Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

INDRUMAR PENTRU AFACERI IN JAPONIA

afaceri

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
INTREPRINZATORI SI MANAGERI
Importanta comunicarii si promovarii afacerilor internationale
NOUA ECONOMIE SI IMPLICATIILE SALE ASUPRA MEDIULUI DE AFACERI EUROPEAN
ABORDAREA SI GESTIONAREA RISCULUI IN AFACERI
Utilaje pentru laborator carne
Media Pro Pictures -BROADCASTING TV, RADIO
10 motive pentru care merita sa faci afacerea Forever
Conceptul de strategie – importanta si obiective
ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA ALE FIRMEI S.C. DUNCA EXPEDITII S.A.
Insolventa - Scurte referinte de ordin istoric

INDRUMAR PENTRU AFACERI IN JAPONIA

Cuprins




EVOLUTIA SI TENDINTELE ECONOMIEI

Principalele sectoare de crestere

Rolul guvernului in economie

Situatia balantei de plati

Situatia infrastructurii

Principalele aspecte politice care afecteaza climatul de afaceri

MARKETING

Distributia si canalele de desfacere

Utilizarea agentilor/distribuitorilor; gasirea unui partener

Dificultati legate de infiintarea unei reprezentante

Tehnici de vanzare

Tehnici de negociere

Publicitatea si promovarea produselor

Stabilirea pretului unui produs

Serviciile cu vanzarea si sprijinirea clientilor

STANDARDE SI REGLEMENTARI COMERCIALE

Bariere comerciale, tarifare si netarifare si taxe de import

Stabilirea valorii in vama

Licentele de import

Documentatia necesara efectuarii importului sau exportului

Importul temporar

Cerinte privind inscriptionarea

Importuri interzise

Standarde

Zone economice libere/ Depozite

Clauze speciale de import

Dreptul la proprietatea privata si la infiintarea de firme

Reglementari

Pietele de capital si investitiile de portofoliu

Coruptia

Acorduri in domeniul investitiilor

Forta de munca

Exportul de capital

Finantarea comertului si a proiectelor

Facilitatatile generale de finantare

Cum se finanteaza exporturile / Mijloace de plata

Tipurile de finantare si asigurare a exporturilor

Facililitati de finantare a proiectelor

Practici in derularea afacerilor

ELEMENTE DE INTERES GENERAL

Sarbatori

Date generale

INDRUMAR  PENTRU  AFACERI  IN  JAPONIA

Japonia de astazi se afla intr-o stare de relansare economica discreta. Masura si ritmul schimbarilor din Japonia constituie subiecte intens dezbatute. Totusi este limpede ca fluctuatiile economice si o serie de decizii politice care au avut loc in ultimii cativa ani in aceasta tara au indus in economia si societatea japoneza evolutii care au creat pentru companiile straine numeroase oportunitati de a-si extinde afacerile pe aceasta piata, cu deosebire in domeniul M&A (Merger & Acquisition). O alta caracteristica a Japoniei este tendinta de a cauta servicii si produse noi, consumatorii fiind relativ deschisi fata de anumite tipuri de produse din import. In plus cresterea concurentei la nivel global, a obligat marile corporatii nipone sa controleze la maxim valoarea materiilor prime si a subansamblelor utilizate, fapt ce a determinat externalizarea multor operatii de productie si o deschidere a firmelor japoneze spre raporturi de cooperare internationala.

EVOLUTIA SI TENDINTELE ECONOMIEI

Economia Japoniei este a doua in lume, cu un PIB de 505.547 miliarde yeni (circa 4.871 miliarde USD) in 2004 (cea mai recenta valoare statistica anuala, in conditiile in care anul fiscal nipon incepe la 1 aprilie), ceea ce echivaleaza cu un PIB per capita de circa 38.144 USD. Aceste valori fac din Japonia a doua economie la nivel global (dupa SUA) si aceasta situatie va ramane probabil neschimbata pentru urmatorii 8 – 10 ani, indiferent de evolutiile economice din zona. Evaluarile organismelor internationale prevad ca in jurul anului 2020 economia chineza sa o depaseasca pe cea nipona din punctul de vedere al PIB-ului, urmand ca aceasta sa preia a doua pozitie la nivel global. Dupa cateva decenii de crestere rapida, economia Japoniei a inregistrat o incetinire drastica de la inceputul anilor '90. Incercarea de relansare din anii 1995-1996 nu a putut fi sustinuta, fenomen similar cu evolutia inregistrata si in anul 2004, cand, dupa un start incurajator, economia nipona a fost obligata sa revina la nivele de crestere modesta, pentru acest an fiind inregistrata o crestere economica nominala a PIB de 1,9% (2,7% in termeni reali). Previziunile expertilor pentru anul fiscal 2005 (care se va incheia la 31 martie 2006) estimeaza o crestere a economiei nipone in jurul a 2%. Aceasta dinamica nu este spectaculoasa, in conditiile in care economia americana a inregistrat in anul 2004 o crestere de 4,2%, iar pentru acest an se prevede in SUA o crestere de 3,5%.

Una dintre cauzele acestei evolutii este contractul social acceptat in mod tacit in Japonia, care impiedica marile companii japoneze sa opereze concedieri masive, multe reducandu-si cheltuielile cu forta de munca prin pensionari voluntare, inghetarea angajarilor sau transfer de personal. Unele companii au mutat productia peste hotare pentru a alimenta pietele de export, miscare care a avut drept rezultat cresterea exporturilor de piese si de masini unelte. Confruntate pe piata interna cu costuri cu forta de munca ridicate, din ce in ce mai multe firme si-au transferat productia in tari cu costuri reduse precum China, Tailanda si Indonezia. Europa Centrala si de Est a devenit o baza de productie interesanta pentru corporatiile japoneze, cu deosebire pentru vanzarea ulterioara a produsleor finite pe piata Uniunii Europene. De asemenea, firmele nipone au inceput sa caute furnizori de subcomponente mai ieftine in vederea scaderii costurilor finale.

