Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


HABITATUL TARII FAGARASULUI

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Roma imperiala (31 i.H. - 476 d.H.)
Diversitatea culturala in secolul al XX-lea intre modernitate si specificitate culturala
IANCU DE HUNEDOARA (Transilvania, 1441-1456)
Instaurarea regimului comunist in Romania
GHEORGHE DOJA (1514)
William Thorpe
CUCERIREA DACIEI DE CATRE ROMANI
Andrew Hewet
Simbolismul
Clasicismul


HABITATUL TARII FAGARASULUI

Peisajul natural al zonei transilvane,prin frumusetea si mutitudinea de elemente propice existentei umane, a reprezentat un spatiu care de-a lungul vremii a cunoscut un real progres din punct de vedere al zonelor locuite: sate, targuri, orase, cetati, castele, toate au imbogatit in insemnatate si pitoresc aceasta zona, facand din ea un spatiu cu adevarat important atat din punct de vedere economic cat si strategic in evul mediu si nu numai.




Referitor la spatiul rural, acesta in perioada cercetata (sec. XIV-XVI) a avut parte de un real boom din punct de vedere al rapiditatii de dezvoltare, acesta acoperind in intregime suprafata zonei transilvane de la regiunile de ses si pana la altitudini de peste 1000 m.

Referitor la Tara Fagarasului, dispunerea vetrelor urmeaza datorita mediului natural un traseu bine definit, si anume acestea sunt asezate pe doua linii paralele cu Oltul, exceptie facand satele din zona centrala a Tarii Fagarasului, unde au un aspect invalmasit.

Practic ca si titulatura, satele reprezentau niste mosii ale mai multor boieri si desi existau sate care nu aveau in componenta lor boieri, obstea sateasca a acestora apartinea de boieri din satele vecine. Facand referire la raporturile sociale de natura feudala, Ioan Puscariu constata: ”toti boierii din Tara Fagarasului au fost bastinasi, pe care voievozii ca duci ai Fagarasului i-au gasit aci si din deosebite consideratiuni de adictiune i-au confirmat in vechile lor posesiuni”.[1] Acest lucru a fost benefic pentru aflarea istoriei satelor fagarasene, deoarece datorita actelor de danie facute de domni boierilor,(dar nu numai acestora) cercetatorii au reusit sa asambleze informatii foarte pretioase referitoare la vechimea satelor, situatia economica, repartitia teritoriala a acestora , precum si multe alte lucruri care au ajutat la intregirea unei imagini istorice a teritoriului.

Casele satesti

Intrand un pic in interiorul unei obste sateasca, nu putem omite sa discutam si despre locuintele taranilor din acea perioada,casele acestora, deoarece simpla evaluare a unei case ne ofera informatii de un real interes in ceea ce priveste starea sociala a locuitorilor, ocupatia, modul de socializare a oamenilor in interiorul obstei etc.

Importanta locuintei in viata unui om se recomanda de la sine, face parte in mod probabil inconstient dintre necesitatile primordiale ale naturii umane si nu numai, animalele la randul lor isi construiesc adaposturi, insa spre deosebire de acestea, casele umane au fost de-a lungul vremurilor intr-o continua schimbare, intr

un continuu progres, fiind practic o oglinda a evoutiei umane in raport de epoca si de locul de constructie.

Desi referitor in modul de constructie a unei case intervin foarte multi factori, specialistii au reusit sa imparta totusi multitudinea de case taranesti, in trei tipuri principale:

A. Casa obisnuita (elementara),reprezinta cel mai raspandit tip de ocuinta, si apartine taranilor cu o stare materiala mai modesta, intrunind sub acelasi acoperis atat partea locuita de oameni cat si ceea destinata adapostirii animalelor.Reprezinta un fel de matca, daca facem o analogie cu un stup de albine.      

B. Casa cu mai multe cladiri, amplasate in jurul unei curti, reprezinta locuinta taranilor mai instariti, aceasta reprezenta un ansamblu de amenajari (casa, grajdul, hambarele cu grane), toate legate intre ele. Acest tip de casa este uneori din piatra.

C. Casa cu cladiri „aerisite”, reprezinta tipul de locuinta formata si ea din mai multe cladiri(casa de locuit, grajdul, hambarul,cuptorul de paine, etc ), toate distantate intre ele de spatii verzi.

De obicei forma caselor era ca si astazi una dreptunghiulara, atat a celor bogate cat si a celor mai sarace, insa difereau la materialele din care erau construite, casele din lemn cu intarituri de chirpici(lut amestecat cu paie) sau lemn si piatra. Aceste diferentieri erau facute de obicei datorita zonei in care era ridicata casa, a materiei prime de care dispunea zona respectiva, dar si de starea sociala a proprietarului. Astfel o casa ridicata in zona de munte, era din lemn, in timp ce una ridicata in zona de ses era din pamant si nuiele. Feresrele caselor erau foarte mici iar acoperisul era ridicat uneori cu tigla(daca taranul facea parte dintr-o familie instarita), din snopi de paie, stransi intre ei cu nuiele de salcie, sau din scanduri usoare.(cazul taranilor obijnuiti sau saraci).

Mobilierul caselor era in cea mai mare parte rudimentar, o ladita cu haine, o masa cioplita, un pat de lemn umplut cu paie, rareori niste perne, vase de lut, o lampa din lemn in care se turna seu de oaie.

Curtile erau de obicei inchise cu garduri din material lemnos.Ele erau acoperite cu portiuni de iarba si pe alocuri pietruite. In partea de nord a curtii se gaseau de obicei casa, camara pentru grane si staulul pentru vite.

In continuare vom face o trecere in revista a sateor din Tara Fagarasului, urmarind la fiecare sat in parte anul in care este atestat documentar pentru prima data si asezarea acestora din punct de vedere geografic.

