PESC in Tratatul de la Amsterdam

PESC in Tratatul de la Amsterdam

Tratatul de la Amsterdam a incercat o definire mai clara a instrumentelor disponibile pentru PESC prin precizarea ca actiunile comune exista pentru scopuri operationale, in timp ce pozitiile comune sunt declaratii generale catre regiuni geografice sau teme de politica externa.

Totodata Amsterdam parea sa ridice probabilitatea uzului votului prin majoritate pentru actiunile comune si pozitiile comune prin indepartarea prevederilor din Tratatul Uniunii Europene ce permitea statelor membre sa decida prin consens daca vor folosi majoritatea intr-un stadiu ulterior in dezvoltarea unei politici. Noul aranjament imputernicea consiliul sa adopte actiuni comune sau pozitii comune daca Consiliul European a decis ca statele membre au un interes impartasit definit intr-o strategie comuna. Consiliul European va defini strategiile comune si mijloacele disponibile pentru acestea prin consens. Pe aceasta directie de actiune Consiliul de Ministri va putea utiliza majoritatea pentru a decide asupra oricarei actiuni comune ce va urma.

Amsterdam incerca sa imbunatateasca capacitatea PESC de a executa decizii insa nu a introdus nici o schimbare fundamentala in natura interguvernamentala a Pilonului II.

Tratatul de la Amsterdam reafirma prin articolul 11 obiectivele si modalitatea de implementare va acestor obiective ce fusesera afirmate in cadrul Tratatului de la Maastrich.

In ceea ce priveste procesul decizional in cadrul PESC deciziile luate in acest context erau adoptate de catre Consiliu prin unanimitate. Cu toate acestea exista mentiunea ca abtinerea unui membru nu va preveni adoptarea unei asemenea decizii. Inovatia introdusa de catre Amsterdam consta in faptul ca desi unanimitatea a ramas regula obligatorie pentru adoptarea unei decizii in scopul ameliorarii procedurilor de luare a deciziilor au fost introduse urmatoarele doua proceduri:

abtinerea constructiva: consta in posibilitatea acordata statelor membre de a se abtine printr-o declaratie formala atunci cand se adopta o decizie; in acest caz statul respectiv nu este obligat sa aplice decizia, ci este suficient ca acesta sa o recunoasca ca fiind obligatorie pentru Uniune;

procedura votului cu majoritate calificata: a fost extinsa la cazurile in care Consiliul Uniunii Europene implementeaza strategia comuna decisa de Consiliul European si la deciziile de implementare a actiunilor si pozitiilor comune; cand o decizie este adoptata cu majoritate calificata, un stat membru poate invoca motive importante de politica nationala pentru a se opune textului; in acest caz, Consiliul poate prin majoritate calificata sa transfere textul Consiliului European, care trebuie sa voteze textul cu unanimitate de voturi.

Conform articolului 23 statul membru ce se abtine de la luarea unei decizii, se va abtine totodata si de la orice actiune ce ar putea intra in conflict cu actiunea Uniunii, bazata pe acea decizie, iar celelalte state membre ii vor respecta decizia. Totodata daca membrii Consiliului isi declara abtinerea in proportie de o treime din numarul voturilor, in concordanta cu articolul 205, paragraful 2, al Tratatului Instituind Comunitatea Europeana, decizia nu va fi acceptata.

Articolul 26 stabileste ca Secretarul General al Consiliului va indeplini si functia de Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna, si va putea asista Consiliul in aspecte ce tin de PESC, in particular prin a contribui la formularea, prepararea si implementarea deciziilor politice, si, cand actioneaza din partea Consiliului la cererea Presedintiei, prin angajarea unui dialog politic cu partile terte. Javier Solana detine functia de Inalt Reprezentant pentru PESC.

Conform Tratatului de la Amsterdam schema institutionala pentru PESC reprezinta o mixtura de partajare de competente intre cinci organisme institutionale principale:

Consiliul European: defineste liniile directoare pentru PESC si stabileste strategiile comune ale Uniunii Europene in ceea ce priveste politica externa;

Presedintia: reprezinta Uniunea Europeana si este responsabila pentru implementarea deciziilor PESC, luand adesea forma organizationala de troika (sunt asociate atat delegatiile presedintiei viitoare cat si delegatiile Comisiei);

Inaltul Reprezentant: asista Presedintia si Consiliul;

Consiliul pentru Afaceri Generale si Relatii Externe: reuneste ministrii de externe ai statelor membre cu participarea Inaltului reprezentant si al reprezentantilor Comisiei reprezentand teoretic forul decizional pentru PESC.

Prin Amsterdam rolul Comisiei a fost extins prin crearea unui nou Directorat General insarcinat indeosebi cu competente in domeniul PESC.

Sursa : https://www.dadaloseurope.org/rom/grundkurs4/gasp_esvp.htm#Nizzaer_Vertrag     

Un alt element important pe care il introduce Tratatul de la Amsterdam este reprezentat de incorporarea Uniunii Europei Occidentale in structurile Uniunii Europene.

Cu toate acestea nici dupa Tratatul de la Amsterdam nu putem vorbi de o politica externa a Uniunii Europene in sensul celei specifice unui stat, dar remarcam dezvoltarea unui proces intens de consultari. Coordonari si actiuni comune intr-o zona extinsa care acum includea elemente de politica externa.

Tratatul de la Amsterdam a intrat in vigoare in 1999, moment in care atmosfera pentru implementarea PESC si a prevederilor de politica externa se modificase radical.