Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

Analiza financiar - patrimoniala a intreprinderii

afaceri



+ Font mai mare | - Font mai mic



Analiza financiar - patrimoniala a intreprinderii 

1. Tipuri de cash-flow-uri care determina valoarea intreprinderii



Daca consideram intreprinderea ca un portofoliu de investitii mai noi si mai vechi, atunci evaluarea acesteia este similara cu evaluarea proiectelor de investitii. Fluxurile de trezorerie, estimate si folosite in calculul valorii sunt definite, in functie de optica din care se analizeaza intreprinderea.

Intr-o optica a vanzatorului intreprinderii de incetare a activitatii si de recuperare a capitalurilor incorporate in activele acesteia, fluxurile de trezorerie sunt cele rezultate din vanzarea imediata a patrimoniului, in intregime sau bucata cu bucata. Sub aceasta optica se poate vorbi de:

valoarea lichidativa a intreprinderii rezultata din vanzarea activelor pe pietele lor caracteristice, in conditii normale de tranzactionare. Dificultatea intampinata in acest demers de evaluare este faptul ca nu toate activele din bilantul intreprinderii sunt tranzactionabile.

valoarea de lichidare rezulta dintr-o lichidare fortata a intreprinderii, in Valoarea de lichidare este inferioara valorii lichidative, determinata in conditii de tranzactii normale. In plus, pasivul bilantului se majoreaza cu angajamentele legale ale intreprinderii privind personalul concediat.

Intr-o optica a cumparatorului intreprinderii de reconstituire a patrimoniului acesteia, fluxurile de trezorerie, pentru cumpararea intreprinderii, sunt cele ocazionate de cumpararea imediata, pe de-a intregul sau bucata cu bucata, a activelor intreprinderii. In acest context putem vorbi de:

valoarea de inlocuire a intreprinderii, rezultata din suma preturilor de cumparare de pe piata de ocazie (de mana a doua) a activelor intreprinderii, asa cum se prezinta ele in privinta uzurii si a conditiilor de utilizare;

valoarea intrinseca sau valoarea uzuala este cea determinata de marimea fondurilor necesare pentru reconstituirea patrimoniului, pe de-a intregul, in starea sa actuala. Pe langa valoarea de inlocuire, in valoarea intrinseca se cuprind cheltuieli de specializare a personalului, a managerilor etc., respectiv valoarea activelor ce nu pot fi cumparate pe piata de ocazie;

valoarea substantiala (VS) determinata de valoarea intrinseca a activelor de exploatare neta de datorii si de fondul comercial, privita intr-o perspectiva de continuare a activitatii:

VS = Activele de - Fondul - Datorii , in care

exploatare comercial

Activele de = Active - Active in + Leasing

exploatare total afara exploatarii

Valoarea substantiala reprezinta totalitatea alocarilor de capitaluri in active corporale de exploatare ale intreprinderii, fara a tine cont de modul de finantare a acestor alocari.

capitaluri permanente necesare exploatarii (CPNE) conduc spre o valoare substantiala, dar care tine cont de modul de finantare a alocarilor de capital, in active corporale de exploatare:

CPNE = Imobilizari + Nevoia de fond - Rambursari

nete de rulment de datorii

previzionata financiare

Intr-o optica a investitorului de capital, de a sconta pe o rentabilitate viitoare ce va fi degajata de activele sale in exploatare, fluxurile de trezorerie sunt cele asteptate a se obtine din continuarea activitatii intreprinderii. Valoarea intreprinderii este valoarea actualizata a tuturor fluxurilor de trezorerie viitoare. Evaluarea este globala si priveste valoarea ansamblului de active ale intreprinderii. In acest context se poate vorbi de:

valoarea de randament (financiara) ca suma actualizata a fluxurilor de trezorerie, estimate pe toata durata de viata economica a intreprinderii. Determinarea valorii de randament apeleaza la aceleeasi principii de evaluare ca si pentru evaluarea proiectelor de investitii;

valoarea bursiera ca rezultat al produsului dintre beneficiul (profitul) per actiune (BPA) si coeficientul de capitalizare bursiera (PER), multiplicat cu numarul de actiuni emise;

valoarea mixta bazata pe goodwill si amortizarea acestuia, respectiv valoarea de piata a activelor corporale, plus valoarea necontabilizata a activelor necorporale.

