Metoda cronologiei glaciare ("teoria lui Milankovi")

Metoda cronologiei glaciare ("teoria lui Milankovi").

Se cunoaste la ora actuala faptul ca marile variatii ale paleoclimei terestre a fost determinata, printre altele, si de oscilatiile radiatiilor cosmice care au bombardat scoarta terestra dintotdeauna. Marile glaciatiuni pleistocene, la randul lor, se pare ca au avut ca principala cauza tocmai aceste oscilatii. Cunoscandu-se faptul ca radiatia solara a inregistrat schimbari ale intensitatii in ultimele 2-3 mil ani, s-a constientizat faptul ca, pornind de la posibilitatea cunoasterii mecanismelor si periodicitatii acestei radiatii, poate fi reconstituita si evolutia paleoclimei terestre, demers ce poate avea si valente cronologice reale. Aceste inegalitati si/sau perturbatii au uneori periodicitati de mii de ani si depind de o serie de factori, precum oblicitatea elipticii, excentricitatea orbitei etc. Savantul sarb Milan Milancovi a luat in calcul trei cicluri de durate inegale: ciclul de inclinare a axei pamantului (cca. 40.000 ani), dupa care vara din emisfera nordica debuteaza la afeliu, atunci cand distanta este maxima; ciclul excentricitatii orbitei (cca. 100.000 ani) care influenteaza durata anotimpurilor si contrastele lor, fiind un element decisiv din punct de vedere climatic si ciclul de precesiune a echinoctiilor (miscarea lenta de la est spre vest a punctelor de echinoctiu ale pamantului, care detrmina revenirea anotimpurilor inaintea indeplinirii revolutiei aparente a Soarelui) de cca. 20.000 de ani.

In acest fel, analizand combinarea efectelor celor trei cicluri. M. Milancovi a stabilit, la cercea climatologului Kppen, o curba teoretica a evolutiei radiatiilor solare din ultimul milion de ani, numita "curba lui Milancovi", pe intervale de 5.000 ani.

Datele numerice obtinute au fost reprezentate grafic, ceea ce a permis in final, transformarea unitatilor canonice (obtinute din ecuatiile utilizate pentru calcularea radiatiei receptate de Pamant) in grade de temperatura. Formulele propuse de Milancovi au mers pana acolo incat au reusit sa coreleze schimbarile radiatiei cu miscarile liniei zapezii. El a precizat, deasemenea, ca temperatura scade cu 1 ^oC pentru fiecare 150 de metri de altitudine in timpul anotimpului cald. Scaderea radiatiei in timpul verii a avut ca efect reducerea topirii ghetii si coborarea treptata a liniei zapezilor vesnice prin pastrarea ghetarilor existenti care influentau microclimatul si contribuiau la accentuarea frigului.

Dupa Milancovi, maximul wrmian s-a produs la 70.000 ani, cand radiatia calorica primita atunci la 65^o, a fost echivalata cu cea primita azi la 72^o, adica cu 850 km. mai la nord. M. Milancovi avea apoi sa extinda calculele sale si pentru latitudinile de 15^o, 45^o, si 75^o din emisfera nordica.

Teoria sa a fost mediatizata in mai multe "reprize" (1920, 1930, 1941) fiind acceptata de G. Penk si Brukner si chiar de Kppen si Wegener, ulterior, calculele reluate de diferiti cercetatori dovedind faptul ca teoria savantului sarb a fost deosebit de corecta, existand doar usoare modificari (erori), de 1^oC pentru diferite perioade istorice. La ora actuala, metoda este dezvoltata cu deosebire in cadrul Universitatii din Louvain la Neuve, de catre A.L. Berger, unde i s-a adus un plus de precizie si de accesibilitate.