Crearea gandirii politice moderne germane de la sfarsitul secolului al XVII-lea pana la prima jumatate a secolului al XIX-lea

Crearea gandirii politice moderne germane de la sfarsitul secolului al XVII-lea pana la prima jumatate a secolului al XIX-lea

Pe langa trasaturile comune cu iluminismul din tarile Europei apusene, cel german va cumula cateva trasaturi distincte:

- Desi spiritualitatea germana din aceasta perioada a beneficiat de serviciile unor reprezentanti de seama ca Herder, Lessing, Schiller, Goethe, iluminismul a fost imbratisat de putini intelectuali, iar acestia militau pentru realizarea unor refome limitate, nesentiale si care, de regula, vizau aspecte secundare ale vietii sociale, cum ar fi    morala, religia si, intr-o mica masura, viata politica;Slabiciunea economica si politica a burgheziei germane a facut ca aceasta sa nu fie in masura sa-si creeze si promoveze o ideologie politica proprie, ci gandirea politica moderna germana, cel putin in prima sa perioada, s-a format si manifestat in cadrul filosofiei ca filosofie politica.

Leibnitz - S-a nascut la Leipzig, intr-o familie de profesori, tatal fiind profesor de morala la Universitatea din orasul natal pe care o va urma si absolvi si el.A fost un important om de stat, jurist si diplomat, consilier al lui Petru I pe probleme de stiinta, pe care il va ajuta sa infiinteze Academia de stiinte a Rusiei. Ca om de stiinta, a avut un rol major in fondarea Academiei din Berlin, fiind si primul ei presedinte.G. W. Leibnitz a creat si un sistem filosofic propriu la baza caruia stau monadele, care sunt niste substante simple, indivizile, dar care poseda o forta activa, independenta. Acest principiu a fost formulat de Leibnitz in Monadologie.

Kant -     El si-a expus conceptiile filosofico-politice in lucrari precum: Critica ratiunii pure, Critica ratiunii parctice, Spre pacea eterna. La baza intregii actiuni sociale, a conditiei umane,inclusiv a celei politice, trebuie sa stea legea morala. Aceasta lege a moralei, absoluta si categorica, cu carcter abstract si formal cere omului sa actioneze, astfel incat regula, care sta la baza actiunii sale, sa poata deveni o regula universala.

Si pentru Kant, relatia dintre stat ca institutie si individ este rezultatul unui contract social, impus insa de ideea ratiunii, fapt ce da puterii etatice legitimitatea existentei si functionalitatii sale.Pentru I. Kant, forma statala legitima este republica, dar el nu concepe republica ca forma de guvernare specifica burgheziei, ci pentru Kant republica exista acolo unde exista principiul separatiei puterii.

Fichte - Conceptia sa filosofica bazata pe ideea absoluta a libertatii, pe conceperea lumii drept o creatie a "eului" interior, isi va pune amprenta si asupra gandirii sale politice. Filosofia va constitui si pentru Fichte forma prin care isi va exprima si conceptiile politice.Gandirea si teoria politica a lui J. Fichte decurge din voluntarismul si idealismul sau subiectiv, din situarea pe primul plan a ideii de libertate care este izvorul oricarui adevar independent. In lucrarea sa Contributii la rectificare aprecierilor publicului asupra revolutiei franceze (1798), Fichte va critica fatis si violent statul de tip feudal, declarandu-se adept al randuielilor si institutiilor democratice burgheze si cerand lichidarea privilegiilor feudale si a dependentei taranilor.Fichte va incerca sa adapteze la conceptiile revolutiei franceze situatia Germaniei, a slabei influente in viata sociala a burgheziei.

Hegel - In conceptia sa lumea este in continua miscare, transformare, devenire, intrucat ea este o exteriorizare a ideii, o evolutie a ei spre absolut. Lucrarea de baza in care Hegel isi va expune conceptia filosofica si politica a fost Fenomenologia spiritului (1807). Conceptia politica a lui Hegel este contrara celei filosofice, ideii devenirii, miscarii, transformarii lumii Daca toti ideologii iluministi au vazut in statul feudal o creatie irationala si au incercat sa construiasca cel putin teoretic, un stat ideal fundamentat pe ratiune, Hegel accepta statul feudal, considerandu-l rezultatul exteriorizarii ideii in autodezvoltarea sa, avand o reprezentare pozitiva pentru acel stadiu.