In sinteza, cash-flow-urile rezultate dintr-o logica de incetare a activitatii intreprinderii sau de reconstituire a patrimoniului acesteia, permit determinarea valorii patrimoniale a intreprinderii. Cash-flow-urile rezultate dintr-o logica de continuare a activitatii intreprinderii ca un portofoliu de investitii (mai vechi sau mai noi), conduc la determinarea valorii de randament (financiare). In sfarsit, cash-flow-urile rezultate dintr-o logica de reconstituire a patrimoniului si de continuare a activitatii, conduc la determinarea valorii mixte a intreprinderii.

Evaluarea intreprinderii este preocuparea analistilor financiari de a rezolva dilema dintre pret si valoare ale intreprinderii. Pe pietele financiare active, cursul bursier al actiunilor poate considerat a fi foarte apropiat sau identic cu valoarea capitalurilor proprii, iar cursul bursier al obligatiunilor poate da informatia privind valoarea datoriilor intreprinderii. Problema evaluarii nu se pune decat pentru intreprinderile care conteaza pe pietele financiare mai putin lichide si pentru intreprinderile care nu coteaza la Bursa (majoritatea).

Cu toata multitudinea de metode de evaluare valoarea intreprinderii ramane inca o marime aproximativa si subiectiva. In functie de proiectele viitoare ale vanzatorului si ale cumparatorului, utilitatea cash-flow-ului, rezultate din vanzarea/cumpararea intreprinderii este diferita si, deci, valoarea intreprinderii este diferita. Subiectivitatea evaluarii intreprinderii face necesara existenta nu a unei valori unice, ci a unei "plaje" de valori intre pretul maxim suportabil pentru cumparator Pc si pretul minim acceptabil pentru vanzator (Pv), cu conditia ca Pc=Pv. Nerespectarea acestei conditii face ca procesul de negociere a vanzarii/cumpararii intreprinderii sa nu ajunga la un pret de tranzactie.

2. Valoarea patrimoniala a intreprinderii

Metodele de evaluare a intreprinderii pornesc deci fie de la o abordare patrimoniala in termeni de evaluare a activului si a pasivului, fie de la o abordare financiare in termeni de fluxuri monetare (profit, plus valoare bursiera etc.).

Evaluarea patrimoniala permite masurarea "situatiei nete" (SN), corespunzatoare valorii patrimoniale nete a intreprinderii, rezultata din ansamblul de active si de obligatii asumate de intreprindere

(SN = Activ total - Datorii).

CAPITALURI INVESTITE

RESURSE DE FINANTARE

IMOBILIZARI

(ACTIVE FIXE)

CAPITALURI PROPRII

CAPITALUL SOCIAL

REZERVE

PROFIT NEREPARTIZAT

NEVOIA DE FOND DE RULMENT

( = ACTIVE CIRCULANTE -

DATORII DE EXPLOATARE)

SOLD DE TREZORERIE NETA

DATORII TOTALE

PE TERMEN LUNG

PE TERMEN SCURT

Structura valorii patrimoniale a intreprinderii

Valoarea contabila a capitalurilor proprii

 

Valoarea contabila a activelor detinute

 
Modelul patrimonial se bazeaza pe un postulat simplu: valoarea intreprinderii este aceea a patrimoniului sau. Cel mai adesea se inscrie:

=

 


Este necesar sa remarcam ca modelul se bazeaza, inainte de toate, pe inventar si pe identificarea bunurilor carora le trebuie stabilita valoarea, dar nu tine seama, intr-o maniera explicita, de rezultatele viitoare.

Acest model da siguranta pentru ca se bazeaza, in primul rand, pe analiza unor elemente incontestabile, urmarite si verificate de catre contabilitate: valoarea de origine a intreprinderii este egala cu capitalul sau initial in numerar, iar valoarea actuala este reprezentata de patrimoniul rezultat din acest capital si din activitatea de exploatare a lui, sub rezerva reevaluarilor necesare, deoarece contabilitatea lucreaza cu costuri istorice.

Pornind de la informatiile contabile, exista doua cai care permit calcularea valorii patrimoniale nete:

fie prin scaderea datoriilor din valoarea totala a activelor detinute de intreprindere;

fie prin adaugarea, la capitalul social, a rezultatelor sau rezervelor ce revin actionarilor.

In acest stadiu al analizei distingem, cel mai adesea, doua expresii ale valorii:

valoarea patrimoniala contabila direct reiesita din documentele contabile, care sunt redactate in costuri istorice;

valoarea patrimoniala reevaluata care incorporeaza diferentele ce pot exista intre valorile contabile si valorile economice (supra ori subevaluate).

