Obiectivele si factorii care influenteaza organizarea contabilitatii relatiilor de decontare la S.C. "ITS&Co" SRL Oituz

Obiectivele si factorii care influenteaza organizarea contabilitatii relatiilor de decontare la S.C. "ITS&Co" SRL Oituz

Principiul continuitatii activitatii intreprinderii poate fi asigurat numai in situatia realizarii echilibrului financiar dintre venituri si cheltuieli, dintre incasari si plati.

Urmarirea continua a realizarii acestui echilibru presupune, printre altele, controlul permanent al capacitatii de plata a unitatii, a ratei autonomiei financiare etc.

Pentru a se putea organiza un control eficient in acest sens, contabilitatea tertilor are ca obiective:

cunoasterea, in orice moment, a nivelului creantelor si datoriilor agentului economic, ce deriva din relatiile comerciale cu alte unitati, precum si din relatiile financiare cu bugetul statului, asigurarile sociale;

urmarirea incasarii la timp a tuturor sumelor de la clienti si debitori, precum si achitarea in termen a datoriilor fata de furnizori, creditori, personalul unitatii, bugetul statului;

cunoasterea creantelor si datoriilor fata de asociati sau actionari si urmarirea decontarii in termen a acestora;

cunoasterea creantelor si datoriilor fata de unitatile din cadrul grupului si care deriva din operatiunile efectuate cu acestia;

solutionarea corecta a deprecierilor constatate asupra creantelor sau datoriilor, precum si a cresterilor de valoare a acestora.

Pe parcursul realizarii acestor obiective, se urmareste in permanenta respectarea principiului necompensarii. Asa cum nu este admisa compensarea posturilor de cheltuieli cu cele de venituri, nu este admisa nici compensarea intre creante si datorii.

Deci, in principiu, nu se poate opera compensarea intre datoriile si creantele referitoare la acelasi tert, cu exceptia cazurilor in care a fost perfectat un acord scris de compensare.

Organizarea contabilitatii relatiilor cu tertii este conditionata de mai multi factori, dintre care mentionam:

natura relatiilor de decontare;

formele de decontare;

instrumentele de decontare;

sistemul de creditare;

regimul reducerilor si momentul acordarii lor.

Dintre acesti factori, in ceea ce priveste regimul reducerilor, acestea sunt probleme specifice ale relatiilor dintre furnizori si clientii lor.

In derularea relatiilor comerciale dintre agentii economici, pot apare situatii in care furnizorul sa acorde clientului, fata de valoarea totala a facturii, diferite reduceri de natura comerciala si de natura financiara.

Reducerile cu caracter comercial imbraca urmatoarele forme:

rabaturi, "care se acorda pentru calitatea nesatisfacatoare a marfii sau in unele ocazii"[1], cum sunt: vanzarea produselor la sfarsit de serie, pentru a grabi reducerea stocurilor de produse vechi, vanzari aniversare (aniversarea deschiderii unui magazin, aniversarea zilei patronului etc.), vanzari promotionale cu ocazia lansarii pe piata a produselor noi;

remizele, acordate pentru vanzari superioare volumului convenit si pentru pozitia preferentiala a cumparatorului;

risturnurile, acordate de furnizori clientilor, la finele unei perioade, asupra ansamblului de operatii efectuate cu acelasi pret, pentru a recompensa fidelitatea acestora fata de produsele vanzatorului.

Reducerile cu caracter financiar se acorda pentru achitarea datoriilor inainte de termenul normal de exigibilitate si se numesc "sconturi de decontare". Sub aspect metodologic, trebuie avute in vedere anumite reguli:

mai intai se calculeaza reducerile comerciale in ordinea: rabaturi - remize si apoi se calculeaza reducerile financiare, suma absoluta a fiecarei categorii de reduceri se determina in functie de "netul" anterior, deci sub forma de cascada;

reducerile comerciale se contabilizeaza numai daca acestea se acorda ulterior, printr-o factura distincta si nu prin factura initiala, in care caz ele se au in vedere, in sensul ca in contabilitate se inregistreaza "netul" comercial;

risturnurile, fiind reduceri calculate asupra ansamblului operatiilor efectuate intr-o perioada determinata, se acorda, de regula, prin facturi distincte si, deci, se contabilizeaza.