Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


ULTIMII ANI. JOHN GOTTI, ASCENSIUNEA, DOMNIA SI CADEREA ULTIMULUI „DON”. BATALIA DIN TRIBUNALE SI FUGA LUI SAMMY GRAVANO (1986-1992)

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Nenorocirile razboiului victorios si nasterea fasciilor
Razboaiele din Golf
Minoritati nationale in Romania secolului XX
Gh. Bratianu despre Marea Negra
Europa - tema de meditatie de-a lungul secolelor
Monografia satului ardelean
SULTANUL SOLIMAN MAGNIFICUL
POLITICA EXTERNA A VOIEVOZILOR ROMANI SEC. XIV-XVI
Relatiile internationale: 1921-1924
Prerafaelismul


Ultimii ani. John Gotti, ascensiunea, domnia si caderea ultimului „Don”. Batalia din tribunale si fuga lui Sammy Gravano (1986-1992)




„Nimic nu-i era superior sau inferior El insusi se expulzase de pe pamant Gandirea sa era era absolut lucida, desi, adevarul e ca, inchis in el insusi cu o intensitate infioratoare; dar lucid Insa spiritul sau era bolnav Totul ii apartinea; dar aceasta nu avea nicio importanta. Ceea ce era cu adevarat important era ca stia cine era, cui ii apartinea, cate puteri ale intunericului il revendicau ca fiind al lor”. Acest citat, extras din romanul lui Joseph Conrad, Inima intunericului, era preferatul lui John Gotti. Dupa noul Nas al familiei Gambino, textul reflecta cu perfectiune ceea ce el insusi era, ceea ce el insusi simtea.

Gotti a preluat puterea maxima a familiei dupa asasinatele lui Castellano si a lui Bilotti. A doua zi dupa atac, FBI-ul i-au fotografiat pe noul Don si pe oamenii lui surazand si imbratisandu-se la usile lui Ravenite Social Club, in Mica Italie, in New York. John Gotti si Frank DeCicco vorbeau veseli pe strada, acoperindu-si buzele cu palmele. Gangsterii stiau ca FBI-ul foloseau surdo-muti ca sa le citeasca pe buze.

Agentii federali au observat, de asemenea, cum capi din familia Gambino si cei care au sosit din alte zone din apropiere, cum ar fi New Jersey, intrau in Ravenite ca sa vorbeasca cu Gotti.

La doua zile de la asasinatul lui Paul Castellano, „capitanii” familiei Gambino s-au intalnit la o conferinta speciala la restaurantul Cesar’s East, pe strada 58, pe Third Avenue, pentru a discuta despre numirea noului Don. Joe N. Gallo, in calitate de consigliere, era in fruntea mesei.

In zilele urmatoare, detectivii de la Diviziunea de Omucideri si din FBI l-au pus sub atenta urmarire pe John Gotti. Intre 22 si 31 decembrie 1985 au fost depistate mai multe intalniri ale lui Gotti cu Jimmy Failla si Frank DeCicco, in restaurantul Tommaso. „Era clar ca Gotti simtea nevoia sa caute ajutoare sigure pentru a fi numit sef al familiei”, va spune un agent federal, care l-a urmarit pe Gotti in acele zile.

Pe 24 decembrie, spre seara, un sir lung de masini Cadillac a inceput sa se plimbe prin fata clubului Ravenite, de-a lungul strazii Mulberry. Stand in usa, cu mainile in solduri, acel nou Duce al Crimei Organizate, John Gotti, i-a spus lui DeCicco: „Uite cum vin la mine. Ei stiu cine este noul sef”[1].

Departamentul de Politie din New York, in doar patru zile, a fotografiat aproape doua sute de investiti, ajungand la noul cartier general al lui John Gotti, in Manhattan. In sfarsit, ziua cea mai asteptata a sosit cand, pe 30 decembrie, Joe N. Gallo si-a convocat toti „capitanii”, inclusiv pe Angelo Ruggiero, Sammy Gravano, Gene Gotti si George DeCicco pentru a participa la o reuniune de urgenta in apartamentul sau, in partea de jos a Manhattan-ului. „Trebuie sa votam si sa alegem un nou Don”, spuse Gallo. In continuare, toti investitii prezenti au inceput sa pronunte numele lui John Gotti, transformandu-l in cel de-al saselea sef al puternicei familii Gambino, de la infiintarea acesteia, in 1897.

Moartea lui Anastasia a fost un adevarat shock pentru Gotti, pe care tanarul il vedea ca pe un autentic idol, ca pe adevaratul sau erou. „Contractul” impotriva lui Paul Castellano propus de catre Angelo Ruggiero a fost aprobat doar de cincizeci la suta dintre cei prezenti. „Ceilalti cincizeci la suta s-au abtinut”, va asigura dupa cativa ani Sammy Gravano, ex consigliere si informator federal in fata tribunalului in procesul impotriva lui John Gotti[2].

Dupa ce a fost aprobat, noului sef ii ramanea doar sa-i aleaga pe oamenii care vor face parte din garda sa pretoriana. Frank DeCicco va fi numit sef adjunct. In acest fel, Gotti isi platea o datorie restanta gangsterului care se prefacea ca este om de incredere al lui Castellano si al lui Bilotti, insa, in acelasi timp, il informa pe acesta despre fiecare miscare a lor.

A doua decizie luata de catre John Gotti a fost de a-l indeparta de afacerile familiei pe Tommy Gambino, aceeasi persoana care refuzase postul de sef oferit de catre propriul sau unchi, Paul, cand inca se afla in viata.

Pentru Gotti, Tommy reprezenta mai mult modalitatea de a face afaceri a lui Paul Castellano, decat aceea a propriului sau tata, Carlo Gambino. John Gotti voia sa faca afaceri in maniera sa, si era mai aproape, in acest sens, de Vito Genovese sau Albert Anastasia. La urma urmei, acesta din urma era eroul lui Gotti.

La mai putin de un an dupa asasinarea lui Vincent si a lui Phil Mangano[3], John Joseph Gotti s-a mutat cu familia sa, formata din sotia sa, Fannie, si cei cinci copii, John Jr., Carmine, Vincent, Gene si Richard, din sudul Bronxului intr-un apartament din Brownsville, o zona din Brooklyn. Tatal lui John Gotti, care lucra pentru Departamentul de Sanatate, a ajuns intr-un cartier in care majoritatea locuitorilor erau italieni sau evrei, controlat de violentii oameni ai lui Albert Anastasia.

John Gotti, nascut pe 27 octombrie, 1940, avea doisprezece ani cand a ajuns in Brooklyn, tinut de mana de catre mama lui. La colegiul public, Jerry Capeci si Gene Mustain scriu in cartea lor, Gotti, Rise and Fall, ca John Gotti i-a impresionat pe profesorii sai prin inteligenta sa, dar si prin temperamentul sau puternic. Se povesteste ca baiatul, la cinciprezece ani, a fost exmatriculat pentru ca a lovit un profesor cu care s-a constrazis in legatura cu rezultatul unui examen. Johnny Gotti sustinea ca lucrarea sa nu are nicio greseala, ceea ce, insa, profesorul nu credea.

Pe strazi, a avut contact foarte repede cu amici, iar in gasca ii vedeau pe acei oameni demni de respect care conduceau enorme Cadillac-uri, si care se intalneau in cluburi sociale, purtand inele cu diamante, ceasuri de aur si lanturi groase in jurul gatului. Alaturi de fratii sai, cobora din Bronx in Mica Italie pentru a hoinari pe strazi. Noul sef al familiei Gambino avea saptesprezece ani cand Albert Anastasia fusese asasinat in Hotelul Park Sheraton, din New York. Adolescentul se afla la intrarea in East Social Club, unde se intalneau oamenii lui Anastasia, cand s-a primit vestea asasinarii Don-ului. Printre oamenii loiali care cereau razbunarea se aflau Aniello Dellacroce, Paul Castellano sau Joe Biondo.

Eroii lui John Gotti erau barbati ca Lucky Luciano si Albert Anastasia; de asemenea, era un impatimit cercetator al legendelor despre acestia. Printre goombati se vorbea despre cazinouri, despre peripetiile lui Meyer Lansky, Bugsy Siegel sau ale lui Frank Costello. In 1957, Gotti era perceptor de taxe pentru familia condusa de Carlo Gambino. Intr-o seara, cand se afla la intrarea unui bar din Mica Italie, o patrula de politie s-a oprit pentru a le cere actele de identitate. Mai multi dintre prietenii lui Gotti au refuzat, pana cand intamplarea a luat o intorsatura personala, intre italieni si politisti. Unul dintre agenti a lovit cu intentie piciorul scaunului pe care era asezat Gotti, cu spatarul rezemat de perete.

Viitorul Nas al familiei Gambino s-a ridicat, atunci, si fara sa spuna vreun cuvant, l-a lovit cu putere pe politist in barbie. Gotti a fost retinut pentru incalcarea ordinii publice, insa intamplarea nu va trece neobservata de catre Angelo Bruno, un „sodat” al lui Gambino. Bruno a vazut imediat posibilitatile acelui violent adolescent, insotit de gasca ce nu il parasea niciodata. Gotti avea deja caracteristicile unui conducator.

A fost capo al lui Anastasia, apoi a lui Carlo Gambino, Carmine Fatico[4], cel care l-a adoptat pe pustan si l-a condus cu severitate pe durele cai ale Cosei Nostra, prin meandrele obscure ale Crimei Organizate. John Gotti admira abilitatea lui Don Carlo de a folosi in acelasi timp violenta si diplomatia. „Fara una dintre ele, nu este posibila cealalta. Daca pierzi una, le pierzi pe ambele si, prin urmare, puterea. Doar prin intermediul fricii poti evita violenta. Nimeni nu te va provoca daca stie ca ai o mare doza de violenta la indemana”, spunea insusi Carlo Gambino.

In 1966, John Gotti era deja un „soldat” la ordinele lui Fatico, unul dintre cei douazeci si patru de caporegimi ai familiei Gambino. Carmine Fatico conducea o forta ce depasea o suta de oameni si soarta Crimei Organizate in zona de est a New York-ului. Seful adjunct al lui Gotti era chemat sa ocupe functii importante in cadrul familiei; la urma urmei, oamenii sai aduceau aproape treizeci de milioane de dolari pe an in vistieria Nasului Carlo Gambino[5]. De asemenea, Fatico avea faima de a fi unul dintre asasinii cei mai eficace din Cosa Nostra. „Treaba sa nu era facuta ca din topor. Era curata, iar sefii familiilor apreciau felul sau de a actiona”, va declara Sammy Gravano .

In aceeasi perioada, Gotti o cunoaste pe Victoria DiGiorgio, o frumusete bruneta, fiica unui fermier italian de origine evreiasca. La un an de casatorie, Gotti si Victoria au avut primul copil, Angela, nascuta in aprilie 1961.

In acea perioada, John Gotti si colegul sau, Salvatore Ruggiero, fusesera prinsi in timp ce incercau sa fure masini din depozitul firmei de inchiriat automobile, Avis. Amandoi vor fi condamnati la sase luni de inchisoare. Totusi, nu a fost aceasta intamplare cea care a provocat criza matrimoniala, ci putinul sprijin pe care Victoria i l-a dat sotului ei in timpul procesului, ceva de nepermis in familia unui viitor membru al Mafiei. Sotia lui John Gotti era prea independenta si nu era dispusa sa petreaca toata ziua inchisa in bucatarie, gatind paste cu perisoare si sos de tomate.

Cand a iesit Gotti din inchisoare, Fatico i-a ordonat sa-si concentreze fortele in aeroportul JFK, cu scopul de a face mai multi bani pentru familie. Pentru John, acesta a fost un mare noroc si a fost prima lui mare ocazie de cand a devenit membrul familiei. Ordinul mutarii sale fusese dat in mod expres de catre insusi Carlo Gambino. Urcati in doua camioane si purtand asupra lor doar declaratia de bagaje , John Gotti si mai multi dintre oamenii sai s-au prezentat la terminalul de bagaje de la United Airlines, intr-o zi a anului 1969. Intr-o singura zi au scos prin instalatiile aeroportului aproape doua sute de haine pentru femei, de firma frantuzeasca, cat si un mare numar de articole electronice japoneze si doua sute de ceasuri de diferite modele, marca Rolex. Acea operatiune a fost atat de simpla, incat peste doua saptamani, cu acelasi camion, si-au reluat atacul asupra aceluiasi terminal al United Airlines. De data aceasta, John Gotti, fratele sau, Gene si Angelo Ruggiero au fost prinsi cu mata-n sac. In momentul in care agentii federali au intrat in terminalul de bagaje, Ruggiero incerca sa incarce un container cu siglele UA pictate pe laturi.

Condamnati de catre un judecator federal, cei trei au fost trimisi timp de patru ani la penitenciarul din Lewisburg. Coridoarele sale lungi, galeriile sale obscure si stramtele sale celule fusesera caminul altor istorici membri ai Crimei Organizate, cum ar fi Carmine Galante, sef al familiei Bonanno sau Jimmy Hoffa, faimosul lider al Sindicatelor Camionagiilor. In timpul indelungatelor plimbari prin curtea mica a inchisorii, John Gotti si Angelo Ruggiero l-au cunoscut pe Tony Rampino, traficant de heroina, si pe Tony Roach, care peste cativa ani va deveni soferul si asistentul personal al lui Gotti, cand acesta a fost numit sef al familiei Gambino.

„Pentru John Gotti, trecerea pe la Lewisburg a fost ca si cum ar fi trecut pe la universitate”, spune Gravano. „John isi petrecea timpul adresand intrebari celor aproximativ cinci sute de membri ai Cosei Nostra, de diferite ranguri, care erau inchisi in aceeasi inchisoare cu el”[7].

Ba chiar, John Gotti a fost protejat timp de doi ani, cat a fost inchis, de catre Carmine Galante, care i-a oferit postul de capo al familiei Bonanno odata ce acesta a fost pus in libertate. Gotti a refuzat oferta, insa Galante nu s-a suparat si au continuat sa aiba o relatie buna, pana in ziua asasinarii Nasului familiei Bonanno, pe data de 12 iulie, 1979[8].

In semn de respect, de primul Craciun petrecut de catre Gotti ca sef al familiei Gambino, a primit zece mii de dolari din partea fiecaruia dintre cele douazeci si patru de bande care compuneau familia. La mijlocul anului 1986, FBI-ul a inregistrat o conversatie dintre Gotti si George Remini, unul dintre capii familiei, despre necesitatea ca noul Don sa il aprobe pe Joe N. Gallo drept consigliere, in caz contrar sa caute un altul pentru acel post:

Gotti: Si spui ca vor sa vorbeasca cu mine despre al meu consigliere. Permite-mi sa-ti spun ceva: eu nu sunt Pauli [Castellano]. Eu sunt John Gotti. Ei au un nou sef si asa trebuie sa inteleaga. Iar daca nu o vor face, va fi mai rau pentru ei. Eu voi decide cand trebuie sa numesc un nou consigliere.

Remini: Dar se spune ca vrei sa il suspenzi pe Joe [Gallo] din functia de consigliere.

Gotti: Joe era consigliere al lui, iar eu nu sunt Paul Castellano. In orice fel, daca vor sa fie „capitanii” care sa voteze demiterea lui Joe [Gallo], asa vom face. Chiar maine planuiesc sa-i avansez la gradul de „capitani” pe Georgie, Louie, Freddie si Tom. Ei vor fi cei care vor vota pentru a-i lua locul de consigliere lui Joe [Gallo].

In septembrie 1986, situatia avea sa se schimbe pentru John Gotti si cativa dintre „soldatii” lui, pornind de la o simpla discutii in legatura cu traficul. Intr-o zi, un mecanic de frigidere de treizeci si cinci de ani, pe nume Romual Piecyk, circula cu camionul sau pe o strada din Queens, cand se trezi blocat de un Cadillac negru, in doua randuri.

Masina era parcata prost in fata barului Crazy Corner, un local al carui proprietar era Frank Coletta, un „soldat” al familiei Gambino. Intr-un atac de furie, Piecyk il invinui tipand pe Coletta ca-si lasase prost parcata masina. Omul lui Gotti a iesit din bar si-l lovi in fata pe soferul camionului. Acesta apuca atunci o bara de fier, pe care o purta sub scaun, se indrepta spre Cadillac-ul lui Coletta si o izbi in geamuri. Din cauza taraboiului, „soldatii” familiei Gambino, inclusiv seful ei, John Gotti, au iesit in strada si l-au vazut pe Piecyk, incercand sa ajunga la Frank Coletta, care se inchisese in masina sa. Gotti il apuca pe camionagiu de brat, il arunca la pamant si incepu sa-l calce in picioare, pana cand a venit politia[9].

Romual Piecyk a depus o plangere impotriva lui Coletta si lui Gotti pentru asalt si furtul a 350 de dolari, care camionagiul sustine ca i-au fost luati cand statea lungit, calcat in picioare. Ambii mafioti au fost retinuti si inchisi.

Cand avea sa inceapa procesul, Romual si sotia sa au urcat pe scara juratilor si s-au intalnit cu un John Gotti inconjurat de fotografi si camere de luat vederi. Camionagiul l-a intrebat pe unul dintre reporteri cine era acel tip. „Este un peste mare al Mafiei. Se spune ca este marele Nas al Cosei Nostra”, raspunse ziaristul. Dintr-o data, il cuprinse frica pe acel imigrant polonez. Cand i-a venit randul sa declare, Piecyk nu isi amintea absolut nimic si in realitate, nu stia bine care dintre cei doi acuzati a fost cel care l-a lovit.

Procesul lui Piecyk a fost relativ insignifiant in palmaresul de delicte al lui John Gotti, insa, cu trecerea timpului, rezultatul a avut un efect mult mai devastator pentru Don. Procesul a facut ca seful Cosei Nostrasa atraga atentia mass-mediei din ce in ce mai mult. Mai multe articole au inceput sa fie publicate in ziarele din New York, unde aparea un Nas cu o tunsoare impecabila, costume de mii de dolari, camasi de matase si panza de in alba si cu pantofi italieni de trei sute de dolari. Chiar ziarul The New York Post facea comparatii intre elegantul Gotti si vulgarii Tony Salerno sau Anthony Corallo, cu totii membri ai Comisiei[10].

John Gotti a devenit cunoscut in toata tara, cand a trebuit sa se infrunte cu o acuzatie federala, care ii includea pe Aniello Dellacroce si pe jumatate din marii conducatori ai familiei Gambino. Procesul a inceput pe 7 aprilie 1986, cu trei lui si jumatate dupa asasinarea lui Castellano. Milioane de nord-americani au putut sa-l urmareasca la televizor, la fel cum il vazusera pe Frank Costello cu aproape jumatate de secol inainte, declarand in fata Comitetului Kefauver[11].

In aceeasi saptamana, Gotti era entuziasmat de construirea restaurantului sau, Bankers & Brokers, foarte aproape de Battery Park. John O’Connor, unul dintre inspectorii Sindicatului Tamplarilor, a primit un telefon anonim care indica faptul ca, la noul restaurant care se construia in Battery Park, lucrau oameni care nu faceau parte din sindicat. O’Connor l-a advertizat pe constructor ca ar putea avea probleme cu celelalte constructii ale sale, daca nu ii concedia pe lucratorii care munceau la constructia restaurantului lui John Gotti. Dupa ce a platit cinci mii de dolari amenda, O’Connor a promis ca se va intoarce.

Ziua urmatoare, fara a sti cine era stapanul restaurantului, un pichet al sindicatului a decis sa intre in actiune, provocand daune de 35.000 de dolari. Gotti l-a trimis pe caporegime al sau, Angelo Ruggiero, si pe unul dintre oamenii lui Jimmy Coonan[12] sa-i dea o lectie lui O’Connor.

„Contractul” a fost amanat, cand pe 7 aprilie a inceput procesul de la Curtea Federala din Brooklyn. Procurorul Diane Giacalone il urmarea de partu ani pe John Gotti, care in mod automat a trecut pe primul loc in lista ei, dupa moartea lui Dellacroce si a lui Castellano. Gotti a garantat cu un milion de dolari cautiune pana la incheierea procesului, insa, o noua lovitura va fi data asupra liniei de plutire a familiei. Seful ei adjunct, Frank DeCicco va fi omorat de o bomba cu ceas, montata in masina sa, cand iesea de la micul dejun, din Restaurantul Tommaso, din Brooklyn.