Repertoriul satelor romanesti din Tara Fagarasului in perioada cercetata.

Avrig.

Satul este atestat documentar pentru prima data in anul 1364, insa asezarea este mai veche, deoarece biserica din sat a fost construita cu cateva decenii mai inainte.

Arpasu de Sus.     

Satul, cunoscut in literatura de specialitate datorita faptului ca aici a fost o importanta asezare fortificata dacica, s-a format pe dealurile ce domina confluenta Arpasului Mare cu Arpaselul. Prima atestare documentare dateaza din anul 1509 cand printre boierii care l-au sprijinit pe Mihnea Voievod apare si Grozava de Felsö Arpas. In hotarul satului exista in sec al XVIII-lea o manastire ortodoxa, care ar putea sa fie chiar mai veche din prima jumatate a sec al XVII-lea, deoarece cu ocazia revizuirii preotilor romani in anul 1647 se spune despre tatal preotului Aldea, preot si acesta, ca s-a retras la manastire.

Beclean.      

Satul este situat aproape de varsarea raului Recea si respectiv Valea Dejanilor. Satul apare in anul 1473 intr-un document al lui Radu cel Frumos in care intarea lui Stoica Nanes si rudelor sale mai multe sate fagarasene.

Berivoii Mari. . Satul s-a format pe valea cu acelasi nume la inaltime destul de ridicata fiind apropiat de dealurile sub-montane. Desi este un sat izolat, asezarea a fost una dintre cele mai importante din Tara Fagarasului. Cercetand documentele, deducem faptul ca satul s-a format in perioada secolelor XV- XVI deoarece avem atestari documentare a unor familii de boieri din Berivoi la inceputul secolului al XVI-lea (Badea Turcul, Neagoe, membrii in scaunul de judecata), cea mai importanta familie este insa cea a lui Stoica cel Mic (informatie preluata din Lukacs, Tara Fagarasului). Urbariul din anul 1640 ne ofera si el informatii referitoare la acest sat, inregistrand o carare ce pleca din Berivoi se unea cu altele care veneau din Dejani, Netot si Breaza pe muntele Bratila si trecea in Tara Romaneasca la vama Brata.

Berivoii      Mici. Referitor la denumirea sa, acesta trebuie sa fi aparut dupa aparitia satului Berivoii Mari, fiind probabil o prelungire a acestuia. In favoarea acestei afirmatii ne vine istoricul Lukacs Antal in lucrarea sa „Tara Fagarasului in Evul Mediu,secolele XIII-XVI” unde arata ca satul este pomenit in mod explicit intr-un document din anul 1507, an in care Stoica cel Mic cumpara o patrime din satul Berivoii Mari de la fiul raposatului Iuga din Berivoii Mici. Astazi localitatea nu mai este separata, ea fiind unificata din punct de vedere administrativ cu Berivoii Mari.

Besimbac.

Denumirea actuala a satului este acea de Oltet, denumire data dupa reorganizarea administrativa facuta in anul 1964. Satul s-a format la varsarea Vaii Dragusului si este documentar atestat in anul 1534 cand boerul Comsa este membru al scaunului de judecata . Bratistea Urasei. Astazi, acest sat nu mai exista. Localizarea satului este sugerata de paraul Urasa, un curs parazitar al Sercaiei.

Breaza.

Satul este situat la o altitudine de circa 600m fiind unul dintre putine sate din Tara Fagarasului situate la o asemenea altitudine. Ca pozitionare, satul se intinde de-a lungul malului drept al raului Breaza. Satul are prima atestare documentara „in anul 1554, cand Andrei Bathory scrie o scrisoare din Breaza”.[8] Cetatea de aici ii este atribuita lui Negru Voda.

Bucium.

Este un sat de o marime mica, format pe Valea Scurta, un afluent al Sercaiei. Dupa Puscariu , satul a apartinut unor familii de boieri care mai detineau si parti din Recea, Carsteni si Rausor.

Cartisoara.     

Satul este amintit in 1322 printre posesiunile manastirii Carta si va figura cu regularitate printre stapanirile ei pana in 1418.[10]

Copacel.

Satul se formeaza in zona de mare concentrare demografica din centru Tarii Fagarasului, pe vaile paraurilor Lunca si Valceaua, foarte aproape de satele Berivoii Mari si Sebes . Paraiasele de munte din care se constituie paraul Lunca Kalugheritza, hidronim care foarte probabil provine de la o manastire din valea ei, despre care insa nu avem nici o alta informatie. Despre vechimea satului urbariul din 1632 ne da o informatie foarte pretioasa, din pacate imposibil de verificat. Boierii satului sustineau in acest an ca detin un document, care atesta statutul lor de boieri, de la Iancu de Hunedoara . Faptul in sine nu este imposibil pentru ca stim ca Iancu a stapanit si Fagarasulul pentru o scurta perioada. Existenta satului la data respectiva este confirmata si de documentul deja citat al lui Radu eel Frumos, din in care daruia lui Stoica Nanes mai multe sate fagarasene, printre acestea figurand si Copacelul . Informatii mai consistente despre boierii satului si despre relatiile patrimoniale aflam insa abia la inceputul secolului al XVI-lea in documentele publicate de noi (Lukacs, Tara Fagarasului), Inainte de 1508 satul era detinut de doua famiiii de boieri, probabil inrudite, cea a lui Balea Ruff us si cea a lui Stanimir. Din mai multe documente din 1509 aflam ca Stoica eel Mic din Berivoi reuseste sa. obtina toate posesiunile acestor famiiii in tirma deposedarii lor din cauza unor furturi si a implicarii lor in sprijinirea lui Mihnea. Balea, fiul lui Balea eel Rosu,.s-a refugiat in Tara. Romaneasca per notam infideliiatis, iar fratii lui, Musat si Comsa,.si-au vandut partile lor din. Copacel lui Stoica cel Mic pentru a-i rascumpara pe fratele lor .Man. Cel de-al cincilea fiu al lui Balea cel Rosu, Baicu, apare si el in 1516, in litigiu pentru o parte de boieronat, pe care o primise de ia Maxa, fiica lui Stanimir, cu Medrea de Copacel. Toate partile de boieronat au fost achizitionate de Stoica eel Mic din Berivoi, totusi nu intregul boieronat ajunsese in mainile sale, pentru ca in 1534, in scaunul de judecata sunt prezenti si boierii Man luga si'Beka de Kopachel .

