Asistentul social din penitenciar - Un profil ocupational

Introducere

Studiul de fata a fost prilejuit de pregatirea suportului de curs la disciplina Asistenta sociala penitenciara.

Structura studiului

Studiul are doua parti:

pa doua parte în care aceasta pozitie este ameliorata prin rrima  a studiului!!

Strategia de cercetare

întrebarea de baza:

cum se pozitioneaza ocupational asistentului social în context penitenciar?

Prin pozitionare am înteles: rolul, atributiile, abilitatile, cunostintele si mijloacele de evaluare a activitatii asistentului social din penitenciar, asa cum sunt acestea percepute de catre acesta.

Abordare

Pentru a raspunde la aceasta întrebare am optat pentru o abordare specifica interactionismului simbolic în care actorii sociali îsi definesc rolurile ca urmare a unei dramarturgii a întâlnirii interindividuale (Bourdieu, 1979 apud Chopart, 2002).

Aceasta abordare a facilitat determinarea unui profil ocupational prin pozitionarea relativa a acestuia în raport cu profesiile proxime din context penitenciar (educator si psiholog).

Metode culegere a datelor

ancheta sociologica prin administrarea unui chestionar

interviul.

Chestionarul

Chestionarul a fost autoadministrat de catre asistentii sociali din sistemul penitenciar angajati înainte de anul 2007 (27 subiecti).

Rata de raspuns a fost de cca. 85 %. (27 din 30 de asistenti sociali)

Chestionarul a fost transmis prin sistemul de circuit închis al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, însa au fost însotite de doua mesaje de sustinere a raspunsurilor sincere: unul din partea cercetatorului, si unul din partea Directiei de interventii psihosociale din ANP. Raspunsurile primite ne pot îndreptati sa consideram ca acestea au fost cât se poate de sincere si animate de dorinta de a „face lumina” în determinarea profilului ociupational al asistentului social.

Scopul chestionarului a fost de a determina modul în care asistentul social se pozitioneaza în raport

cu functiile penitenciarului, cu activitatea educatorului si cu cea a psihologului

Interviul

Interviul a fost utilizat cu doi asistenti sociali pentru a detalia si aprofunda anumite teme exprimate în cadrul chestionarului. (focus group)

interviul a mai fost utilizat cu doi directori de penitenciar pentru a surprinde modul în care asistentul social este pozitionat în economia rolurilor din penitenciar de catre angajator.

Prelucarea si intepretarea datelor
 Asistentul social. Un profil demografic

Cei mai multi asistenti sociali din penitenciarele românesti sunt de sex feminin (81%) si cu vârsta cuprinsa între 30 si 40 ani.

Clasa de vârsta imediat urmatoare este cea cuprinsa între 25 si 30 ani.

Peste 70 % dintre asistentii sociali au fost recrutati dupa anul 2004, cu doua vârfuri: 2004 si 2006.

la 1 aprilie 2007 au mai fost angajati 10 asistenti sociali, însa acestia nu au fost cuprinsi în studiu.

Filosofie si valori

Toti asistentii sociali care au completat chestionarul transmis au indicat ca valori esentiale ale asistentului social în penitenciar: nediscriminarea, încrederea, confidentialitatea, onestitatea, acceptarea si deschiderea.

Ca un element ce, probabil, indica specificul asistentei sociale în penitenciar, 45 % dintre subiecti au aratat ca valori specifice si cel putin una din urmatoarele variante de raspuns: schimbarea, prevenirea, justitia si controlul.

Trebuie mentionat, totusi, ca cea din urma valoare nu a fost indicata decât de doi asistenti sociali.

Functia penitenciarului

functia penitenciarului la care raspunde asistentul social, raspunsurile subiectilor s-au polarizat asupra conceptelor de reabilitare si tratament („corectarea deficitelor de socializare”, „prevenirea recidivei prin participarea la programe”etc. ).

Ca o sinteza a tuturor raspunsurilor se poate afirma ca rolul asistentului social în penitenciar este de a sustine detinutul sa îsi refaca „functionalitatea sociala” (un subiect).