In masura in care evolutiile prezente vor continua, furnizorii straini vor putea beneficia de noi oportunitati in unele sectoare ale pietei japoneze. Totusi, aceste evolutii ar putea crea bariere in calea accesului pe piata, pe masura ce companiile japoneze si furnizorii traditionali ai acestora ar strange randurile pentru a proteja locurile de munca interne. Punerea in aplicare cu succes a programului japonez de dereglementare va intari si ea competitivitatea japonezilor. Este foarte posibil ca economia japoneza sa iasa din actuala perioada mai dificila cu multe din atuurile sale traditionale intacte.

La inceputul anilor 90, Japonia si-a exprimat intentia de a reduce preturile cu amanuntul la un nivel comparabil cu acela al altor tari din OCDE. Progresul in aceasta directie a fost mic. Preturile in Japonia reflecta costuri ridicate cu terenul, distributia, salariile, precum si reglementarile guvernamentale care protejeaza forta de munca din sectoarele ineficiente.

O tendinta prezenta in Japonia de azi va avea un profund impact economic si social in anii urmatori: populatia Japoniei imbatraneste cu rapiditate. Intrucat cheltuielile individuale cu sanatatea sporesc rapid dupa varsta de 60 de ani, aceasta imbatranire va produce o crestere rapida a costului ingrijirii medicale in deceniile urmatoare. In incercarea de contracarare a acestui fenomen negativ, autoritatile nipone au decis cresterea participatiei persoanelor in varsta la chetuielile generate de asistenta medicala. In aceste conditii exista riscul atingerii, in timp, a unei situatii de ne-fiscalitate a economiei nipone, cand platitorii de taxe vor fi mult mai putin numerosi in comparatie de utilizatorii de fonduri bugetare. Producatorii vor concepe astfel productia incat sa reduca la minim intrarile de forta de munca si sa asigure o cerere crescuta pentru productia intensiva de capital si cu valoare adaugata ridicata.

Principalele sectoare de crestere

In ultimii ani, guvernul Japoniei a luat o serie de masuri in vederea cresterii accesului furnizorilor straini pe piata achizitiilor guvernamentale. Guvernul a sporit in mod voluntar numarul agentiilor si a scazut pragul inferior al achizitiilor guvernamentale sub limita stabilita de reglementarile OMC.

In plus:

1).organizeaza seminarii anuale pentru a oferi in avans informatii privind achizitiile;

2). asigura mai multa transparenta prin anunturi publice;

3). semnaleaza in avans procedurile pentru oferte singulare;

4). pune la dispozitie instiintari separate pentru achizitii regementate de OMC;

5). intretine un sistem on-line pentru accesarea pe internet a anunturilor tuturor achizitiilor guvernului japonez.

O gama larga de proiecte de constructii sunt in prezent deschise licitatiei competitive. Ofertele din constructii sunt anuntate in mod regulat in publicatiile 'Kensetsu Kogyo Shimbun' si 'Kensetsu Tsushin Shimbun'. Cu toate acestea, proiectele importante continua sa fie adjudecate, in mare parte, de companiile nipone, care apeleaza in unele cazuri la subcontractori externi.

Japonia este a doua piata ca marime din lume pentru tehnologiile informationale (computere, optica, telecomunicatii de inalta tehnicitate). Este de asteptat ca piata acestor produse sa depaseasca pragul de 1000 miliarde dolari in jurul anului 2010. Guvernul Japoniei a fixat ca termen anul 2010 pentru conectarea tuturor companiilor, organismelor guvernamentale, scolilor si locuintelor la proiectul 'Fiber to the Home'. In realitate, costul acestui proiect poate sa determine unele modificari ale planului, dar prioritatile au fost fixate si Japonia investeste masiv in multi-media, telecomunicatii si servicii on-line. Numai Ministerul Economiei, Comertului si Industriei (METI) cheltuieste 5 miliarde de dolari pentru cercetare in acest domeniu.

Statisticile au aratat ca locuintele din Japonia sunt de doua sau trei ori mai scumpe decat cele echivalente din SUA si ca numerosi japonezi nu sunt satisfacuti nici de calitatea, nici de preturile acestora. In schimb, casele in stil american importate sunt considerate a fi de calitate superioara, ieftine si rezistente la cutremure. METI si Organizatia de comert exterior afiliata (JETRO) promoveaza in prezent, in mod activ, importul de case superioare calitativ si accesibile ca pret din America de Nord si Europa. Ministerul Teritoriului Infrastructurii si Transporturilor a desfasurat un amplu program de redefinire a normativelor din constructii (urmare cutremurului devastator care a avut loc la Kobe in anul 1995), declansand o ampla campanie de evaluare si reabilitare a constructiilor existente.



In urmatorii cativa ani, pe pietele regionale din afara orasului Tokyo, pe masura ce cumparatorii presati de nivelul preturilor vor demonstra o mai mare receptivitate fata de bunuri furnizate din strainatate, vor aparea noi oportunitati de afaceri in:

-          infrastructura si locuinte;

-          in turism, pe masura ce japonezii dispun de mai multi bani si de mai mult timp liber, existand o cultura nationala fata de acest gen de activitate;

-          in crearea de facilitati pentru pensionari;

-          in asistenta medicala necesara populatiei de virsta a treia;

-          in realizarea de facilitati destinate handicapatilor;

-          prin modificarea si diversificarea gusturilor consumatorilor, pe masura ce consumatorul japonez devine mai cosmopolit si mai expus produselor straine.

Oportunitatile de afaceri majore pe regiuni sunt descrise in cele ce urmeaza:

Tokyo, sofisticata capitala a Japoniei, si prefecturile din jur - Kanagawa, Saitama si Chiba ocupa cea mai mare arie de ses a Japoniei, numita campia Kanto. Impreuna, aceste 4 prefecturi au o populatie de peste 31 de milioane. Tokyo este centrul guvernamental, economic, universitar, informational si mediatic, cultural si de moda cel mai important din Japonia. Majoritatea principalelor companii japoneze si a asociatiilor comerciale isi au cartierul general sau filiale majore in Tokyo. Kanagawa, care include orasele Yokohama si Kawasaki, este de departe cea mai bogata prefectura din Japonia, cu un venit pe cap de locuitor cu aproximativ 50% superior mediei. Prezenta in Japonia, de regula, inseamna prezenta in Tokyo. Probabilitatea de a intra in contact cu produse, alimente si mode straine a consumatorilor din Tokyo este mai mare ca oriunde in alta parte a Japoniei. De asemenea, deprinderile de consum si moda emana din Tokyo prin intermediul revistelor citite cu aviditate si al retelelor de televiziune.

