pe digul de pe malul drept al Canalului Sulina.

Se pot dezvolta variante de revigorare a vietii economice a portului prin marirea suprafetei zonei libere, cu includerea intregii zone industriale ca zona libera, abilitarea sa de a desfasura acte de comert in nume propriu etc.

2.2.5 Zona libera Galati

Este situata in apropierea punctului de frontiera Giurgiulesti si este marginita la sud de Dunare. Zona libera Galati realizeaza legaturi cu calea ferata dubla (ecartament larg, specific fostelor tari CSI si ecartament normal, specific tarilor europene) si permite realizarea unor amenajari in vederea stocarii de materii prime (carbuni, minereuri, produse petroliere brute si finite), precum si marfuri generale si speciale, ambalate, in vrac sau in containere cu scutiri de taxe pentru tranzitare. Zona libera Galati urmeaza sa se realizeze in doua etape, prima etapa pentru o suprafata de 40 ha, iar cea de-a doua de 90 ha. De mentionat ca cele doua perimetre sunt situate intr-o zona cu un ridicat potential economic, Combinatul Siderurgic si Santierul Naval.

Studiile Administratiei de Stat pentru diferite amplasamente nationale au evidentiat eficienta zonelor libere si au propus infiintarea altora:

Zona libera Timisoara;

Zona libera Moldova Noua - Caras - Severin;

Zona libera Curtici - Arad;

Zona libera Oradea;

Zona libera Satu Mare;

Zona libera Cristesti-Iasi;

Zonele libere Medgidia si Cernavoda;

Zona libera Mihail Kogalniceanu.

Datorita eficientei lor economice si pozitiei geografice a tarii in raport cu rutele de transport pe directiile est-vest si nord-sud, zonele libere din Romania prezinta conditii favorabile de dezvoltare.

Zona libera Constanta Sud este un important punct economic european care detine doua atuuri importante:

avantajul accesului direct la Canalul Dunare-Marea Neagra si

la conexiunea pe care artera Transeuropeana de navigatie Dunare – Rhin o realizeaza intre Marea Neagra si Marea Nordului.

In general, datorita conditiilor avantajoase de amplasament si organizare, a facilitarii legaturilor nationale si internationale, prin potentialul lor economic si tehnologic si prin asigurarea unui cadru legislativ favorabil zonele libere din Romania au o perspectiva viabila de dezvoltare si de integrare economica competitiva pe piata nationala.

2.3 Zone libere situate in apropierea Romaniei

In economia mondiala, astazi, functioneaza peste opt sute de zone libere, amplasate in peste o suta de tari.

In Europa, continent cu traditie in organizarea zonelor libere, amplasarea lor este, in general, in regiuni cu caracter industrial. Activitatea zonelor libere este preponderent orientata catre operatiuni de reexport si de dezvoltare comerciala: au spatii ample de depozitare, specializate pe marfuri puse in valoare cu ajutorul unor servicii diversificate de manipulare, sortare, reambalare, prezentare si transport.

Numai cateva din zonele libere europene, precum: Hamburg, Trieste, Salonic si Belgrad au si activitati industriale cu caracter complex, care includ si prelucrari de materii prime si produse pentru export.

In sfera de interes a Romaniei intra unele zone libere a caror activitate intereseaza atat din punctul de vedere al concurentei, cat si al cooperarii. Dintre acestea, se pot enumera:

Salonic – port grecesc la Marea Egee; deserveste statele balcanice si este specializat pe sortarea, reambalarea si etichetarea produselor.

Trieste – port italian la Marea Adriatica; deserveste statele din Europa Centrala, in special Cehia, Slovacia, Austria, fiind specializat pe descarcarea-incarcarea, transbordarea, depozitarea, prelucrarea si vanzarea en-gros a marfurilor.

Split – port croat la Marea Adriatica; deserveste Europa Centrala si de Est, fiind specializat pe depozitarea, prelucrarea, cantarirea, etichetarea, vanzarea en-gros a marfurilor.

Viena – port la Dunare; deserveste Europa Centrala, fiind specializat pe transbordarea, prelucrarea, productia si depozitarea de marfuri.

Linz – port austriac la Dunare; deserveste Europa Centrala, fiind specializat pe transbordarea, prelucrarea, productia si depozitarea marfurilor.

Belgrad si Novi Sad – porturi sarbesti la Dunare; deservesc Europa Centrala si statele balcanice, fiind specializate pe depozitarea, descarcarea vrac, cantarirea, prelucrarea, productia si vanzarea en-gros a marfurilor.

Ruse – port bulgaresc la Dunare; cu zona libera in faza incipienta, orientata in principal pe operatiuni de procesare, ambalare si depozitare a marfurilor pentru piata altor tari.

Antalya si Mersin – porturi turcesti in bazinul de nord-est al Mediteranei; ele deservesc piata tarilor adiacente, desfasurand o gama larga de activitati de productie, procesare marfuri, depozitare, activitati bancare, agenturare, parcari de masini etc.