Corbi.

Asezat pe valea cu acelasi nume, micuta asezare a facut parte in
secolele XV-XVI din boieronatul Ucei. inca de la prima atestare documentara in 1509, satul este pomenit ca fosta stapanire a lui Barsan de Ucea si a Ancai , din acelasi sat, care le-au pierdut datorita participarii la actiunile fagarasenilor din anul precedent, legate de readucerea tarii sub dominatia domnului muntean Mihnea voievod., Satul Corbi va constitui parte integranta a boieronatului impreuna cu alte cateva sate din inprejurul acestuia si anume cu cele doua sate , Ucea de Jos si Ucea de Sus. Aceasta impartire a teritoriului satelor s-a pastrat si in secolul urmator, in sensul ca partile condivizionarilor erau socotite la un loc, ci nu separat pentru fiecare sat in parte. Astfel in 1625, Oprea Bacila, Stoica Bacila, Petrascu Sile, Stanciul Sile, Grigore Strejasi loan Radu detineau o treime din boieronatul format de satele Ucea de jos, Ucea de Sus si Corbi .
Denumirea satului, desi nu este o informatie pe deplin verificata , se pare ca ar provine (dupa , Prodan) de la ocupatia oamenilor de aici, si anume arderea carbunelui

Cuciulata.      Sat vechi, situat in extremitatea nord-estica a tarii. pe dealuriie de deasupra luncii 01tului. in legatura cu prima atestare docu­mentara mai staruie unele controverse, unii istorici considerand ca toponimul Cormosbach din documentul care aminteste satele cu parohii catolice in 1235 se poate identifica cu Cuciulata , ceea ce este mai putin probabil, avand in vedere faptul ca exista un afluent al Oltului cu acest nume. Cormos, la nord de Tara Fagarasului . Prima atestare sigura o gasim in des mentionatul document din 1372 al lui Vladislav-Vlaicu. Revenind printre satele din Tara Fagarasului in imprejurari pe care nu le cunoastem, pentru ca nu stim daca Ladislau de Dabaca a stapanit efectiv aceste sate, Cuciulata va fi amintita si in documentul din 1469 prin care loan Gereb protesta impotriva inscrierii Tarii Fagarasului celor sapte scaune sasesti in veacul urmator aflam ca o parte din sat apartinea de boieronatul puteraicei familii Comanici din Venetia de Jos. Despre stapanirea acestei familii urbariul din 1637 vorbeste despre un document al lui Stefan Mailat, din 1535 , care nu s-a pastrat insa, realitatile putand fi cunoscute mai pe larg abia din documentul emis in 1628 de principele Gabriel Bethlen, in care Cuciulata este recunoscuta. drept portiones ipsorum possessionarias Boeronales aviticas . Originea toponimului este controversata, solutia derivarii sale din „caciulat', prin modificarea lui a in u sub influenta maghiara fiind cea mai convingatoare .

Dejani.      

Satul este asezat la poalele dealurilor submontane, la limita superioara a campiei piemontane . Desi are o pozitie geografica retrasa, asezarea este veche, bucurandu-se de o atestare destul de timpurie . In 1453 , Vladislav al II-lea il aseaza pe Stanciul Dijanul, cu copiii si nepotii lui, in parti din satele Dejani, Trifesti, lasi, Arpanea, Huhurezi, Sasciori, Sebis si Muntii Izvorul Baniei . Dania(actul prin care se oferea ) cuprindea deci atat sate fagarasene, cat si sate muntene. Alaturi de acest document original, pastrat la Arhivele Nationale din Bucuresti, exista si un altul, care a fost publicat de Puscariu sub data 1452 , dupa copia unei traduceri romanesti tarzii. Acest documents fost insa falsificat in secolul al XVIII-lea pentru a justifica drepturile familiei Mailat de Dejani asupra muntilor Presaca si Izvor . Informatii sigure de­spre boierii din Dejani nu mai avem decat la inceputul secolului al XVI-lea. in 1516, printre boierii jurati ai scaunului de judecata este citat si Man de Desan[17] . Putin mai la sud de sat exista o manastire ortodoxa care a fost arsa in 1761, dar urmele ei sunt figurate pe harta din secolul al XVIII-lea . Numele satului a fost dedus de N. Draganu din numele , Des, ca fiind ‚radacina’ lui Desimir cu sensul de Friedens-finder .[18]

Dopca.

Satul se afla pe terasa inalta a Oltului, in dreptul buclei mari pe care acesta o face la iesirea din defileul Racosului . Istoria locului in perioada anterioara colonizarii germane a fost interpretata diferit, in functie de etimologia topo­nimului. Dupa parerea lui I. Iordan, numele satului provine din cuvantul slav , dalbok, cu sensul de loc adanc, ca si Glamboaca provenita din sinonimul. globoku[19] . In acest caz se poate presupune instalarea colonistilor germani la inceputul secolului al XIII-lea intr-un mediu romanesc . Comunitatile catolice au fost distruse de invazia tatara, iar despre satul Dopca nu mai avem nici o informatie pana in 1372. In acest an el face parte din domeniul pe care Vladislav-Vlaicu il daruise rudei sale de sange , domeniu care apartinuse anterior fiilor lui Barnaba. Forma Dogbka in care apare, reflecta numele romanesc al satului Dopca, si nu poate avea nici o legatura cu numele noului proprietar. La putina vreme satul a ajuns in proprietatea familiei Teremi si va fi scos definitiv de sub jurisdictia Tarii Fagarasului



Dragus.