Un fapt mai putin cunoscut este acela ca zona Tokyo este dominata (numeric) de intreprinderi mici si mijlocii: din totatlul de 62.127 societati inregistrate in zona Tokyo, numai 157 de societati (adica 0,3% ) au mai mult de 300 de salariati, in conditiile in care societatile familiale (cu 1-3 angajati) reprezinta 51,6 % (32.031 societati). Cea mai mare parte dintre aceste societati activeaza in domeniul tipografiei, produselor din metal si echipamentelor mecanice si electrice.

Un alt aspect de interes este acela ca din cele 2.410 societati straine inregistrate in Japonia, peste jumatate (56,8%, adica 1.369 societati) functioneaza in zona Tokyo. Domeniile predilecte de activitate sunt serviciile financiar – bancare, consultanta, investitii si intermedieri s.a.

Kansai este regiunea de vest a centrului Japoniei, formata din 7 prefecturi cu o populatie de circa 22 de milioane, concentrata in jurul oraselor Osaka, Kobe, Kyoto si Nara. Centrul comercial traditional al Japoniei, Kansai este un gigant economic al carui produs regional brut este de aproximativ 1000 miliarde dolari, mai mare decat al R. Coreea, Taiwanului, Hong-Kong-ului si Thailandei la un loc. Guvernele locale din Kansai (indeosebi prefecturile Hyogo si Osaka si orasele Kobe si Osaka) au proiecte majore de dezvoltare agresiva (circa 400 miliarde de dolari in 625 de proiecte dintr-un total de 917) ale caror costuri estimative sunt disponibile. Proiectele de viitor vor include masive lucrari de imbunatatiri funciare, inclusiv crearea unor zone si insule artificiale si construirea unor complexe de facilitati comerciale, industriale si de cercetare, precum si construirea de poduri. Kansai ofera numeroase avantaje companiilor straine ce incearca sa patrunda pe piata japoneza: costuri cu locuintele si cu forta de munca mai scazute decat la Tokyo; infrastructuri de transporturi, comunicatii si de alta natura exceptionale; preturi medii de inchiriere a birourilor de aproximativ 80% in raport cu cele din Tokyo; o orientare clara catre afaceri, ca sediu a mii de companii si centru al industriei textile, confectiilor, chimice, farmaceutice, de echipament sportiv si electronicii; o indelungata traditie in privinta dorintei de inovare.

Nagoya, capitala prefecturii Aichi si pivotul regiunii Chubu, alcatuita din 8 prefecturi cu o populatie de 20 de milioane de locuitori, este a treia aglomerare urbana a Japoniei dupa Tokyo si Osaka. Chubu este centrul industriei constructoare de mijloace de transport rutier, aeronautice, de masini unelte si de produse ceramice din Japonia. Impreuna cu prefectura Shizuoka din vecinatate, regiunea are un PIB la fel de mare ca al Canadei.

Regiunea Kyushu/Yamaguchi, situata in partea de sud-vest a Japoniei, este cel de al patrulea centru economic al tarii si a inregistrat o crestere constanta in ultimii ani. Dinamismul regiunii se datoreaza dezvoltarii industriilor de varf cuprinzand productia semiconductorilor, panourilor de afisaj cu cristale lichide, existentei unor fabrici de automobile ultramoderne si a unor santiere navale, precum si diversitatii facilitatilor de cercetare si comertului cu tarile asiatice in plina dezvoltare. De asemenea, facilitatile comerciale si de cercetare in domeniul spatial, inclusiv centrul de lansare, sunt localizate in sudul regiunii Kyushu. Partea de vest a Japoniei este si principalul centru al cercetarii de varf in domenii ca fuziunea nucleara, robotica, materialele ceramice si mijloacele de transport maritim ultrarapide. Kyushu/Yamaguchi realizeaza 18% din productia agricola a Japoniei. Domeniile care ofera oportunitati deosebite de afaceri in regiune sunt urmatoarele: electronica si computerele, arhitectura, proiectarea si constructiile, echipamentele medicale si produsele agricole. Pe langa proiectul insulei artificiale din vecinatatea orasului Fukuoka, valorand cateva miliarde de dolari, au fost intocmite planuri pentru obtinerea de fonduri guvernamentale in vederea inceperii construirii, in urmatorii cinci ani, a noului aeroport international Fukuoka. Este cu adevarat remarcabil modul in care factorii decizionali din aceasta regiune au reusit sa depaseasca criza economica si sociala din zona generata de prabusirea indutriei metalurgice nipone (in principal datorita concurentei agresive a siderurgiei chineze) care avea in regiune numeroase capacitati de productie.

Japonia de nord este compusa din regiunile Hokkaido si Tohoku, cu o populatie insumata de 16 milioane. Hokkaido este cea mai nordica insula a Japoniei; Sapporo este capitala si cel mai mare oras al regiunii. Regiunea Tohoku este alcatuita din 6 prefecturi. Sendai, capitala prefecturii Miyagi, este centrul sau economic si comercial. Cele mai promitatoare sectoare pentru importuri in nordul Japoniei sunt materialele pentru constructiile de locuinte, alimentele procesate, computerele personale si produsele anexe si produsele destinate petrecerii timpului liber in natura. Cele doua aeroporturi internationale majore din regiune se afla in plina extindere si beneficiaza de mari capacitati de manipulare a incarcaturii. Reflectand cresterea schimburilor cu extremul orient rus, intre Hokkaido si insula Sahalin exista curse aeriene regulate. Hokkaido este cea mai buna piata din Japonia pentru lemn si produse din lemn, locuinte prefabricate si materiale de constructii. Traficul cu importuri directe containerizate este in crestere in porturile Tomakomai, Hachinohe si Sendai, in acesta din urma existand si o zona libera pentru incurajarea activitatii comerciale.

