Impactul miscarilor politice
Autoritatile administratiei
publice au fost deseori prinse in miscari politice direct dependente de vointa
electoratului, de alegeri. Partidele si/sau coalitiile guvernamentale au fost
cele care au remodelat frecvent sistemul administratiei publice, astfel incat
posturile ministeriale considerate strategice au fost supuse schimbarii, nu de
putine ori chiar odata cu conducerea politica a acestora, creandu-se mai mult o
regula decat o exceptie, mai ales pentru statele foste comuniste. Aceasta
reactie politica a creat o bresa in continuitate si aceasta pentru ca cei de la
conducerea ministerelor tind sa fie schimbati mult mai des decat odata la patru
ani sau la sfarsitul mandatului.
In aceste conditii existenta unei administratii
stabile si profesionale a devenit o cerinta esentiala pentru a mentine in
miscare afacerile statului. Foarte interesant de remarcat este ca legislatia
privind functionari publici si/sau serviciul public a fost creata de cele mai
multe ori ca sa produca o ruptura in aceasta traditie. Dar, ca si in cazul
Ungariei si Poloniei, multe tari care au o asemenea legislatiei au fost
„lovite” de reversul acesteia, si anume chiar daca existau reglementari, nimic
si nimeni nu a putut impiedica conducerea politica sa inlocuiasca/destituie un
mare numar dintre acestia (1997/1998) invocand motive economice.
De asemenea, rolul functionarilor publici drept
„consilieri profesionali” in politica a fost cu greu acceptat. Politicieni in
general au preferat sa apeleze la consilieri din afara administratiei cand a
fost vorba de realizarea politicilor publice dar mai ales a strategiilor de
reforma ale administratiei si nu numai.
Luand in considerare acestea sistemul public a
devenit astfel o versiune extrema a paradigmei conform careia: politicieni fac
politica si functionari implementeaza politica.
Supravietuirea unui nou regim democratic cat si
legitimitatea acestuia in ochi cetatenilor depind in mod fundamental de
calitatea procesului democratic si de abilitatea avuta in implementarea
reformelor economice si sociale cerute. Natura relatiilor dintre politicieni si
functionarii publici la nivel central, executiv este un aspect primordial al
dezvoltarii unei guvernari efective si democratice ce contribuie in final la
procesul de transformare.