ORDINEA INTERNATIONALA

ORDINEA INTERNATIONALA

In relatiile internationale emergenta unei noi ordini tinde sa se produca in momentele de turnura ale istoriei, de regula dupa consumarea unor razboaie majore majore. Aceste mutatii in evolutia relatiilor internationale, denumite de Robert Gilpin „schimbare sistemica”, reprezinta momentele cand regulile si institutiile guvernarii sunt refacute pentru a servi interesele noilor state preeminente sau hegemone.

Traditia realista explica schimbarea ordinii prin schimbarile in distributia puterii. O ordine bazata pe echilibrul de putere este organizata pe principiul anarhiei, ce postuleaza inexistenta unei unice autoritati politice supraordonate, dominante. Potrivit lui Kenneth Waltz, aceasta este insasi esenta sistemului international. Sistemul este alcatuit din state suverane, nediferentiate prin functia lor, ce cauta sa-si asigure securitatea in conditiile unui sistem anarhic. Teoria echilibrului de putere explica ordinea - precum si regulile si institutiile acesteia - ca produs al unui permanent proces de echilibrare si ajustare a concentrarilor de putere in conditiile anarhiei. Echilibrarea se poate efectua atat prin mobilizare interna, cat si prin formarea de coalitii sau aliante temporare. Cel mai adesea, pentru a contrabalansa concentrarea puterii in conditii de anarhie, statele dezvolta coalitii sau aliante temporare, acest comportament echilibrant fiind de natura sa conduca la stabilitatea sistemului. Ordinea care ia nastere este fie consecinta neintentionata a presiunilor de echilibrare, fie expresia unor reguli invatate si formalizate de echilibru si contrabalansare.