Prefectura Okinawa, cu o populatie de 1,2 milioane, este alcatuita din insulele Ryukyu, situate la 2,5 ore de zbor la sud-vest de Tokyo. Economia Okinawei este puternic dependenta de turism, de investitiile publice guvernamentale, servicii si constructii. Guvernul prefecturii a investit masiv in dezvoltarea infrastructurii turistice. O serie de hoteluri de inalta clasa se afla in curs de constructie sau in stadiu de proiect. In plus, exista mari proiecte de dezvoltare a turismului in insulele sudice Miyako si Ishigaki.

Productia agricola japoneza este in scadere continua, inregistrand reduceri anuale in sectoarele principale. Productiile de cereale, inclusiv de orez, de produse lactate, carne de vita si de porc, fructe si legume impartasesc acest declin intr-o mai mica sau mai mare masura. Eficienta este franata de dimensiunile reduse si faramitarea terenurilor agricole si de costurile excesiv de ridicate. Fermierii sunt controlati de guvern si de sistemul de cooperative in luarea deciziilor privind productia, preturile si marketingul. Lipsa de competitivitate a agriculturii japoneze este determinata, in buna masura si de politica guvernamentala care a promovat, in mod constant, masuri de protectie, lucratorii din agricultura fiind considerati o masa de manevra electorala semnificativa.

Concomitent cu declinul precipitat al productiei locale, s-a imbunatatit accesul pentru produsele agricole importate, cu un accent sporit pentru produsele naturale, cultivate in medii ecologice.

Au scazut productiile agricole pentru toate principalel categorii de produse: orez, legume, produse animale, peste, cele mai spectaculoase scaderi fiind inregistrate pentru productia de orez, care s-a diminuat cu 10 - 15 % anual.

Rolul guvernului in economie

Puterea executiva este concentrata in 12 ministere si 10 agentii de dimensiunile unui minister, situate intr-un perimetru circular cu o raza de 1.500 de metri in cartierul central (Chyoda–ku) al capitalei Tokyo. Toate deciziile majore sunt luate de catre ministerele din Tokyo, ele fiind puse in aplicare de catre guvernele prefecturale si municipale. Puterea institutiilor guvernamentale asupra economiei rezulta din multitudinea licentelor, permiselor si aprobarilor necesare care reglementeaza cu strictete activitatea economica in Japonia, precum si din existenta unor edicte, neoficiale dar in practica virtual obligatorii, numite ' indrumare administrative'. Influenta birocratiei este amplificata de o multitudine de organizatii cu functii semiregulatorii. In prima parte a anului 1998 guvernul japonez a aprobat un plan de reforma a administratiei, vizind reducerea numarului ministerelor si agentiilor asimilate. Unele puncte ale acestui program au fost realizate, dar exista inca mult conservatorism in abordarea problemei.

In mod traditional, cercurile de afaceri din Japonia mentin relatii foarte apropiate cu birocratia si cu cercurile politice. Activitatea politicienilor a depins de contributiile banesti ale marilor companii si de modul in care conducatorii corporatiilor nipone au sugerat orientarea voturilor angajatilor. Marile companii ofera, de asemenea, posturi lucrative pentru inalti functionari care parasesc structurile administrative. Paternalismul birocratic impiedica aparitia de noi companii mari pe piata si intretine nivelul ridicat al preturilor. Membrii Dietei japoneze au un personal redus si se bazeaza in mod traditional pe oficiali din ministere pentru initierea de masuri si pregatirea legislatiei. In ultima perioada de timp s-au manifestat unele atitudini “rebele”, cu deosebire din partea unor tineri oameni de afaceri, care au lansat operatiuni indraznete in domeniul bancar sau IT, dar acestea au ramas la nivel de exceptii.

Pana in 1980, guvernul Japoniei a controlat accesul pe piata prin alocarea valutei si permitand investitii straine in functie de volumul transferului de tehnologie catre companiile japoneze. In buna masura reglementarile au fost eliminate, dar guvernul continua sa joace un rol important. In prezent, una dintre prioritatile guvernamentale este aceea de a se determina dublarea investitiilor straine in Japonia pana in anul 2007. Perceptia comuna este aceea ca rolul potrivit al guvernului national este acela de a indrepta industria catre productia cu valoare adaugata superioara. Ideea conform careia 'piata' ar trebui sa-i calauzeasca pe oameni catre un standard de viata ridicat, prin intermediul 'mainii sale invizibile', lipseste. Perceptia este aceea ca rolul guvernului este de a remedia defectiunile pietei, ceea ce s-ar putea traduce printr-o 'atitudine protectoare' cand este vorba de concurenta straina si posibila introducere de noi produse din exterior.

Companiile japoneze au prosperat ani indelungati intr-un mediu reglementat. Cand supraincalzirea economiei a luat sfarsit in 1991 si conditiile economice s-au inrautatit, companiile au inceput sa solicite dereglementarea economiei pentru a stimula cresterea si pentru a raspunde concurentei straine. In acelasi timp, ca efect al intaririi tendentiale a valorii yenului, companiile au inceput sa mute productia in strainatate pentru a reduce costurile. Aceasta a stimulat 'golirea' (hollowing-out) industriei japoneze. Astazi, cu un yen in crestere, este pus in pericol unul dintre motoarele traditionale ale economiei nipone, cel al exporturilor. Pentru mentinerea ratei de schimb a yenului la un nivel care sa faca exporturile nipone rentabile, Banca Centrala a Japoniei (Bank of Japan) nu a ezitat sa introduca pe piata sume enorme de valuta straina, cu deosebire dolari SUA. In domenii in care dereglementarea a avut efectiv loc, ca acela al bunurilor de consum, pietele au explodat si importurile au atins cote superioare de neimaginat anterior. Totusi, in domenii ca cel al bunurilor de capital industriale, eforturile de dereglementare au fost mai putin vizibile, iar companiile au fost mai putin capabile sa se delimiteze de legaturile lor traditionale de tip keiretsu in cautarea de noi surse.