Explozia a facut ca trupul lui DeCicco sa sara prin plafonul masinii si sa cada la doua sute de metri departare. Moartea sa complica mai mult alcatuirea juriului care trebuia sa dea verdictul de nevinovatie sau de vinovatie membrilor familiei Gambino. Pentru a-l inlocui pe DeCicco, John Gotti l-a numit pe Joseph Armone, un caporegime care lucra pentru familie de aproape trezieci si cinci de ani. Giacalone stia cu siguranta ca asasinatul lui DeCicco ii va intimida pe posibilii jurati, cum se intamplase cu Romual Peicky. In sfarsit, pe 13 mai, procurorul a obtinut un ordin federal pentru a revoca eliberarea lui Gotti. Seful familiei Gambino s-a predat si a fost inchis in Centrul Corectional Metropolitan, din Manhattan, pana cand juriul se va reuni dupa trei luni.

Din celula sa, Gotti i-a trimis un mesaj lui Coonan, sa duca la capat „contractul” impotriva lui John O’Connor. Intr-o noapte, cand acesta iesea din sediul sindicatului, un barbat l-a impuscat de patru ori in fese si in coapse. Gotti nu stia ca acest asalt se va intoarce impotriva sa dupa doi ani si jumatate.

In sfarsit, pe 18 august, dupa trei luni de intreruperi, incepea drama Statele Unite vs. John Gotti si aliatii. Actorii primului act al caderii lui Gotti vor fi judecatorul Eugene Nickerson, procurorul Diane Giancalone, avocatul apararii Bruce Cutler si, bineinteles, juriul[13].

Cel mai mare dusman cu care avea sa se infrunte Gotti, in toata cariera sa de criminal, va fi o tanara de treizeci si sase de ani, asistenta a procurorului Statelor Unite. Giacalone, de ascendenta italiana, era renumita pentru irascibilitatea sa si spiritul sau libertin, insa nimeni nu-i punea la indoiala profesionalismul si inaltele concepte morale. Nascuta in Ozone Park, domeniul lui John Gotti, Giacalone, a crescut intr-o familie catolica din patura de mijloc. Procurorul se va licentia magna cum laude la Queens College Law School. Nici bine nu a inceput sa lucreze la Procuratura, ca Diane Giacalone a dezvoltat o antipatie speciala pentru acei tipi care se plimbau prin jurul localului Bergin Hunt and Fish Club, ca si cum cartierul ar fi fost al lor. „Inca imi amintesc ca ii vedeam pe acei tipi cu ceasuri de aur plimbandu-se de parca legile in aceasta tara nu ar fi existat, parcandu-si Cadillacurile negre pe trotuare”, afirma intr-un interviu procurorul Giacalone.

Cercetarea acesteia asupra lui John Gotti a inceput in septembrie 1981, si s-a sfarsit in februarie, 1986. Grosul dosar va fi arma pe care o va folosi Giacalone pentru a-l invinge pe atotputernicul John Gotti.

Pe 16 septembrie, un juriu compus din sase barbati si sase femei a fost selectat din treizeci si cinci de persoane. Cei doisprezece membri vor fi protejati, iar adevaratele lor identitati vor fi mentinute secrete. Unicul lucru care se stia despre ei era ca doi erau italo-americani, doi erau negri si altii doi fosti membri ai Corpului Marinei. Ceea ce ii unea era faptul ca toti stiau cine era acel tip bine imbracat, pe care urmau sa-l judece.

Procesul deschis pe 25 septembrie a fost transmis la nivel national de catre principalele medii de comunicare, ceea ce a avut un impact foarte mare asupra manifestatiilor cetatenilor din Ozone Park, Bensonhurst si Howard Beach, care cereau libertatea Nasului. Discursul lui Giacalone, imbracata cu un costum al carui sacou avea culoarea rosie, ce i-a conferit porecla Dama in Rosu, a durat aproape nouazeci de minute. Discursul sau detaliat se intorcea in anul 1973, anul asasinarii lui James McBratney. Dupa ce a descris atacul asupra gangsterului irlandez, Giacalone a insistat asupra pozitiei lui John Gotti in organigrama Crimei Organizate din toata tara. Inainte de a cere ca seful familiei Gambino sa fie declarat vinovat, procurorul s-a asezat in scaunul sau, pentru a-i oferi cuvantul avocatului apararii.

„In tot acest discurs atat de lung al acuzarii, nu se afla nicio dovada care sa faca legatura dintre clientul meu si familia Gambino”, spuse Cutler, adresandu-se juriului. Giacalone facuse un rezumat al tipului de persoane care intrau in Bergin, desi avocatul apararii lui Gotti spuse ca era vorba de un club social deschis tuturor locuitorilor din zona.

James Cardinali, traficant de heroina, condamnat de cinci ori pentru asasinat; Salvatore Polizzi, traficant de heroina si jefuitor de banci; Dominick Lofaro, traficant de heroina, jucator, camatar si asasin, care si-a marturisit vina; Mathew Traynor, traficant de heroina, jefuitor de banci, condamnat pentru sperjur si informator al Guvernului, erau unii dintre oamenii din familie, care apareau in lista lui Diane Giacalone. Insa intrarea lui Polizzi in Programul de Protectie a Martorilor va da peste cap juriul, pentru prima data. „Soldatul” Gambinilor fusese eliberat fara acuzatii, in schimbul marturiei sale impotriva vechiului sau Don.

Marturia lui Polizzi impotriva lui John Gotti va fi dezastruoasa si il va implica pe seful familiei Gambino in multiple crime, camatarie, jocuri ilegale, sechestru si furt de masini. Giacalone dorea de la Polizzi o declaratie acuzatoare care sa demonstreze faptul ca acesta practicase traficul de heroina si cocaina, sub ordinele exprese ale lui John Gotti. Interogatoriul lui Bruce Cutler a fost verosimil, cel putin in ochii membrilor juriului:

Cutler: La cate afaceri murdare ati participat dumneavoastra?

Polizzi: Nu sunt sigur.

Cutler: Cate doze de droguri ati vandut?

Polizzi: Nu as putea sa fac un calcul.

Cutler: Cati bani ati furat de-a lungul vietii?

Polizzi: Poate milioane de dolari.

Cutler: Pe cati oameni i-ai constrans?

Polizzi: Pe destui.

Cutler: Nu ati avut doua persoane minore de cincisprezece ani lucrand pentru dumneavoastra ca prostituate si le faceati rost de clientela bogata, pentru a intretine relatii cu copilele imbracate ca elevele de liceu?

Polizzi: Nu este adevarat.

Cutler: Nu este adevarat ca ati obligat-o pe una dintre fete, Barbara, sa intretina relatii sexuale cu dumneavoastra, in schimbul drogurilor?



Polizzi: Nu este adevarat.

Cutler: Nu a fost sotia dumneavoastra implicata in traficul de droguri?

Polizzi: Nu.

Cutler: Nu este adevarat ca ati fotografiat-o pe sotia dumneavoastra si pe cele doua fete facand sex explicit, iar mai apoi ati vandut materialul unui cunoscut pornograf?

Polizzi: Nu este adevarat.

Interogatoriul lui Polizzi[14] din partea avocatului apararii a avut efectul scontat, avand in vedere ca i-a determinat pe membrii juriului sa nu ii dea mult credit declaratiei sale impotriva lui John Gotti. Insa, surprizele acuzarii impotriva lui Gotti vor continua de-a lungul intregului proces.

James Cardinali, care implinea o sentinta de zece ani pentru tentativa de omor, va deveni martorul cheie al acuzarii. Cardinali a facut legatura dintre Gotti si diverse crime si ordonarea asasinarii a trei gangsteri rivali.

Avocatul lui Tony Rampino, alt inculpat, a incercat aceeasi strategie pe care a folosit-o Bruce Cutler cu Salvatore Polizzi, dar, de data aceasta, nu a mers. David DePetris, avocatul lui Rampino, ii raspunse fostului „soldat” al lui Gambino[15].

Depetris: Nu este adevarat ca dumneavoastra ati facut o intelegere cu procurorul Giacalone daca il veti acuza pe domnul Rampino si pe domnul Gotti?

Cardinali: Asa este.

Depetris: Nu este adevarat ca aveati de indeplinit o sentinta in inchisoare, pentru asasinat?

Cardinali: Lucrul acesta e stiut de toata lumea. A aparut si in ziare.

Comentariul a starnit rasul participantilor la proces, ba chiar a lui John Gotti insusi.

Depetris: Cati oameni ati ucis?

Cardinali: Trei tipi neimportanti. Erau traficanti de droguri in Florida. Insa cred ca unul a ramas in viata. Nu am reusit sa ii dau lovitura de gratie pentru ca in acel moment a intrat un agent de securitate in parking si nu am putut sa-l lichidez.

Depetris: Nu este asa ca i-ati omorat pe cei trei traficanti dupa ce ati ajuns la o intelegere cu doamna Giacalone?

Cardinali: Da, dar trebuia sa muncesc. Daca guvernul nu ma voia ca informator, eu nu aveam de gand sa pierd vreo misiune. Nu-mi puteam permite ca treaba mea sa devina un talmes-balmes.

Tonul rece folosit de catre James Cardinali i-a facut pe unii din public sa surada din nou, dar, in mod curios, cei doisprezece membri din juriu au pastrat linistea. La sfarsitul interogatoriului, avocatul DePetris s-a adresat juratilor si a comentat: „Doamna Giacalone este complice la asasinat, cum am demonstrat prin marturia domnului Cardinali. Ea prefera sa se omoare oameni, chiar si traficanti de droguri, eliberandu-si asasinul cu scopul de a-i acuza pe clientii nostri, domnii Gotti si Rampino”. Comentariul a facut ca judecatorul Nickerson sa il puna la punct pe avocat.

La sfarsitul lui decembrie, credibilitatea lui James Cardinali ca martor nu mai era valabila, ceea ce a putut confirma insasi procurorul Diane Giacalone. Insa aceasta avea o lista de aproximativ saptezeci si opt de martori pentru a-l infrunta pe marele sef al Gambinilor.