Ultimul sat dinspre dealuri de pe valea cu acelasi nume , reprezinta un sat caruia desi in timpul perioadei dintre cele doua razboaie mondiale (interbelica) i s-a acordat o atentie deosebita din partea cercetatorior , nu detinem o documentatie detaliata asupra perioadei de formare a acestuia . Satul exista cu siguranta in secolul al XV-lea pentru ca un do­cument inedit din 1486 consemneaza prezenta unui boier jurat Maine de Drag .(dupa Lukacs) Chiar daca documentul este suspect, dupa cum voni vedea, asupra informatiei referitoare la boierul dragusan nu credem ca exista motive de indoiala. Cred acest lucru deoarece in opinia lui Puscariu , numele boierului apare intro serie de acte originale , ca facand parte dintre juratii scaunului tarii, in frunte cu Barbat. Numele satului a fost dedus din diminutivul lui Drag , si este atestat si la sud de Carpati in epoca respectiva.

Dridif.

Conditiile si perioada in care s-a format acest sat de langa Olt sunt total nelamurite. Pozitia geografica propice a satului ar pleda pentru o vechime mare , insa la fel ca in cazul satului Dragus , cele mai timpurii informatii pe care le detinem provin de la inceputul secolului al XVI-lea . (nu avem informatii mai timpurii) Nici acestea nu sunt decat consemnari ale prezentei boierului Balea (sau Badea) in scaunul de judecata intre anii 1509-1518 .

Fagaras.     

Prima atestare documentara a Fagarasului o gasim in cunoscutul document din 1291, asupra caruia vom reveni, emis de regele Andrei al III-lea in adunarea de la Alba lulia pentru magistral Ugrinus. in acest context, nobilul credincios al regelui, revendica posesiunile sale Fagarasul si Sambata, in virtutea drepturilor avitice sustinute si de diplomele regale pe care le primisera antecesorii sai. Traditia locala, inregistrata de Puscariu, patreaza amintirea unei cetati mai vechi, situata la vest de oras, pe malul Oltului, in apropierea fostei fabrici de caramida. Toponimul „Cetatea Veche' este cunoscut si astazi de localnici, cu toate ca nici o urma vizibila nu mai tradeaza existenta vreunei fortificatii. Nici chiar sondajele arheologice facute aici nu au reusit sa identifice urmele unei locuiri in zona, ce-i drept, ele au fost de mica amploare si nu puteau acoperi o suprafata de zeci de ha. Exista totusi o informatie extrem de importanta in izvoarele scrise care a scapat atentiei si care intareste vechimea toponimului si a existentei unei cetati mai vechi decat cea din centrul orasului. Este vorba de o inregistrare a fanetelor din Fagaras in 1636 care mentioneaza: „la Cetatea Veche nu este faneata” . Se pare deci ca la vest de oras existase intr-adevar o cetate mai veche, distrusa poate in timpul marii invazii mongole (tezaurul de monede bizantine ingropat cu acest prilej ar putea fi o dovada in acest sens), resturile ei fiind refolosite la ridicarea noii fortificatii (ceea ce ar explica prezenta obiectelor si a fragmentelor ceramice in umplutura curtii interioare a castelului). Momentul in care s-a produs mutarea amplasamentului cetatii si a asezarii este fixat de traditia istorica locala in jurul anului 1300, dar cercetarile arheologice de pana acum n-au putut confirma aceasta data. Este greu de precizat daca statutul de targ a fost dodandit in intervalul dintre cele doua documente sau daca este vorba doar de o imprecizie a documentului regal. Importanta Fagarasului pentru administrarea ducatului ar pleda pentru cea de-a doua explicatie. Castelanii si fortificatia (fortallcium) din Fagaras sunt atestate in 1455-1456 in doua scrisori ale lui Iancu de Hunedoara in contextul asediului organizat de romani din cauza confiscarii ducatului. Despre organizarea interna si despre raporturile comunitatii targului cu stapanii tarii nu avem informatii decat pen­tru secolul al XVI-lea, dar cu siguranta ca multe din reglementarile din aceasta perioada dateaza inca din secolul precedent. Primul privilegiu cunoscut al tar­gului este cel din 1539, dat de Stefan Mailat, care intareste privilegii mai vechi ale targului. Conform acestora, cetatenii targului se bucurau de autonomie judecatoreasca, in pricinile dintre ei judecandu-se fara prezenta provizorului, castelanului sau a omului acestora. Targovetii au o serie de obligatii: censul, slujbe, care au fost reduse acum in schimbul introducerii crasmaritului pentru voievod. in 1567, priviiegiile targului sunt reinoiie de loan Sigismund pentru ca, dupa spusele locuitorilor, vechile privilegii arsesera intr-un incendiu. Conform vechilor obiceiuri, orasenii au voie sa taie animale si sa vanda carnea in macelarii, sa-si pasca porcii in padurile cetatii fara a da dijma. Targul este condus de un jude care este scutit de dari. Dupa vechiui obicei, targovetii sunt datori cu un cens de un florin, sa secere, sa semene, sa dea vama la podul Oltului, sa care piatra la cetate. in schimb, ei sunt scutiti de serviciul militar, de lucrul la cetate, de paza de noapte si de intretinerea solilor. Targul era inconjurat de un gard, intretinut de locuitori, asa cum rezuita din privilegiul din 1596 al Mariei Cristierna, care obliga si nobilii din oras sa participe la intretinerea acestuia alaturi de orasenii care o faceau din vechime. .