Reevaluarea patrimoniului inseamna reprelucrarea fiecarui cont al bilantului si afectarea, pentru el, a unei valori economice diferite, prin definitie, de cea contabila. Este necesara referirea la notiunea de valoare de utilitate care este fondata pe o valorizare individuala a fiecaruia dintre bunuri, dar replasata in ansamblul activelor angajate in exploatare.

Pentru determinarea acestei valori de utilitate intreprinderea se poate referi in particular:

la preturile practicate pe pietele caracteristice ale activelor intreprinderii (pietele de ocazie in care activele sunt vazute ca marfuri de "mana a doua");

la valoarea de intrare in contabilitate afectata de un indice de preturi specific familiei de bunuri careia ii apartin respectivul activ evaluat;

la valoarea de intrare afectata de un indice, exprimand variatiile nivelului general al preturilor.

Determinarea activului net corectat (ANC)

Reevaluarea (corectarea) valorii patrimoniale contabile comporta elemente specifice, in functie de elementele bilantiere de evaluat. Specificitatea reevaluarii patrimoniului tine de caracterul mai mult sau mai putin vandabil al elementelor bilantiere.

Activele necorporale sunt, in general, greu vandabile si de aceea valoarea lor se determina ca diferenta intre valoarea de randament (financiara) si valoarea patrimoniala a intreprinderii. Se porneste de la ipoteza ca ceea ce diferentiaza valoarea patrimoniala (de piata) de valoarea de randament este existenta unor active necorporale necontabilizate, pentru care nu se poate stabili o valoare de piata. Daca unele active necorporale pot fi evaluate, ca urmare a unor procese de tranzactionare a lor pe o piata secundara, atunci evaluarea lor va tine cont de preturile medii de tranzactie sau de fluxurile de trezorerie actualizate, pe care tranzactionarea lor le ocazioneaza:

licentele, brevetele, marcile pot fi evaluate in functie de redeventele la care acestea dau dreptul de incasare. Exemplu: pentru o redeventa de 2%, o rata de actualizare de 10% si o perioada de 8 ani, valoarea unei marci comerciale va fi de 10,66% din cifra de afaceri:

(1 + 0,1)t

 
 

t=1

 
= 2% ∙ 5,33 = 10,66%
 


dreptul de leasing poate fi evaluat in functie de chiria anuala multiplicata cu un coeficient (de la 3 la 6);

cunostintele tehnologice (know-how de productie si de comercializare) se evalueaza ca si marcile comerciale, dar la o rata de actualizare mai mare (in raport de prima de risc care masoara volatilitatea acestor active necorporale);

clientela se poate evalua la valoarea de inlocuire, respectiv la costul de formare a retelei de distributie: cheltuieli de recrutare a agentilor comerciali + cheltuieli de pregatire si specializare + primele, pentru ca acestia sa fie rentabili.

Activele necorporale se reevalueaza diferit in functie de componenta lor:

terenurile in functie de amplasarea lor si de caracterul lor construibil sau nu. Evaluarea terenurilor se face, in general, prin comparatie cu preturile la vanzarile recente de alte terenuri, dar care au caracteristici similare;

constructiile - similar cu evaluarea terenurilor sau prin actualizarea chiriilor incasabile la alte constructii similare celor supuse evaluarii;

masini, utilaje, mijloace de transport - la pretul de revanzare a lor pe piata secundara (de ocazie) sau la valoarea lor neta contabila, multiplicata cu raportul dintre valoarea actuala si valoarea de intrare (in contabilitate) a unui astfel de activ.

Active financiare (titluri de participare, imprumuturi acordate, valori mobiliare de plasament) se evalueaza la media cursurilor lor bursiere (daca acestea sunt cunoscute) sau la pretul de revanzare (de rambursare) sau prin actualizarea dividendelor, dobanzilor si comisioanelor incasabile. Pretul de rambursare a imprumuturilor va fi majorat sau micsorat daca rata dobanzii de piata a scazut (si, deci, devine inferioara celei contractate la imprumuturile acordate) sau daca acestea a crescut (si devine, deci, superioara celei contractate). Rationamentul este acelasi si pentru imprumuturile (datoriile) primite din pasivul bilantului.

Activele circulante se evalueaza fie la nivelul costurilor lor de cumparare (stocurile de materii prime), fie la costurile lor de productie (stocurile de produse in curs si de produse finite), fie la preturile de vanzare (soldurile de creante - clienti). Daca provizioanele pentru cheltuieli si riscuri, privind activele circulante, nu s-au calculat corect, atunci evaluarea activelor circulante va face obiectul unui audit contabil.

Disponibilitati banesti in conturile bancare si in casa se vor inregistra la valoarea lor contabila. Valorile mobiliare de plasament au fost luate in considerare la evaluarea activelor financiare.

