Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Curentii de joasa frecventa: proprietati fizice, aparatura utilizata, actiunile biologice, efectele fiziologice, modalitati si tehnici de aplicare, indicatii si contraindicatii

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ELIMINAREA RADIONUCLIZILOR DIN ORGANISM - TRATAMENT
Circulatia sangelui si hipertensiunea arteriala
Dializa peritoneala
ALERGIE ALIMENTARA - TRATAMENT
Diabetul zaharat - test grila cu raspunsuri corecte
AGONISTI BETA- ADRENERGICI
BOLILE INFLAMATORII INTESTINALE
Atitudinea individului fata de boala cronica
DIABETUL DE TIP 1
Afectiunile aparatului urinar - terapie naturista

Curentii de joasa frecventa: proprietati fizice, aparatura utilizata, actiunile biologice, efectele fiziologice, modalitati si tehnici de aplicare, indicatii si contraindicatii.

Proprietati fizice, aparatura utilizata, actiunile biologice, modalitati de aplicare, indicatii si contraindicatii ale curentilor de joasa frecventa

Dupa cum s-a mai aratat, intreruperea curentului continuu realizeaza impulsuri electrice succedate ritmic, cu efect excitator. Impulsurile obtinute se caracterizeaza prin forma, amplitudinea impulsului, frecventa de aparitie, durata impulsului si a pauzei, modulatia impulsurilor (in amplitudine, ritmicitate si durata). Ca urmare a formei lor, impulsurile pot fi dreptunghiulare, triunghiulare, exponentiale, trapezoidale. Aparatura generatoare de impulsuri de joasa frecventa este variata, oferind modele care genereaza diferite forme de curenti in diferite posibilitati de aplicare.




Terapia prin curenti de joasa frecventa se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare si srimulare a curentului electric asupra substratului neuromuscular. Prin stimularea electrica are loc procesul de depolarizare la nivelul substratului excitabil. Musculatura scheletica normal inervata raspunde la impulsuri de durata scurta si cu frecventa rapida. Frecventele utilizate in scop terapeutic sunt mai crescute, situandu-se in domeniul curentilor tetanizanti, capabili sa produca o contractie prelungita, care dureaza atat timp cat curentul strabate muschiul. Efectul terapiei prin curenti de joasa frecventa asupra substratului este dependent de modul de actiune al acestora si va fi prezentat in cele ce urmeaza, astfel:

  • Stimularea contractiei musculaturii striate normoinervate

Aceasta se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a substraturilor excitabile, precum tesutul muscular si fibrele nervoase, de catre impulsurile electrice. Fiecare membrana celulara prezinta o frecventa optima pentru valoarea de prag a stimularii (depolarizarii) sale. Musculatura scheletica normoinervata raspunde la impulsuri de durata relativ scurta si frecventa relativ rapida. Frecventele de 30 Hz sunt capabile sa produca contractii musculare succesive, in timp ce frecvente cuprinse intre 40-80 Hz, utilizate in scop terapeutic, sunt urmate de contractii tetanizante.

Formele clasice de curenti utilizati in acest scop sunt curentii dreptunghiulari unici cat si in trenuri de impulsuri, curentii modulati, curentii faradici si neofardici. In acest mod, se pot realiza adevarate programe de electrogimnastica musculara.

Suplimentar, fibrele nervoase motorii, fibrele musculare si placile neuromotorii prezinta o receptivitate selectiva fata de curentul neofaradic, principalul efect al acestuia fiind actiunea excitomotorie cu producerea de contractii musculare pe musculatura cu atrofie de imobilitate/inactivitate dar cu integritatea fibrelor nervoase motorii. Curentul neofaradic este ineficient asupra musculaturii cu degenerescenta totala sau partiala. Disparitia excitabilitatii faradice este un semn revelator al reactiei de degenerescenta musculara totala sau partiala.

