Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


Limbajul verbal de la serviciu

Cominicare

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Comunicarea intre sefi si subordonat
Limbajul verbal de la serviciu

Limbajul verbal de la serviciu

In mai mult posturi, organizatii, ocupatii, se dezvolta un limbaj specializat (jargon profesional) folosit pt comunicare.

Expresia specializarii si “creativitatii” -adesea acesta devine o bariera in comunicare, cand depaseste contextul sau locul, zonal sau profesional. Dezideratul accesului la informatie si transparenta este mai greu de obtinut iar aceste “mijloace de protectie” sunt ilegitime. Ambivalenta comunicarii – extensie pe fondul profesionalizarii limbajelor – microgrupuri – specialisti/generalisti.




Limbjul non verbal de la seviciu – ar intari teoria ca adevaratele mesaje se sustin non-verbal ( ca valoare de adevar) in timp ce cuvintele sunt “perdea de fum”.

Limbajul corpului ofera informatii ce privire la relatia care se instaleaza si exprima diferenta de statut printr-o comunicare non-verbala.

Deciziile in urma interviurilor de angajare arata ca limbajul corporal are realmente impact; problema apare atunci cand se cauta semnificatia si valoarea de adevar ; (ex- angajatul intarizie si provoaca astfel reactii de nervozitate;ele pot fi mai ample la candidatii valorosi care nu accepta cu usurinta pierderea timpului si pot fi mai estompate la cei ce suporta “stressul intarzierii unui sef”).

Comportamentele non verbale cu impact asupra sesiunii de comunicare trebuiesc atent prelucrate in context, nuantat: o personalitate extroverta nu are nevoie de efort de socializare, iar efortul reusit al unui introvert de a comunica poate insemna o valenta de profunzime in comunicare.

“Aceeasi masca, gest, ascunde doua firi opuse”. La interviul de angajare conteaza nu doar ce spune candidatul ci si ce face!

Decorurile si aranjamentele din birouri transmit informatii non-verbale; deasemenea, imbracamintea membrilor organziatiei transmite informatii, semnale despre competenta, seriozitate si chiar promovabilitatea acestora.

Consultantii de imagine, tot mai numerosi, confirma ca aspiratia spre pozitia de top este prezenta, vizibila ca mesaj, legata de vestimentatie.

Comunicarea transculturala

Multe dintre esecurile si divergentele de comunicare isi au originea in problemele de comunicare transculturala.

Diferentele lingvistice.Vorbirea aceleasi limbi nu garanteaza perfectiunea comunicarii; este esentiala surprinderea stilului de comunicare.

Ex- Japonezul are 16 moduri subtile de a spune “nu”.

Comunicarea non-verbala intre culturi

In SUA, degetul mare ridicat este folosit ca aprobare, in Grecia ca insulta. Gestul OK in Franta, in unele zone, inseamana chiar “0”, fara valoare. Miscarea capului pentru dezacord este diferita la greci, bulgarii au accent pe ascendenta miscarii (in sensul “nu sunt de acord, hai pleaca”)!

Diferente culturale ale privirii directe

Sustinerea privirii la arabi si latino-americani este pozitiva, la europeni poate, prin intensitate, fi o forma de ofensivitate, confruntare.

Evitarea contactului vizual in Orient este un mijloc de exprimare a respectului, (“nu il deranjezi nici cu o privire”), iar in alte culturi poate insemna o lipsa de politete si respect.

Atingerea

Nord-europenii si nord-americanii pastreaza distanta, dar in lumea araba, latino americana, atingerea persoanei este un semn al bunei comunicari interpersonale.



Eticheta si politetea interculturii

Ridica problema unor modele de comunicare bazate pe valori diferite: japonezii sunt interesati de sentimentul de armonie si independenta; pentru a obtine acest efect folosesc expresii care exprima simpatie si intelegere. Pentru europeni si mai ales pentru americani atitudinea este interpretata ca nesincera. ”Expresiile lubrifiante” sunt folosite ca sedative, ca tehnici de inmuiere, de indulcire a raporturilor sociale. De asemenea, modestia ca valoare culturala merge pana acolo incat are loc o subevaluare a propriilor performante.

Intr-o cultura, care pune accentul pe valorile grupului, colectivului, autoevaluarea este facuta cu modestie si este ridiculizata indrazneala.

Dincolo de eticheta si politete, existenta unor conventii sociale distincte, de la cultura la cultura, pot conduce la probleme de comunicare.

1. Stilul direct, pragmatic, al nord-americanilor, favorizeaza actiunea, tratarea la obiect; stilul vag, indecis, indirect lasa o marja de negociere ridicata in afacerile cu japonezii; In lumea araba, tendinta spre informal, prelungita mult peste asteptari invita la afaceri pe termen si loialitate inelungate (Un dosar bine gestionat cu lumea araba, de Romania, ne apara azi de terorismul islamist);

2. Comunicarea este variata, de la cultura la cultura si in ceea ce priveste nivelul sonor de vorbire: societati linistite (M.Britanie), mai zgomotoase (Orientul Mijlociu);

3. Punctualitatea interpretabila – in SUA si Japonia exprima angajament si seriozitate, in Brazilia a intarzia este o eticheta a omului de succes.

Rezultatele unor studii arata ca japonezii cultiva timpul la nivel de valoare, la modul cel mai instrumentalizat: au ceasurile cele mai exacte, la fel orarul trenurilor.

La polul opus, Indonezia pare a lua lucrurile mai lejer (paradisul turistic trebuie sa fie un loc unde ne miscam lent si voluptos!);

4. Nepotismul – favorizarea rudelor – relatia directa interpersonala e favorizata in culturile colective in care sprijinul umanitar acordat de o persoana, prevaleaza fata de sprijinul institutional, legal. De aici, efortul de trecerea de la mentalitatile ilicite (coruptie) la cele legale (sprijin, protectie) de la mila ortodoxiei, la sprijin comunitar.

Toate aceste diferente culturale care creeaza dificultati de comunicare pot fi rezumate logic de Contextul cultural= aceasta reprezinta informatia culturala, suplimentara ce inconjoara un episod de comunicare. Intr-o cultura intens contextuala, mesajul continut intr-o comunicare este puternic influentat de contextul in care este primit mesajul. Sunt culturi in care interpretarile ad-literam sunt adesea eronate.

Culturi intens contextuale: chinez, coreean, japonez, vietnamez, arab.

Mediu contextual: grec, spaniol, italian, englez, roman.

Slab contextual: nord-american, scandinav, elvetian, german.

Pentru comunicarea organizationala in timpul negocierilor de afaceri, importanta diferita a contextului in diverse culturi este notabila: astfel, persoanele din culturile intens contextuale vor sa cunoasca in detaliu compania si persoana care o reprezinta. A ajunge rapid la subiect nu este stilul preferat de culturile intens contextuale.

Prezentarile si discutiile mai lungi permit oamenilor sa se cunoasca si sa relfecteze in etape la o propunere.

In comunicarea cu persoane din culturi contextuale, dati atentia cuvenita varstei si pozitiei cuvenite interlocutorului. “Tineretul grabit” se descurca mai bine in culturi slab contextuale, unde conteaza “ce ai de spus”.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1049
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site