Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Consideratii generale despre calitatea si distributia apei in Romania

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Consideratii generale despre calitatea

si distributia apei in Romania




Apa este singura sursa care nu se schimba cantitativ niciodata si singura care nu poate fi inlocuita.

Socotita gratuita atata vreme cat era din belsug, acum i se redescopera pretul. Cand curgea din abundenta, omul se considera proprietarul ei si o folosea fara masura.De-a lungul timpului, lipsa apei s-a simtit de nenumaarate ori, cea , mai recenta fiind seceta din Europa anului 1976. Apa nu apartine nimanui individual, ci colectivitatii si utilizarea ei trebuie facuta rational.

Apa poate fi comercializata foarte greu ( in 1992 Olanda importa apa potabila din Norvegia), putand fi transportata dificil pe distante de cateva sute de km. Utilizarea apei are mai mult un regim local sau regional.

Ca sursa generala , esentiala desfasurarii tuturot proceselor biologice din natura , apa prezinta o importanta deosebita pentru existenta vietii si infaptuirea tuturor activitatilor umane.

Utilizarea apei a inregistrat o continua intensificare si diversificare, trecandu-se de la folosirea apei pentru baut, satisfacerea cerintelor pentru igiena si a celorlalte nevoi gospodaresti, pescuitului , la navigatie si irigatii , la folosirea ei in numeroase procese tehnologice. Pe de alta parte cresterea exploziva a populatiei , gradul inalt de urbanizare, precum si aparitia unor noi industrii , mari consumatoare de apa si in acelas timp producatoare de efecte adverse asupra apei si a mediului inconjurator in genere.

Ca urmare, cercetarile privind conditiile de viata ale populatiei, fie ca este vorba de diagnoze ale calitatii vietii, in general, fie de analize al standardului de viata, in special, pun un accent deosebit pe rolul apei in viata localitatilor si a oamenilor. In acest sens, relatia apa – calitatea vietii este evidentiata, din punct de vedere socio-economic, si prin intermediul unor indicatori, atat subiectivi, cat si obiectivi, care privesc: accesul localitatilor si al populatiei la sursele de apa, consumul de apa, calitatea apei, influenta apei asupra starii de sanatate a populatiei, perceptia populatiei privind alimentarea cu apa.

1.1.Resursele de apa ale Romaniei

Desi pare a avea o relativa abundenta de apa, datorita imaginii create de existenta unei retele hidrografice echilibrate, care acopera aproape intreg teritoriul tarii, Romania dispune de resurse de apa destul de reduse in comparatie cu alte tari. Astfel, rezerva naturala medie de apa in tara noastra este aprec iata la circa 1700 m3/locuitori/an, fata de circa 4200 m3/locuitor/an in Franta. Din acest punct de vedere, Romania se situeaza pe locul 12 in randul tarilor europene.

Pentru a ne da seama cat inseamna aceasta resursa de apa a tarii noastre, trebuie sa spunem ca, in opinia specialistilor, tarile ale caror sisteme naturale medii se situeaza sub 1700 m3/locuitor/an sunt deficitare in ceea ce priveste apa.

In regimul actual de amenajare, resursele de apa utilizate ale Romaniei sunt constituite atat din ape de suprafata, cat si din ape subterane. O serie de particularitati ale resurselor de apa (repartitie geografica neuniforma, debite variabile in cursul anului, poluarea unor rauri interioare, pozitia excentrica a Dunarii in cadrul tarii) creeaza dificultati in alimentarea cu apa potabila a populatiei, in special intr-o serie de localitati si zone urbane. Aceste disfunctii, cu consecinte grave in plan social si economic, s-au accentuat mai ales in ultimii ani, datorita fenomenului de seceta care afecteaza grav Romania.

Studiile efectuate in scopul imbunatatirii alimentarii cu apa au scos in evidenta existenta a cel putin 25 de zone si orase deficitare in ceea ce priveste aceasta resursa. Sunt mentionate in acest sens zonele Zalau – Simleu Silvaniei, Sighisoara – Medias – Dumbraveni – Copsa Mica, Azuga – Breaza etc., precum si o serie de orase, intre care, Timisoara, Craiova, Ploiesti, Brasov, Drobeta Turnu Severin s.a..Este vorba de zonele cu disfunctionalitati in alimentarea cu apa si/sau canalizare a municipiilor si oraselor, care necesita lucrari hidroedilitare de reabilitare si dezvoltare, de zonele cu localitati rurale avand resurse reduse de apa, care necesita lucrari prioritare de alimentari cu apa in sistem centralizat, precum si de comunele care solicita astfel de lucrari .