Activele asimilate cum ar fi cheltuielile de instalare, cheltuieli anticipate, primele de emisiune etc. (activele fictive) sunt, in general, excluse din reevaluarea patrimoniala. Trebuie totusi luate in calcul economiile fiscale rezultate din includerea amortizarii acestor cheltuieli in costul produselor si serviciilor.

Suma revalorizarilor tuturor activelor din bilantul intreprinderii conduce la obtinerea activului brut corectat (ABC).

Pentru elementele din pasivul bilantului reevaluarea trebuie sa conduca spre determinarea aceleiasi valori actuale (prezente) a acestora, dupa cum urmeaza:

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli vor fi luate in calcul la marimea totala a cheltuielilor previzibile in viitor (si nu la marimea calculata a provizioanelor), daca riscul de producere a acestor evenimente este real. Aceste provizioane, ce se vor utiliza in mod cert (pentru impozite de platit, pentru cheltuieli sociale si fiscale asupra drepturilor de concedii platite etc.) vor fi retinute ca datorii (latente) si se vor deduce din ABC.

Datoriile financiare vor avea o valoare prezenta (de rambursare) determinata de evolutia ratei dobanzii de piata. Aceasta valoare va fi mai mica decat valoarea lor contabila, daca dobanzii de piata este mai mare decat rata dobanzii datoriilor financiare contractate. Valoarea de rambursare va fi mai mare daca, in sens invers, rata dobanzii de piata va fi in scadere. Modificarea valorii datoriilor financiare conduce la modificarea datoriei latente a impozitului pe profit, ca urmare a deductibilitatii fiscale a dobanzilor. Pentru un eventual cumparator al intreprinderii, datoriile financiare sunt evaluate la rata dobanzii de piata care se ia calculul materiei impozabile a profitului, rezultand o economie fiscala, daca dobanda contractata este mai mare sau, invers, un plus de impozit, daca dobanda contractata este mai mica.

Efecte fiscale latente similare se obtin si din plusvaloarea sau minusvaloarea rezultate in procesul de evaluare a tuturor elementelor de activ si de pasiv, care se regasesc, intr-un fel sau altul, in materia impozabila a profitului (amortizari, provizioane, subventii pentru investitii, dobanzi etc.).

Alte ajustari se impun a se face in valoarea patrimoniala pentru posturi din afara bilantului cum ar fi: leasing-ul, efectele comerciale de incasat si platit si contractele la termen ferm sau conditionat. In caz de intrerupere a derularii lor normale, aceste posturi de active si de pasive pot determina castiguri sau pierderi care trebuie luate in calcul.

Valoarea patrimoniala a capitalurilor proprii (activul net corectat = ANC) se va obtine prin deducerea datoriilor reale si latente (la valoarea lor actuala) din activul brut corectat (ABC).

ANC = ABC - Valoarea actuala a datoriilor

4. Valoarea financiara (de randament) a intreprinderii

Investirea de capital, pentru cumpararea totala sau partiala a unei intreprinderi, constituie un plasament financiar, care va permite obtinerea de profituri din activitatea curenta a acesteia. Aprecierea performantelor acestei investiri asupra capacitatii ei de a imbogatii investitorul se va face in functie de rezultatele pe care le degaja sau este capabila sa le degaje. Actualizarea acestor profituri viitoare rezultate din exploatarea intreprinderii, permite, deci, calcularea valorii acestei "imbogatiri" a proprietarului, a valorii investirii in cumpararea intreprinderii.

Determinarea valorii financiare a intreprinderii este, principial, aceeasi cu evaluarea proiectelor de investitii analizate la inceputul acestei parti a lucrarii. Evaluarea este, de aceasta data, globala asupra tuturor proiectelor de investitii mai vechi si mai noi, in functie de veniturile viitoare globale pa care acestea le degaja:

cash-flow-uri sau fluxuri nete de trezorerie;

profituri nete de impozit.

. Actualizarea cash-flow-urilor

Evaluarea intreprinderii, prin actualizarea cash-flow-urilor viitoare, revine, in fapt, la aplicarea directa a metodei VAN de selectionare a proiectelor de investitii. Metoda este utilizata atat de cumparatorul, cat si de vanzatorul intreprinderii, pentru a-si fixa pretul de oferta, cu VAN pozitiva.

Ca si la evaluarea investitiilor, cash-flow-urile (CF) anuale sunt determinate la nivelul excedentului de trezorerie al exploatarii net de impozit:

CF = [(CA - Ch. variab. - Ch. fixe) - Amortiz.] (1 - T) + Amortiz. - ∆NFR

in care:

CA = cifra anuala de afaceri previzionata;

NFR = nevoia de fond de rulment;

T = rata impozitului pe profit.