Efectelor prezentate li se adauga cel vasomotor, cu vasodilatatie la actiunea prelungita a curentilor, cat si efectele trofice, revulsive si analgezice secundare vasodilatatiei. Prin aceasta, curentii dreptunghiulari, modulati si faradici sunt indicati in mod particular in unele nevralgii si nevrite, stari posttraumatice (contuzii, entorse), tulburari ale sensibilitatii cutanate, profilaxia trombozelor si emboliilor postoperatorii si dupa nastere (postpartum), tulburari ale circulatiei de intoarcere venolimfatica.

Indicatiile aplicarii curentilor dreptunghiulari, modulati si neofaradici sunt datorate efectelor excitomotorii si sunt reprezentate de atoniile si atrofiile de imobilizare sau de alte cauze dar care care presupun normoinervatie. Daca exista dubii asupra diagnosticului clinic se recurge la diagnosticul electric, prin cerectarea excitabilitatii neuromusculare a substratului vizat cu ajutorul aplicarii curentului faradic, la care se aduga determinarea cronaxiei muschiului respectiv.

Principalele indicatii sunt reprezentate de atrofiile de imobilizare sau de inactivitate (aparat gipsat, lipsa activitatii fizice prin sedentarism), musculatura slabita a diferitelor segmente ale corpului prin utilizare deficitara a lor (scolioze, cifoze, picior plat, tulburarile de ventilatie de tip obstructiv sau restrictiv din cadrul bronhopneumopatiilor cronice nespecifice, constipatie cronica, postpartum, incontinenta sfincteriana), in vederea prevenirii aparitiei aderentelor la nivelul partilor moi ale aparatului locomotor. Se va realiza astfel, o electrogimnastica musculara (inclusiv electrogimnastica respiratorie) menita sa completeze programele de kinetoterapie.

In anumite conditii (starile posttraumatisme acute ale aparatului locomotor, grupele musculare disfunctionale din vecinatea celor normale, pareze restante post leziune de nerv periferic) poate fi necesara o reantrenare musculara. Aceasta consta in stimularea miscarilor voluntare in vederea refacerii imaginii centrale motorii, dupa o intrerupere a cailor nervoase, apartinand unor muschi cu inervatie pastrata. Pacientul isi declanseaza el insusi stimulul electric si reuseste sa-si recapete controlul motor asupra miscarii pierdute, prin fenomenul de feedback senzitivo-motor, bazat pe procesul de invatare si memorizare.

Principalele contraindicatii sunt reprezentate de paraliziile spastice, spasmele musculre, musculatura total sau partial denervata.

Metodologia aplicarii curentilor modulati in electrogimnastica musculaturii striate recomanda aplicatia bipolara si mai rar monopolara (musculatura mica a mainii). Electrozii se plaseaza la nivelul insertiilor musculare sau pe zonele de trecere muschi-tendon. La aplicatiile de curent neofaradic, electrodul negativ se plaseaza la nivelul placii neuromotorii a muschiului afectat. Intensitatea curentului este menita sa produca secuse/contractii musculare evidente, sa asigure un adevarat antrenament muscular si sa nu suprasolicite muschiul. Frecventa utilizata este scazuta, durata sedintei fiind cuprinsa intre 20-30 minute, in serii de 8-12 sedinte pe serie, care se pot repeta.

  • Stimularea selectiva a musculaturii sheletice total denervate

Aceasta se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent, progresiv, in panta, fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns, datorita capacitatii lor de acomodare. Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si la fibrele nervoase senzitive integre. Curentii triunghiulari, cu fronturi de crestere liniare, in special exponentiale, sunt frecvent utilizati in stimularea selectiva a muschilor scheletici afectati prin lezarea si deteriorarea integritatii nervilor periferici. Explicatia este aceea ca degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. Utilizarea acestor curenti cu panta lina de crestere a intensitatii lor va evita excitarea musculaturii normal inervate, precum si a fibrelor nervoase senzitive.