In momentul de fata, solutiile pentru rezolvarea alimentarii cu apa la nivelul intregii tari au in vedere atat stabilirea surselor potentiale si realizarea de statii de tratare a apei, cat si reabilitarea si modernizarea sistemelor de distributie pentru eliminarea pierderilor de apa in retea. Modalitatea de alimentare cu apa potabila a localitatilor si populatiei din tara noastra implica doua aspecte distincte, si anume:



alimentarea cu apa in sistem centralizat;

alimentarea cu apa din surse proprii (fantani, izvoare).

1.2.Alimentarea cu apa in sistem centralizat a localitatilor (urbane si

rurale) si a populatiei Romaniei

Alimentarea cu apa potabila in sistem centralizat a localitatilor si a populatiei, pe langa elementele de confort pe care le aduce locuintei, prezinta avantajul calitatii si sigurantei, datorita posibilitatilor de tratare, de supraveghere si control permanent al apei introduse in retea.

In momentul de fata, asigurarea apei potabile in sistem centralizat pentru populatia din tara noastra se face din surse de suprafata (rauri, lacuri si fluviul Dunarea) in proportie de 18,7%, din surse subterane – 19,5% si din surse mixte (de suprafata si subterane) – 61,8%.

Situatia alimentarii cu apa in Romania arata ca, din totalul de 22,4 milioane de locuitori, in anul 2000 beneficiau de alimentare cu apa de la retea circa 14,7 milioane de persoane, reprezentand 65,6% din populatia Romaniei.

Cat priveste dotarea locuintelor cu instalatie de alimentare cu apa, recensamantul populatiei din 2003 indica, la nivelul tarii, o pondere a acestora de numai 51,6% . Conform datelor respective se poate deduce nivelul inca nesatisfacator in ceea ce priveste accesul populatiei la alimentarea cu apa potabila in sistem centralizat, Romania situandu-se si din acest punct de vedere in urma majoritatii tarilor din Europa.

Referitor la distributia apei potabile, la sfarsitul anului 2004, reteaua simpla de alimentare avea o lungime totala de 38 238 km, din care 22 621,7 km (59,1%) in municipii si orase.

1.3.Consumul de apa

Cantitatea totala de apa furnizata unei localitati, raportata la numarul locuitorilor si numarul zilelor dintr-un an, reprezinta consumul specific de apa in litri.

Activitatile umane presupun diverse categorii de consumuri specifice ale apei, si anume: casnice (gospodaresti), publice, industriale, agricole.

Consumul casnic se refera la apa utilizata in gospodarie pentru igiena corporala, pentru prepararea hranei, pentru igiena locuintei, a imbracamintei etc. si constituie un indicator de referinta al nivelului de civilizatie.

Conform indicatiilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, cantitatea minima de apa pentru nevoi individuale este de 5 litri in 24 de ore, asigurand aproape exclusiv numai nevoile fiziologice; cantitatea optima est de 100 litri pe zi.

In tara noastra, Ordinul ministrului sanatatii 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei, prevede, intre altele, cantitatea minima de apa pe zi pentru un locuitor, care trebuie sa fie de 50 litri (in scopul acoperirii necesarului fiziologic, igienei individuale si pregatirii hranei).

Consumul general de apa, implicit consumul casnic, este insa foarte diferit de la o tara la alta, atat in raport cu resursele, cat si in functie de standardul economic, de modul de viata si de anumite traditii ale populatiei.

In Romania, situatia actuala a gospodaririi calitative si cantitative a apelor reflecta modul in care s-a dezvoltat economia noastra in ultimii ani 30–40 de ani fara sa acorde atentie reducerii consumurilor specifice de apa. Nu a existat preocupare pentru economisirea apei, considerandu-se ca „apa nu costa” fiind „un bun dat de natura”, investitiile pentru lucrarile hidrotehnice care sa asigure sursa de apa fiind facute de la buget. Alte cauze care au condus, in timp, la cresterea consumului specific au fost costul redus al apei, pierderile din retea datorita deficientelor acesteia si, nu in ultimul rand, nivelul scazut al constiintei populatiei pentru a evita risipa de apa.



Datorita celor prezentate mai sus s-a ajuns ca in anul 1997, la nivel urban, cu o populatie racordata de 11,3 milioane de locuitori, care consuma 92% din cantitatea de apa din retele, consumul mediu total sa fie de 538 l/om/zi, din care consumul casnic – 253,5 l/om/zi, consumul public – 68 l/om/zi, consumul agentilor economici – 85 l/om/zi si pierderi de 131,5 l/om/zi .