Galati.

Data primei atestari documentare, in 1396, satul nu facea parte din Tara Fagarasului, ci se afla in stapanirea unor mici nobili. Partile raposatului Petru zis Tykus (poate din satul invecinat Ticus!) erau date acum lui Sandor de Kyzdi impreuna cu parti din Crihalma.

Grid.

Despre asezarea satului Grid, istoricul Stefan Metes spunea: „Satul este asezat intr-o vale pe paraul asa numit Grid: are doua hotare de sus si din jos acoperite de paduri, dintre acestea unul este in partea de rasarit in cea mai mare parte a poaele muntilor si are pamant argilos, altul asezat la partea de apus, marginindu-se mai mult si mai bine cu hotarul satului Parau.” Satul s-a format printre prelungirile impadurite ale Persanilor, pe o valcea-Valea Satului, nu departe totusi de importantul drum care lega Tara Fagarasului de Tara Barsei prin pasul Vladeni —Persani. Informatiile noastre despre sat apar numai la inceputul secolului al XVI-lea, cand boierii satului sunt pomeniti in scaunele de judecata. Despre proprietatile lor si despre felul in care le-au dobandit, aflam detalii semnificative in documentul din 1527 dat de castelanii cetatii si de cei 12 boieri jurati pentru confirmarea stapanirilor lui Ladislau de Grid. O sesime de boieronat Ladislau o mosteneste de la tatal sau, Coman, o alta sesime o cumparase tatal sau de la Lud, fratele lui. Coman si Oprea, fratele sau, cumparasera jumatatea boieronatului de la boierul Miganta din Venetia de Jos, jumatate pe care au impartit-o apoi intre cei doi fiii ai lor, Ladislau si Ristea. Acelasi Coman mai cumparase o serie de parti de boieronat in satele Parau si Persani. Toate aceste parti si muntii Tamas si Tamasel sunt confirmate lui Ladislau de Grid si de voievodul Transilvaniei si stapanul Tarii Fagarasului, Stefan Maiiat, in 1527.

Hoghiz.

Satul este cunoscut in literatura de specialitate datorita castrului roman care supraveghea drumul de acces dinspre Tara Barsei. El se bucura insa si de o atestare documentara timpurie, figurand printre satele cu parohii catolice disputate in 1235 . Datorita unor confuzii si falsificari a fost localizat aici un convent al ioanitilor. Hoghizul figureaza printre satele fagarasene pentru ultima oara in dania lui Vladislav-Vlaicu din 1372, pentru ca in 1377 sa se afle deja in proprietatea familiei Teremi din Racos, ceea ce a insemnat ruperea sa. definitiva de Tara Fagarasului

Holbav.

Acest sat se numara printre foarte putinele pentru care detinem mai multe informatii privind data si imprejurarile intemeierii. Urbariul din 1637[29] consemneaza despre mica asezare, compusa doar din cateva famiiii, ca ea a fost intemeiata in timpul lui Gabriel Maiiat pentru a proteja muntii de pagubele pe care le faceau locuitorii din Tara Barsei. Cu alte cuvinte, satul isi are inceputurile in perioada 1560-1566. Asezarea sa este la nord de Zarnesti, in bazinetul Vulcanitei.

Hurez.

Asezat pe cursul inferior al Berivoiului, satul este foarte putin cunoscut in perioada care ne intereseaza, cu toate ca nu este o intemeiere recenta. Numele satului inseamna bufnita si are corespondent la sud de Carpati, ca si alte sate fagarasene.

lasi.

Asezarea se afla pe ,,podurile' dintre vaile Dejanilor si Netotului. Amintit prima oara in ca si alte sate mentionate mai sus, in dania din anul 1453.

Ileni.

Satul este situat pe valea Sebesului si a unor mici paraiase. Datele pe care le detinem provin de la inceputul secolului al XVI-lea si le datoram boierilor din scaunele de judecata.

Lisa.

Ultimul sat dinspre munte care se formeaza pe un afluent cu acelasi. nume al Vaii Sambetei. Numele satului ar sugera coamele plesuve pe care s-au instalat locuitorii sai. In documente apare abia in 1527 cand Radul din Lisa este prezent in sedria fagaraseana.

Ludisor.

Satul este asezat pe valea cu acelasi nume, in zona centrala a tarii. Pentru prima data el figureaza in dania lui Basarab cel Batran, danie din anul 1476, ultima pe care o mai face un domn muntean pe teritoriul Tarii Fagarasului.

Lupsa     

Mica asezare de pe valea superioara a Cuciulatei nu s-a bucurat in perioada cercetata de un tratament intensiv in ceea ce priveste aparitia sa in documentele vremii. Probabil aceasta lipsa se datoreaza lipsei boierior din sat sau a faptului ca este un sat de dimensiuni reduse. Ar exista totusi un act , care ar contine acest sat in mentiunile sale sub numele de Swps, act care dupa opinia lui Lukacs, ar plasa aparitia satului undeva in secolul XVI.

Luta.

Format pe valea Netotului, numita Fantanele pe harta din secolul al XVIII-lea satul face parte din intemeierile mai recente. Prima sa atestare documentara, in 1556,

Margineni.      Este ultimul sat dinspre munte pe valea lasilor , dar se bucura de o atestare documentara timpurie. in 1437 . In 1593 avem o informatie importanta despre stapanirea veche a boierilor din Bucium asupra unei jumatati de patrime din boieronatul satului Margineni. Dobrin de Bucium sustine cu aceasta ocazie ca drepturile lui asupra partilor amintite sunt vechi si ca a avut si acte doveditoare, dar le-a pierdut, cerand acum confirmarea lor. Remarcam, de asemenea ca urmasii boierilor din 1437, mai ales Ursul, exista in Margineni si in secolul al XVII-lea. [32]

Mandra.