Electrostimularea cu impulsuri triunghiulare, previne si incetineste atrofia musculara a musculaturii denervate. Ea devine astfel, o metoda pregatitoare pentru programele kinetoterapiei de recuperare. Pentru a fi incununata cu succes, terapia trebuie instituita precoce, imediat dupa producerea leziunii nervoase si aparitia semnelor de denervare, exprimate prin instalarea modificarilor care insotesc atrofia musculara (la maximum 7-10 zile).

Semnele de leziune ale nervului periferic se stabilesc cu ajutorul electrodiagnosticului. Se incepe cu diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare (testul galvanic si cel faradic al excitabilitatii si curba I/t). Acestuia i se poate adauga electrodiagnosticul de detectie (electromiografia), care permite decelarea modificarilor calitative si o apreciere mai acurata a modificarilor cantitative. Intensitatea curentului de stimulare este furnizata de electrodiagnostic.

Metodologia de aplicare a electrostimularii consta in utilizarea tehnicii monopolara (electrodul negativ de aplica la punctul motor al muschiului afectat) sau bipolara (cei doi electrozi se aplica pe extremitatile muschiului afectat, electrodul negativ fiind situat distal, la jonctiunea tendomusculara). Cu cat procesul de denervare este mai accentuat, cu atat mai mult este necesara cresterea duratei impulsului de stimulare. Se incepe cu un numar scazut de stimulari pe sedinta, care se repeta in cursul unei zile. Se recomanda 7-14 zile de tratament.

Aplicariile in scop de electrostimulare a musculaturii denervate trebuie sa tina cont de urmatoarele reguli:



  • Se va mentiona obligatoriu miscarea ce trebuie recastigata prin electrostimulare,
  • Pacientul participa efectiv si afectiv la programul de electrostimulare,
  • Pozitionarea corespuzatoare a pacientului si a segmentului care efectueaza miscarea,
  • Articulatia de vecinatate trebuie sa fie indemna,
  • Se vor utiliza proceduri pregatitoare ale miscarii, precum termoterapie, masaj locoregional, electroterapie (diatermie si/sau curent galvanic).
  • Tratamentul prin electrostimulare poate dura cateva luni pana la obtinerea fortei musculare de valoarea 2. Sunt necesare reevaluari periodice ale parametrilor de electrostimulare (la 10-14 zile interval). Se poate continua cu stimularea selectiva a muschilor denervati, chiar si dupa introducerea programelor kinetologice.
  • Terapia musculaturii spastice

Acest tip de terapie se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici, prin care se obtine un efect de relaxare. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza receptorilor contractili si aparatului Golgi. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii de la proprioceptorii stimulati, declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice, respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. Concomitent, antagonistii musculaturii spastice, de obicei hipotoni, isi amelioreaza tonusul, pe baza inervatiei reciproce. Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara, aplicand doua circuite electrice de excitatie, intre ele realizandu-se un decalaj in timp, pentru a se putea stimula mai multe grupe musculare, de obicei antagoniste. Concret, intensitatea creste progresiv pana la aparitia unor contractii/secuse musculare puternice. Rezulta astfel o excitatie alternata ritmic a muschilor agonisti-antagonisti, cu o intarziere intre cele doua circuite excitatorii. Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor, printr-o buna corelare functionala a antagonistilor si agonistilor. Efectul de relaxare a musculaturii spastice se mentine de la 24-48 de ore la 3-4 saptamani, facilitand astfel aplicarea programelor de kinetoterapie. Aceasra metoda este utilizata cu succes in tratamentul paraliziilor spastice centrale.

Indicatiile metodei sunt reprezentate de: spasticitatea din parezele sau paraliziile de origine centrala (in special cea cerebrala infantila sau consecutiva traumatismelor la nastere), leziunule traumatice medulare si cerebrale (cu exceptia paraplegiilor spastice), parezele spastice din cadrul scelozei in placi, hemipareze spastice post accidente vasculare cerebrale, boala Parkinson.

Contraindicatiile terapiei musculaturii spastice utilizand aceasta metoda sunt scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza in stadiul avansat.

Metodologia metodei este fundamentata de tehnica aplicarii a doua circuite de excitatie care furnizeaza curenti dreptunghiulari. Se stabileste timpul de intarziere dintre impulsurile celor doua circuite, precum si durata impulsurilor. Intensitatea curentului trebuie sa produca o contractie musculara puternica, fara senzatie cutanata neplacuta. Durata tratamentului pentru o pozitionare segmentara este de 10 minute iar daca se realizeaza mai multe pozitionari, durata sedintei nu trebuie sa depaseasca 40-50 minute. Se recomanda sedinte zilnice, pe o durata de 12-18 sedinte. Primul circuit de excitatie se aplica deasupra musculaturii spastice iar al doilea circuit deasupra musculaturii antagoniste corespunzatoare. Electrozii se aseaza la nivelul punctelor de excitatie ale muschilor.

  • Stimularea contractiei musculaturii netede

Stimularea electrica a musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a acestor muschi, pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. Asupra musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali, cu durata mare si frecventa scazuta.

Principalele indicatii ale acestei proceduri sunt reprezentate de constipatiile cronice atone si de atonia vezicala postoperatorie.

Metodologia consta in aplicatia electrozilor de dimensiuni egale asupra musculaturii vizate, durata sedintei fiind cuprinsa intre 10-50 minute, in cure de 20-25 sedinte, efectuate la inceput zilnic.

  • Curentii de joasa frecventa aplicati in scop analgezic.

Efectele analgezice constatate, s-au considerat ca se bazeaza pe inhibitia perceptiei dureroase prin excitarea altei cai aferente. S-a observat insa, ca durerea ar putea fi mai curand, rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii la nivel medular, decat al unor procese de stimulare propriu-zisa. Releul medular prezinta o importanta deosebita in perceperea durerii, intrucat, la acest nivel intervin o serie de mecanisme care moduleaza transmisia nociceptiva. Transmiterea sinaptica a durerii este astfel influentata la nivel medular, atat de influxuri venite de la periferie, cat si de la nivelul formatiunilor nervoase superioare.

Se cunoaste faptul ca activitatea fibrelor A-alfa (simtul tactil) blocheaza la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta si C. Mecanismul care intervine in aceasta inhibitie poate avea la baza teoria controlului de poarta, conform careia, are loc un fenomen de inhibitie presinaptica (ce se petrece la nivelul cornului posterior medular), in cadrul unui proces de control axonal. Astfel, stimularea fibrelor cu diametru mare, rapid conducatoare, A-alfa, nespecifice pentru durere, ce conduc informatiile tactile generate de vibratii si presiune, produce la nivel medular, un camp electric negativ, cu scaderea activarii sistemului de transmitere ascendenta si cu inchiderea consecutiva a portii sau a barierei de control pentru transmiterea informatiilor nociceptive prin fibrele nervoase lent conducatoare A-delta si C. In acest mod, durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral, superior.

Daca stimularea periferica a fibrelor specifice pentru durere devine predominanta ca intensitate, frecventa sau context patologic, poarta de control se deschide prin contrareactie pozitiva (facilitare presinaptica) si va avea loc o transmitere a informatiilor dureroase, cu perceptia durerii.

Aceste mecanisme de inhibitie a transmisiei si perceptiei durerii au fost confirmate de analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale superioare (electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati percutan, electrostimularea cordoanelor medulare posterioare pentru controlul sindroamelor dureroase cronice, prin intermediul electrozilor implantati in dura mater, stimularea nervoasa electrica transcutanata-TENS, electropunctura, prin stimularea electrica selectiva a fibrelor A, rapid conducatoare si inchiderea portii pentru fibrele nociceptive pentru durere).

Principalele metode analgetice conventionale din domeniul curentilor de joasa frecventa utilizeaza curentii diadinamici, Trabert, stohastici si metoda de stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS).

Curentii diadinamici (CDD)




Efectele si implicit, domeniile de patologie in care se indica aplicatia curentilor diadinamici sunt prezentate in continuare.

Efectele analgezice, hiperemiante-biotrofice, dinamogene ale curentilor diadinamici sunt datorate nivelului intensitatii, formei curentului diadinamic utilizat si modalitatii de aplicare a electrozilor. Astfel:

  • Curentul monofazat fix (MF) are efect excitator, crescand tonusul muscular, cat si efect de tonicizare al peretilor vasculari, ca urmare a actiunii sale vasoconstrictoare. Din punct de vedere subiectiv, produce senzatia de vibratii, actionand ca un masaj tisular electric profund. Pe aceasta cale se evidentiaza zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor reflexe.
  • Curentul difazat fix (DF) are efectul analgezic maxim prin ridicarea pragului sensibilitatii la durere si imbunatateste circulatia arteriala prin inhibarea simpaticului. Din motivele prezentate, este indicat drept forma de introducere pentru aplicatiile in scop analgezic.
  • Perioada scurta (PS) are efect excitator si tonicizant, actionand ca un masaj intens de profunzime. Prin componenta sa vasoconstrictoare are efect resorbtiv, fiind util in sufuziunile si hematoamele posttraumatice, in edemele cu tulburari trofice din stazele circulatorii periferice. Dupa cateva minute, aplicatia produce si analgezie secundara.
  • Perioada lunga (PL) prezinta un efect analgezic si miorelaxant puternic. Mai prezinta, de asemenea, efect decongestiv, fiind de preferat in starile dureroase accentuate si persistente.
  • Ritm sincopat (RS) are cel mai pronuntat caracter excitomotor, realizand electrogimnastica musculara, fiind indicat in atoniile musculare nomoinervate, postoperatorii.

Modalitatile de aplicare depind de scopurile terapeutice urmarite. Acestea pot fi:

  • Pe punctele dureroase circumscrise. Se utilizeaza electrozi mici, de dimensiuni egale, polul negativ aplicandu-se direct pe locul dureros iar cel pozitiv la distanta.
  • Transversale. Aceste aplicatii se mai numesc si transregionale (de-o parte si de alta a regiunii dureroase) si se utilizeaza la nivelul articulatiilor periferice mari sau pe masele musculare ale membrelor sau trunchiului.
  • Longitudinale. Electrozii sunt amplasati de-a lungul unui nerv periferic (electrodul pozitiv, mai mare, se aseaza proximal iar cel mic si negativ se aseaza distal, pe zona afectata) sau de-a lungul unui traseu vascular.
  • Paravertebrale. Electrozii se amplaseaza pe regiunile radacinilor nervoase (transversal si paralel cu coloana vertebrala, avand catodul pe locul dureros sau de-a lungul coloanei vertebrale, cu anodul proximal si catodul distal).
  • Gangliotrope. Electrozii mici se aseaza cu catodul pe zona ganglionilor vegetativi respectivi si anodul la distanta.
  • Aplicatii mioenergetice. Aceste aplicatii urmaresc tonicizarea unor muschi normoinervati. Ca atare, catodul se aplica pe locul de emergenta al nervilor motori iar anodul pe punctele motorii ale muschilor interesati.

Tehnica de aplicare se supune urmatoarelor reguli:

  • Scopul urmarit este cel care conditioneaza dimensiunile electrozilor, amplasarea si polaritatea acestora.
  • Inversarea polaritatii electrozilor ramasi pe locul initial de amplasare, se face in scop excitator, dinamogen.
  • Intensitatea curentului se regleaza printr-o crestere progresiva la valoarea dorita, corespunzatoare efectului urmarit (excitomotor sau analgezic).
  • Se va avea in vedere aparitia fenomenului de acomodare.
  • Durata sedintei este de pana la 10 minute in scop analgezic, ajungand la 20-30 minute pentru aplicatiile in scop hiperemiant, vasculotrop.
  • Ritmul sedintelor poate fi zilnic, 10 sedinte pe cura.

Indicatiile curentilor diadinamici sunt:

  • Afectiunile aparatului locomotor

Ø      status posttraumatic (cu exceptia fracturilor, rupturilor ligamentare sau meniscale), contuzii, entorse, luxatii recente, intinderi musculare, redori articulare,

Ø      boala reumatismala cronica degenerativa sau inflamatoare: artroze reactivate, artrite, mialgii,

Ø      reumatism abarticular, al tesuturilor moi periarticulare: epicondilite, PSH, tendinite,

  • Afectiunile neurologice: nevralgie cervico-brahiala, lombosciatica, DVL faza II, algoneurodistrofie,
  • Tulburari circulatorii periferice: maladie Raynaud, acrocianoza, boala varicoasa, status postarsuri sau postdegeraturi, arterioapatie periferica obliteranta,
  • Aplicatii segmentare pe zone neuroreflexe in vederea modularii functionale a stomacului, colonului, colecistului, cailor respiratorii in astmul bronsic, migrene.

Curentii Trabert

Curentii Trabert sunt curenti dreptunghiulari, cu efecte analgezice si hiperemiante, aplicatia lor constand intr-un veritabil masaj cu impulsuri excitatorii. Au cel mai analgezic efect din domeniul joasei frecvente. Se mai numesc si curenti de ultrastimulare.

Tehnica de aplicatie este bipolara si consta in aplicarea electrodului negativ pe locul dureros iar cel pozitiv proximal de catod. Efectul analgezic trebuie sa se instaleze la sfarsitul sedintei de tratament. Intensitatea curentului se creste pana la aparitia senzatiei de vibratie suportabila. Scaderea acestei senzatii arata aparitia procesului de acomodare. Va trebui sa se creasca in mod suplimentar intensitatea curentului aplicat. Se recomanda aplicatiile zilnice, timp de 6-10 sedinte.



Principalele indicatii terapeutice sunt:

  • Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica, artroze dureroase, indiferent de localizare (in lumbago electrozii se amplaseaza paravertebral in sens transversal, in lombosciatica catodul se amplaseaza distal, pe punctul de durere maxima).
  • Reumatism inflamator cronic (spondilita ankilopoetica),
  • Reumatismul abarticular (PSH, epicondilite),
  • Status posttraumatic (contuzii, intinderi sau rupturi ligamentare sau musculo-tendinoase).

Curentii stohastici

Curentii stohastici, aperiodici sau neregulati au calitatea de a reduce la maximum reactiile de adaptare/obisnuinta sau acomodare, crescand astfel efectul analgetic prin ridicarea pragului la durere, precum si durata acestui efect.

Stimularea nervoasa electrica transcutanata (SNET) sau TENS

TENS reprezinta o modalitate netraumatizanta de combatere a sindromului algic acut si cronic, de diverse cauze, utilizand curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa.

Aparatele moderne utilizate permit obtinerea unei forme dreptunghiulare a impulsurilor, permit acoperirea unui domeniu mai larg de reglare a frecventei, duratei si amplitudinii impulsurilor, cat si dimensiuni, cheltuieli si consum minime ale aparatului si procedurii in sine.

Tehnica aplicatiei curentilor de stimulare nervoasa presupune:

  • Pozitionarea adecvata a electrozilor cu amplasarea lor pe locul dureros, in vecinatatea lui, la nivelul radacinii nervoase principale a nervului periferic ce strabate regiunea dureroasa, pe zonele de referire a durerii si a punctelor trigger. Polaritatea electrozilor nu are importanta.
  • Dozarea intensitatii, care trebuie aleasa in asa fel incat sa se inchida poarta pentru influxurile dureroase. Pacientul va resimti o senzatie de vibratie sau furnicatura.
  • Alegerea frecventei se face prin tatonare.
  • Durata impulsului trebuie sa fie reglabila si adaptata frecventei.
  • Durata sedintei poate fi aleasa intre 20 minute si o ora.
  • Frecventa sedintelor in timp se stabileste de comun acord cu medicul specialist, in concordanta cu patologia tratata.

Sfera indicatiilor acestei metode electroterapeutice este larga si cuprinde:

  • Afectiunile reumatice cronice degenerative, inflamatorii si abarticular,
  • Starile dureroase posttraumatice,
  • Sindromul algic din afectiunile neurologice periferice, nevralgiile postherpetice, durerile fantoma post amputatie de membre,
  • Sindromul algic post anestezie, starile dureroase acute si cronice postoperatorii,
  • Cicatricile, aderentele dureroase postoperatorii,
  • Durerile din anurii si neoplazii.

Principalele contraindicatii ale aplicatiei TENS sunt:

  • Starile dureroase tratabile prin alte mijloace,
  • Purtatorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian,
  • Hipersensibilitatea la curent,
  • Sarcina in primul trimestru,
  • Tulburarile de sensibilitate cutanata sau leziunile tegumentare,
  • Sindroamele dureroase de origine talamica.

Avantajele acestei metode constau in gama larga a suferintelor dureroase ce poate fi abordata. Se adreseaza starilor dureroase care nu raspund la alte metode terapeutice sau care se constituie contraindicatii pentru alte terapii fizicale ce ar putea fi recomandate. Este o metoda fiziologica, netraumatizanta, usor de aplicat, desi este doar un tratament simptomatic.

Electropunctura

Electropunctura reprezinta o metoda de combatere a durerii, facand parte din metodele reflexoterapice. Locul de actiune se afla la nivelul punctelor dureroase reflexe identice, in marea lor majoritate, cu punctele situate pe meridianele energetice din acupunctura.

Patologia indicata este reprezentata de tulburarile functionale, cat si diverse contracturi musculare produse prin mecanisme neuroreflexe.

Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile organice cu terapie etiopatogenica cunoscuta, neoplasmul, psihonevrozele, depresia, schizofrenia, sarcina.

Se utilizeaza curenti de joasa frecventa reglabila, la fel si intensitatea este reglabila, pana la senzatia de usoare furnicaturi. Se aplica mai multi electrozi, care pot trata simultan mai multe puncte. Varfurile electrozilor efectueaza electrostimulari cu durate de la cateva secunde la cateva minute, pana la reducerea durerii si contracturii musculare. In functie de stare initiala, se pot stimula mai multe puncte, concomitent sau succesiv. In fazele acute pot fi suficiente 2-6 sedinte, in timp ce in fazele cronice pot fi necesare 10-20 sedinte.

Mecanismul de actiune al electropuncturii il constituie teoria controlului portii. Electropunctura nu inlocuieste sau nu se suprapune peste procedura TENS.

Contraindicatiile curentilor de joasa frecventa

Curentii de joasa frecventa nu vor fi aplicati pe regiunea precordiala si nici pe tegumentul care prezinta solutii de continuitate, afectiuni dermatologice sau diferite unguente aplicate anterior.

Se va verifica calitatea si integritatea electrozilor. Intensitatea nu va depasi valoarea pragului (0,1 mA/ cm²) in cazurile pacientilor cu tegument sensibil si se va evita regiunea care prezinta in corporate piese metalice de osteosinteza, endoproteze, sterilete.

Se vor evita starile hemoragice locale, trombozele venoase superficiale si profunde, uterul gravid, perioada de menstruatie, zonele de edem localizat, cicatricile si aderentele musculare, pierderea sensibilitatii cutanate, leziunile dermatologice, infectiile localizate.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4792
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site