Unul dintre martorii Procuraturii era Matthew Traynor, un jefuitor de banci care era condamnat pentru pradarea unei case de economii. Giacalone stia ca Traynor actionase de mai multe ori pentru familia Gambino, insa, cand era pe punctul de a-l cita pentru a depune marturie impotriva lui John Gotti, jefuitorul de banci se razgandise. Traynor s-a gandit atunci sa devina martorul apararii.

In timpul marturiei lui Matthew Traynor, acesta a afirmat ca procurorul cazului i-a oferit ca plata pentru a declara impotriva lui John Gotti, droguri si o micsorare a pedepsei sale. Giacalone i-a raspuns lui Traynor ca nu ea fusese cea care i-a oferit doguri, ci un agent al DEA, numit Edward Magnuson, caci Agentia anti-drog dorea sa il foloseasca drept martor intr-un caz de trafic de heroina, in statul Florida.

In sfarsit, judecatorul Nickerson a intervenit si a declarat ca procesul se transforma intr-un adevarat circ, in care avocatii apararii se ocupa cu discreditarea procurorului Diane Giacalone in loc sa se ocupe de apararea clientilor lor. Nickerson a interzis in acel moment includerea marturiei lui Traynor in raportul final al cazului. Pe 11 februarie, Giacalone a prezentat saptesprezece martori care au demonstrat necredibilitatea lui Matthew Traynor, ca martor al apararii.

Pe 6 martie 1987, dupa patru ore de sedinta, juriul l-a declarat pe John Gotti, sef al familiei Gambino, „nevinovat” in acuzatiile care i se aduceau[16]. Chiar in aceeasi zi, presa newyorkeza il va boteza pe Don cu porecla de Don Teflon, pentru abilitatea mafiotului de a de aluneca din lanturile legii.

Victoria sa in tribunale i-a conferit lui John Gotti o notorietate fara precedent in istoria Cosei Nostra. In timpul anilor 1987 si 1988, era foarte probabil sa il vezi pe Nas la volanul masinii sale Mercedes Benz negre, captand atentia mass-mediei, continuand sa fie seful neinduplecat al Crimei Organizate.

Prima sa decizie dupa ce a ajuns acasa, dupa eliberarea sa, va fi ordonarea asasinarii lui Salvatore Polizzi, martor al procurorului Diane Giacalone. Polizzi fusese eliberat dupa reducerea cu cinci ani a pedepsei sale pentru trafic de droguri, insa el era constient ca, din momentul in care va pasi pe strada, oamenii lui Gotti il vor astepta.

Asasinatul lui Salvatore Polizzi va fi folosit ca exemplu pentru restul „soldatilor” familiei Gambino, pentru multi dintre cei care si-au dat drumul la gura in fata agentilor federali. Gotti stia ca, daca va dori sa mentina disciplina, nu putea permite ca Polizzi sa ramana viu, insa problema a fost ca acesta intrase in Programul de Protectie a Martorilor, sub controlul Departamentului lui Marshals, iar uciderea sa era prea riscanta[17].

Dupa doua saptamani de la eliberarea sa, Gotti a primit o lovitura dura atunci cand fratele sau, Gene, Angelo Ruggiero si Joseph Carneglia au foat acuzati de trafic de heroina. Cei trei au fost prinsi din cauza gurei sparte a lui Ruggiero, care a fost inregistrat de catre FBI, vorbind despre afacerile cu trafic de narcotice. Inregistrarile care i-au fost facute lui Angelo Ruggiero erau suficiente pentru a-i trimite dupa gratii pe cei trei barbati din familia Gambino.

Cand procesul era pe punctul de a incepe, Angelo Ruggiero murea de cancer de stomac intr-un spital newyorkez. Anthony Rampino, un alt om de incredere al lui John Gotti in Bergin Hunt and Fish Club, era si el retinut pentru trafic de droguri. Incarcerarea veteranului sef adjunct Joseph Armone l-a obligat pe Gotti sa restructureze ierarhia familiei Gambino, numindu-l pe Frank Locascio ca sef adjunct si pe Sammy Taurul Gravano, consigliere. Armone si Gallo[18], dezamagiti de directia in care mergea familia dupa ordinele lui Gotti, si-au abandonat in mod voluntar posturile din cadrul Crimei Organizate. Dupa cativa ani, ambii vor muri in inchisoare.

Procuratura i-a dat lui Armone posibilitatea de a fi eliberat, daca va declara impotriva vechilor sai goombati, insa, mafiotul, respectand codul pentru care traise si pentru care era dispus chiar sa moara, a decis sa nu-si vanda seful. Joseph Armone a fost condamnat la zece ani de inchisoare.

La sfarsitul anului 1988, oamenii care il ajutasera pe Gotti sa urce la conducerea Cosei Nostra la doi ani de la asasinarea lui Paul Castellano, erau morti sau se aflau in inchisoare: DeCicco, Cardinali, Ruggiero, Carneglia, Rampino, Armone, Gallo si propriul sau frate, Gene.

Pe 25 ianuarie 1989, FBI-ul a interceptat o conversatie intre Vincent Gigante, excentricul sef al familiei Genovese si cel care va incerca sa il omoare pe Frank Costello, in 1957[19]. Gigante organiza un complot pentru asasinarea lui Gotti. Din fericire pentru seful familiei Gambino, FBI-ul a putut sa inregistreze in Restaurantul Casella din Hoboken (New Jersey), unul dintre localurile preferate ale „soldatilor” lui Genovese, cum se organiza conspiratia impotriva lui.

FBI-ul l-a avertizat pe Gotti. Ba chiar i-a fost oferita acestuia protectie federala, insa adevarul era ca Nasul stia bine cum sa-si poarte singur de grija. In saptamanile de dupa advertisment, trei „soldati” ai familiei Genovese au fost gasiti morti in diferite puncte ale orasului, inclusiv seful adjunct al lui Gigante. La sfarsitul aceleiasi luni, cand John Gotti se pregatea sa intre in localul Dean & DeLuca, pentru a savura una dintre extraordinarele si faimoasele sale gustari, sase agenti federali l-au inconjurat si l-au incatusat. Gotti era retinut pentru conspiratie in tentativa de asasinare a sindicalistului John O’Connor.

Acuzarea, bazata pe casetele inregistrate in februarie 1986 de catre federali, arata cum Gotti ii ordona lui Ruggiero sa ia legatura cu irlandezii lui Coonan sa ii dea o lectie lui O’Connor. Nasul irlandez i-a angajat pe Kevin Kelly, Kenneth Shannon, James McElroy si Joseph Schlereth.

In luna martie a aceluiasi an, va cadea si Peter Gotti, fratele mai mare a Don-ului, acuzat de fraudarea a milioane de dolari ai Departamentului de Imobile din New York. Peter a reusit, prin extorsiune, sa devina furnizorul exclusiv al geamurilor pentru ferestrele cladirilor publice protejate. Ceea ce Departamentul de Imobile nu stia, era faptul ca insusi Peter Gotti platea gasti de adolescenti sa arunce cu pietre in aceleasi ferestre pe care le furniza el. Fratele Don-ului castiga aproape cincizeci de centi pentru fiecare fereastra care era inlocuita.

FBI-ul si Forta Speciala Statala Colectiva impotriva Crimei Organizate, au inceput sa-i teasa o capcana lui John Gotti.

Pe 11 mai, 1989, Phillip Leonetti, sef adjunct al familiei din Philadelphia si Atlantic City, sub conducerea sefului varsator de sange Nicky Scarfo, a fost inchis pentru complicitate la delict si conspiratie pentru frauda si asasinat. Leonetti va fi condamnat sa petreaca patruzeci si cinci de ani intr-o inchisoare federala. Pentru a-si vedea pedeapsa redusa, Phillip Leonetti a decis sa devina informatorul FBI-ului, sub protectia WITSEC. Seful adjunct, datorita pozitiei sale de rang inalt in Cosa Nostra, va avea multe de marturisit depre afacerile fostului sau sef si Don al familiei Gambino, John Gotti.

Trei ore a durat infatisarea lui Phillip Leonetti inaintea unui Mare Juriu federal din Manhattan, pe 30 noiembrie 1989. Fostul adjunct al familiei din Philadelphia a vorbit despre legatura sefului Gambinilor cu asasinarea lui Paul Castellano si a soferului acestuia, Thomas Billoti. Se pare ca Sammy Gravano, pe atunci „capitan” al familiei, a avut o intalnire cu Nick Scarfo, intr-un restaurant din Trenton. Gravano cauta sprijinul lui Scarfo pentru noul sef al familiei, John Gotti. Leonetti a spus in fata Marelui Juriu ca Scarfo se intalnise in casa lui Edward Garofalo, un „sodat” al Gambinilor, cu insusi Gotti, DeCicco, Gallo, Ruggiero si Corrao. Inainte de a se aseza, Leonetti a amintit faptul ca Gotti i-a spus lui Sarfo: „Am OK-ul Comisiei pentru asasinarea lui Paul Castellano”[20].

Conform lui Leonetti, Scarfo s-a intalnit cu un consigliere al familiei Genovese, Bobby Manna, si l-a intrebat daca intr-adevar Marele Sfat al Cosei Nostra ii oferise lui Gotti „contractul” pentru lichidarea lui Castellano. Manna a raspuns: „Da, il are. A fost unanim”. In fata Marelui Juriu federal, Phillip Leonetti a afirmat ca, pentru a duce la bun sfarsit asasinarea lui Paul Castellano, John Gotti a contat pe nepretuitul sprijin al lui Joseph Messina, seful familiei Bonanno, pe care-l admira. Cu ajutorul lui Nicky Scarfo, Gotti a obtinut sprijinul sefilor familiilor Lucchese si Colombo.

Walter Mack, procuror special importiva Crimei Organizate, l-a intrebat pe Leonetti de ce depunea marturie impotriva lui Gotti, intrebare la care fostul sef adjunct al familiei din Philadelphia a raspuns: „Paul Castellano era un cavaler si un om de afaceri. John [Gotti] este un gangster caruia ii place sa omoare oameni. Daca ai vreo problema cu el sau cu vreunul dintre oamenii lui, ai dat de dracul. Poti sa incepi din timp sa iti sapi groapa de mormant, pentru ca mai devreme sau mai tarziu vei ajunge in ea”.