Situatia balantei de plati

Excedentul balantei comerciale a Japoniei si al contului sau curent, cel mai mare din lume, a inceput sa scada in 1995 dupa mai multi ani de crestere continua. Excedentul balantei comerciale a scazut de la 144 miliarde dolari in 1994 la 102 miliarde in 1997 (fob-fob), pe masura ce cresterea rapida a importurilor a depasit cresterea exporturilor. Aceasta tendinta a continuat pana in anul 2001, cand s-a inregistrat un excedent al balantei de plati de numai 31 milarde USD, dupa care a urmat o crestere semnificativa in anul 2002 (52 milarde USD), 2003 (85 milarde USD) si 2004 (138 miliarde USD). Performanta din 2004 trebuie interpretata si in contextul unui yen puternic (valuarea medie anuala a ratei de schimb yen/USD fiind de 103,78 yeni/USD.

Surplusul contului curent a inregistrat o scadere de la 131 miliarde dolari la 95 miliarde (in anul 2001), pe masura ce deficitele in crestere din servicii si comertul invizibil s-au adaugat la declinul excedentului comercial. Ulterior, in incercarea de stabilizare si redresare a economiei nipone, surplusul contului current a crescut la 110 miliarde USD (in anul 2003), 153 miliarde USD (in anul 2003) si 179 miliarde USD (in anul 2004).

Situatia infrastructurii

Japonia are o infrastructura fizica pe deplin dezvoltata: sosele, autostrazi, cai ferate, aeroporturi, porturi si telecomunicatii pentru distributia tuturor tipurilor de bunuri si servicii. Japonia este de asemenea angajata in mari proiecte de extindere a lucrarilor publice, atat in vederea dezvoltarii infrastructurii, cat si pentru stimularea economiei.

Pe de alta parte raman probleme majore ale infrastructurii fizice a Japoniei care impiedica distributia importurilor. Partial datorita concentrarii excesive in principalele orase, preturilor ridicate ale terenurilor si reglementarilor restrictive privind spatiile de desfacere mari, magazinele din Japonia sunt mici, lipsite de spatiu de desfacere adecvat. Marile retele internationale de desfacere (de tipul Carrefour) nu au obtinut rezultate notabile, multe dintre acestea retragandu-se de piata nipona dupa mai multi ani de incercari nerusite de a determina schimbari notabile ale sistemului de distributie. Drept consecinta, micile magazine nipone care domina piata au nevoie de aprovizionarea frecventa de catre angrosisti care utilizeaza camionete de dimensiuni mici pentru a putea strabate strazile inguste. Aceasta, impreuna cu cererea industriei manufacturiere de a i se livra de catre subcontractanti diversele ansamble si componenete in sistemul just-in-time, are drept rezultat aglomerarea pe drumurile urbane inadecvate si pe autostrazi, in timpul orelor de lucru, a unui imens numar de camioane care incetinesc traficul pana la minimum in principalele centre urbane. In realitate, o parte substantiala a depozitelor din Japonia sunt de tipul celor pe patru roti, utilizand terenurile publice (soselele).

Principalele aspecte politice care afecteaza climatul de afaceri

Reasezarea sistemului politic japonez, inceputa in 1992, continua si in prezent. Probabil ca vor fi necesari mai multi ani pana cand toate consecintele noului sistem electoral pentru Camera Inferioara (Camera Reprezentantilor) a Dietei Nationale, adoptat in 1994, sa se faca simtite.

Japonia este o democratie puternica in care drepturile esentiale ale omului sunt bine respectate. Atat conform celor stipulate in Constitutie cat si in practica, rolul Imparatului este esentialmente simbolic. Japonia are o forma de guvernamant parlamentara. Seful guvernului, primul ministru, este ales de catre parlament - Dieta Nationala. Alegerile pentru Camera Reprezentantilor, cea mai puternica din cele doua camere ale Dietei, au loc cel putin o data la patru ani. Alegerile pentru Camera Superioara (Camera Consilierilor) au loc o data la trei ani, prilej cu care jumatate din locurile din acesta Camera sunt supuse scrutinului. Majoritatea partidelor politice din Japonia promoveaza orientari moderate sau conservatoare in politica interna si in cea externa. Au existat, la un anumit moment anumite elemente din care rezulta ca in viitor Japonia s-ar putea indrepta spre un sistem bi-poloar, actualului Partid Liberal Democratic (PLD) (care a dominat viata politica japoneza post-belica), urmand sa i se opuna cu sanse reale de guvernare, Partidul Democrat (PD). Unele decizii eronate si gafele unor lideri politici ai PD au determinat ca acestia sa inregistreze un declin semnificativ la ultimele alegeri parlamentare. Un moment important al vietii politice nipone il va constitui numirea viitorului presedinte al PLD, in conditiile in care Junichiro Koizumi si-a manifestat dorinta de a parasi conducerea PLD in septembrie 2006.

MARKETING

Distributia si canalele de desfacere

Dificultatile legate de distributie sunt in Japonia partial de natura socio-culturala. Numerosi japonezi ezita sa rupa relatiile de lunga durata cu furnizorii, chiar si atunci cand un furnizor strain poate oferi un produs mult superior si la un pret mult mai redus. Comerciantii cu amanuntul sau angrosistii se tem fie de retorsiune din partea furnizorilor japonezi, fie de incapacitatea furnizorilor straini de a face livrarile la termen sau de a asigura service-ul pentru marfa vanduta. Partial, aceste temeri izvorasc din traditionala lipsa de dorinta de a face afaceri cu strainii.

Prezenta in Japonia si persistenta in dorinta de a dezvolta relatiile cu oamenii de afaceri japonezi este cruciala pentru a elimina aceste ezitari.

Cu incepere din 2005, se deruleaza in Japonia etapa finala a “reorganzarii marketingului”. In acesta etapa, avantajul detinut la un moment dat de marile retele de distributie nipona de genul Daiei si Seiyu a disparut (ponderea acestora in totalul retelei de distributie din Japonia scazand cu circa 10%), pe de o parte datorita erorilor manageriale ale acestor concerne si pe de alta parte al dificultatilor factorilor decizionali guvernamantali in intentia de sprijinire a acestora. Au aparut retele puternice la nivel regional sau un numar extins de magazine mici cu profil universal (de la produse electronice la confectii si articole casnice).