Sat vechi si important de pe terasele inalte care se ridica deasupra luncii Oltului. Apare inca intr-un document al lui Mircea din 1400, prin care se intarea boierilor Micul si Stoian jumatate din sat cu toate folosintele si cu toate scutirile. Documentul s-a pastrat doar intr-o traducere maghiara tarzie, dar nu exista nici un motiv sa ne indoim de autenticitatea lui. Boierii din Mandra reapar foarte tarziu de la aparitia acestei danii, dar din nou in imprejurari importante pentru noi.in anul acesta, Dragomir de Mandra si fratii sai pe nume, Manea, Oprea, Vladut, primesc din partea castelanilor Fagarasului intarirea stapanirii lor asupra unei portiuni de pamant.

Netot

Satul este asezat pe Valea Netotului, asezare mica dupa cate putem sa ne dam seama din izvoarele mai tarzii. Pentru faptul ca apare in documente trebuie si de aceasta data unui boier, si anume lui Bucur din Netot, care in 1556 este membru al scaunului boieronal. Toponimul se intalneste si in alte zone din tara, in unele cazuri putand insemna si tigan.

Ohaba.

Satul este asezat langa afluentii de stanga ai Sincai, si padurea de langa Toderita. Este singurul sat cu acest nume din Tara Fagarasului. Ca atestare documentara, satul se bucura de a aparea intr-o perioada destul de veche, si anume in anul 1476, cand Basarab cel Batran daruieste lui Serban si Adea, pe langa altele jumatate din teritoriulsatului.

Parau.      

Asezarea se afla pe paraul Rastoaca, langa vechiul drum care venea de la Fagaras prin Sercaia la Hoghiz. Satul avea o pozitie buna si in supravegherea drumului care lega Tara Fagarasului de Tara Barsei, trecand prin codrii de la poalele Magurii Codlei. Acestea sunt de altfel si motivele pentru care brasovenii s-au straduit sa obtina satul, alaturi de Sercaia, inca din secolul al XV-lea Exista totusi un document care Grid mostenise de la tatal sau partile lui Valcu si Nan din Parau pe care le cumparase tatal sau . Se pare ca brasovenii au reusit sa obtina parti din sat. De asemenea, in 1589 si 1601, cu ocazia inscrierii Tarii Fagarasului lui Balthasar Bathory si respectiv Ste­fan Csaky, satul Parau nu apare, insa in urbariile din secolul urmator va figura din nou printre satele fagarasene.

Persani.

Satul este situat la iesirea vechiului drum Feldioara — Tantari.
Primele date cunoscute de noi provin din diploma lui Ladislau de Grid. Acesta cumparase o freime din boie­ronatul satului Persani de la Petru Ganga (sau Hanga). [36]

Poiana

Marului. Cea mai recenta dintre intemeierile din Tara Fagarasului in perioada de care ne ocupam. Satul a fost asezat de Gabriel Mailat langa Zarnesti din aceleasi ratiuni de protectie a muntilor impotriva barsenilor.

Pojorta

Satul se afla pe cursul mijlociu al raului Breaza, intre Voivodenii Mari si Breaza. Prima atestare documentara dateaza din 1589, insa satul este mai vechi deoarece intre satul Pojorta si satul Breaza a avut loc un proces in care brezenii recunosteau ca satul lor a fost ridicat pe pamantul satului Pojorta. Satul Breaza este atestat in documente inca din 1554, de unde rezulta ca si satul Pojorta trebuie sa fie mai vechi decat anul 1589

Porcesti.



Asezat la intrarea Oltului in defileul Turnului Rosu, satul apare in izvoare din secolul al XlV-ea, ca apartinand provinciei Sibiului

Porumbacul de Jos.

Sat mare, format la limita inferioara a campiei piemontane. Atestat documentar din 1466, cand Porumbacu este parte a unei tranzactii de schimb alaturi de Sarata pentru jumatate din satul Cornatel.

Porumbacu de Sus.

Asezat pe aceeasi vale, satul apare mereu alaturi de Porumbacul de Jos. Printre documentele depuse de boierii din Porumbacul de Sus la Comisia mixta pentru cercetarea nobilitatii a 98 de familii de boieri incorporate in Regimentul I., sunt inregistrate documente din secolul al XVI-lea emise de Stefan Mailat si Anna Nadasdi pe numele boierilor Nanes si Solomon[37], dar din pacate el nu s-au pastrat.

Racovita.     

Ca si satul Porcesti, Racovita a facut parte din provincia Si­biului.      

Rausor.

Sat mic, dar important prin boierii sai, format pe valea Sebesului inainte de intrarea acesteia in lunca Oltului. Asezarea apare pentru prima data in dania pentru Stoica Nanes, din 1473. Din primul deceniu al veacului urmator intalnim cu regularitate boierii satului in scaunele de judecata. incepand cu 1509, apar de mai multe ori impreuna Coman si Costea

Recea.

Sat format pe valea superioara a dejanului, intre 1520 si 1534, Sandor este mentionat ca asesor al scaunului. [38]

Sarata. Satul s-a format pe valea cu acelasi nume, printre dealurile de la marginea de jos a campiei piemontane. Prima atestare documentara o avem abia in tranzactia pe care loan Gereb de Vingart o facuse cu comitele Petru in 1466 (tranzactie pomenita la Porumbacul de Jos). Numele satului, ca si al vaii, provine de la numeroasele izvoare sarate din regiune.

Sasciori.

.Prima informatie provine din documentul dat de voievodul Vlad boierului Roman in 1437, incare, alaturi de Voivodeni si Sambata de Sus, este pomenit si Sasciori sub forma Sessori Lovistyen[39]

Savastreni.