Determinarea marimii cash-flow-urilor viitoare se face pe baza de diagnostic financiar al rentabilitatii si lichiditatii intreprinderii si pe baza de estimare a unor conturi de rezultate si bilanturi previzionale, in ipoteza de stare economica favorabila, neutra sau nefavorabila. Durata de viata pentru actualizarea cash-flow-urilor nu poate fi mai mare de 5 ani, ce corespunde orizontului de previziune financiara pe care se pot face estimari pertinente ale fluxurilor de trezorerie.

Valoarea reziduala (VR) se va estima la nivelul indicatorilor medii ai sectorului din care face parte intreprinderea. Se admite ipoteza ca, dupa 5 ani, profiturile vor fi stabilizate, iar orizontul de timp este nedeterminat. In aceste conditii VR = Profitul anual mediu ponderat al intreprinderilor din sector / Costul mediu ponderat al capitalurilor acelorasi intreprinderi.

Rata de actualizare k este cel mai adesea egala cu costul mediu ponderat al capitalului intreprinderii de evaluat. Daca investitorul are proiecte de modernizare, de fuzionare, de restructurare a intreprinderii cumparate, atunci previziunea cash-flow-urilor, in diferite scenarii, va conduce la o variabilitate a lor care permite determinarea riscului acestei afaceri si, indeosebi, a riscului sistematic.

Dupa estimarea elementelor de mai sus, valoarea financiara (V0) prin actualizarea cash-flow-urilor, devine operationala:

 

CFt

 

(1 + k)t

 
V0 =
 
 

VR

 

(1 + k)5

 

t=1

 


CF5

 

CF3

 

CF2

 

CF1

 



V0

 


Formarea valorii financiare (de randament)

4.2. Actualizarea profiturilor nete de impozit

Daca investitiile anuale de mentinere a starii functionale sunt acoperite din amortizarile anuale calculate, atunci cash-flow-ul unei intreprinderi este chiar profitul net de impozit al acestuia. In aceste conditii, valoarea financiara a intreprinderii se calculeaza ca si in cazul anterior. Pentru o intreprindere, cu o rata de crestere scazuta sau cu crestere zero, actualizarea cash-flow-urilor este echivalenta cu actualizarea profiturilor nete.

Sub ipoteza unei durate de viata nedeterminata si a unor profituri (PR) anuale constante, valoarea financiara a unei intreprinderi este cea a unei rente perpetue:

k

 

PR

 

V0 =

 

Modelul de evaluare, deci, cu ipoteze destul de restrictive si nu se aplica decat intreprinderilor care s-au fixat pe un segment foarte important al pietei sale (cvasimonopol) si are stabilitate intr-un sector economic si el stabil (industria mobilei spre exemplu).

Intreprinderile, care coteaza la Bursa si au circulatie activa a titlurilor lor, pot fi evaluate in functie de profitul (beneficiul) net de impozit (BPA), de dobanda neta de impozit de platit (DPO) si de coeficientul de capitalizare bursiera (PER):

CPR0 = BPA ∙ PERa

DAT0 = DPO ∙ PER0

In care:

CPR0 = valoarea financiara a capitalurilor proprii;

DAT0 = valoarea financiara a datoriilor;

BPA = beneficiul net per actiune;

DPO = dobanda neta (de impozit) per obligatiune.

Modelele Gordon-Shapiro, Bates, Molodowski, Holt prezentate anterior pentru evaluarea financiara a capitalurilor proprii, fac parte tot din procedeul actualizarii profiturilor (dividendelor) anuale, estimate a se obtine de la intreprinderea cumparata. Diferentierea acestor ultime modele, in raport cu cele prezentate mai sus, este determinata de relaxarea ipotezelor restrictive din modelul rentei perpetue. Se admite o rata anuala constanta (g) de crestere a dividendelor (Gordon-Shapiro), sau se admit doua sau trei faze de crestere in viata economica a intreprinderii (Bates, Molodowski si Holt).

Modelele de actualizare a profiturilor sunt deosebit de operationale pentru intreprinderile care conteaza activ la Bursa. Din circulatia bursiera activa a titlurilor lor rezulta indicatori (curs bursier, PER etc.) care dau posibilitatea utilizarii rapide a acestor modele simple, pentru a judeca corect si operativ abaterea pretului de piata de la valoarea reala a titlurilor emise de intreprindere.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2535
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved