Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


Identitatea marcii si Internetul

Marketing

+ Font mai mare | - Font mai mic




Identitatea marcii si Internetul

P




roblema imcompatibilitatii unora dintre aspectele legate de marci si Internet este de mare actualitate si necesita unele masuri de reglementare. Probabil cea mai mare disonanta decurge din rigiditatea marcii in ceea ce priveste proprietatea si asa numita genialitate a Internetului de a fi a tuturor si a nimanui. Practic, atata timp cat o retea este abonata la protocoalele TCP/IP, se poate conecta si poate face parte din Internet. De fapt, definitia cea mai larga a Internetului este „o retea de retele' sau „o colectie larga de retele legate', ceea ce confirma cele mentionate anterior. Problemele controversate dintre Internet si Marci au pornit de la numele de domenii. Toata activitatea pe Internet implica utilizarea unor adrese. Adresele contin doua parti: un identificator al utilizatorului (user ID), inainte de @ , iar dupa acest semn , numele de domeniu. Numele de domeniu este o inventie mnemotehnica prin care adresele sunt usor de folosit. De fapt, intrucat calculatorul intelege doar numere, fiecare calculator legat la Internet are un numar de identificare , numit Adresa de Protocol Internet (I.P.). Numele de domeniu este tradus automat in I.P., inainte ca mesajul sa poata fi transmis.Domeniile sunt asadar diferite nivele de organizare. Ele sunt din ce in ce mai generale, de la stanga spre dreapta. Internet foloseste o metoda de adresare bazata pe Sistemul de Numire a Domeniilor (DNS). Acest sistem ofera o metoda de identificare univoca a organizatiilor, sistemelor, persoanelor particulare.

Sistemul permite includerea intr-o adresa a mai multor domenii de identificare.

Este de asemenea important de precizat ca cel mai general nivel poate fi de natura organizationala sau geografica.

Dupa nivel organizational, exista sapte domenii (com.-comercial; edu.-educational; gov.-guvernamental; int.-international; mii.- militar SUA ; net.-resurse de retea; org.-organizatii non profit.). Marea Britanie si alte cateva tari au domenii care corespund oarecum celor create de SUA.( de exemplu co din uk este sinonim cu corn din SUA). Dupa nivel geografic, domeniile includ un cod care arata tara caruia ii apartine ( de exemplu: ro -Romania, au.- Australia, uk.- Marea Britanie, jp. -Japonia, etc. Singurele care fac exceptie de la aceasta regula sunt SUA, care din mandria fondatorului ignora intentionat asa numitul TLD. /21/ Asadar, fiecare retea trebuie sa aiba o adresa unica, ceea ce presupune o autoritate centrala care sa aloce adresele si sa mentina inregistrarile, astfel incat sa asigure unicitatea adresei. in acest sens, fondatorii Internetului au stabilit o munca in grup care sa administraze reteaua. Printre multe atributii, aceste grupuri stabilesc adresele si sistemele de nume. Aceste grupuri au urmatoarele caracteristici:

Sunt nonguvernamentale;

Sunt private;

Sunt voluntare;

Sunt nelimitate;

Prin platirea unei taxe modice, orice specialist in domeniu poate deveni membru al uneia din grupari, in functie de pregatirea sa. De exemplu, orice inginer in calculatoare acreditat, poate deveni, prin platirea taxei, membru IETF ( Forta sarcinilor ingineresti pe Internet). In urma activitatii acestor grupuri, orice retea poate primi nume de domeniu si astfel poate activa pe Internet. in perioada de inceput a Internetului, primii utilizatori, care erau institutii educationale, respectiv universitati, si cele de guvernamant, numele de domeniu nu a fost subiect de disputa. Acest lucru s-a intamplat mai tarziu( dar nu foarte tarziu, caci in aproximativ cinci ani Internetul a devenit parte fundamentala a Americii, iar in alti cinci parte a lumii intregi.) cind lumea afacerilor a inteles extraordinara oportunitate pentru extindere in orice punct al globului si fantastica rapiditate a derularii unor operatiuni. Din acest moment, Internetul a incetat sa mai fie un sistem al retelelor academice, de guvernamant sau militare. Sistemul comercial a bulversat pur si simplu destinatia initiala si a preluat cea mai mare parte a intereselor utilizatorilor (in special in intervalul 1995-1996). Facilitatile pe care Internetul le ofera precum comunicatiile si informatiile au sedus oamenii de afaceri fara ca acestia sa sesizeze si unele capcane care pot apare, determinate de plasarea acestuia in cyberspace. Pentru ca, folosirea Internetului pentru afaceri a adus imediat in atentie unele probleme. Cele mai importante sunt acelea legate de marci, de alegerea numelor de domenii din randul marcilor inregistrate. Aceste conflicte au fost atat de acerbe incat au existat animozitati ale comunitatilor academice si guvernamentale



