Sarcocistoza
Sinonime: Sarcosporidioza.
Etiologie: Din punct de vedere zoonotic, sunt doua specii de Sarcocystis parazite care prezinta
interes: S. hominis (S. bovihominis) si S. suihominis.
Sarcocistii sunt coccidii al caror
ciclu evolutiv presupune doua gazde: una definitiva si una intermediara. Ciclul sexuat (gametogonia) se deruleaza in gazda definitiva, iar
ciclul asexuat (schizogonic) in gazda intermediara. Omul este gazda definitiva pentru ambele specii mentionate. Cand
chisturile situate in tesutul muscular al animalelor sunt inghitite cu carnea
de vita (S. bovihominis) sau de porc
(S. suihominis) cruda sau insuficient
fiarta sau fripta, merozoizii din aceste chisturi sunt eliberati in intestinul
omului, penetreaza in epiteliul intestinal si se
instaleaza in lamina propria. Acesti merozoizi se diferentiaza rapid in
microgameti si macrogameti, iar acestia din urma, dupa fecundare devin oochisturi care sporuleaza chiar in intestin. In
momentul sporularii oochisturile contin doua sporochisturi care adapostesc
fiecare cate patru sporozoizi. Oochisturile mature sau, cel mai adesea,
sporochisturile eliberate prin ruptura acestor oochisturi sunt eliminate
sporadic cu materiile fecale timp de mai multe luni. Cand o bovina sau un porc inghit sporochisturi de S. hominis, respectiv S.
suihominis, actiunea combinata a bilei si a tripsinei antreneaza ruptura
peretelui chistic si eliberarea sporozoizilor. Acestia
traverseaza peretele intestinal, trec in sange si sunt raspanditi in organe.
Schizogonia are loc in endoteliul vascular, unde s-au observat doua generatii
de schizoni care furnizeaza 250 merozoizi/schizont. Merozoizii sunt adusi de
curentul sanguin pana la tesutul muscular striat, unde isi continua
multiplicarea asexuata, pentru ca in final sa dea
chisturi care adapostesc mii de merozoizi. Ciclul evolutiv se
innoieste atunci cand omul ingera carne cu chisturi pline de merozoizi maturi.
Repartitia
geografica: Cosmopolita.
Frecventa
la om: Sarcocistoza
intestinala a fost observata la om in majoritatea regiunilor lumii, cu o
incidenta variind intre 6 si 10%. Sarcocistoza musculara este
foarte rar intalnita la om.
Frecventa
la animale: Sarcocistoza este frecventa la bovine si la porc, atingand
uneori o frecventa de 90%, cifra care nu ia in calcul faptul ca bovinele nu
sunt numai gazde intermediare ale S. hominis ci sunt si gazde ale S. bovicans (S. cruzi) si S. bovifelis (S. hirsuta) ale caror gazde definitive sunt cainele si, respectiv,
pisica.
In acelasi timp, porcul nu este numai gazda intermediara pentru S. suihominis, ci este, de asemenea, gazda si pentru S. suicanis (S. miescheriana) si S.
porcifelis. Se considera astfel ca aproape jumatate din chisturile musculare la
bovine si la porcine sunt determinate de paraziti a caror gazda definitiva este omul: S. hominis si S. suihominis
Boala
la om: Sarcocistoza intestinala este, in general,
subclinica. La voluntari s-au observat, dupa 3 – 6 ore de la consumul carnii de
vita cruda sau insuficient fiarta sau fripta, care au continut chisturi de S. hominis, greata, dureri abdominale si
diaree care recidiveaza la 14 – 18 zile de la infectia experimentala,
coincizand deci cu perioada de eliminare maximala a sporochisturilor prin
materiile fecale. Manifestarile clinice sunt mai acute atunci
cand omul consuma carne de porc cu oochisturi de S. suihominis.
Desi
sarcocistoza musculara umana nu a fost descoperita decat intamplator, cu ocazia
altor examene practicate pe tesutul muscular, in anumite cazuri, boala s-a
tradus prin slabire si dureri musculare, miozita, periarterita si tumefactii
subcutane.
Boala
la animale: S.
bovicanis (cruzi) este
patogena pentru bovine, in timp ce S. hominis si S. bovifelis nu sunt. La 29 purcei la care s-au
administrat intre 50.000 si 500.000 sporochisturi de S. suihominis s-au observat la
12 zile de la infectie manifestari patologice severe si jumatate din animale au
murit.
Surse
de infectie si moduri de transmitere:
Sursa de infectie
pentru om (gazda definitiva) este carnea de vita sau
de porc cruda, insuficient fiarta sau fripta, care contine oochisturi. La
randul sau, omul intretine ciclul evolutiv atunci cand defeca in afara
WC-urilor special amenajate. Sporochisturile eliminate sunt rezistente in
mediul exterior si sunt preluate de vite o data cu iarba, iar de porci prin
coprofagie. Specificitatea celor doua specii: S. hominis si S.
suihominis este stricta pentru bovine si, respectiv,
pentru porcine.
Figura 37
SARCOCISTOZA
Consumul
de carne cruda de porc sau de vita
|
|
Fibre
musculare care adapostesc chisturi cu merozoizi si bradizoizi de Sarcocystis suihominis si S. hominis (bovina)
|
|
Schizogonie
si formarea de chisturi in tesutul muscular
|
|
Gazde
intermediare de
Sarcocystis suihominis si S. hominis
|
|
Sporochisturi
cu patru sporozoizi
|
|
Ciclul de transmitere al Sarcocystis suihominis si
S. hominis
|
|
Diagnosticul sarcocistozei
intestinale la om se confirma prin metoda flotatiei in
materiile fecale de sporochisturi mature evacuate dupa 9 – 10 zile de la
consumul carnii infectate, crude sau insuficient tratata termic.
Examenele
serologice ca ELISA si testul de imunofluorescenta indirecta nu sunt
considerate foarte practice pentru diagnostic.
Profilaxia
se poate realiza, in primul rand, prin evitarea contaminarii mediului cu
dejectii umane. Pentru om,
profilaxia se poate realiza prin evitarea consumului de carne de vita sau de
porc insuficient tratata termic (cruda sau “in sange”).