Ceea ce atrage exportatorii in Japonia este puterea colosala de absorbtie a pietei nipone, a doua din acest punct de vedere, dupa cea americana. Achizitiile populatiei nipone prin intermediul retelelor de distributie se ridica la peste 1.040 miliarde USD (fata de 2.330 miliarde USD in SUA si numai 445 miliarde USD in China si 385 miliarde USD in Germania), ceea ce inseamna ca fiecare locuitor al Japoniei achizitioneaza, in medie, in fiecare an, produse de peste 8.000 USD (similar cu puterea de achizitie din SUA si aproape dublu fata de populatia britanica, unde fiecare locuitor achizitioneaza , in medie, in valoare de 4.600 USD).

Aproximativ jumatate din cheltuielile zilnice ale consumatorilor sunt facute in magazine mici, cu maximum cinci angajati (care reprezinta 58% din totalul retelei de distributie din Japonia), din apropierea locuintei, carora li se intampla foarte rar sa desfaca produse importate: adesea aceste magazine sunt legate prin proprietate si prin aranjamente financiare sau de exclusivitate de producatori japonezi sau grupuri industriale (Keiretsu) si companii comerciale japoneze. De asemenea, ele dispun de un spatiu insuficient pentru a avea stocuri mari. Totusi, numarul micilor comercianti cu amanuntul este in scadere si aparitia si cresterea magazinelor cu autoservire si a supermagazinelor contribuie la reducerea stratificarii sistemului de distributie si fac produsele importate mai competitive ca pret. Rezultate notabile au fost obtinute de retelele americane de tip “convenience store” (Seven Eleven, Lawson s.a), principala cauza fiind ca aceste retele au reusit sa se adapteze cererilor consumatorilor (prin program extins, gama larga a produselor de prima necesitate cat mai diversificata, de la produse alimentare la produse casnice, birotica si presa) si sa asigure un grad de eficienta si competitivitate ridicate (personal tanar platit cu salarii mici, lipsa unor stocuri, aprovizionare “on demand” etc.).

In functie de tipul produselor vandute, situatia actuala din Japonia a retelei de distributie este:

-          magazine alimentare si bacanii – 11,8%;

-          supermaketuri generale – 6,6%;

-          magazine specializate (departamentale) – 5,5%;

-          convenience stores – 5 %;

-          home centers – 2,3%;

-          drug stores – 1,8%.

Bunurile de consum importate sunt distribuite, in mod traditional, prin mari magazine sau cunoscute pentru politica de reduceri de pret. Sistemul de distributie este caracterizat prin relatii stranse intre importatori si multiplele straturi de angrosisti si vanzatori cu amanuntul. In ultimul timp, importul direct, prin eludarea marilor case comerciale si a cat mai multor intermediari cu putinta, a devenit o metoda din ce in ce mai populara de a reduce costurile.

Vanzarile directe sunt mai des uzitate pentru echipamente scumpe de inalta tehnologie. In unele sectoare de bunuri de capital, in Japonia exista un numar de firme mici care functioneaza ca subcontractanti pentru producatori mai mari. De exemplu, in sectorul auto, majoritatea componentelor este furnizata printr-o retea stransa de companii mici si mijlocii de tip Keiretsu care au o indelungata si apropiata specializare in relatia de lucru cu producatorul. Intreprinderile mici si mijlocii alimenteaza majoritatea industriilor manufacturiere cu mai toate produsele lor. Pentru a putea vinde acestor firme, este adesea necesar sa lucrezi prin intermediul mai multor straturi de angrosisti si sa intretii relatii cu designeri si lucratori in domeniul dezvoltarii de produse.

Utilizarea agentilor/distribuitorilor; gasirea unui partener

Infiintarea unei reprezentante in Japonia este cea mai buna cale de patrundere pe piata japoneza, dar poate fi o strategie prohibitiv de scumpa. Folosirea agentilor /distribuitorilor este o strategie mai realista pentru firmele mici si mijlocii, dar solicita la inceput o atentie deosebita.

In Japonia, distribuitorii acopera un teritoriu sau o industrie anume. Agentii importatori sunt de obicei numiti ca agenti unici pentru intreaga tara. Desi exclusivitatea poate fi utila pentru a asigura angajamentul puternic al agentului japonez de a creste vanzarile, o companie straina nu trebuie sa se grabeasca sa renunte la controlul pietei in cazul in care exista dubii in privinta abilitatii si angajamentului companiei japoneze de a spori vanzarea produsului. Fixarea unui termen limitat de reprezentare, a unui volum minim al vanzarilor sau a unor indicatori calitativi ai vanzarilor pot fi recomandate pentru contractele de intermediere exclusiva.

Desi Comisia japoneza pentru controlul corectitudinii tranzactiilor comerciale (Fair Trade Comission) are elaborate instructiuni aplicabile contractelor de reprezentare, nu exista prevederi privind despagubiri statutare la incetarea unui asemenea contract. Oricum, inlocuirea unui agent sau distribuitor japonez presupune dificultati daca nu este facuta cu o deosebita atentie, dat fiind caracterul solidar al cercurilor de afaceri si neincrederea traditionala in furnizorii straini.

Una din greselile frecvente facute de numeroase firme straine consta in incercarea de a folosi o lista a importatorilor ca pe un mijloc de realizare a primului contact. Japonezii prefera sa faca afaceri cu cineva numai in cazul in care partenerii le-au fost prezentati in mod corespunzator si au avut contact personal cu acestia. Pe de alta parte, prezentarea facuta de un intermediar serveste drept garantie a credibilitatii ambelor parti. Acest procedeu ajuta la disiparea retinerilor partii japoneze. Surse de recomandare pentru intermediari potriviti pot fi alte firme japoneze, alte companii care au avut succes in afacerile lor in Japonia, bancile, asociatiile comerciale, camerele de comert, Ambasada Romaniei la Tokyo, JETRO, alte organizatii economice sau comerciale.