Romantismul politic german

Romantismul politic a aparut la inceputul secolului al XIX-lea, manifestandu-se ca o reactie in plan intelectual a aristocratiei feudale si clericale fata de principiile revolutiei franceze si a doctrinei sale liberale promovate de burghezie. Ca o replica la adresa liberalismului care promova conceptia individului independent social si economic, detinator si promotor al unui larg sistem de drepturi si libertati cetatenesti si politice, romantismul contrapune, subordoneaza individul colectivitatii sociale si politice.

Prin politica nationalista promovata romantismul a contribuit la dezvoltarea si constientizarea miscarii nationale germane si din Europa, concretizandu-se in crearea statelor si natiunilor moderne europene

12. Gandirea politica din Franta in perioada crizei absolutismului: Voltaire, Montesquieu, J. J. Rousseau

La sfarsitul secolului al XVIII-lea in intreaga Europa Apuseana, dar mai ales in Franta, se accentueaza contradictiile intre tendinta de dezvoltare moderna pe linie capitalista promovata de burghezie si absolutismul feudal. Desi burghezia cucerise importante pozitii in plan economic, acestea erau insuficiente in asigurarea dezvoltarii moderne de tip capitalist. Problema fundamentala care sta in fata noii clase in ascensiune, burghezia, era cucerirea puterii politice, in esenta a puterii de stat. Principalele obstacole in calea burgheziei era feudalitatea, biserica si absolutismul monarhicIluminismul a fost unul dintre curentele ideologice care in intreaga Europa, dar mai ales in Franta, la sfarsitul secolului al XVIII-lea a exprimat si promovat interesele, aspiratiile si nazuintele burgheziei. Din perspectiva teoretico-filosofica iluminismul s-a intemeiat pe conceptia idealista despre istorie. Potrivit acesteia rolul determinant in istorie il au factorii ideali, conceptiile, teoriile, opiniile, relatiile si institutiile politice. Desi iluministii au avut trasaturi de baza comune, ei au avut insa si conceptii si orientari diferite ori s-au aflat cu preponderenta in slujba unei anumite categorii sociale. Astfel, Montesquieu s-a manifestat ca un reprezentant al nobilimii liberale, Voltaire a promovat ideologia marii burghezii, Diderot, Helvetius, Holbach s-au prezentat ca promotori ai intereselor marii mase a burgheziei; J. J. Rousseau este ganditorul micii burghezii.

Montesquieu - Conceptiile sale politice au fost mult folosite de burghezie, atat in justificarea si legitimarea luptei pentru cucerirea puterii de stat, cat si pentru consolidarea dominatiei sale politice.Prima sa lucrare avand conotatii politice este Scrisori persane publicata in 1721. Este o lucrare critica si satirica la adresa despotismului monarhic si a moravurilor clerului catolic. In opozitie cu monarhia absoluta, Montesquieu propune ca forma de guvernamant republica. Prima incercare de creare a unei teorii sociale o realiza Montesquieu in lucrarea, scrisa la tinerete, Consideratii asupra cauzelor maririi si decadentei romanilor (1734).Lucrarea fundamentala filosofica, sociologica si politica a lui Montesquieu este fara indoiala Despre spiritul legilor. Ca forme de guvernare el distinge republica si monarhia.Dupa nivelul participarii poporului in totalitate sau numai in parte se nasc doua tipuri de republica - republica democratica si aristocratica. Principiul ei este virtutea politica, adica dragostea de patrie si libertate.

Republica democratica nu este posibila decat in tarile mici, unde toti cetatenii au posibilitatea sa se instruiasca si sa participe la treburile obstei. Republica aristocratica este o guvernare a reprezentantilor marilor proprietari ce detin si exercita puterea in numele acestora.