(primele utilizatoare ale Internetului) legate de comunitatile de afaceri. Astfel, in 1994, un reporter a scris un articol in revista Wired, identificadu-se „ronald @mcdonalds.com'. El observase ca firma McDonald's nu avea nume de domeniu 'mcdonalds.com' si a profitat de acest fapt./7/. Atunci totul s-a rezolvat amiabil, dar nu a fost decat un inceput. Urmatoarele dispute au fost serioase si au ajuns in fata justitiei. in SUA numele de domenii sunt atribuite din 1993 de 'Solutii pentru retele'(NSI) care functioneaza pe baza unui contract cu Fundatia de Stiinte Nationale (NSF) si administraza domeniile cu terminatia 'corn', 'edu', 'org', 'gov', si 'net'. intrucat aceasta corporatie privata a fost atrasa in disputele juridice, ea a precizat ca alocarea numelui domeniului se face primului solicitant si acesta este motivul pentru care a intrat in contradictie cu proprietarii de marci. in urma numeroaselor litigii, NSI si-a modificat politica de atribuire a numelui domeniului din 1995, dar aceasta nu a detensionat situatia. Astfel, ea a permis proprietarilor de marci comerciale sa faca plangere daca marca proprie a fost inregistrata ca nume de domeniu de altcineva.Daca detinatorul unui nume de domeniu are drepturi prioritare ca nume sau se poate inregistra ca marca, NSI permite detinatorului sa pastreze numele acordat cu conditia sa-si asume cheltuielile legate de eventuale dispute juridice.Daca detinatorul numelui acordat nu este de acord cu conditiile puse, sau nu are drepturi legale de inregistrare a marcii, NSI suspenda inregistrarea numelui de domeniu, asteptand rezultatele arbitrajului juridic al celor doua parti. Prin aceasta politica, NSI s-a delimitat de legislatia detinatorilor de marci

comerciale. Acest aspect a avut un dublu impact. Pe de o parte detinatorii marcilor s-au grabit sa se inscrie cu nume de domenii reprezentand marcile respective si altele asemanatoare pentru a-si proteja numele de marca inregistrat. Pe de alta parte au existat utilizatori ai Internetului care au preluat nume de domenii reprezentand marci, cu intentia de a le vinde ulterior detinatorilor respectivi. De aceea, odata cu cresterea exponentiala a numelor de domenii au aparut tot mai multe controverse legate de marci-nume de domenii. Numele de domeniu nu coincide cu marca, este o extensie a marcii fara consecintele acesteia, dar implicatiile folosirii unui nume de domeniu similar sau asemanator unei marci cunoscute pot fi foarte mari. De exemplu, un utilizator poate folosi numele de domeniu „microSOFT.com' si poate afisa pe pagina principala aspecte imorale, incorecte, indecente, care pot afecta marca inregistrata in prestigiul, reputatia sau chiar cifra de afaceri. O alta problema este cea legata de nivelul geografic folosit, deci TLD, care poate crea confuzii. Astfel, este posibil ca o firma americana sa primeasca numele de domeniu „smith.com', iar in Anglia, fara nici o legatura cu prima sa apara o firma cu numele de domeniu' smith.co.uk'. Aceasta are mari implicatii pentru marcile traditionale pentru ca nu exista un mecanism la dispozitie care sa opreasca utilizatorii neautorizati sa se inregistreze in tarile in care

firmele renumite nu s-au inscris cu nume de domeniu, din diferite motive, de cele mai multe ori pentru ca nu activeaza in tara respectiva. Folosirea Internetului pentru activitati comerciale a dus inevitabil la sporirea numarului marcilor. Cand un om de afaceri doreste sa se inregistreze pe Internet, el isi inregistreaza marcile in cat mai multe clase si apoi le introduce pe Internet. Totusi, este posibila pierderea din datele inregistrate si nefolosite sau neinregistrarea lor pentru afacerile pe Internet. De asemenea, protectia marcilor pe Internet nu este sigura, intrucat conventiile si acordurile internationale nu sunt aplicate automat acestuia sau in maniera in care se aplica in celelalte domenii. De aceea , aceasta problema a acordarii munelui de domeniu este considerat de proprietarii marcilor ca fiind inadecvat nevoilor prezente ale Internetului si sunt permanent propuse noi conditii pentru imbunatatirea sau chiar schimbarea modului de acordare a lui,.De asemenea proprietarii marcilor fac presiuni importante prin care isi manifesta dorinta de a avea un loc delimitat in sistem, prin care sa poata actiona corespunzator in protejarea drepturilor lor astfel incat particularitatile cyberspace-ului sa nu afecteze reputatia si prestigiul lor.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 671
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site