O parte din dificultatea alegerii unui agent japonez consta in dobandirea sigurantei ca acesta va acorda o atentie serioasa cresterii procentului de vanzare a produsului romanesc din totalul vanzarilor de produse similare.

Pentru a atrage un partener de afaceri japonez, exportatorul roman trebuie sa prezinte imaginea unei companii demne de incredere, competitive, decise, capabile de inovatie si de atingerea unei calitati superioare si sa fie pregatit sa stabileasca relatii personale. O companie trebuie sa arate ca este apreciata in ramura sa, ca a cercetat piata, ca este pregatita sa faca fata cerintelor de ordin cultural ( de exemplu prin pregatirea de brosuri de prezentare a companiei si a produsului in limba japoneza si de o calitate ireprosabila) si ca raspunde prompt la toate solicitarile din Japonia cu profesionalism. Acestea vor ajuta la invingerea reticentei de a face afaceri cu furnizori straini noi. Comunicarea frecventa, chiar zilnica, prin fax sau telefon este cruciala iar vizitele regulate in Japonia sunt absolut necesare.

Dificultati legate de infiintarea unei reprezentante

Infiintarea unei reprezentante in Japonia se poate dovedi a fi o initiativa costisitoare deoarece spatiile pentru birouri sunt foarte scumpe (in Tokyo sunt de 3,4 ori mai scumpe ca la New York) iar salariile angajatilor japonezi sunt ridicate.

Tehnici de vanzare

Contactul personal cu clientii este deosebit de important. Un reprezentant comercial aflat in vizita sau un agent rezident in Japonia trebuie sa insoteasca un agent sau distribuitor japonez in vizitele la clientii japonezi existenti sau potentiali.

Stabilirea de intalniri de promovare a vanzarilor demonstreaza atasamentul fata de piata si este totodata un excelent mijloc de a obtine semnale din partea pietei.

Multe relatii de afaceri romano-japoneze se racesc dupa o perioada de succes. Una din greselile frecvente facute de companiile straine in Japonia este aceea de a nu acorda sprijinul adecvat partenerilor lor de afaceri japonezi dupa obtinerea unui succes initial. In general, este important ca distribuitorii sa fie avertizati sa nu aplice o strategie de marketing conservatoare, respectiv una care implica un volum scazut si preturi ridicate, care protejeaza interesele lor, dar impiedica dezvoltarea deplina a potentialului de vanzare a produsului strain.

O parte importanta a succesului vanzarilor pe piata japoneza este asigurata de cunoasterea modului de a negocia si de a mentine relatiile cu japonezii. Valoarea cunostintelor de limba japoneza este inestimabila, ca si cunoasterea amanuntita a culturii si etichetei japoneze. Abordarea directa si onesta si evitarea arogantei sunt elemente deosebit de importante.

Contactele oficiale intre companiile japoneze sunt realizate de regula prin intalniri la nivelul conducerilor, negocierile amanuntite fiind facute la nivel de lucru. In mod tipic, prima intalnire este destinata cunoaserii reciproce, starnirii interesului general al partii vizitate si permiterii evaluarii reciproce. Organizarea unor intrevederi repetate cu un numar mare de reprezentanti ai companiilor japoneze este o procedura obisnuita. Negocierile de afaceri pot fi lente intrucat partea japoneza poate prefera sa nu ajunga repede la un acord pentru a nu fi criticata ulterior pentru eventualele greseli.

Desi la nivelul conducerilor a numeroase companii japoneze exista multi vorbitori de limba engleza, adesea, un traducator bun si bine informat ajuta la eliminarea problemelor de comunicare.

Tehnici de negociere

In momentul pregatirii si desfasurarii unei intalniri sau a unei serii de intalniri ce au ca obiectiv negocierea unui contract, exista elemente caracteristice locale importante, neglijarea acestora putand determina esecul negocierilor. Riscul major este acela al intrepretarii eronate a rezultatelor negocierii si a perspectivele rezultate din intalnirea respectiva.

Printre principalele aspecte ce trebuie avute in vedere se numara:

-          necesitatea pregatirii meticuloase a intalnirii, prin identificarea companiei si a persoanelor cu care se va derula negocierea cu suficient de mult timp inaintea evenimentului. Trebuie tinut cont de faptul ca partea nipona procedeaza similar, acordand acestei activitati resurse semnificative de timp si personal;

-          echipa de negociere trebuie sa cuprinda:

- reprezentantul operatorului economic pe piata nipona sau persoana care are responsabilitatea relatiilor cu Japonia;

un membru al firmei cu o indelungata activitate in cadrul companiei;

- o persoana suficient de in varsta care sa dea greutate si responsabilitate delegatiei, chiar daca aceasta nu detine o pozitie executiva. In mod uzual, negocierile comerciale se deruleaza la nivelul sefilor de departamente.




- o persoana care sa dispuna de o buna cunoastere a legilor nescrise din Japonia, care sa fie in masura sa interpreteze reactiile de compartament si atitudine ale partii nipone.

-          crearea conditiilor pentru manifestarea unui efort colectiv, la nivelul intregii echipe, prin pregatirea rolului fiecarui membru si al domeniilor de responsabilitate individuala. In cursul intalnirilor directe cu partenerii japonezi acestia studiaza cu mare atentia disponibilitate si eficienta lucrului in echipa al partenerilor de afaceri, element evaluat superior in comparatie cu virtuozitatile individuale ale unuia dintre membrii delegatiei straine;

-          evitarea presiunilor pentru a determina schimbari radicale in pozitia intiala a delegatiei japoneze. Deciziile in companiile nipone sunt rezultatul unor analize, evaluari si hotarari collective, care nu pot fi modificate radical fara un anumit mandat;

-          practica japoneza este de a raspunde exclusiv la intrebarea formulata, fara a manifesta disponibilitate pentru furnizarea unor elemente suplimentare, daca acestea nu au fost solicitate. Este apreciata o atitudine similara din partea delegatiei straine;

-          partea nipona nu va exprima niciodata un NU hotarat. Trebuie interpretate foarte corect formulari de genul: “propunerea dumneavoastra comporta multiple posibilitati” sau “vom avea in vedere propunerea dumneavoastra”, care pot semnfica, in anumite situatii, raspunsuri negative;

-          negocierile cu partenerii niponi necesitata un grad sporit de rabdare, una dintre tacticile cele mai des utilizate de firmele japoneze fiind aceea a crearii senzatiei ca se pierde, in mod inutil, timpul.

