Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Concurenta neloiala

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Concurenta neloiala

§1 Continutul legal al infractiunii de concurenta neloiala




Potrivit art. 301 C. pen., constituie infractiunea de concurenta neloiala: „fabricarea si punerea in circulatie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventator, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert ori industriale, in scopul de a induce in eroare pe beneficiari”.

Infractiunea face si obiectul unor reglementari speciale. Infractiunea de concurenta neloiala mai este incriminata si printr-o lege nepenala cu dispozitii penale. Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurentei neloiale[1], constituie infractiune de concurenta neloiala:

intrebuintarea unei firme, unei embleme, unor desemnari speciale sau a unor ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea in vanzare sau vanzarea unor marfuri purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau comerciantului in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.

Astfel, de exemplu, in practica judiciara[2] s-a aratat ca a comis infractiunea de concurenta neloiala, paratul I.G. care a folosit unele ambalaje pe care scria intr-o limba straina „Kassol Corporation”. In realitate insa, in aceleasi ambalaje era introdus un produs asemanator, dar fabricat in Romania, mai ieftin si de alta calitate, prin aceasta urmarindu-se atragerea clientelei.

§2 Conditii preexistente

1. Obiectul infractiunii

A. Obiectul juridic special. Infractiunea de concurenta neloiala are ca obiect juridic special relatiile sociale care ocrotesc dreptul comerciantilor la concurenta loiala, dreptul titularilor, titlurilor de protectie pentru marcile de fabrica, comert si servicii, pentru embleme, firme, denumiri sau alte desemnari comerciale, pentru inventii si realizari tehnice, pentru desene si modelele industriale aplicate produselor, increderea publicului in autenticitatea marfurilor si produselor desfacute pe piata. Lezarea acestor raporturi sociale constituie tot atatea acte de concurenta neloiala[3].

Prin savarsirea infractiunii sunt lezate relatiile sociale privind regimul stabilit pentru asigurarea probitatii cu referire la indicarea originii, provenientei si calitatii marfurilor fabricate ori puse in circulatie, folosirea numelor comerciale ori a denumirii organizatiilor de comert sau industriale. Totodata, prin comiterea faptei, atragerea si mentinerea clientelei nu se mai realizeaza prin mijloace loiale, ci prin cele neloiale.

Prin incriminarea faptei, legiuitorul a avut in vedere ocrotirea intereselor beneficiarilor sau consumatorilor precum si interesele producatorilor sau furnizorilor; primii fiind pusi la adapost de pericolul de a fi indusi in eroare, iar ultimii fiind feriti de concurenta neloiala la care ar putea fi expusi.

B. Obiectul material. Infractiunea de concurenta neloiala are obiect material, care consta, in cazul fabricarii ori punerii in circulatie a unor produse care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, in produsele care poarta asemenea denumiri sau indicatii. Denumirea de origine a unui produs este denumirea tarii, regiunii sau localitatii din care provine produsul. Denumirea de origine este falsa atunci cand produsul provine dintr-o alta tara, regiune sau localitate decat cea indicata in denumirea pe care o poarta[4].

Indicatiile de provenienta ale unui produs privesc marca de fabrica, adica semnul distinctiv folosit de o intreprindere pentru a deosebi produsele sale de cele identice sau asemanatoare apartinand altei intreprinderi[5]. Indicatiile de provenienta sunt false cand produsul poarta marca altei intreprinderi. In cazul aplicarii pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii, infractiunea are ca obiect material produsele care poarta asemenea mentiuni. In sfarsit, in cazul folosirii unor semne comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert sau industriale, obiectul material al infractiunii il constituie inscrisurile sau imprimatele care poarta in mod ilicit numele de comert sau denumirea unei organizatii de comert sau industriale. Daca numele sau, denumirea este imprimata chiar pe produs, aceasta constituie de asemenea obiectul material al infractiunii.

2. Subiectii infractiunii

A. Subiectul activ. Potrivit textului incriminator, subiect activ poate fi orice persoana fizica sau juridica care indeplineste conditiile prevazute de lege si comite o asemenea fapta, legea neprevazand vreo cerinta esentiala pentru existenta infractiunii din punct de vedere al faptuitorului.



