Impactul miscarilor politice

Impactul miscarilor politice

Autoritatile administratiei publice au fost deseori prinse in miscari politice direct dependente de vointa electoratului, de alegeri. Partidele si/sau coalitiile guvernamentale au fost cele care au remodelat frecvent sistemul administratiei publice, astfel incat posturile ministeriale considerate strategice au fost supuse schimbarii, nu de putine ori chiar odata cu conducerea politica a acestora, creandu-se mai mult o regula decat o exceptie, mai ales pentru statele foste comuniste. Aceasta reactie politica a creat o bresa in continuitate si aceasta pentru ca cei de la conducerea ministerelor tind sa fie schimbati mult mai des decat odata la patru ani sau la sfarsitul mandatului.

In aceste conditii existenta unei administratii stabile si profesionale a devenit o cerinta esentiala pentru a mentine in miscare afacerile statului. Foarte interesant de remarcat este ca legislatia privind functionari publici si/sau serviciul public a fost creata de cele mai multe ori ca sa produca o ruptura in aceasta traditie. Dar, ca si in cazul Ungariei si Poloniei, multe tari care au o asemenea legislatiei au fost „lovite” de reversul acesteia, si anume chiar daca existau reglementari, nimic si nimeni nu a putut impiedica conducerea politica sa inlocuiasca/destituie un mare numar dintre acestia (1997/1998) invocand motive economice.

De asemenea, rolul functionarilor publici drept „consilieri profesionali” in politica a fost cu greu acceptat. Politicieni in general au preferat sa apeleze la consilieri din afara administratiei cand a fost vorba de realizarea politicilor publice dar mai ales a strategiilor de reforma ale administratiei si nu numai.

Luand in considerare acestea sistemul public a devenit astfel o versiune extrema a paradigmei conform careia: politicieni fac politica si functionari implementeaza politica.

Supravietuirea unui nou regim democratic cat si legitimitatea acestuia in ochi cetatenilor depind in mod fundamental de calitatea procesului democratic si de abilitatea avuta in implementarea reformelor economice si sociale cerute. Natura relatiilor dintre politicieni si functionarii publici la nivel central, executiv este un aspect primordial al dezvoltarii unei guvernari efective si democratice ce contribuie in final la procesul de transformare.