Rol si atributii

Diversitate de raspunsuri:

cele mai multe optiuni de raspuns se concentreaza asupra rolului asistentului social în refacerea, mentinerea sau consolidarea relatiilor detinutului cu familia si asupra rezolvarii problemelor sociale detinutilor. Discutie !

Un alt rol important al asistentului social se refera la reabilitarea comportamentala a detinutului. Discutie !

Un alt rol ce se regaseste în multe dintre raspunsurile subiectilor este cel de pregatire pentru liberare a detinutului si de relationare a asistentului social cu alte institutii, ONG-uri etc. în scopul preluarii detinutului dupa momentul liberarii. Din acest punct de vedere, capacitatea de advocacy a asistentului social este cruciala pentru reîntoarcerea cu succes a detinutului în comunitate

Observatie

Pe lânga aceste roluri exprimate de catre marea majoritatea a subiectilor, au mai fost prezentate ca roluri ale asistentului social în penitenciar si: organizarea unor evenimente culturale sau educative, facilitarea participarii detinutilor la cursuri de calificare etc.

Aceste abateri de la media raspunsurilor pot fi interpretate ca fiind semnalul unei identitati profesionale înca confuze a asistentului social.

Aceasta ipoteza este confirmata si de câteva raspunsuri, cum ar fi: „rolul asistentului social este pluralist” sau „asistentul social face de toate”.  Mai mult decât atât, diferentele între rolul si atributiile asistentului social în acest moment si rolul si atributiile acestuia, asa cum „ar trebui” acestea sa fie în viziunea subiectilor sunt uneori mari.

În câteva cazuri subiectii au sugerat ca mijloacele necesare pentru îndeplinirea atributiilor sa fie explicit formulate. Nu este înca clar daca asistentul social are sau nu dreptul de a lua legatura cu familia la vizite sau la domiciliul acesteia. Prin urmare, atributia referitoare la refacerea, mentinerea si consolidarea relatiilor detinutului cu familia este lipsita de mijloacele instrumentale necesare.

Autoplasarea rolului asistentului social în raport cu psihologul si educatorul

Rolul si atributiile asistentului social au fost si mai bine developate prin raportare la rolul si atributiile psihologului si educatorului (ceilalti doi specialisti ai sectorului de tratament si interventie psihosociala)

Autoplasarea în raport cu rolul psihologului

rolul psihologului în penitenciar a fost cantonat de catre cei mai multi subiecti la tulburarile mintale (ex. depresii, suicid, violenta excesiva etc.). Psihologul este privit ca intervenind „punctual” , „în situatii de criza” sau pentru a „îmbunatati statutul psiho-somatic al detinutului”.

Daca psihologul are rolul de a lucra cu detinutul în raport cu el însusi, asistentul social are rolul de a facilita legatura detinutului cu exteriorul penitenciarul – cu sistemul de suport al detinutului

Autoplasarea în raport cu rolul educatorului

Educatorul este specialistul care organizeaza si desfasoara programe cultural-educative si de timp liber. Tot educatorul este cel care mentine legatura cu cadrele didactice si cu cele care organizeaza cursurile de calificare. Ca si în cazul psihologului, educatorul îsi concentreaza atentia asupra dezvoltarii capacitatilor detinutului pe durata executarii pedepsei.

Eforturile asistentului social vizeaza cu prioritate reintegrarea sociala a detinutului dupa momentul liberarii. În acest sens, asistentul social asigura legatura detinutului cu serviciile de probatiune si cu alte institutii care pot contribui la o întoarcere cu succes a detinutului în comunitate.

Momentul interventiei

Abilitatile si cunostintele necesare asistentului social din penitenciar

abilitatea de comunicare ca fiind cea mai importanta, urmata de abilitatea de a relationa si de a rezolva probleme. Izolat, au mai fost prezentate ca abilitati importante capacitatea de negociere, de formare a echipei si de lucru în parteneriat.

cunostintele necesare exercitarii profesiei de asistent social în penitenciar: cunostintele juridice specifice mediului penitenciar si sistemului de protectie sociala ca fiind cunostinte esentiale. Urmatoarele cunostinte necesare au fost indicate în ordine cele de asistenta sociala, de psihologie comportamentala si de criminologie.