Diane Giacalone avea o noua piesa de artilerie de lansat impotriva lui Gotti. Cu marturia lui Phillip Leonetti, Guvernul avea acum probe consistente pentru a duce la bun sfarsit acuzarea formala impotriva lui John Gotti, pentru conspiratia la asasinarea lui Paul Castellano si a lui Thomas Billoti. O noua etapa intunecata va incepe pentru Don.

In cartierul sau general din Ravenite Social Club, Gotti incerca sa se ocupe de afacerile familiei, in timp ce, la o distanta de cativa kilometri, intr-un birou al Procurorului Districtului Sudic al Manhattan-ului, se forma o echipa de elita ce-i pregatea lovitura de gratie sefului familiei Gambino. De aceasta data, procurorul Robert Morganthau nu voia greseli. In preajma procurorului se aflau Michael Cherkasky, sef al Diviziei Speciale importiva Crimei Organizate; Barbara DiTata, asistenta procurorului Fortei Speciale Colective; si Jeffrey Schlanger, asistent al procurorului Districtului. Pe 8 ianuarie 1990, prima aparitie a lui John Gotti in fata curtii va fi transmisa de peste doua sute de medii de comunicatie, chiar si straine[21].

Seful Cosei Nostra a sosit cu un suras larg si imbracat impecabil, strangand mainile unor reporteri pe care-i cunostea personal. Sapte femei si cinci barbati vor face parte din juriu. Din nou, tactica lui Bruce Cutler, avocatul lui John Gotti, era sa centreze atentia spre fostul sef adjunct, Frank DeCicco. La urma urmei, era mort, iar acesta putea fi ultimul serviciu facut familiei Gambino.

Zilele procesului au fost monotone, cu atacuri si contraatacuri din partea procurorului si a apararii, pana in a douazeci si doua zi, cand procurorul l-a chemat sa declare pe Vincent Pestele Cafaro. La cei cincizeci si sase de ani ai sai, Cafaro fusese un „soldat” al familiei Genovese, de la varsta de optsprezece ani si actionase la ordinele directe ale lui Anthony Fat Salerno. Cafaro spuse ca-l auzise pe Gotti vorbind despre alianta stabilita intre Paul Castellano si James Coonan. Acea intalnire ii va transforma pe irlandezi in forta de soc a familiei Gambino[22].

Cele doua zile de marturii s-au sfarsit cu o intrebare adresata lui Cafaro de catre Michael Cherkasky:

Cherkasky: Credeti ca John Gotti este un puternic sef al Cosei Nostra?

Cafaro: Da.

Cherkasky: Credeti ca este un om puternic, in cadrul Crimei Orgnizate?

Cafaro: Gotti este seful familiei Gambino. Este un om foarte puternic, cu destinele a mii de vieti in maini. El poate decide soarta unui om, daca traieste ori moare, doar dand un telefon.

Cherkasky: Credeti ca John Gotti si-a exercitat aceasta putere?

Cafaro: Sunt sigur de asta. John Gotti este un om care nu cunoaste mila pentru cei care au tradat familia. Daca-l infrunti, mori.

Al doilea martor al Guvernului impotriva lui Gotti va fi James Patrick McElroy, unul dintre gangsterii lui Coonan. Procurorul dorea ca McElroy sa dezvaluie legaturile sefului familiei Gambino cu atentatul impotriva lui John O’Connor. Presa newyorkeza il prezenta pe martorul zilei, de patruzeci si cinci de ani, ca pe un asasin varsator de sange si un tortionar inuman. Adevarul este ca marturia lui McElroy a fost una dintre cele mai terifiante marturii din cate s-au auzit in vreo curte de judecata, impotriva unui membru al Cosei Nostra. Sam Nebunul DeStefano, mentorul lui Tony Spilotro, era, cu adevarat un novice, pe langa McElroy: „Eu voiam sa fiu decorator de interioare, insa parintii mei m-au educat sa repar pantofi”, spuse gangsterul irlandez.

Dupa ce a lucrat intr-o fabrica de cabluri, a fost ospatar, portar, bodyguard, comisionar la hotel, maturator, pana la sfarsitul anilor ’70, cand a aderat la banda lui James Coonan.

Procurorul Cherkasky l-a intrebat pe McElroy cum il cunoscuse pe Coonan. „L-am cunoscut in inchisoare. Coonan controla banda irlandezilor, si, ai lui, pe toti locuitorii din Hell’s Kitchen. Acolo i-am cunoscut si pe Mickey Featherstone, Kevin Kelly, Tommy Collins, Kenny Shannon si pe Joe Schlereth”[23], a raspuns McElroy. Marturia irlandezului le-a facut pielea de gaina membrilor juriului si publicului ce asista la proces:

Cherkasky: Mai aveti procese pe rol?

Mcelroy: Da. Mai multe.

Cherkasky: Ati negociat vreun acord cu procurorul acestui caz pentru a beneficia de o reducere a pedepsei dumneavostra?

Mcelroy: Nu. Insa, am decis sa vorbesc din proprie initiativa.

Cherkasky: De ce?

Mcelroy: Pentru ca niciodata in viata mea nu am spus adevarul si acum vreau sa o fac. Acum nu am niciun motiv sa mint.

Cherkasky: Care era legatura dintre banda lui Coonan si familia Gambino?

Mcelroy: Erau asociati, prieteni. Chiar si noi faceam multe treburi murdare pentru familia Gambino. Eu, de exemplu, am omorat multe persoane, in urma indicatiilor lui Danny Marino, un capo din familia Gambino.

Cherkasky: Ati omorat pe cineva?

Mcelroy: Da, pe cativa. Daca Jimmy Coonan imi spunea: omoara, eu omoram. Am asasinat un numar considerabil de tipi pentru Coonan. El mi-i arata, iar eu ii lichidam.

Cherkasky: Ii stiai pe nume?

Mcelroy: Nu pe toti. L-am omorat pe William Walker, pentru ca m-a insultat. L-am impuscat in gura. L-am omorat pe Vincent Leone, pe care il stiam de zeci de ani de zile. L-am strangulat cu un cablu de otel. L-am omorat pe un tip pe care nu-l cunosteam pentru ca s-a pus cu mine. I-am infipt un cutit in fata. Mi-am omorat un prieten pentru ca mi-a spus ca intr-o zi va trebui sa ma lichideze. Am facut-o inaintea lui si l-am impuscat in ceafa. Am omorat un vanzator dintr-un magazin de animale de companie, pentru ca nu m-a servit. Voiam doar o zgarda anti-purici. L-am impuscat in ceafa. Cred ca nu se astepta la asta.

Cherkasky: Ce nume poarta profesia ta in lumea crimei?

Mcelroy: Este simplu. Sunt un asasin profesionist. Un curatitor, un lichidator, un executor.

Cherkasky: Ati ucis mai multa lume la ordinele familiei Gambino?

Mcelroy: Aproape un sindicalist al Localului 817 pe saptamana. Ii lichidam la ordinele Gambinilor pentru ca faceau afaceri in afara Sindicatului Camionagiilor.

Randul la interogatoriu i-a venit lui Bruce Cutler, avocatul lui John Gotti:

Cutler: Daca am inteles bine, dumneavoastra nu va e rusine de nimic din ce ati facut. Omorati un tip infingandu-i de mai multe ori cutitul in fata, si nu va e rusine cu asta. Omorati un om nevinovat intr-un magazin de animale de companie, si nu va e rusine cu asta. Cred ca, daca vi s-ar cere, ne-ati omori pana si pe toti cei prezenti in aceasta sala.

Mcelroy: Daca mi s-ar ordona, as face-o. La optsprezece ani rupeam mandibule pentru cincizeci de dolari.

Cutler: Ati afirmat ca ati fost cu John Gotti si Frank DeCicco in seara precedenta atacului impotriva domnului John O’Connor. Insa aceasta era cu adevarat imposibil, pentru ca domnul Gotti era cu sotia sa in Florida. V-a promis Guvernul ca va va pune sub protectia WITSEC?



Mcelroy: Da.

Cutler: Nu erati dumneavoastra asociatul lui Michael Featherstone? Cu ce va ocupati?

Mcelroy: Da, il cunosteam. Mickey [Featherstone][24] este un maestru. A ucis aproximativ treizeci de persoane, pe care le ciopartea personal, ca sa le faca pierduta urma.

Cutler: V-a spus vreodata daca John Gotti, aparatul meu, sau vreun membru al familiei Gambino, ii ordonase vreunul dintre acele asasinate?

Mcelroy: Nu era nevoie. Stiam ca lucram pentru familia Gambino, ca forta de soc. Unele dintre asasinatele acelea le-am facut pentru Gambini, iar altele pentru Jimmy Coonan.

Clar era ca benzile inregistrate in Ravenite Social Club de catre FBI demonstrau legatura dintre John Gotti si oamenii lui James Coonan, implicarea lor in noile afaceri ale familiei, ca si in asaltarea lui John O’Connor.

Pe 30 ianuarie, echipa acuzarii a folosit caseta inregistrata pe data de 7 februarie 1986, in care vorbeau cei doi acuzati, John Gotti si Anthony Guerrieri[25].

Gotti: Tu stii ca il putem gasi [pe John O’Connor]?

Guerrieri: Sunt sigur, insa ceea ce nu stiu e daca putem sa-l gasim chiar in noaptea asta.

Gotti: Vezi daca poti sa-l gasesti inainte de sfarsitul saptamanii. Tu stii.

Guerrieri: Nu-ti face griji. Care este Localul Sindicatului?

Gotti: 608. Numele lui este John O’Connor, John O’Connor. Cred ca e 16 si ceva, foarte aproape de Broadway. 1694 pe Broadway, ceva de genul. E Sindicatul Tamplarilor.

Guerrieri: Cu alte cuvinte, vrei sa-l vezi.

Gotti: El este un om de afaceri.

Guerrieri: Vrei sa vorbesc cu el, sau asa ceva?