Monarhia este guvernarea unei singure persoane, potrivit legilor stabilite. In monarhie trebuie sa existe puteri intermediare subordonate si dependente, unde sa se mentina privilegiile nobiliare, privilegii care impiedica evolutia spre republica, dar si spre despotism.In teoria sa politica Montesquieu a fost preocupat si de relatia dintre clima, asezare, intinderea solului, feluri de viata si gandire al unui popor, economie, religie si institutiile politice, sustinand ca toate acestea ar determina legile tarii respective

Voltaire - Pentru pozitia lui antifeudala si anticlericala, Voltaire a fost de doua ori intemnitat la Bastilia si apoi expulzat, pentru trei ani, din Franta.A publicat numeroase opere literare, dar si filosofice din cadrul carora a razbit si conceptia sa politica. Prima sa lucrare filosofica va fi publicata in 1733 Scrisori persane, numita si Scrisori din Anglia, care va fi arsa pe rug, urmata de Tratat de metafizica, Bazele filosofiei lui Newton, Dictionar filosofic. Despre suflet, etc.

Voltaire a fost un adversar deschis si declarat al religiei, respingand dogma teologica a revelatiei si ideea ca religia ar sta mai presus de ratiune si ca ar fi data oamenilor de la natura. Literat si filosof prin excelenta, Voltaire nu a creat teorii filosofice ample si sistematice si de aceea, este foarte dificil de urmarit conceptia si gandirea sa politica si mai ales evolutia acesteia. Contrar iluminismului, Voltaire nu a fost un adept al principiului separarii puterilor in stat, dimpotriva, el l-a combatut pe Montesquieu, considerand ca drepturile si libertatile    burgheziei pot fi asigurate de o putere forte fara a fi necesare puteri intermediare.Pozitia aristocratica a lui Voltaire este vizibila si in privinta educatiei, el declarandu-se numai pentru educatia burgheziei. El se opune educatiei maselor, intrucat, in momentul cand acestea gandesc, totul este pierdut si, in consecinta, ele trebuie tinute in ignoranta.

Rousseau - Nascut la Geneva, in familia unui ceasornicar, J.J.Rousseau a incercat numeroase si diverse meserii ca: slujitor, secretar particular, muzicant ambulant, profesor de muzica, copist.J. J. Rousseau a publicat lucrari de teorie social-politica cum ar fi: Discurs asupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni (1755), Contractul social sau Principiile dreptului politic (1762), de educatie si morala ca Iulia sau Noua Eloiza (1761), Emil sau Despre educatie (1762), incheind cu celebra sa lucrare filosofico-morala Confesiuni.

Parlamentul din Paris a condamnat si decis arderea lucrarii sale Emil, acelasi lucru se va intampla cu Contractul social si Emil in Elvetia, de unde va fi si expulzat.

J. J. Rousseau isi va construi intreaga teorie social-politica din perspectiva intereselor si aspiratiilor burgheziei mici, a starii a treia, de care era legat prin convingerile si conceptiile ideologice, dar si prin starea sa sociala. Lucrarea fundamentala in care J. J. Rousseau isi va expune teoria sa politica, noul model de dezvoltare social, va fi fara discutie Contractul social. Intreaga gandire a lui Rousseau se fundamenteaza pe ideea ca oamenii in mod natural sunt buni, rautatea si decaderea lor s-ar datora societatii, principiilor defectuoase pe care aceasta se intemeiaza si functioneaza. Desi a idealizat starea naturala, societatea primitiva unde oamenii erau buni, traiau liberi si egali, Rousseau a avut puterea sa vada ca reintoarcerea la acea stare naturala nu mai este posibila si nu este in masura sa rezolve problemele cu care se confrunta societatea, oamenii. Conceptia egalitarista mic-burgheza pe care o promova Rousseau, era o replica a acestuia la puterea economica a marii burghezii si urma sa asigure o egalitate reala, si nu un formala sau numai juridica

Ceea ce il distinge pe Rousseau de ceilalti iluministi si, in special, de Voltaire si Montesquieu, este faptul ca el este primul care vede necesitatea educatiei realizata pe baza teoriei pedagogice, a formarii caracterelor, a virtutii, ca o conditie pentru realizarea solidaritatii si unitatii pe plan social.