Infractiunea se savarseste, de regula, de persoane care indeplinesc activitati de producere si comercializare de bunuri, deci, persoane angajate in regii autonome ori de comercianti. In literatura juridica[6] se arata ca infractiunea poate fi savarsita si de alte persoane indiferent daca fac sau nu parte din sferele profesionale mai sus determinate .

Autor al acestei infractiuni poate fi o persoana particulara (de exemplu, comerciant, particular, meserias etc.), care comite activitatea infractionala in scopul inducerii in eroare a cumparatorilor. Trebuie subliniat ca autor poate fi si un functionar sau salariat care dispune fabricarea, punerea in circulatie a unor asemenea produse in scopul inducerii in eroare a beneficiarilor. Concurenta neloiala este comisa mai frecvent prin crearea de confuzie in randul clientelei, mijlocul cel mai adesea folosit fiind utilizarea de semne distinctive, identice sau similare (nume comerciale, marci, embleme etc.).

In acest sens, s-au conturat cateva reguli privind aprecierea riscului de confuzie si anume: standardul la care se face raportarea este consumatorul cu atentie mijlocie si impresia generala produsa asupra acestuia; o alta regula aplicata de tribunale este aceea ca riscul de confuzie exista ori de cate ori o parte considerabila a consumatorilor este expusa sa savarseasca confuzia; jurisprudenta nu considera necesar ca riscul de confuzie sa se fi produs, dupa cum nici faptul ca s-a produs o asemenea confuzie nu constituie dovada existentei acestui risc; riscul de confuzie se apreciaza in functie de sfera consumatorilor si anume, de publicul larg pentru articolele de larg consum si sfera comerciantilor sau specialistilor pentru produsele pentru care acestia sunt cumparatori; riscul de confuzie se apreciaza diferit in functie de natura semnului distinctiv[8].

Participatia penala este posibila sub toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate.

B. Subiectul pasiv. In cazul acestei infractiuni, subiectul pasiv este societatea comerciala cu capital de stat, mixt, privat a carei activitate a avut de suferit ca urmare a folosirii ilegale a denumirii firmei, a emblemei sau a altor insemne de catre alte firme sau alte persoane particulare. Rezulta, astfel, ca subiectul pasiv este nu numai producatorul ori comerciantul ale carui interese sunt prejudiciate, ci si persoana care a suferit un prejudiciu de pe urma infractiunii[9].

§3 Continutul constitutiv

1. Latura obiectiva

A. Elementul material. Infractiunea de concurenta neloiala se poate savarsi din punct de vedere al elementului material prin una din urmatoarele actiuni alternative: fabricarea ori punerea in circulatie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, aplicarea pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii, folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert ori industriale.

In variantele prevazute in art. 5 din Legea nr. 11/1991, elementul material consta in intrebuintarea de catre un anumit comerciant, evident pentru marfa sa sau a altuia, a unor ambalaje, embleme, desemnari speciale care apartin altor firme. In cazul acestei variante, textul prevede cerinta ca efectuarea acestor acte ilegale sa fie de natura a produce confuzie cu emblemele, ambalajele etc., folosite legitim de alti comercianti. Tot astfel, elementul material consta in producerea, importul, exportul, depozitarea, punerea in vanzare sau vanzarea de marfuri pe care sunt puse mentiuni false cu privire la originea si caracteristica marfii, numele producatorului sau comerciantului, in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti sau beneficiari.

Denumirea de origine sau indicatiile de provenienta false pot fi puse pe produse in timpul fabricarii sau inainte de punerea lor in circulatie. Daca o aceeasi persoana fabrica produsele, iar apoi le pune in circulatie, ne aflam in prezenta unei infractiuni continuate sau a unui concurs de infractiuni omogen, dupa cum exista o singura rezolutie infractionala sau doua rezolutii distincte[10].

In legatura cu fapta de concurenta neloiala prevazuta in art. 301 C. pen. si de Legea nr. 11/1991, in literatura de specialitate s-au exprimat mai multe opinii.