Gotti: Nu. Vrem ca tu sa observi cum umbla, cu cine umbla.

Guerrieri: Oh! Oh!

Gotti: Unde merge. Vreau sa stiu daca se poate ajunge la el.

Inregistrarile demonstrau clar implicarea lui John Gotti si a lui James Coonan in atacarea lui John O’Connon. Dupa noua zile de la intamplarea cu sindicalistul, Mickey Featherstone l-a vizitat pe Kevin Kelly, membru al bandei lui Coonan, in inchisoarea din Rikers Island. Autoritatile statale si federale au inregistrat conversatia din sala de vizite in care ambii irlandezi vorbeau despre atacul asupra lui John O’Connor si relatia sa cu John Gotti. Acea caseta va fi ascultata in sala de tribunal din Manhattan.

In realitate, Gotti se inselase cu privire la obiectivul sau. O’Connor, in dimineata cu pricina, acceptase o mita de la italieni pentru a trece cu vederea peste construirea Restaurantului Bankers & Brokers. Sindicalistul primise acei douazeci si cinci de mii de dolari, fara sa stie seful sau, Pascal McGuinnes, presedinte al Uniunii Sindicatelor Tamplarilor din America si principalul rival al lui O’Connor insusi. McGuinnes a fost cel care a dat ordin sa fie distrus restaurantul familiei Gambino. Dupa cativa ani, John O’Connor a fost acuzat, judecat si condamnat pentru o suta douazeci si sapte de cazuri de extorsiune, constrangere si delicte relationate cu Sindicatul. Acuzatiile propriului lider de sindicat impotriva familiei Gambino au servit drept baza pentru Forta Statala Colectiva impotriva Crimei Organizate, pentru a prezenta probe impotriva acestuia.

Marturia lui McElroy impotriva lui John Gotti va fi in mod clar coroborata cu casetele inregistrate de catre FBI, cu Michael Featherstone, Kevin Kelly, Anthony Guerrieri si cu Gotti insusi.

Juriului i-a luat trei zile sa decida „nevinovatia” acuzatilor in cazul John O’Connor. Cand purtatorul de cuvant al juriului a citit sentinta, John Gotti a tipat de bucurie si s-a aplecat asupra avocatului sau pentru a-l saruta pe ambii obraji. Din nou, Don Teflon scapa din ghiarele legii. Aceea a fost o zi de sarbatoare pe strazile Micii Italii, insa acuzarea nu avea sa ramana atat de linistita.

Dupa sapte zile de la punerea sa in libertate, John Gotti l-a numit sef adjunct pe Frank Locascio, inlocuindu-l pe incarceratul Joseph Armone. Intre luna mai a anului 1989 si ianuarie 1990, mai multe dintre inaltele ierarhii ale familiei Gambino au fost condamante la diferite pedepse la inchisoare, dintre care chiar fratii Don-ului. Peter a fost condamnat la cincisprezece ani pentru furt de masini, iar Gene, la cincizeci de ani, pentru trafic de heroina.

Pe 22 aprilie 1990, John Gotti va aparea din nou pe copertele revistelor, cu ocazia casatoriei fiului sau, John Jr., pe care tatal sau il pregatea pentru ca, intr-o zi, sa preia controlul familiei. Logodnica era Kim Albanese, o tanara frumoasa de douazeci si doi de ani, fiica unui instalator de mochete din Long Island. Martorii mirelui: John Ruggiero, fiul lui Angelo si Vincent Corrao, capo al familiei si unul dintre cei mai buni prieteni de-ai lui John Jr.

Locul ales pentru petrecere va fi exclusivistul Helmsley Palace Hotel, din Manhattan, la a carui poarta flutura steagul tricolor al Italiei, un semn de distinctie rezervat doar pentru situatiile in care localul gazduia un inalt demnitar din tara europeana. Insa, Leona Helmsley ii era datoare lui John Gotti; la urma urmei, seful familiei Gambino pastrase la distanta fantoma grevelor hotelierilor.

In timp ce John Gotti ciocnea in cinstea casatoriei fiului sau, doi dintre oamenii sai cei mai fideli erau retinuti pentru acuzatia de conspiratie si obstructionare a justitiei, in cercetarea asasinarii lui Paul Castellano si a soferului sau, Thomas Bilotti.

Pe 4 iulie, proaspetii casatoriti au anuntat nasterea primului nepot al lui Gotti, iar presa scotea in relief acest eveniment cu titluri ca: „Il bambino di tutti bambini”, insotind stirea cu fotografiile asasinatilor Louis DiBono si Eddie Lino, doi oameni din Familia Gambino. DiBono a fost gasit strangulat in portbagajul masinii sale, parcate la World Trade Center. Lino a fost gasit impuscat in ceafa intr-un canal de scurgere a gunoaielor din Brooklyn.

Miercuri, 12 decembrie, cincisprezece agenti federali i-au arestat pe John Gotti, pe seful adjunct Frank Locascio si pe consigliere Sammy Gravano, in Ravenite Social Club. Acum acuzarea era de complicitate la comiterea un delict, conspiratie pentru asasinat, extorsiune, frauda in plata de impozite, obstructionare a justitiei si trafic de droguri. Acuzarea acoperea chiar si vinovatia de a fi conspirat pentru asasinarea lui Castellano si a lui Bilotti[26]. De aceasta data steaua norocoasa a lui Gotti incepea sa-si piarda din stralucire.

Amplul dosar judiciar, care insuma aproximativ doua mii patru sute de pagini de acuzare, la care a avut acces autorul, relata in detaliu viata si minunile lui John Gotti si ale asociatilor sai, incepand cu anul 1985, pana in ziua arestarii sale, in 1990.

In cinci pagini, agentii FBI si cei de la OCTF enumerau cu nume si prenume persoanele ucise din ordinul expres al lui John Gotti. In lista apareau Paul Castellano, Tommy Bilotti, Liborio Milito, Robert DiBernardo, Gaetano Vastola, din familia din New Jersey, Louis DiBono si multi altii, pana la un numar total de saptezeci si noua[27].

De aceasta data, procurorul Districtului de Est din New York, Andrew Maloney, stia ca avea un caz de necombatut impotriva puternicului sef al familiei Gambino. Pana cand a inceput procesul, operatiunile familiei au ramas sub controlul lui Vincent Corrao, capo al familiei Gambino in Mica Italie; al lui John D’Amico si Jimmy Failla, capi in Queens si Brooklyn. John Gotti Jr. va avea rolul de legatura intre tatal lui, inchis in Centrul Corectional Metropolitan (MCC) din Manhattan, si asociatii lui aflati in libertate.

Gotti, Gravano si Locascio lancezeau in celulele lor, in timp ce mass-media isi centra atentia pe razboiul din Golf, provocat dupa invazia din partea Irakului a invecinatului emirat Kuweit. In acele momente, presa era mai interesata de puturile petrolifere dintr-o mica tara araba decat de chestiunile legate de Cosa Nostra.

Pe 13 aprilie, Barholomew Bobby Borriello, sofer si garda de corp a lui John Gotti, a fost gasit mort, impuscat de trei ori in cap, in casa sa din Brooklyn. Vestea mortii sale a ocupat primele pagini ale tuturor ziarelor. Dupa FBI, Barriello era suspectat ca ar fi participat la asasinarea lui Castellano, iar John Gotti aparea ca principalul creier al executarii sale. Zvonurile spuneau ca Bobby Borriello era pe punctul de a negocia un acord cu FBI-ul, in schimb ei sa inchida ochii in fata posibilelor acuzatii de trafic cu heroina cu care avea sa se confrunte.

In ziua inmormantarii sale, John Gotti Jr., ca si cum ar fi vorba despre noul Nas al Gambinilor, si-a prezentat condoleantele vaduvei si celor patru fii ai lui Borriello. Tanarul John trebuia sa-si mentina capul sus si onoarea familiei intacta, in timp ce Don-ul, seful adjunct si consigliere vor ramane in inchisoare pana la inceperea procesului.

Cei din familia Gambino doreau sa razbune moartea „soldatului”, iar, intr-adevar, nu John Gotti ordonase asasinarea sa, cum credea FBI-ul, ci fusese o reglare de conturi intre membrii cu functii mai putin importante din familie.

Pentru a justifica detentia lui Gotti, Gravano, Locascio si a lui Gambino, inainte de proces, procuratura a declarat ca detinutii erau „oameni violenti si periculosi si ca lasati in libertate, ar putea distruge dovezi incriminatoare necesare pentru a duce la bun sfarsit acuzarea”. Pentru a-si exemplifica afirmatiile, procurorul Maloney i-a permis judecatorului Glasser sa asculte o caseta in care Gotti, Locascio si Gravano puneau la cale asasinarile lui Robert DiBernardo, respectiv Louis DiBono.

Pe 7 august 1991, John Gotti, Sammy Gravano si restul, au intrat in sala de audiente, din celulele din MCC, pentru a asculta deciziile judecatorului Leo Glasser: „Avand in vedere probele aduse de catre Procuratura, am decis sa accept demersurile procesului impotriva inculpatilor John Gotti, Salvatore Gravano, Frank Locascio si Thomas Gambino, care va incepe, ca intrevedere preliminara, pe 23 septembrie a anului in curs”. In ziua in care trebuia sa inceapa procesul, din pricina, in mare parte, a faptului ca mai multi dintre acuzati nu isi gaseau avocat care sa-i apere, Glesser a decis sa dea o noua data. Aceasta va fi ziua de 15 ianuarie 1992. Pana atunci, Gotti, Locascio si Gravano vor petrece trei luni dupa gratii.

Aproape ca un cadou, marea surpriza va aparea la biriul procurorului Maloney. Imediat dupa, acesta a convocat o conferinta de presa pentru a anunta in fata surprinsilor reporteri de tribunale ca Procuratura Districtului de Est din Manhattan va chema un martor care-l vazuse pe John Gotti in apropierea lui Sparks Steak House in ziua asasinarii lui Paul Castellano si a lui Thomas Bilotti, pe 16 decembrie 1985. „Cine-ar putea fi nenorocitul de martor despre care vorbesc?”, a fost auzit Gotti spunand in inchisoare. Martorul, nu doar ca il vazuse pe John Gotti la locul faptelor, ba chiar i-a identificat pe cei opt membri ai echipei care i-a executat pe Castellano si Bilotti.

