Masurarea presiunii arteriale

Masurarea presiunii arteriale

Primul document care atesta masurarea presiunii arteriale dateaza din secolul al

XVIII-lea. In 1773, cercetatorul englez Stephen Hales a masurat in mod direct presiunea

sangelui unui cal prin inserarea unui tub cu un capat deschis direct in vena jugulara a

animalului. Sangele a urcat in tub pana la inaltimea de 2,5 m adica pana la inaltimea la

care presiunea coloanei de sange (greutatea coloanei raportata la suprafata) a devenit

egala cu presiunea din sistemul circulator. Acest experiment sta la baza utilizarii

cateterului pentru masurarea directa a presiunii arteriale. Cateterul este o sonda care se

introduce direct in artera, prevazuta cu un manometru miniaturizat care permite

monitorizarea continua a presiunii sangelui (metoda este folosita rar, mai ales in urgenta).

In mod uzual, presiunea arteriala se masoara prin metode indirecte bazate pe

principiul comprimarii unei artere mari cu ajutorul unei manson pneumatic in care se

realizeaza o presiune masurabila, valorile presiunii intraarteriale apreciindu-se prin

diverse metode, comparativ cu presiunea cunoscuta din manseta. Dintre metodele

indirecte mentionam: metoda palpatorie, metoda auscultatorie, metoda oscilometrica.

Metoda palpatorie (Riva Rocci) masoara numai presiunea sistolica, prin

perceperea primei pulsatii a arterei radiale (palparea pulsului) la decomprimarea lenta a

mansonului aplicat in jurul bratului.

In metoda ascultatorie (Korotkow) in loc de palparea pulsului, se asculta cu

ajutorul unui stetoscop plasat in plica cotului zgomotele ce apar la nivelul arterei brahiale

la decomprimarea lenta a mansonului, datorita circulatiei turbulente, urmandu-se a

determena atat presiunea sistolica, cat si cea diastolica. Se pompeaza aer in manson

pana ce prin stetoscop nu se mai aude nici un zgomot (presiunea din manson este mai

mare cu 30-40 mm Hg peste cea la care dispare pulsul radial), dupa care aerul este

decomprimat lent. Cand presiunea aerului devine egala cu presiunea sistolica, sangele

reuseste sa se deplaseze prin artera brahiala dincolo de zona comprimata de manson, iar

in stetoscop se aud primele zgomote. In acest moment se citeste presiunea pe

manometru, ea reprezentand valoarea presiunii sistolice. Zgomotele provin de la

vartejurile ce apar in coloana de sange care curge cu viteza mare. Curgerea se face in

regim turbulent deoarece se ingusteaza lumenul arterial. Pe masura ce aerul din manson

este decomprimat, zgomotele se aud tot mai tare deoarece amplitudinea miscarilor

peretilor arteriali creste si odata cu ea se intensifica vibratiile sonore. In momentul in care

presiunea aerului din manson si presiunea diastolica sunt egale, artera nu se mai inchide

in diastola, zgomotele scad brusc in intensitate si dispar. Presiunea citita in acest moment

pe manometru este presiunea diastolica. Asadar, momentul in care se aude in stetoscop

primul zgomot marcheaza presiunea sistolica; momentul in care zgomotele nu se mai aud

marcheaza presiunea diastolica.

Metoda oscilometrica (Pachon) permite determinarea presiunii sistolice, diastolice

si medii. Aceasta metoda urmareste amplitudinea oscilatiilor peretilor arterei brahiale in

timpul decomprimarii treptate a aerului din mansonul gonflabil. Presiunea sistolica se

inregistreaza la aparitia oscilatiilor, presiunea diastolica la disparitia acestora, iar

presiunea medie in momentul in care amplitudinea oscilatiilor este maxima.