Asezat pe valea Dejanilor, langa satul precedent, in aceeasi zona cu populatie deasa a Tarii Fagarasului. El este amintit abia la sfarsitul secolului al XVI-lea, cu ocazia daruirii tarii lui Balthasar Bathory in 1589 Numele satului pare sa-si aiba originea in forma populara a antroponimului Silvestru, Sevastru. [41]

Sambata. Sat important ca marime si vechime in Tara Faga­rasului, asezat la varsarea in Olt a afluentului cu acelasi nume. Prima atestare documentara a asezarii se leaga de momentul important al adunarii generale organizate de regele Andrei al Ill-lea in 1291 la Alba lulia. Magistrul Ugrinus, profitand de ocazia creata si exploatand pozitia avantajoasa pe care o crea relatia sa apropiata cu regele, revendica Fagarasul si Sambata. Recuperarea pozitiilor din Tara Fagarasului, marcata si de interventia regalitatii in favoarea manastirii de la Carta, dupa cum s-a vazut (am mentionat in primul capitol ) nu a afectat foarte tare statutul satului, care la momentul reaparitiei in documente, se afla in stapanirea unor boieri romani si, daca avem in vedere faptul ca Sambata de Sus este atestata in aceasta postura, dupa cum vom vedea imediat, inca din 1437, credem ca nu se pot acorda prea mari sanse unei prezente durabile a nobililor maghiari.

Sambata de Sus.

Asezarea, atat de cunoscuta, in principal datorita manastirii brancovenesti care se gaseste la hotarul ei, are o istorie nu mai putin veche si interesanta.Inca in 1437 Vlad voievod daruia lui Roman, nepotul boierului Stanciu, partile lui Baicu si Vlad din Sambata de Sus.

Istoria Manastirii Brancoveanu incepe in secolul al XVII-lea. Daca la
inceputul secolului XVI avem mai multe marturii indirecte despre
existenta manastirii prin mentionarea unor calugari de aici in diferite
acte, dispersate, primele dovezi directe le avem din anul 1654, cand
satul si mosia din Sambata de Sus au intrat in stapanirea lui Preda
Brancoveanu, boier de loc din sudul Carpatilor.

Scorei.

Satul se afla pe dealurile de deasupra Oltului, asezat pe valea Scoreiului, intre Carta si Cartisoara spre est si Sarata spre vest. Prima atestare a satului o gasim intr-un document in care Mircea cel Batran, in anul 1391, daruieste satul la doi frati, Calian si Stanciu, scutindu-i pe cei doi de toate darile.

Sebes.

Prima mentiune oficiala cu privire la satul Sebes dateaza din anul 1453, cand Stanciu Dijanul din Dejani primea alaturi de alte sate, printr-o diploma data de Vadislav al II-lea jumatate din satul Sebes. Informatia este foarte importanta fiinca, in documente, satul Sebes apare abia in urbariile din secolul al XVII-lea cand se vorbeste, la Sebes, de un boier Comsa, cu cei cinci fii ai sai: Iovan, Domboie, Roman, Stana si Onea.

Sebesul de Jos.

Sat format intre munte si Olt, la intrarea acestuia in defileul Turnu Rosu. A facut parte din provincia Sibiului.

Sebesul de Sus.

Sat asezat tot acolo, trecut la provincia Sibiului.

Sercaia.

Satul este amintit inca in 1235 printre comunitatile catolice revendicate de episcopul Transil­vaniei. Apare de asemenea ca cea mai importanta dintre asezarile daruite de Vlaicu in 1372 lui Ladislau de Dabaca.

Sercaita.

Situat pe valea Sercaitei, afluentul din stanga al Sercaiei. Prima atestare documentara este tarzie, in 1584, dar contextul documentului indica o vechime documentara este tarzie, in 1584, dar contextul dar contextul documentului indica o vechime mult mai mare a asezarii.

Sinca Veche.     

Sat important, situat la iesirea dintre munti a celui mai in-semnat drum dinspre Tara Barsei. In 1476 Basarab eel Batran intareste fratilor Serbari si Aldea, boieri din Tar-a Fagarasului, iumatate din Sinca si muntele Nemaia, pe care le cumparasera de la Budea.

Toderita.

Format langa magura cu acelasi nume, langa padurea care se intindea pana la Sercaia in evul mediu, informatiile despre sat apar abia la sfarsitul secolului al XVI-lea

Ucea. Satul s-a format in dreapta vaii cu acelasi nume, insirandu-se de-alungul apei pe o lungime considerabila. In mod cert, prima stire despre sat o avem din 1473, cand Radu eel Frumos dadea lui Stoica Nanes, alaturi de multe alte sate fagarasene, si Ucea toata. [44]

Ucea de sus.     

Situata pe aceeasi vale a Ucei, dar mai inspre sud, asezarea Ucea de sus, face parte din stapanirea lui Barsan, alaturi de Ucea de Jos si de Corbi si a lui Coman, acesta din urma va prelua si partile celui dintai in 1509.Din aceasta cauza satul, Ucea de sus, nu apare o lunga perioada in documente fiind atestat documentar doar la sfarsitul secolului al XVI.

Vad.

Asezat pe drumul care vine dinspre Tara Barsei, satul se numara
printre cele cu o timpurie prezenta in documente. Primii sai boieri sunt cunoscuti dintr-un document dat de Mircea cel Batran, document de donatie catre trei boieri, Ioan, Burcea si Calin, a Vadului.

Venetia de Jos.      

Se afla in partea de rasarit a Tarii Fagarasului, in zona ingusta dintre Olt si Persani. Se numara printre satele cele mai vechi, fiind amintit in documentul din 1235, dar si in dania lui Vlaicu din 1372.

Venetia de Sus.     