Dupa unsprezece zile, John Gotti a stiut ca consigliere al sau, Sammy Taurul Gravano luase decizia de a deveni informatorul Guvernului si de a se inscrie in Programul Federal de Protectie a Martorilor, cu scopul de a-si vedea redusa posibila si aproape sigura sa lunga condamnare. Pentru prima data in indelungata sa viata, inca sef al familiei Gambino, John Gotti a simtit frica[28]. Sammy Gravano era cel care stia cele mai mari secrete ale sefului sau, cunostinte adunate in cei patruzeci de ani de stransa colaborare.

Gravano devenea, astfel, investitul in cel mai mare rang al Cosei Nostra care va depune marturie intr-un proces impotriva Mafiei. In ziua urmatoare, va aparea pe prima pagina a The New York Post, un mare portret al acestui consigliere, sub titulatura de „Regele Sobolan”[29].

Consigliere marturisi cum Gotti il insarcina cu asasinarea capului familiei Robert DiBernardo; a lui Liborio Milito, asasinat pe 8 martie 1988; a lui Louis DiBono, asasinat pe 4 octombrie 1990 si lista continua. Pe langa valoroasa marturie a lui Gravano, procurorul Maloney ii avea pe martorii CS-1, CS-2, CS-3, CS-4 si CS-6[30], care au transmis informatii despre familia Gambino, incepand cu doi ani in urma, iar CS-5 si CS-7, in ultimele sase luni.

CS-1 si CS-6 au confirmat ca Gravano ii omorase pe DiBono si pe Garafola. Pe 12 decembrie, lista de acuzatii s-a extins la William Piest, fost detectiv al Departamentului de Politie din New York, si la capi ai familiei, Vincent Corrao si George Helbig, pentru complicitate la delict si conspiratie. Piest, facand parte din Divizia de Informatii a NYPD, ii transmitea informatii suspecte lui John Gotti despre chestiuni relationate cu cercetarile membrilor familiei Gambino. Fostul politist fusese numit sa ii protejeze pe membrii juriului care i-au declarat nevinovati pe Gotti si pe Anthony Guerrieri, in procesul din 1990. Sammy Gravano va declara dupa cateva luni ca el insusi il platea pe Piest cu doua mii de dolari pe saptamana ca sa vorbeasca cu membrii juriului si sa ii convinga sa nu-l declare vinovat pe Gotti. Phil Leonetti, din familia din Philadelphia, a declarat FBI-ului ca John Gotti ii inmanase „contractul” pentru a-l lichida pe Frank DeCicco, montandu-i o bomba in masina.

Puternicele marturii ale lui Gravano, respectiv Leonetti, la care se adauga orele de conversatii inregistrate de catre FBI si OCTF in Ravenite Social Club, aduceau suficiente probe pentru a-l trimite pe John Gotti in inchisoare, pentru tot restul zilelor sale.

In luna februarie a anului 1992, a inceput procesul, devenit unul dintre cele mai mari evenimente informative ale anului. Marile posturi de televiziune vor filma totul non-stop, de pe platourile montate in apropierea cladirii tribunalului, protejat de catre Serviciul Marshals al Statelor Unite. Chiar Mary Murphy, de la ABC News, a calificat procesul in prima sa cronica ca pe: „o adevarata competitie de box intre cei mai importanti oameni din categoria grea a Procuraturii Statelor Unite si ai Crimei Organizate”. Nu incapea cea mai mica indoiala ca circul era deja montat si pregatit sa-si inceapa reprezentatia.

Vedeta va fi, fara indoiala, Sammy Gravano, cand a marturisit, intr-o zi, in fata juratilor cu gura cascata ca el insusi a omorat nouasprezece oameni, la ordinul lui John Gotti.

La un moment dat, in timpul procesului, procurorul Maloney l-a intrebat pe Gravano daca regreta ceea ce facuse, intrebare la care consigliere a raspuns rece: „De ce ar trebui sa regret? Oamenii pe care i-am omorat nu erau nevinovati. Multi dintre ei o meritau. Pentru americani e mai bine ca ei sa fie morti, si nu in inchisoare, unde cheltuie o parte din impozitele platite de oamenii cinstiti”[31]. A doua zi, ziarele vor aparea cu titlul „19!!!”, facand referire la tipii asasinati de catre Sammy Gravano.

Patru casete inregistrate aratau clar conversatii dintre John Gotti si Frank Locascio, cu melodii in fundal, ca O Sole Mio sau Mona Lisa, unde Don-ul ordona executarea neloialului Robert DiBernardo[32].

„John era seful, iar eu, mana sa executiva, bratul sau al legii”, spuse Gravano in marturia sa de la tribunal. „John spunea doar: acel tip ma deranjeaza. Eu ii luam urma si il impuscam in ceafa. Era simplu. Ordinele sale erau concrete, iar actiunile mele, reflexe”. Insa, cel care pana atunci era cainele fidel si consigliere al lui Gotti, s-a transformat in informator, dupa ce a ascultat o conversatie inregistrata de catre agentii FBI, unde Gotti si Locascio vorbeau despre posibilitatea ca Gravano sa fi complotat impotriva Don-ului cu diferiti capi si „soldati” ai familiei. Intr-un moment al conversatiei, Frank Locascio ii recomanda lui John Gotti sa emita un „contract” impotriva lui Gravano, consigliere al sau. „Lasa-ma sa ma gandesc”, atat spuse Gotti.

Atmosfera era tensionata cand Sammy Gravano a intrat in sala, pe 2 martie 1992. Fostul consigliere, imbracat intr-un costum gri si cravata rosie, si-a ridicat mana dreapta si a jurat pe Dumnezeu ca va spune „adevarul, si nimic altceva decat adevarul”. Declaratia sa a avut efectul dorit de catre echipa acuzarii, avand in vedere ca a aratat ororile si a descris cu lux de amanunte asasinatele ordonate de catre John Gotti. In total, Sammy Gravano asasinase cu sange rece nouasprezece persoane. Intr-un moment al declaratiei sale, o batrana a intrat in sala, tipand: „asasinule!, asasinule!”. Patru marshals au reusit sa o faca pe femeie sa taca si sa o scoata din sala. Un ziarist de la The New York Post a urmarit-o pentru a-i lua un interviu. Aceasta i-a marturisit ca venise sa se razbune pe Sammy Gravano pentru ca ii asasinase pe cei doi fii ai ei, fratii Carino.

In urmatoarele zile, martorii au venit pe rand la bara pentru a povesti viata si miracolele celui care fusese botezat cu numele de „ultimul Don”.

Asasinat, furt, extorsiune, executare, lichidare, tortura, pornografie, jocuri de noroc ilegale, au fost unele dintre cuvintele folosite de catre martorii Procuraturii.

In una dintre etapele procesului, Gravano a dezvaluit munca de la o zi la alta din Cosa Nostra. Incasari din traficul de droguri, din extorsiuni, din prostitutie, erau atributiile unui capo al Cosei Nostra. Mai mult, a asigurat ca ii dadea lui John Gotti in fiecare saptamana aproape o suta de mii de dolari, provenind din extorsionarea firmelor de constructii din New York si New Jersey.

Acum ii venea randul lui Albert Krieger, avocatul lui Gotti:

Krieger: Ati facut vreun pact cu biroul procurorului?

Gravano: Da.

Krieger: V-a promis o reducere a condamnarii dumneavoastra, in caz ca veti fi declarat vinovat?

Gravano: Da.

Krieger: Cum se numeste un tip care decide sa-si toarne prietenii?

Gravano: Informator.

Krieger: Are si alt nume?

Gravano: Sobolan.

Krieger: Va simtiti un tradator?

Gravano: Am decis sa vorbesc pentru ca am aflat ca, dupa atatia ani, cat am fost loial familiei, John [Gotti] voia sa emita un „contract” impotriva mea. Cine credeti este mai sobolan dintre noi?

Procurorul Maloney a continuat sa-i puna intrebari lui Gravano despre unul dintre cazurile de asasinat comis de el:

Maloney: L-ati ucis pe Michael DeBatt?

Gravano: Da.

Maloney: De ce?

Gravano: Mi-a ordonat John [Gotti].

Maloney: In mod expres?

Gravano: In mod expres.

Maloney: Insa ati fost dumneavoastra cel care ati decis sa il executati.

Gravano: Asa este. Am dat lovitura cu doi oameni de-ai lui Jimmy Coonan: Michael Featherstone si Kevin Kelly.

Maloney: Ati putea sa explicati cum ati procedat?

Gravano: L-am chemat pe DeBatt la o intalnire in clubul pe care-l detineam in Bensonhunts, intr-o zi de noiembrie, in 1987. Nu-mi amintesc ziua. Michael [Featherstone] si Kevin [Kelly] au asteptat ca el sa ajunga in spatele localului. Cand a ajuns DeBatt si a trecut de usa, l-am lasat sa se apropie si i-am aplicat o cravata siciliana[33]; problema e ca a inceput sa dea din picioare si sa urineze in pantaloni. Imi lasa podeaua clubului plina de urina lui. Atunci, Michael a decis se il duca in spate. Irlandezii l-au dezbracat, lasandu-l doar in chiloti, si l-au bagat legat si cu un calus in gura intr-un lavoar plin de apa fierbinte. Acelui sarman nenorocit a inceput sa i se desprinda pielea, pana cand, la final, dupa ce fu scufundat timp de patru ore, era jupuit complet. La sfarsit, Kevin l-a strangulat.



Maloney: De ce l-ati omorat?

Gravano: Pentru ca ordinul l-a dat John, iar cand seful familiei da un ordin, acesta nu se discuta; se executa, si basta. John [Gotti] ne-a spus ca DeBatt isi bagase nasul in cutia familiei cu incasarile din prostitutie. Eu nu puneam intrebari cand John dadea un ordin.

Dupa acea relatare, sala ramase inmurmurata. Nimeni nu a putut explica cum trei oameni la comanda expresa a lui John Gotti au putut sa faca asa ceva. Printre cei prezenti in sala, care au ascultat acea poveste de groaza, se aflau actorii Mickey Rourke si Anthony Quinn. Acesta din urma chiar a dat mana cu Don-ul, explicand presei ca a asistat la proces pentru a-si pregati un rol pentru un posibil film despre Paul Castellano.