Evaluarea activitatii asistentului social

Cei mai multi subiecti au sugerat ca indicatori de performanta în activitatea asistentului social: numarul de „probleme sociale” rezolvate, numarul de subiecti cuprinsi în programe, precum si calitatea acestora.

Un alt mijloc de evaluare frecvent întâlnit în raspunsurile subiectilor a fost masura în care asistentul social respecta standardele de practica si codul deontologic.

Interviul cu asistenta sociali (2)

ca metoda de colectare a informatiilor, a fost utilizat, în cazul asistentilor sociali, din doua motive principale:

În primul rând, pentru a explora si dezvolta anumite aspecte ce au rezultat din analiza raspunsurilor la chestionar.

În al doilea rând, interviul a fost folosit pentru a compensa o tendinta naturala a subiectilor de a oferi raspunsuri asteptate sau dezirabile în scris si de a nu raspunde complet la anumite întrebari.

Cei doi asistenti sociali intervievati au fost angajati în sistemul penitenciar în 1996 si îsi desfasoara activitatea în doua penitenciare diferite.

Ghidul de interviu a urmat structura chestionarului, referindu-se la rolul si atributiile asistentului social si la raportarea acestora la rolurile si atributiile psihologului si educatorului.

La solicitarea subiectilor, raspunsurile au fost notate pe hârtie în timpul interviului.

Raspunsurile oferite de catre cei doi subiecti au întarit în mare parte concluziile rezultate în urma analizei chestionarelor si au evidentiat câteva dificultati în definirea clara a profilului ocupational al asistentului social.

În primul rând, subiectii nu au fost încurajati sa îsi contureze profilul ocupational sau aria de expertiza, ci au fost îndrumati sa adopte principiul activitatii în echipa. Nimic eronat pâna aici, însa lucrul în echipa se bazeaza pe complementaritatea rolurilor si nu pe suprapunerea lor, cum s-a constat ca se întâmpla în cazul de fata. Din descrierile realizate de catre subiecti, rezulta ca în practica se aplica principiul lucrului în devalmasie si nu a lucrului în echipa. În acesta devalmasie, rolul psihologului pare mai structurat, însa cele ale asistentului social si educatorului par a fi juxtapuse. Oricare dintre ei se poate ocupa de calificarea detinutului, asa cum oricare dintre ei poate facilita relatia detinutului cu exteriorul penitenciarului.

O a doua dificultate majora evidentiata în cadrul interviului a fost modul în care relatia detinutului cu familia poate fi mentinuta sau dezvoltata cu ajutorul asistentului social. Ambii subiecti au subliniat ca mijloacele instrumentale de realizare a acestei atributii sunt neclare si, uneori, contradictorii.

Ambele dificultati evidentiate în timpul interviurilor vor fi reluate în cadrul focus-grupurilor ce urmeaza a fi realizate cu asistentii sociali si cu reprezentantii Administratiei Nationale a Penitenciarelor.

Interviurile cu directorii de penitenciar

Scopul interviurilor a fost de a determina cum sunt pozitionati asistentii sociali de catre angajatori, adica de catre directorii de penitenciare.

Cele doua interviuri au fost înregistrate audio si apoi transcrise pe hârtie.

Subiectii celor doua interviuri au fost doi directori de penitenciar: unul de penitenciar de barbati si femei si unul de penitenciar de femei. Motivul pentru care a fost intervievat un director de penitenciar de femei a pornit de la ipoteza ca într-un penitenciar de femei asistentul social are alte atributii decât într-un penitenciar de barbati. Aceasta ipoteza a fost confirmata partial: asistentul social într-un penitencar de femei nu are neaparat alte atributii, ci alte prioritati. În continuare, asistentul social faciliteaza relatia detinutului cu exteriorul penitenciarului, însa, în cazul penitenciarului de femei, exteriorul este reprezentat cu preponderenta de copiii femeilor detinute. Mentinerea relatiei detinutelor cu copiii are ca finalitate nu reintegrarea sociala a condamnatelor, ci diminuarea suferintelor încarcerarii (Sykes, 1958).

