Sarcocistoza

Sarcocistoza

Sinonime: Sarcosporidioza.

Etiologie: Din punct de vedere zoonotic, sunt doua specii de Sarcocystis parazite care prezinta interes: S. hominis (S. bovihominis) si S. suihominis.

Sarcocistii sunt coccidii al caror ciclu evolutiv presupune doua gazde: una definitiva si una intermediara. Ciclul sexuat (gametogonia) se deruleaza in gazda definitiva, iar ciclul asexuat (schizogonic) in gazda intermediara. Omul este gazda definitiva pentru ambele specii mentionate. Cand chisturile situate in tesutul muscular al animalelor sunt inghitite cu carnea de vita (S. bovihominis) sau de porc (S. suihominis) cruda sau insuficient fiarta sau fripta, merozoizii din aceste chisturi sunt eliberati in intestinul omului, penetreaza in epiteliul intestinal si se instaleaza in lamina propria. Acesti merozoizi se diferentiaza rapid in microgameti si macrogameti, iar acestia din urma, dupa fecundare devin oochisturi care sporuleaza chiar in intestin. In momentul sporularii oochisturile contin doua sporochisturi care adapostesc fiecare cate patru sporozoizi. Oochisturile mature sau, cel mai adesea, sporochisturile eliberate prin ruptura acestor oochisturi sunt eliminate sporadic cu materiile fecale timp de mai multe luni. Cand o bovina sau un porc inghit sporochisturi de S. hominis, respectiv S. suihominis, actiunea combinata a bilei si a tripsinei antreneaza ruptura peretelui chistic si eliberarea sporozoizilor. Acestia traverseaza peretele intestinal, trec in sange si sunt raspanditi in organe. Schizogonia are loc in endoteliul vascular, unde s-au observat doua generatii de schizoni care furnizeaza 250 merozoizi/schizont. Merozoizii sunt adusi de curentul sanguin pana la tesutul muscular striat, unde isi continua multiplicarea asexuata, pentru ca in final sa dea chisturi care adapostesc mii de merozoizi. Ciclul evolutiv se innoieste atunci cand omul ingera carne cu chisturi pline de merozoizi maturi.

Repartitia geografica: Cosmopolita.

Frecventa la om: Sarcocistoza intestinala a fost observata la om in majoritatea regiunilor lumii, cu o incidenta variind intre 6 si 10%. Sarcocistoza musculara este foarte rar intalnita la om.

Frecventa la animale: Sarcocistoza este frecventa la bovine si la porc, atingand uneori o frecventa de 90%, cifra care nu ia in calcul faptul ca bovinele nu sunt numai gazde intermediare ale S. hominis ci sunt si gazde ale S. bovicans (S. cruzi) si S. bovifelis (S. hirsuta) ale caror gazde definitive sunt cainele si, respectiv, pisica.

In acelasi timp, porcul nu este numai gazda intermediara pentru S. suihominis, ci este, de asemenea, gazda si pentru S. suicanis (S. miescheriana) si S. porcifelis. Se considera astfel ca aproape jumatate din chisturile musculare la bovine si la porcine sunt determinate de paraziti a caror gazda definitiva este omul: S. hominis si S. suihominis

Boala la om: Sarcocistoza intestinala este, in general, subclinica. La voluntari s-au observat, dupa 3 – 6 ore de la consumul carnii de vita cruda sau insuficient fiarta sau fripta, care au continut chisturi de S. hominis, greata, dureri abdominale si diaree care recidiveaza la 14 – 18 zile de la infectia experimentala, coincizand deci cu perioada de eliminare maximala a sporochisturilor prin materiile fecale. Manifestarile clinice sunt mai acute atunci cand omul consuma carne de porc cu oochisturi de S. suihominis.

Desi sarcocistoza musculara umana nu a fost descoperita decat intamplator, cu ocazia altor examene practicate pe tesutul muscular, in anumite cazuri, boala s-a tradus prin slabire si dureri musculare, miozita, periarterita si tumefactii subcutane.

Boala la animale: S. bovicanis (cruzi) este patogena pentru bovine, in timp ce S. hominis si S. bovifelis nu sunt. La 29 purcei la care s-au administrat intre 50.000 si 500.000 sporochisturi de S. suihominis s-au observat la 12 zile de la infectie manifestari patologice severe si jumatate din animale au murit.

Surse de infectie si moduri de transmitere:

Sursa de infectie pentru om (gazda definitiva) este carnea de vita sau de porc cruda, insuficient fiarta sau fripta, care contine oochisturi. La randul sau, omul intretine ciclul evolutiv atunci cand defeca in afara WC-urilor special amenajate. Sporochisturile eliminate sunt rezistente in mediul exterior si sunt preluate de vite o data cu iarba, iar de porci prin coprofagie. Specificitatea celor doua specii: S. hominis si S. suihominis este stricta pentru bovine si, respectiv, pentru porcine.

Figura 37

SARCOCISTOZA

Diagnosticul sarcocistozei intestinale la om se confirma prin metoda flotatiei in materiile fecale de sporochisturi mature evacuate dupa 9 – 10 zile de la consumul carnii infectate, crude sau insuficient tratata termic.

Examenele serologice ca ELISA si testul de imunofluorescenta indirecta nu sunt considerate foarte practice pentru diagnostic.

Profilaxia se poate realiza, in primul rand, prin evitarea contaminarii mediului cu dejectii umane. Pentru om, profilaxia se poate realiza prin evitarea consumului de carne de vita sau de porc insuficient tratata termic (cruda sau “in sange”).