In acele zile a avut loc o intalnire in Boston intre membrii familiilor Genovese, Gambino, Lucchese si Bonanno, cu scopul de a decide executarea lui Debra, sotia lui lui Sammy Gravano si a celor doi copii, Karen, de saisprezece ani si Gerard, de nouasprezece ani. Cel delegat spre a duce la bun sfarsit asasinatul va fi James Martorano, un capo al familiei din Noua Anglie, condusa de catre Francis P. Cadillac Frank Salemme.

Cu o zi inainte de a savarsi cele trei asasinate, o unitate speciala a Serviciului Marshals al Statelor Unite a patruns in casa lui Gravano si i-a dus pe toti membrii familiei intr-un loc necunoscut, sub protectia WITSEC, unde se afla chiar si in ziua de azi[34].

Pe 1 aprilie 1992, judecatorul Glasser, in curtea care se afla la etajul patru al tribunalelor din Brooklyn, citea din teancurile de hartii pe care le avea pe masa. In acea dimineata, John Gotti era foarte bine dispus, ba chiar zambaret, in timp ce se dichisea cu hainele sale de doua mii de dolari, inainte de a iesi din celula sa din MCC, spre sala de tribunal. Juriul decisese un verdict in doar doua zile de deliberari, si nu intr-o saptamana, cum prevazuse presa.

La ora unu si zece minute, dupa-amiaza, un ziarist a intrat in cafeneau care era situata in fata tribunalului, tipand: „Au deja un verdict”. Reporterii si avocatii apararii lui John Gotti au iesit in strada, si s-au indreptat spre cladirea ce-i gazduia pe jurati. La ora unu si douazeci si doua de minute, judecatorul Glasser a citit nota care tocmai trecuse de biroul juratilor. La ora unu si treizeci si unu de minute, dupa-amiaza, Louise Schaillat a citit verdictul importiva lui John Gotti.

Dupa ce toti acuzatii au fost obligati sa ramana in picioare in sala, Schaillat a inceput sa citeasca:

„Pentru acuzatia numarul 1: conspiratie pentru asasinare si asasinarea ulterioara a lui Paul Castellano, acest tribunal ii declara pe acuzati vinovati”, spuse Schaillat. Cand Gotti a auzit cuvantul „vinovat”, facu o mutra de surprindere, insa a reusit sa isi revina in timp ce biroul juratilor continua sa citeasca urmatoarele acuzatii: „Pentru acuzatia numarul 2: conspiratie pentru asasinare si asasinarea ulterioara a lui Thomas Bilotti, acest tribunal ii declara pe acuzati vinovati. Pentru acuzatia numarul 3: conspiratie pentru asasinare si asasinarea ulterioara a lui Robert DiBernardo, acest tribunal ii declara pe acuzati vinovati”. Pe cand termina de ascultat insiruirea legala, John Gotti, zambind, ii dadu o palma avocatului sau, si-i spuse: „Nu-ti face griji. Asta nu e tot”.

Pe 23 iunie 1992, John Gotti, din nou in picioare in fata judecatorului Glasser, a ascultat sentinta care i se cuvenea pentru indelungata sa cariera in fruntea uneia dintre cele mai puternice familii ale Crimei Organizate, una dintre cele mai cunoscute in istoria Cosei Nostra. La ora zece dimineata a acelei zile, judecatorul Glasser spuse cu voce grava: „Odata vazute acuzatiile si demonstrata fiind culpabilitatea in cazul acestora, acest tribunal a decis sa va condamne la inchisoare pe viata, fara posibilitatea de a fi eliberati in mod conditionat, in viitor, si plata a doua sute cincizeci de mii de dolari amenda si a tuturor costurilor procesului”.

Glasser si-a scos ochelarii pentru a-i curata in timp ce continua sa citeasca ordinele tribunalului federal din Brooklyn: „Incepand cu acest moment, ambii acuzati, John Gotti si Frank Locascio, vor trece sub jurisdictia Serviciului Marshals al Statelor Unite, pentru a fi predati Departamentului Federal al Penitenciarelor Statului Illinois si vor fi incarcerati pe viata in inchisoarea federala de maxima securitate din Marion, pentru a-si ispasi sentintele. Aceasta este hotararea Curtii”. In doar zece minute, judecatorul federal incheia viata criminala a celui care pana la arestarea sa din 1990 fusese cel mai puternic lider al Cosei Nostra a intregii natini[35].

Pe 24 iunie 1992, la ora sapte dimineata, John Gotti trecea de usile ermetice ale inchisorii din Marion, urmand sa ajunga intr-a sasea galerie, celula 6-37. Cand s-a inchis usa locului care avea sa-i fie camin din acel moment, au ramas in urma sa elegantele haine si scumpii pantofi italieni de piele, ca si miile de teribile povesti de mutilari, asasinate si torturi.

Printre noii sai tovarasi de viata, noua sa familie, se numarau Nicodemo Nicky Scarfo, seful familiei din Philadelphia; Jimmy Coonan, seful bandei de irlandezi; John Walker, ofiterul naval care a transmis informatii clasificate vechii Uniuni Sovietice; Jonathan Polland, care a spionat pentru Israel; si oficialul de la CIA, Edwin Wilson, care, fiind agent al Guvernului Statelor Unite, a intervenit in vanzarea ilegala de arme pentru colonelul libanez Muammar el-Gaddafi si a conspirat pentru asasinarea a opt martori la „afacerile” sale.

Fara indoiala, Gotti fusese ultimul Don, ultimul mare Nas al Mafiei, ultimul dintr-un neam ce a inceput cu Giuseppe Battista Balsamo si pe care l-au mostenit altii, ca Lucky Luciano, Meyer Lansky, Vito Genovese, Frank Costello, Albert Anastasia, Joseph Bonanno, Tommy Lucchese si, de ce nu, insusi Gotti.



Fraza inregistrata de catre dispozitivele electronice de urmarire ale FBI, pe 24 decembrie 1985. Vezi, de asemenea, John H. Davis, Mafia Dinasty. The Rise and Fall of the Gambino Crime Family, op. cit.

Statele Unite vs. John Gotti, Salvatore Gravano, Frank Locascio si Thomas Gambino, op. cit.

Vezi Capitolul 5.

Vezi Anexa I.

Vezi John Cummings si Ernest Volkman, Goombata. The Improbable Rise and Fall of John Gotti and his Gang, Little, Brown and Company, Boston, 1990.

Vezi Peter Maas, Underboss. Sammy the Bull Gravano’s Story of Life in the Mafia, op. cit.

Statele Unite vs. John Gotti, Salvatore Gravano, Frank Locascio si Thomas Gambino, op. cit.

Vezi Capitolul 10.

Statele Unite vs. John Gotti. Curtea Districtului de Est al orasului New York. Brooklyn, aprilie 1986-martie 1987.

Vezi Jerry Capeci si Gene Mustain, Gotti, Rise and Fall, Penguin Books, New York, 1996.

Vezi Capitolul 6.

Statele Unite vs. James Coonan, numarul 87-CR-249, SDNY, 26 martie 1987.

Vezi Jerry Capeci si Gene Mustain, Gotti, Rise and Fall, op. cit; John Cumings si Ernest Voolkman, Goombata, The Improbable Rise and Fall of John Gotti and his Gang, op. cit.

Textul interogatoriului a fost extras de catre autor din raportul judiciar la care a avut acces.

Textul interogatoriului a fost extras de catre autor din raportul judiciar la care a avut acces.

Statele Unite vs. John Gotti, op. cit., John Cummings si Ernest Volkman, Goombata. The Improbable Rise and Fall of John Gotti and his Gang, op. cit.

Vezi Pete Earley si Gerald Shur, WITSEC, Inside the Federal Witness Protection Program, op. cit.

Statele Unite vs. Joseph N. Gallo, numarul 86-452, EDNY, 19 iunie 1986.

Vezi Capitolul 5.

Vezi Peter Maas, Underboss. Sammy the Bull Gravano’s Story of Life in the Mafia, op. cit.

Statele Unite vs. John Gotti si Anthony Guerrieri, Curtea Suprema a Statului New York. Manhattan, 8 si 9 ianuarie 1990.

Vezi Capitolul 10.

Statele Unite vs. James Coonan, numarul 87-CR-249, SDNY, 26 martie 1987.

Michael Featherstone a fost condamnat dupa cativa ani la noua sentinte succesive, intr-o institutie federala pentru boli mintale.

Statele Unite vs. John Gotti si Anthony Guerrueri, op.cit.

Statele Unite vs. John Gotti, Salvatore Gravano, Frank Locascio si Thomas Gambino. Curtea Districtului de Est al New York-ului, Brooklyn, 21 ianuarie - 23 iunie 1992.

Numele din lista au fost confirmate, rand pe rand, de catre Sammy Gravano, consigliere al lui John Gotti, cand acesta a devenit informator al Guvernului.

Vezi Peter Maas, Underboss. Sammy the Bull Gravano’s Story of Life in the Mafia, op. cit.

Vezi Glosar de termeni.

Martorii se afla si astazi sub protectia WITSEC, iar adevaratele lor identitati continua sa fie secrete, in eventualitatea unei cercetari federale.

Extras din dosarul procesului Statele Unite vs. John Gotti, Salvatore Gravano, Frank Locascio si Thomas Gambino, op. cit.

Vezi John H. Davis, Mafia Dinasty. The Rise and Fall of the Gambino Crime Family, op. cit.; si Jerry Capeci si Gene Mustain, Gotti, Rise and Fall, op. cit.

Vezi Glosar de termeni.

Vezi Pete Earley si Gerard Shur, WITSEC, Inside the Federal Witness Protection Program, op. cit.

Statele Unite vs. John Gotti, Salvatore Gravano, Frank Locascio si Thomas Gambino, op. cit. Vezi si John H. Davis, Mafia Dinasty. The Rise and Fall of the Gambino Crime Family, op. cit.; si Jerry Capeci si Gene Mustain, Gotti, Rise and Fall, op. cit.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1660
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site