Tot în privinta copiilor detinutelor, asistentul social este cel care sesizeaza directiile de asistenta sociala si protectie a drepturilor copilului în cazul în care constata ca un copil a ramas fara îngrijire ca urmare a încarcerarii mamei. În acest sens, asistentul social initiaza un demers cu scopul protectiei „orfanilor justitiei” victime ale asa numitului „abuz institutional asupra copilului” (Shaw, 1987 apud Liebling si Maruna, 2005)

Un alt aspect ridicat de catre unul dintre cei doi subiecti intervievati a fost acela ca asistentul social ar avea un rol si în schitarea strategiilor de calificare a detinutilor în functie de vocatia acestora si nevoile de pe piata fortei de munca. În acest sens, asistentul social ar putea propune conducerii penitenciarului ce cursuri de calificare sa organizeze astfel încât sansele de ocupare a unui loc de munca dupa liberare sa creasca. Ambii subiecti au insistat ca asistentul social sa motiveze si sa dezvolte capacitatea detinutului de a munci, de a duce o „viata morala” si de „a-si însusi rolurile de mama, tata, cetatean etc”.

Avand în vedere faptul ca asistentul social actioneaza pe toata durata detentiei si face legatura penitenciarului cu exteriorul, ambii directori de penitenciar percep asistentul social ca jucând un rol cheie – de manager de caz – care sa coordoneze toate inputurile celorlalti specialisti din sectorul de interventie psihosociala.  

O potentiala sursa de dileme etice este determinata de dorinta directorilor de penitenciar de a aseza nevoile penitenciarului înaintea nevoilor detinutilor în activitatea asistentului social. Unul dintre subiecti chiar a subliniat explicit ca: „asistentii sociali trebuie sa se situeza corect în spatiul institutiei (organizatiei) penitenciare pentru a contribui vizibil la realizarea sarcinilor majore ale unitatii si abia în al doilea rând la rezolvarea problemelor detinutilor !” Este posibil ca aceasta asteptare din partea angajatorului sa creeze un conflict de valori în activitatea asistentului social.

Concluzii preliminarii

Chiar daca profilul ocupational al asistentului social în penitenciar nu este delimitat în detaliu, sunt deja cunoscute principalele dimensiuni ale rolului si locului acestuia în contextul carceral.

Principalele atributii ale asistentului social din penitenciar par a fi legate de dezvoltarea capacitatilor individuale si a oportunitatilor comunitare de natura sa faciliteze reintegrarea sociala a persoanelor condamnate.

Pe sociale sau de probatiune.

De observat este ca angajatorii intervievati valorizeaza mai ridicat rolul asistentului social decât o fac ei însisi. Dincolo de atributiile asistentului social în raport cu detinutii, directorii penitenciarelor asteapta din partea acestora o contributie mai importanta la dezvoltarea institutionala a penitenciarului si la coordonarea participarii penitenciarului la viata comunitatii.

Câteva observatii finale

Claude Dubar (2002) : „ lucratorii sociali formeaza un grup profesional bazat pe punerea în act al politicilor sociale. Acest grup este segmentat si are frontiere nedecise. Au loc aici lupte de clasare si jocuri de putere si de limbaj ” ( p. 42).

Rolul asistentului social din penitenciar este, deci, fara îndoiala, rezultatul unei interactiuni dintre mai multi factori structurali sau functionali, printre care as aminti: profilul general al asistentului social, functiile manifeste si latente ale penitenciarului, nevoile beneficiarilor, legi si regulamente ce reglementeaza activitatea penitenciara etc.

Prin urmare, acest profil poate prezenta un nucleu dur, format din roluri stabile, dar si o componenta flexibila, conjuncturala, dictata de conditiile socio-juridice existente la un moment dat în societatea românesca.