Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


Teorii economice despre somaj

Resurse umane

+ Font mai mare | - Font mai mic



Teorii economice despre somaj



Problema somajului a fost analizata de reprezentanti ai scolii clasice ca: David Ricardo, Theodor Maltus, J.B. Say, J.S. Mill ce au studiat somajul din perspectiva relatiei lui cu masinismul, inteles ca utilizare tot mai pregnanta a masinilor in procesul industrial.

Inca din secolul al-XVII-lea W. Petty arata despre capital ca economiseste munca iar despre masini ca ar putea determina indirect o crestere a numarului de locuitori ai unei tari.

Inca de la Adam Smith a aparut ceea ce se numeste substitutia intre consum si investitii si care a fost larg studiata de Keynes. Este vorba de o substitutie masina - munca, in sensul ca utilizarea masinilor ar diminua numarul locurilor de munca si ar duce la somaj?

Desigur nu, ba dimpotriva, afirma Adam Smith . Acesta considera ca acumularea determina adancirea diviziunii muncii, proportional cu cresterea capitalului fix. Concluzia lui Adam Smith este optimista dar si logica. Principalele argumente ale clasicilor cu privire la "masini" sunt:

1.pentru a produce masini este nevoie de muncitori;

2.datorita preturilor scazute ale produselor industriale, consumul acestora creste, deci se extind pietele;

3.datorita masinilor apar noi activitati care raspund unor trebuinte noi, deci creste numarul locurilor de munca;

Toate acestea ii conduc pe Say si pe Ricardo sa fie mai putin optimisti in legatura cu progresul tehnic.

Say considera ca aparitia unor noi masini determina o pierdere a locurilor de munca, argumentul principal al acestuia este ca progresul tehnic reprezinta principala cale de crestere a competitivitatii in raport cu strainatatea.

Si Malthus considera ca utilizarea masinilor nu duce la somaj, ci la cresterea locurilor de munca, si ca toti ganditorii aceluiasi timp, Malthus isi explica ideile cu fapte reale.

Ca o concluzie, se poate afirma ca toti marii clasici sustin cu argumente diferite sau comune utilizarea masinilor in industrie, ca si ideea ca progresul tehnic determina doar pe termen scurt somajul, in timp ce pe termen lung duce la cresterea numarului locurilor de munca.

Clasicii englezi au studiat chiar "legile asupra saracilor". Desi abordau cu precadere somajul involuntar, exista, potrivit lor si somaj voluntar, in conditiile in care marimea salariului nu era suficienta. Clasicii in virtutea mecanismelor autoreglatoare ale economiei, considerau ca tot ceea ce economiseste se transforma automat in investitii . O problema a lipsei locurilor de munca nu se pune, deci ideea autoreglarii si a ocuparii depline si-a gasit formularea cea mai concisa, dar si cea mai precisa in "legea debuseelor" a lui J.B. Say:"orice productie isi creeaza cererea corespunzatoare si ca atare, nu exista nici un motiv care sa reduca imboldul de a investi si a crea noi locuri de munca" .

In principiu in teoria clasica utilizarea la maxim a capacitatilor de productie rentabile si flexibilitatea salariilor asigurau echilibrul pietei muncii (in ideea atingerii ocuparii depline). Caracteristica situatiei fiind aceea ca nivelul salariului real limita atat productia, cat si gradul de ocupare, diminuarea lui parea a fi solutia reducerii ratei somajului.

Somajul a fost explicat pentru prima data in a doua jumatate a secolului al-XIX- lea, cand rationamentele stiintifice au inceput sa recurga la conceptele de piata a muncii si folosirea deplina a fortei de munca.

Neoclasicii considerau piata fortei de munca o piata supusa acelorasi reguli ale concurentei; cererea de munca confruntandu-se cu oferta de munca.

Punctul central al teoriei neoclasice este existenta echilibrului general (atat pe piata bunurilor economice cat si pe piata muncii) in conditiile in care preturile (inclusiv salariul) sunt presupuse flexibile astfel incat prin oscilatiile lor se

restabilesc automat echilibrul si folosirea deplina a fortei de munca. Pe aceasta baza somajul poate exista sub doua forme4:

Ø     somaj voluntar sau clasic generat de faptul ca o parte din ofertantii de munca nu accepta sa se angajeze la salariul care se formeaza pe piata;

Ø     somajul tranzitoriu care se formeaza in decursul perioadei necesare adaptarii ofertei la nivelul cererii;



Aceste forme de somaj nu sunt proprii numai perioadei in care a fost elaborata teoria lor explicativa ci exista si azi in proportii mai mari sau mai mici.

Din punct de vedere macroeconomic somajul clasic are la baza situatia caracterizata prin insuficienta ofertei in raport cu cererea determinata de faptul ca pretul efectiv al bunurilor economice este mai mic decat pretul de echilibru.

Somajul clasic

o extindere a ofertei pentru a se apropia

de echilibru Figura nr.I.1

Sursa: Nita Dobrota "Economie politica" Editura. Economica, Bucuresti 1995, pag 396

In figura nr I.1 cantitatea de bunuri oferite este Qo este inferioara cantitatii cerute Qd la pretul pietei. Dezechilibrul pe piata bunurilor economice deriva din pretul prea scazut existent in mod efectiv care diminueaza rentabilitatea firmelor determinandu-le sa nu creeze noi locuri de munca sau chiar sa-si diminueze cererea de munca. De aceea paradoxal, o cerere mai mare de bunuri poate coincide cu formarea sau cresterea somajului.

Dezechilibrul de pe piata muncii este dezechilibrul de pe piata bunurilor economice; societatile comerciale au capacitati de productie sa angajeze noi salariati, dar nu realizeaza aceasta deoarece cererea agregata de bunuri este prea mica pentru a resorbi excedentul ofertei de munca. In plus, preturile nu

sunt flexibile si astfel oferta de bunuri nu se poate realiza astfel incat productia sa se relanseze si sa faca necesara angajarea de noi salariati.

Economistii neoclasici considera ca somajul atinge niveluri inalte in timpul recesiunilor deoarece lucratorii au parere confuza despre conjunctura in care se afla economia. Dar in faza de expansiune a ciclului, productia atinge niveluri inalte, iar somajul scade cand oamenii, supraestimand marimea salariului real, sunt pacaliti si determinati sa munceasca mai mult .

In perioada anilor '30 ai secolului al XIX-lea J.M.Keynes remarca existenta unui alt gen de somaj pe care il numeste somaj involuntar. Oamenii din aceasta categorie nu refuza sa se angajeze la un anumit salariu, ci nu gasesc de lucru pentru ca cererea de munca este insuficienta in raport cu oferta. Potrivit lui Keynes, faptul ca piata muncii nu era independenta de cea a bunurilor si serviciilor si ca "alegerile salariale ale firmelor se dovedeau a fi decisive", facea posibil echilibrul macroeconomic. In aceeasi conceptie, la baza somajului, nu se situa blocajul productiei, ci cererea efectiva.

Reducerea ratei somajului, era data prin prisma cheltuielilor legate de investitii suficient de mari pentru a absorbi productia furnizata de excedentul de lucratori .

Cererea optima de munca, din partea agentilor economici nu depinde astfel de salariul real ci de cererea de bunuri. Somajul rezulta din insuficienta cererii si poate fi redus printr-o politica bugetara adecvata Schema I.1

PIATA BUNURILOR

Capacitate de productie insuficienta



Oferta<Cererea

SOMAJ CLASIC

Capacitate de productie excedentara

Oferta>Cererea

SOMAJ KEYNESIAN

PIATA MUNCII

Oferta>Cererea

SOMAJ

A.W.Philips a pus in evidenta o corelatie negativa intre rata somajului si cea a inflatiei aratand ca anii cu somaj scazut tind sa inregistreze o inflatie inalta, in vreme ce anii cu somaj ridicat tind sa aiba o inflatie scazuta.

Figura urmatoare prezinta un exemplu al "curbei Philips" intr-o economie oarecare

Figura I.2

rata inflatiei

rata somajului

Sursa: Oprescu Gheorghe "Piata Muncii", Editura Expert 2001, pag.103

Rationamentul care a stat la baza justificarii corelatiei de mai sus a fost acela ca un somaj redus este asociat unei cerii agregate mari ceea ce provoaca presiuni de crestere a salariilor si preturilor intr-o economie.

Curba lui Philips prezinta combinatiile pe termen scurt dintre somaj si inflatie, care apar ca urmare a deplasarii cererii agregate de-a lungul curbei ofertei agregate pe termen scurt; cu cat cererea agregata este mai mare cu atat productia realizata si nivelul preturilor vor fi mai mari. Autorii neoclasici au o conceptie diferita de cea a lui Ricardo si Smith asupra functionarii sistemului economic.

Cresterea economica este considerata de acum inainte ca un fapt dobandit si problemele privind stagnarea nu mai constitui o preocupare importanta .



Badea Gabriela "Sistemul economic intre dezechilibru si dezvoltare", Editura Dacia, Cluj-Napoca 1999, pag.72

Dobrota Nita "Eonomie politica", Editura Economica, Bucuresti 1997, pag.36

Samuelson Paul., Nordhaus William D.. "Economie politica", Editura Teora, Bucuresti 2000, pag.235

Badea Gabriela "Sistemul economic intre dezechilibru si dezvoltare", Editura Dacia, Cluj-Napoca 1999, pag





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2349
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved