Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

MORFOLOGIA CIUPERCILOR APARTINAND GENULUI CANDIDA

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Hemoragiile digestive – test grila
Avantajele dializei peritoneale
SINDROMUL DE MALABSORBTIE - DEFICIT DE MICELIZARE A LIPIDELOR
SEMNE CLINICE SPECIFICE DIFERITELOR LOCALIZARI ALE FRACTURILOR DE MANDIBULA
PRODUSE FAUNISTICE UTILE PROCESULUI VITAL
Pneumoconiozele - Silicoza
CATETERISMUL VENELOR CENTRALE
COLECISTECTOMIA CLASICA
Socul cardiogen
Plasmafereza


MORFOLOGIA CIUPERCILOR APARTINAND GENULUI CANDIDA

La ciupercile din genul Candida se deosebesc urmatoarele formatiuni: celula levurica, pseudomiceliul cu ramificatii verticilate (si formare de glomeruli), blastospori (muguri). In afara de blastospori nu gasim altfel de spori, cu exceptia chlamidosporilor. Cand blastosporii se formeaza din celulele care constituie un filament pseudomicelian, ei pot imita conidiile care, la ciupercile filamentoase, reprezinta sporii ce se formeaza pe cale nesexuala. Insa acestea nu sunt conidii adevarate, sunt pseudoconidii.




CELULA LEVURICA

Forma celulei levurice la ciupercile din genul Candida este vag sferica, uneori ovala sau ovoida sau alungita, atunci cand intra in compozitia unui pseudomiceliu. Diametrul celulelor tinere este de 2-4 microni, celulele mature putand ajunge la diametrul de 7 microni.
La intervale de timp foarte scurte, prin diviziuni repetate, se poate ajunge la aparitia unor forme invizibile cu microscopul obisnuit. Materia celulara este diferentiata morfologic in structuri cu functie bine definita in biologia celulara.
Unitatile morfologice ale celulei sunt: membrana celulara, membrana citoplasmatica, incluziunile citoplasmatice, sistemul vacuolar, mitocondriile si nucleul.
Celula levurica nu are capsula. Ea este invelita intr-o membrana vizibila, mai ales la elementele tinere si la chlamidospori. Membrana celulara variaza in grosime de la un element la altul, ea este neomogena si inegala ca grosime chiar la acelasi element. Acest aspect neomogen este dat de prezenta unor mase electrono-opace neregulate inclavate in membrana. Membrana celulara este dublata pe fata interna de o membrana citoplasmatica formand o unitate ce se comporta ca un perete semipermeabil, mentinand integritatea celulei in conditii variate de pH.
Din punct de vedere biochimic, membrana celulara este formata
din hidrati de carbon sub forma de complexe mucopolizaharidice, lipide sub forma de fosfolipide si o cantitate mica de proteine. Ea este strabatuta in mod selectiv de diferite substante din mediul extern. Aceste substante sunt transportate specific” in continuare de membrana citoplasmatica conceputa de Mitchell si Mozle ca o bariera dinamica, nu una statica alcatuita dintr-un mozaic de transportori specifici. Acesti trasportori sunt de natura enzimatica fosfataza acida, fermenti citocromici, dehidrogenaze.
Membrana citoplasmatica prezinta invaginari conice in membrana celulara, care ii da un aspect sculptat si ii maresc suprafata cu 50% fata de aceeasi membrana cu suprafata neteda.
Moor a evidentiat, in 1965, in stratul extern al membranei citoplasmatice un grup de 20
50 de particule dispuse ordonat in aranjamente hexagonale situate intre invaginarile acesteia, particule care ar avea ca rol polimerizarea glucozei.
Citoplasma are aspect diferit, dupa varsta celulei. Ea este bazofila si omogena la celulele tinere si ocupa in intregime continutul celular, in timp ce, o data cu maturizarea celulei, devine acidofila, refringenta si neomogena datorita vacuolelor si incluziunilor.
Citoplasma reprezinta un sistem coloidal format din proteine, grasimi, hidrati de carbon, apa si diferite substante in care sunt situate incluziunile protoplasmatice, vacuolele, mitocondriile si nucleul.
Incluzilunile sunt formate din depozite de materiale inerte
polizaharide, lipide, combinatii de metafosfati cu ARN. In mod constant se gasesc incluziuni de volutina sau metacromatina, rezerva de hidrogen si metafosfati.
Incluziunile lipidice se prezinta sub forma globulara si au un continut de densitate unoforma. In celulele mature sunt in numar foarte mare iar in cele tinere fiind doar 2
4. In ceea ce priveste functia lor, unii autori le atribuie functia de depozitare, altii cea de adevarat organ celular, probabil cu rol in metabolismul lipidelor in concluzie, altii sustin ca depozitarea lipidelor ar fii semn de degenerescenta. Lipidele ating procentul de 50 % din greutatea celulei uscate in levuri cultivate in anaerobioza.
Incluziunile de polimetafosfati reprezinta o rezerva de substante energetice sub forma unor picaturi mici, deformabile, care au un rol important in viata celulei, deoarece metabolismul lor este legat de procese biologice esentiale, ca
respiratia si biosinteza proteinelor si acizilor nucleici. Incluziunile de glicogen apar sub forma de granulatii refringente cu diametrul de 300 A, repartizate in citoplasma sau depozitate in vacuole. Ele constituie forma de rezerva hidrocarbonata tipica. Glicogenul reprezentand 3% din greutatea uscata a celulei, putand ajunge la 39% in unele cazuri.
In celula levurica, vacuola reprezinta constituentul cel mai evident cand celula este necolorata. Dupa Moor, vacuolele mici au diametrul de aproape 0
microni si sunt, de obicei, agregate in grupuri de 5 6, dispuse in jurul nucleului, in timp ce vacuolele mari au diametrul de peste 3 microni si apar izolat.
Vacuolele contin diferite substante dizolvate in apa si sunt inconjurate de o memebrana lipoproteica. Vacuola centralacu contur neregulat comunica cu nucleul printr
o deschizatura formand impreuna nucleul complet. Vacuolele au functia de reglare a presiunii osmotice celulare, au rol in respiratia celulara si reprezinta locul de acumulare al produsilor de degradare nocivi, rezultati din procese metabolice, ele fiind indispensabile celulei levurice.



MITOCONDRIILE

Indeplinesc functii de importanta exceptionala pentru viata celulei levurice. Ele contin sisteme enzimatice care participa la metabolismul energetic al celulelor, la procesul de activare al aminoacizilor, la metabolismul lipidelor etc. Sunt situate in apropierea membranelor citoplasmatice si a vacuolei. Ele sunt granulatii bogate in fosfolipide si metafosfati cu rol de coordonatori ai sistemelor enzimatice si oxido reducatoare.

NUCLEUL

Celula levurica se poate prezenta ca o masa cromatiniana mai mult sau mai putin omogena. Acest organ celular este compact, deseori fragmentat, capabil sa se divida in momentul inmultirii prin inmugurire. Astazi se admite posibilitatea existentei, in anumite cazuri, mai ales la celulele levurice tinere, a unei substante nucleare raspandite difuz in citoplasma ca la bacterii. Transmiterea masei nucleare de la celula mama la celula fiica este precedata de o oarecare remaniere a masei celulare care se condenseaza si capata o structura mai ordonata.
Semnul distinctiv al celulei levurice este formarea mugurelui (blastosporului). Inmugurirea se anunta prin aparitia unei mici umflaturi (uneori a mai multora), care se stranguleaza treptat si creste atingand dimensiunea celulei mama. Celula fiica inmugureste la randul ei si daca celulele raman aderente, se formeaza un lant de celule, un filament pseudomiceian. In reproducerea celulei din genul Candida este asexuata, inmultirea prin blastospori fiind caracteristica levurilor si blastomicetelor.

PSEUDOMICELIILE

Sunt constituite exclusiv din blastospori alaturati, ele nu se formeaza ca miceliile adevarate prin aparitia ulterioara a sectelor transversale intr un tub care la inceput este continuu. In pseudomicelii nu exista un invelis continuu si comun tuturor celulelor care il compun. Celulele vin in contact intre ele printr o suprafata mica, ceea ce explica fragilitatea acestor formatiuni. Daca suprafata de contact se mareste prin apasarea celulelor intre ele, portiunile de membrana care se ating pot imita un perete despartitor mai ales cand continutul celulelor batrane dispare (Langeron). Dupa cercetari mai recente, la unele specii de Candida si anume Candida albicans, Candidana mesenterica, Candida tropicalins, Candida lipolytica etc., se pot vedea si filamente veritabile.
Modul de ramificare este diferit la psudomicelul de miceliul veritabil. In timp ce la miceliul veritabil ramurile se nasc lateral, in mod alternant de o parte si de alta a filamentului, la pseudomiceliu ramurile se nasc in grupuri de 4
6 la capatul unora din celule ce formeaza filamentul, adica acolo unde se ating aceste celule. Ramurile formeaza o coroana, un evanatai, format din ramuri care cuprind 1 4 celule, dand aspectul unor ingramadiri nodulare in blastospori ce apar din loc in loc pe pseudofilamentul initial.



CHALAMIDOSPORI

Constituie un tip de spori foarte raspandit la ciuperci. Chalamidosporii este o forma de rezistenta, un chist vegetativ de conservare si nu un organ de reproducere. Dintre speciile apartinand genului Candida, numai cele din grupul albicans prezinta chalamidospori. La Candida albicans, chalamidosporii au forma sferica, cu diametrul de 20 32 de microni, sunt inconjurati de un invelis gros cu dublu contur. Contin o citoplasma foarte densa, bogata mai ales in lipide, rezultand un proces de condensare protoplasmatic.
Chalamidosporul terminal este precedat de 2 si uneori 3 articole miceliene care apar goale si nu prin coloratii. Articolul care precede imediat chalamidosporul este mai umflat, gol, si a fost numit protochalamidospor.
Intr
un stadiu initial, protochalamidosporul este sediul unei puternice condensari citoplasmatice, pe seama continutului articolelor anterioare. In momentul formarii chalamidosporului, acest articol ii transmite intergral continutul sau citoplasmatic. Protochalamidosporul da nastere de obicei, unui singur chalamidospor terminal uneori el poate sa un buchet sau un lant de 2 3 chalamidospori. In speciile din genul Candida albicans chalamidosporii sunt situati la capatul unor ramuri pseudomiceliene chalamidospori terminali. Producerea chalamidosporilor este favorizata de mediul de cultura sarat, concentratia redusa de oxigen si temperatura joasa. Sunt acidofili si acido rezistenti. Chalamidosporii nu au putut fi examinati la microscopul electronic deoarece sunt electronoopaci iar dimensiunile lor depasesc campul microscopului electronic.

PSEUDOCONIDIILE

Studiate de Langeron si Guerra, sunt elemente de raspandire a ciupercii ca si blastosporii (ca forma pot fi confundati cu blastosporii). Dar, spre deosebire de blastospori, pseudoconidiile se nasc intotdeauna lateral pe articole constitutive ale pseudomiceliului si niciodata apical ca blastosporii. Se insera adesea pe un denticul si formeaza uneori scurte lanturi care sunt dispuse in manson, in jurul filamentului micelian.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1473
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site