La nivelul anului 2004, consumul mediu zilnic de apa potabila pentru uz casnic, in municipii si orase, a scazut la 217 l/om/zi, fata de 233 l/om/zi in 2003. Conform statisticilor, consumul de apa in tara noastra, raportat la cel al unor tari occidentale, este de 2–3 ori mai mare. Valoarea inca ridicata a consumului casnic de apa se datoreste, in buna parte, risipei pe care o face populatia, pierderilor din reteaua de distributie, precum si defectiunilor de la instalatiile de alimentare cu apa.

Aceste pierderi au fost, in anul 2004, de 31 % pe toata tara si de 33,2% in municipii si orase.

Un element important in reducerea consumurilor de apa il reprezinta introducerea masurarii/contorizarii debitelor livrate consumatorilor.

In conditiile in care Romania a trecut, dupa 1989, la economia de piata, problema monitorizarii debitelor de apa a impus o regandire a dotarii retelei cu aparate de masura (apometre) pentru contorizare. In momentul de fata, proportia apei potabile distribuita consumatorilor care au instalate apometre, in totalul distribuit, este de 70,4%, diferenta de apa potabila livrata fiind inregistrata „pausal” .

Unele regii/societati care au ca obiect de activitate alimentarea cu apa incearca sa-si puna la punct o serie de strategii in care reducerea consumului specific de apa si reducerea pierderilor sunt elemente de baza. Se preconizeaza un consum specific de 150–200 l/om/zi si o valoare a pierderilor de circa 20% pentru urmatorii 10–20 ani.

Astfel, in perioada decembrie 1998–martie 1999, RAJAC (Regia Judeteana de Apa Cluj) a realizat, in cadrul acordului de imprumut BERD, un proiect-pilot pentru studiul pierderilor de apa in reteaua orasului. Proiectul si-a propus sa sensibilizeze populatia asupra pierderilor de apa la instalatiile exterioare si interioare de apa, pierderi care, la Cluj-Napoca, ajung pana la 30%. Aceste pierderi sunt rezultatul dezinteresului cetatenilor de a-si imbunatati instalatiile de apa, ca si al inexistentei unor firme specializate, care sa actioneze prompt pentru repararea lor. Proiectul, care a fost realizat pe un esantion de 62 de asociatii de locatari, s-a concretizat intr-un studiu ce va sta la baza proiectelor celorlalte regii/societati din tara, beneficiare ale acordului BERD. S-a ajuns la concluzia ca, daca instalatiile de apa ar fi intretinute de asociatiile de locatari, sumele pe care acestea le platesc pentru apa potabila s-ar reduce la jumatate.

Acesta este si sensul evolutiei viitoare a consumului de apa, avand in vedere ca, de la un an la altul, datorita cresterii pretului la serviciile publice, inclusiv la cele de alimentare cu apa, tot mai multi locatari care traiesc la bloc solicita o contorizare individuala a consumului de apa. In acest fel, oamenii incearca sa se delimiteze de cheltuielile suplimentare care apar in cazul locuirii colective, unde pierderile necontrolate de apa, determinate de risipa si de instalatiile defecte, ridica in mod nejustificat cheltuielile de intretinere.

Intre indicatorii care pun in evidenta caracteristicile calitative ale retelei de distributie a apei trebuie sa mentionam vechimea retelei, precum si materialele din care este realizata aceasta.

Din cauza materialelor de slaba calitate (azbociment, otel neprotejat etc.), si a gradului mare de uzura a retelei de alimentare cu apa, conductele se sparg permanent si permit infiltrarea apelor uzate, cu incarcatura bacteriana, ceea ce a dus, in multe cazuri, la declansarea unor epidemii. Se poate da ca exemplu situatia creata in orasele Calan si Copsa Mica, care, din cauza unor avarii la reteaua de apa, s-au confruntat in anul 2001 cu puternice epidemii de enterocolita.



Starea proasta a retelei poate fi ilustrata si prin numarul de avarii pe km de retea de distributie. Un studiu de evaluare a indicatorilor de performanta a serviciului pentru douasprezece companii de apa din tara arata, pentru anul 1999, ca acest indicator a avut valori cuprinse intre 1 (la Cluj) si 9,37 (la Braila), fata de o medie de 3,89 avarii/km de retea la nivelul companiilor analizate. Orasul Bucuresti inregistra si el o valoare destul de mare a acestui indicator, de 7 avarii/km.