Pe aceeasi vale cu satul precedent, dar mai spre munte. Fiind proprietatea boierilor din Venetia de Jos, satul are de suferit din punctul de vedere al aparitilor in documente.

Vistea de Jos.     

Satul este situat aproape de Olt, putin mai sus de varsarea vaii cu
aceiasi nume, satul se numara printre asezarile mari ale tarii. In anul 1511, trei boieri cer intarirea stapanirilor lor in Vistea de Jos, de Sus si Arpasul de Jos..

Voievodenii Mari

Se afla in centrul Tarii Fagarasului. Asezarea satului, pe valea Brezei, care adaposteste spre izvoarele sale, cetatea zisa a lui Negru Voda. Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, este cea mai veche biserica pastrata din Tara Oltului, cu particularitati constrctive, care o deosebesc de celelalte monumente medievale din zona

Voievodenii Mici

Satul s-a format pe malul stang al vaii Brezei, fata in fata cu Voivodenii Mari. Separarea este un fapt implinit la inceputul secolului al XVI-lea caci in 1527 Aldea Bika este trecut ca apartinand de Voivodenii Mari,[45] deci exista deja si satul celalalt.

Concluzii

Tara Fagarasului a reprezentat de-a lungul timpului un factor de interes din partea regalitatii magheare, gasindu-se aproape tot timpul intr-o aparare macinitoare impotriva sistemului feudal care ataca integritatea, obstior satesti din aceasta zona.

Trecuta de-a lungul timpului prin diferite tipuri de administratie, totusi a reusit sa ramana un petec de pamant romanesc.

Referitor la structurarea lucrarii, aceasta cuprinde trei capitole dupa cum urmeaza:

Capitoul I.Am facut o scurta prezentare a istoriografiei referitoare la Tara Fagarasului, precizand si lucrarile pe care le-am folosit la alcatuirea acesteia, precum si un scurt istoric al Tarii Fagarasului, istoric in care m-am referit atat la perioada dinaintea izvoarelor scrise precum si la ceea de dupa aparitia acestora.

Capitolul al II-lea, face referire la cadrul natural geografic(relief, cima, modificarile naturale dar si antropice ale reliefului) precum si la evolutia demografica a habitatului, si anume modul an care a infuentat avoutia habitatului fenomenul de roire, feudaizarea, etc

Capitoul al III-lea, prezinta habitatul propriu-zis, cu formele de sat existente in perioada la care ne referim, tipurile de case, de curti, dar nu in ultimul rand, o prezentare a satelor care alcatuiau Tara Fagarasului in acea perioada.

In prezentarea satelor, am tinut cont de :

-asezarea geografica a acestora

-primele atestari documentare



-elemente de toponimie

Toponimia ajuta foarte mult la aflarea desi nu exacta a tipului de administratie a satului respectiv.

Imagine:Tara Fagarasului.svg

Anexa 1 (Tara Fagarasului in timpul lui Mircea cel Batran)

Imagine:Fagaras IMG 5668.jpg

Anexa 2 ( Cetatea Fagarasului, imagine de ansambu )

Anexa 3 Harta Tarii Fagarasului, ( dupa Popescu Dragu)

Anexa 4. Sigiliul Tarii Fagarasului (Arhivele Nationale Maghiare



Ioan Puscariu, Fragmente istorice : despre boierii din Tara Fagarasului IV,Ed Dragos Voda, Cluj, 2006 p.8.

ibidem, pag 75”

Metes, Manastirile romanesti din Transilvania si Ungaria, Sibiu, 1936, p76.

Prodan, Urbariile, 1, p.839

Puscariu, Fragmente, IV, pp.87 ;95-97; 98

Prodan, Urbariile, I, p.735

Puscariu, Fragmente, IV, p.106

L. Antal, Tara Fagarasului in Evul Mediu secolele XIII-XVI”, aprud. Veress,

Documente, I, p.147.

Puscariu, Fragmente, IV, pp.123-127

L. Antal. , Tara Fagarasului in sec XIII- XVI, aprud Hervay, Repertorium,,pp, 112-114

Puscariu, Fragmente, IV, p. 106

ibidem, p. 209-211

Prodan; Urbariile I, p226;

ibidem, p. 465

Puscariu, Fragmente, IV, p. 213-216

Iordan, Toponimia romaneasca, Buc., 1963 p. 348

L. Antal, Tara Fagarasului, p. 228-229

N. Draganu Romanii in veacurile IX-XIV pe baza toponimiei si a onomasticii Bucuresti

Iordan, Toponimia romaneasca, p. 80

Puscariu, Fragmente IV, p. 101; 106;aprod; Lukacs, Tara Fagarasului p. 230

Iordan, Toponi­mia p. 83

Puscariu, Fragmente IV, p. 76; 86; 96

Prodan, Urbariile I, p. 393

Prodan, Ibidem, p. 10

Stefan Metes,Situatia Economica a Romanilor din Tara Fagarasului,p,60

Puscariu, Fragmente, IV, p. 76

ibidem, pp. 99-102.

Puscariu, Fragmente, IV, p. 107-110

Prodan, Urbariile I, p. 506

lordan, Toponimia p. 370

Puscariu, Fragmente IV, p. 101

ibidem, p. 207-208

ibidem, , p. 126

Iordan, Toponimta p. 274

Puscariu, Fragmente IV, pp. 99-102

ibidem, pp. 99-102.

ibidem, pp. 800-801

ibidem , pp. 98, 106

DRH, B, I, pp. 142-144

A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei si Tarii Romanesti, VI, Buc. 1933, pp. 158-163

lordan, Toponimia, p. 353

ibidem, pp. 193-195

DRH, B, I, pp. 253-256

ibidem, pp. 238-240

Puscariu, Fragmente IV, p. 101






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2143
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site