Yumurtalik – de asemenea port in Turcia; in curs de finalizare, fiind unul dintre cele mai mari din zona de interes a tarii noastre, de aproximativ 52 km² suprafata planificata.

Astfel, la stabilirea tipurilor de activitati din cadrul zonelor libere care se vor infiinta in Romania se vor evita eventualele interferente care pot apare cu activitatile si regiunile acoperite de celelalte zone libere.

Cuvinte cheie

dezvoltare durabila



strategie

dezvoltarea economico-sociala durabila

securitatea alimentara

obiectivele dezvoltarii durabile

Agenda 21

demografie

zona libera

dezvoltare regionala.

Problematica abordata

Obiectivele principale ale dezvoltarii durabile;

Declaratia pentru Mediu si Dezvoltare Durabila in regiunea carpatica si dunareana;

Zona libera Constanta Sud;

Zona libera Braila;

Zona libera Giurgiu;

Zona libera Sulina;

Zona libera Galati.

Teste grila

1. Obiectivele strategiei de dezvoltare economica sunt:

a)      cresterea posibilitatilor de realizare si distribuire pe scara larga a bunurilor;

b)      cresterea nivelului de trai;

c)      crestere nivelurilor oportunitatilor economice si sociale;

d)      cresterea puterii de cumparare a banilor;

e)      nici un raspuns corect.

2. Populatia Globului in anul 2050 a fost prognozata la:

a. 7 miliarde locuitori;

b. 8 miliarde locuitori;

c. 5 miliarde locuitori;

d. 9 miliarde locuitori;

e. 3 miliarde locuitori.

Tara pe teritoriul careia se afla zonele libere beneficiaza de urmatoarele avantaje:

a)      avantaje valutare ce decurg din fabricarea, prelucrarea, conditionarea, testarea, asamblarea, masurarea, sortarea, depozitarea, manipularea, vanzarea-cumpararea de marfuri, in afara teritoriului vamal national;

b)      organizarea de operatiuni de bursa si financiar-bancare;

c)      prestatii de transport si expeditii internationale si folosirea predilecta a mijloacelor de transport nationale, ceea ce contribuie la cresterea incasarilor in valuta si permite dezvoltarea parcului autohton de mijloace de transport;

d)      incheierea sau concesionarea de terenuri si cladiri in zona libera si folosirea fortei de munca autohtone din zonele adiacente;

e)      aprovizionarea navelor si mijloacelor de transport, precum si alte servicii specifice.

4. Printre avantajele exportatorilor care utilizeaza zona libera pot fi amintite:

a. eliminarea obligatiilor de a consemna la vama contravaloarea taxelor vamale pentru unele materii prime si materiale importate;

b. posibilitatea de a raspunde prompt la cererile pietelor apropiate si de a le vinde marfurile in momentul oportun;

c. posibilitatea de a organiza in zona magazine-expozitii permanente, in vederea vanzarii;

d. posibilitatea depozitarii marfurilor in zona fara limita de timp si fara plata taxelor vamale, pana in momentul realizarii exportului;

e. scutirea de impozite pe cifra de afaceri pentru marfurile care se vand in zona sau se reexporta;

5. In Romania exista urmatoarele zone libere:

a)      Constanta Sud;

b)      Sulina;

c)      Galati;

d)      Braila,

e)      Giurgiu si Basarabi.



Alecsandru C. Sobaru, Gabriel Nastase, Chiriac Avadanei -coordonatori, Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene orizont 2020, Bucuresti, Editura Economica, 1998, pag. 259

M. Candea, Florina Bran, Spatiul geografic romanesc, Bucuresti, Editura Economica, 2001, pag. 260

Ibid, pag. 102

Idem, pag. 270

Idem, pag. 259

Alecsandru C. Sobaru, Gabriel Nastase, Chiriac Avadanei -coordonatori, Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene orizont 2020, Bucuresti, Editura Economica, 1998, pag. 261

Idem, pag. 262-267

Guvernul Romaniei – Departamentul pentru Reforma Administratiei Publice Centrale, Romania – Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila, Bucuresti, Editura Nova, 1999, pag. 16

M. Candea, Florina Bran, Spatiul geografic romanesc, Bucuresti, Editura Economica, 2001, pag. 90

Gabriela Stanciulescu, Florina Bran, Emilia Titan, Eugenia Lilea, Ildiko Ioan, Carmen Radulescu, Strategii si politici regionale de dezvoltare durabila a spatiului dunarean - provocari pentru turism, Editura ASE, Bucuresti 2004, pag. 36-38

P. Dobrescu, A. Bargaoanu, “Atuul geopolitic se si construieste”, Geopolitica, 2001, pag. 64

Alecsandru C. Sobaru, Gabriel I. Nastase, Chiriac Avadanei - coordonatori, Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene orizont 2020 , Bucuresti, Editura Economica, 1998, pag. 210-212

Idem, pag. 213-220

Idem, pag. 223-224






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1787
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site