Astfel, intr-o prima opinie[11] se arata ca la o analiza comparativa a continutului art. 301 C. pen. si art. 5 din Legea nr. 11/1991, faptele incriminate prin art. 5 din Legea nr. 11/1991 acopera integral sfera faptelor incriminate prin art. 301 C. pen. Dar, prin art. 5 din Legea nr. 11/1991 sunt incriminate si fapte care nu sunt inscrise in art. 301 C. pen. Acest lucru i-a determinat pe unii autori sa considere ca dispozitiile cuprinse in Legea nr. 11/1991, care este o lege speciale, ar fi abrogat implicit prevederile art. 301 C. pen. Autorul primei opinii sustine insa ca, daca legiuitorul ar fi dorit sa abroge dispozitiile art. 301 C. pen., ar fi putut s-o faca in mod expres, iar pe de alta parte, intre textele art. 301 C. pen. si art. 5 din Legea nr. 11/1991 exista diferentieri esentiale: limitele amenzii prevazute de art. 301 C. pen. sunt mai mari decat cele prevazute de art. 5 din Legea nr. 11/1991, iar punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunea prevazuta de art. 301 C. pen., se face numai din oficiu, in timp ce pentru infractiunea prevazuta de art.5 din Legea nr. 11/1991, aceasta se face la plangerea partii vatamate, ori la sesizarea Camerei de comert si industrie teritoriale sau a altei organizatii profesionale. Se arata ca aceste diferentieri fac sa se traga concluzia ca prevederile art. 301 C. pen., nu au fost abrogate ca urmare a adoptarii Legii nr. 11/1991. astfel, daca se comit fapte care sunt incriminate atat in prevederile art. 301 C. pen., cat si in prevederile art. 5 din Legea nr. 11/1991, urmeaza a se aplica dispozitiile din Codul penal, iar atunci cand se comit fapte care infrang doar dispozitiile art. 5 din Legea nr. 11/1991, se aplica aceste din urma dispozitii.



Intr-o alta opinie[13] se considera ca art. 301 C.pen. a fost abrogat tacit prin Legea nr. 11/1991, care prin art. 5 se refera la aceleasi situatii de fapt ca si in legea anterioara (art. 301 C. pen.). Prin urmare, se arata in continuare, din insiruirea actelor normative prin care se incrimineaza faptele de concurenta neloiala, ca trebuie eliminate prevederile art. 301 C.pen., ramanand aplicabile in materie doar prevederile Legii nr. 11/1991 (privind combaterea concurentei neloiale) si Legii nr. 21/1996 (privind regimul concurentei) care se refera la fapte diferite, intre aceste doua reglementari nefiind nici o suprapunere.

Avand ca punct de plecare aceste controverse, se impune, pentru clarificarea problemei, ca de „lege ferenda” aceste prevederi (art. 301 C. pen., art. 5 din Legea nr. 11/1991, art. 63 din Legea nr. 21/1996) sa fie reunite intr-o singura lege, sub forma unui cod al concurentei sau al activitatilor concurentiale care sa contina o reglementare clara, unitara si omogena.

B. Urmarea imediata. Prin savarsirea infractiunii de concurenta neloiala se creeaza o stare de pericol pentru existente si intarirea probitatii in activitatile economice fi comerciale, precum si pentru ocrotirea intereselor beneficiarilor produselor care constituie obiectul material al infractiunii, prejudicial prin savarsirea faptei analizate. Este vorba de crearea de prejudicii activitatilor comerciale, situatie creata prin folosirea in desfacerea produselor a unor procedee neloiale de obtinere si mentinere a clientelei.

C. Raportul de cauzalitate. Intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe o relatie de la cauza la efect, legatura de cauzalitate, care rezulta de regula, din insasi materialitatea faptei comise.

2. Latura subiectiva.

Din punct de vedere subiectiv, infractiunea de concurenta neloiala se savarseste cu intentie directe si in scopul special de a induce in eroare pe beneficiari. Faptuitorul isi da seama ca produsele pe care le fabrica sau le pune in circulatie poarta denumiri de origine sau indicatii de provenienta false sau ca pune pe produsele pe care le introduce in circuitul economic, indicatii false privind brevetele de inventii sau in sfarsit, ca foloseste drept nume comerciale sau denumiri ale unor organizatii de comert sau industriale. El savarseste fapta prevazand ca prin aceasta creeaza o stare de pericol pentru probitatea pe care trebuie sa se bazeze activitatile economice si pentru interesele beneficiarilor si a celor care sunt supusi concurentei neloiale, urmare a carei producere o doreste.