Alimentarea cu apa a localitatilor mai depinde, pe langa lungimea si starea retelei de distributie, de capacitatea instalatiilor de captare si tratare a apei, precum si de volumul rezervoarelor de inmagazinare.

Cat priveste cantitatea de apa potabila distribuita consumatorilor din toata tara, aceasta s-a cifrat, la sfarsitul anului 2004, la 1 700 349 mii mc (cu 8% mai putin decat in anul 2003). Din aceasta cantitate, apa potabila pentru uz casnic s-a ridicat la 1 105 789 mii mc, respectiv la 65 % din total, fiind cu 7% mai putina ca in anul precedent .

In multe alte orase ale Romaniei, distributia apei se face cu intermitenta. Conform datelor Institutului de Igiena si Sanatate Publica din Bucuresti, la nivelul anului 1994, in 49 de orase, totalizand peste 3,6 milioane de locuitori (43,2% din populatia urbana) intreruperea era sub 8 ore/zi, in 35 de orase, cu circa 1,3 milioane de locuitori (15,7%), intre 8-12 ore/zi, iar in 17 orase totalizand aproximativ 0,5 milioane de locuitori (5,3%), de peste 12 ore/zi.

Intre orasele tarii care se confrunta cu probleme in ceea ce priveste alimentarea cu apa a populatiei, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ, este si capitala. Alimentarea cu apa a Bucurestiului la standardele calitative ale Uniunii Europene presupune investitii foarte mari. Aceste investitii trebuie directionate, pe de o parte pentru reabilitarea si modernizarea retelei existente, iar pe de alta parte pentru extinderea alimentarii centralizate cu apa in cartierele marginase, care continua sa fie lipsite de principalele utilitati (apa curenta, canalizare, retea de gaze). Sunt inca multi locuitori ai Bucurestiului care nu beneficiaza de avantajele alimentarii centralizate cu apa. Ca urmare, exista un numar insemnat de cereri pentru bransare la reteaua de apa curenta si de canalizare. Pentru rezolvarea acestei situatii, pana in anul 2003 Primaria Capitalei va investi peste 10 milioane de dolari pentru a extinde cu 100 km reteaua de apa si canalizare din cele sase sectoare.

In ultima perioada de timp, alimentarea cu apa a unei parti a populatiei urbane din tara noastra este puternic perturbata si sufera restrictii severe in timpul perioadelor de seceta prelungita, asa cum s-a intamplat in anul 2000. Schimbarile climatice globale, caracterizate prin cresterea temperaturilor, accentueaza fenomenul de seceta meteorologica, care in timp conduce la instalarea secetei hidrologice, respectiv la reducerea debitelor resurselor de apa (de suprafata si subterane). In aceste conditii, apare si se instaleaza asa-numitul „stres hidric”, cand omul percepe seceta hidrologica prin lipsa apei. In mod concret, „stresul hidric” este determinat de o rationalizare stricta a consumului de apa, asa cum s-a procedat in anii 2000 si 2001 in unele orase situate in cadrul bazinelor hidrografice lipsite de acumulari hidrotehnice importante, cum ar fi Jiul, Ialomita, Trotusul, Barladul.

Astfel, in orasele din zona carbonifera a Vaii Jiului, din cauza scaderii nivelului lacului de acumulare Valea de Pesti, care alimenteaza cu apa peste 160 000 de locuitori, in vara anului 2000 alimentarea cu apa a fost sever restrictionata, lipsa apei afectand atat populatia, cat si unitatile miniere sau cele spitalicesti.

Regimul de livrare a apei catre consumatori doar un anumit numar de ore pe zi prezinta riscul permanent de infiltrare in reteaua de alimentare cu apa, prin conductele perforate, a apelor fecaloid-menajere, generand riscul unor epidemii. In decursul ultimilor ani, asemenea evenimente au marcat populatia mai multor orase din tara noastra prin epidemii, asa cum au fost cele de boala diareica acuta (BDA) de la Rovinari (judetul Gorj), din 1996, sau de la Sarmasag (judetul Salaj), din 1997.

Imbunatatirea sisteului de distributie a apei , mai precis reducerea pierderilor din retea, pierderi care duc la cheltuieli suplimentare, aceste cheltuieli fiind suportate de consumatorii finali , este una din preocuparile S.C. FAST ECO S.A. care cu ajutorul departamentului de cercetare-dezvoltale a reusit sa creeze o gama diversificata de produse care vin in intampinarea acestor probleme majore.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 823
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site