Latura subiectiva include si scopul inducerii in eroare a beneficiarilor, scop care trebuie sa existe in momentul comiterii infractiunii, indiferent daca acesta a fost realizat efectiv sau nu. Ca urmare a inducerii in eroare, in majoritatea cazurilor produsele care fac obiectul material al infractiunilor de concurenta neloiala sunt inferioare in ce priveste calitatea lor fata de cele reale.

§2.7.4 Forme. Modalitati. Sanctiuni.

Desi infractiunea de concurenta neloiala este susceptibila de a fi comisa in toate formele imperfecte, textul incriminator nu pedepseste nici actele preparatorii si nici tentativa. Consumarea are loc in momentul in care oricare dintre activitatile prevazute in lege este realizata. Consumarea are loc indiferent daca s-a realizat sau nu inducerea in eroare a beneficiari lor.

Infractiunea de concurenta neloiala se poate comite prin oricare dintre modalitatile normative explicate in cadrul elementului material. In practica pot sa apara o varietate de modalitati faptice.

Infractiunea se pedepseste cu inchisoare de la o luna la doi ani sau cu amenda. In cazul infractiunii de concurenta neloiala prevazuta de art. 301 C.pen., actiunea se pune in miscare din oficiu. Urmarirea penala o efectueaza organele de politie, iar judecata in prima instanta revine judecatoriei.

Actiunea penala, in situatia cand se comite infractiunea de concurenta neloiala prevazuta de Legea nr. 11/1991, se pune in miscare la plangerea partii vatamate, fie la sesizarea Camerei de comert si industrie sau a altei organizatii profesionale.



Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurentei neloiale a fost publicata in M. Of. nr. 24 din 30.01.1991



Tribunalul Ilfov, sent. nr. 467/1941, in „Jurisprudenta generala” nr. 6/1942, Revista Dreptul nr. 7-8/1991, p.108

A se vedea Catalin Paraschiv, „Infractiunea de concurenta neloiala”, in Revista Dreptul nr. 3/1997, p. 63 si urm.

A se vedea O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 516.

A. Tataru, V. Iancu, „Noua reglementare cu privire la marcile de fabrica, de comert si de serviciu”, in R.R.D. nr. 2/1968, p. 3.

Pentru aceste aspecte a se vedea Gh. Diaconescu, „Infractiunile in legi speciale si legi extrapenale”, Editura Sirius, Bucuresti 1994 p. 147.

Potrivit prevederilor din Legea nr. 11/1991, dispozitiile acestei legi se aplica si persoanelor fizice si juridice straine care comit acte de concurenta neloiala in tara noastra.

Y. Eminescu, „Concurenta neloiala, Drept roman si comparat”, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1993, p. 44.

In literatura juridica se critica de exemplu, solutia instantei de judecata (Trib. Municip. Bucuresti, sent. pen. nr. 51/1991, in „Culegere de Practica judiciara pe anul 1991”, p. 51) care a ajuns la concluzia ca infractiunea de concurenta neloiala poate fi comisa numai intre comercianti, autorul sustinand ca „art. 5. lit. b” din lege incrimineaza nu numai fapta de vanzare de marfuri, purtand mentiuni false privind in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti, ci si faptul al carui scop este de a induce in eroare pe „beneficiari”, ori, calitatea de beneficiar nu poate fi refuzata cumparatorului (persoana fizica) decat prin restrangerea nelegitima si nelegala a continutului notiunii de „beneficiar” - Gh. Diaconescu, op. cit., p. 148.

Pentru aceste aspecte a se vedea Vasile Dobrinoiu, Nicolas Conea, op. cit., p. 434.

G. Potrivitu, „Observatii in legatura cu reglementarea infractiunilor de concurenta neloiala” in Revista Dreptul nr. 5/1998, p. 98 si urm

In acest sens, A. Ungureanu, A. Ciopraga, „Dispozitii penale din legi speciale romane” vol. II, Editura Lex, Bucuresti, 1996, p. 21.

In acest sens, Corneliu Turianu, „Observatii in legatura cu reglementarea infractiunilor de concurenta neloiala”, in Revista Dreptul nr. 5/1998, p. 81






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1057
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site