Publicitatea si promovarea produselor

Deoarece numeroase produse romanesti raspund unui mediu cultural si industrial care este posibil sa nu se potriveasca in Japonia, informarea si educarea consumatorilor in legatura cu utilitatea, modul de intrebuintare si calitatile produselor este absolut necesara. Pentru companiile mici si mijlocii proaspat intrate pe piata japoneza, modalitatea cea mai eficienta din punctul de vedere al costurilor de a face publicitate este, adesea, aceea de a publica intr-una din cele 2250 de reviste saptamanale sau lunare din Japonia sau intr-una din numeroasele publicatii cu profil comercial, fie acestea cotidiene, saptaminale sau lunare. Numai marile companii multinationale isi pot permite sa-si faca reclama in cele cinci mari cotidiene nationale (costul unei jumatati de pagina se cifreaza la peste 30.000 dolari) sau la televiziunile japoneze ( toate posturile de televiziune cu acoperire nationala sau regionala accepta spoturi publicitare). Posturile de televiziune si ziarele locale, precum si cotidienele cu profil sportiv sunt mai ieftine. Desi in Japonia exista putine posturi de radio ( in Tokyo exista 4 posturi care emit in banda AM si sase in FM) investigarea potentialului lor pentru publicitate este demna de luat in seama.

O buna parte din mass-media japoneza nu lucreaza direct cu clientii, ci prin intermediul principalelor cinci agentii publicitare nipone: Dentsu Inc., Hakuhodo Inc., Tokyu Agency International Inc, Daiko Advertising Inc. si Asatsu Inc. In general, se considera ca tipul de publicitate care se vinde bine in Japonia este cel axat pe imaginea produsului sau pe inducerea bunei dispozitii; spoturile publicitare orientate agresiv spre vanzare, cele mult prea explicative, precum si cele comparative sau combative pot fi considerate de prost gust. In multe cazuri a fost probata axioma conform careia o agentie de publicitate competitiva poate determina in mod major volumul vanzarilor pe piata nipona (caz probat si in cazul unor produse romanesti).

Un alt mijloc de publicitate in masa este asa-numita publicitate de tranzit. Caile ferate sunt principalul mijloc utilizat de navetisti in principalele orase, transportand peste 21 de miliarde de calatori pe an (jumatate din calatoriile cu trenul la nivel global, sunt efectuate in Japonia). Afisele publicitare sunt plasate in vagoanele trenurilor, in autobuze sau in statii. Publicitatea in trenuri, metrouri si autobuze se face fie prin foi volante atarnate, fie prin afise inramate sau lipite. Ca si in cazurile prezentate anterior, spatiul apartine principalelor companii publicitare.

Un element cheie pentru exportatorii romani de bunuri si servicii este sa intre in circuitul evenimentelor cu profil comercial din Japonia, nu numai in Tokyo, ci si in marile regiuni economice si centre industriale, unde au loc 65% din cele peste 1000 de conferinte internationale, seminare si targuri organizate in Japonia. Din ce in ce mai mult, la aceste actiuni participa factori de decizie din intreaga zona asiatica.

Stabilirea pretului unui produs

Pana nu cu mult timp in urma, acceptarea unui produs in Japonia s-a bazat pe caracteristicile si calitatea produsului si a serviciilor adiacente si pe pret. Consumatorii japonezi sunt in continuare inclinati sa plateasca mai mult pentru o calitate superioara dar, in conditiile actuale, au inceput sa caute produse mai convenabile. Adaosurile din lantul de distributie fac adesea ca preturile marfurilor importate sa atinga niveluri necompetitive cu produsele japoneze, chiar daca pretul la intrare al produselor straine este comparabil sau mai mic. Pe de alta parte, produsele care concureaza pe baza imaginii lor pot suferi un impact negativ daca sunt vandute ieftin intrucat aceasta le depreciaza imaginea in viziunea consumatorilor japonezi. In stabilirea unui pret de export este, de asemenea, important sa fie luate in consideratie costurile pe care exportatorul urmeaza sa si le asume pe piata japoneza.

In mod traditional, producatorii de bunuri de consum japonezi fixau preturile pentru fiecare nivel al canalului de distributie si asigurau respectarea acestora prin sisteme complicate de rabaturi comerciale. Acest sistem de mentinere a preturilor se afla in prezent supus unor puternice presiuni din partea consumatorilor, care solicita preturi mai joase, fiind destul de des utilizata practica de reducere maxima a preturilor. Pe piata functioneaza Japan Fair Trade Commision, care investigheaza practicile comerciale neloiale, avand putere de decizie in cazul unor abateri.

Serviciile cu vanzarea si sprijinirea clientilor

Toate serviciile (inaintea, in timpul si dupa vanzare) si sprijinirea clientilor sunt de o importanta cruciala in Japonia si trebuie sa fie considerate ca facand parte din produs. Trebuie depuse toate eforturile pentru a raspunde intrebarilor tehnice si pentru a asigura ca livrarile sa fie efectuate la timp si manuite cu cea mai mare grija. Exportatorul trebuie sa faca, cu strictete, aranjamentele necesare pentru controlul calitatii, atat inainte cat si dupa livrare. Daca bunurile sunt deteriorate in timpul livrarii nu are importanta a cui este deficienta: importatorii japonezi vor alege pentru data urmatoare un alt partener de afaceri. Pentru exportatorul roman, cea mai buna cale de asigura controlul calitatii este infiintarea unui birou in Japonia. Daca acest lucru nu este posibil, trebuie facute aranjamente pentru sprijinirea clientilor, fie cu distributorul japonez, fie cu o terta parte.

STANDARDE SI REGLEMENTARI COMERCIALE

Bariere comerciale, tarifare si netarifare si taxe de import

Conform datelor Japan Tariff Association, nivelul mediu al taxelor vamale aplicate in Japonia este la ora actuala unul din cele mai scazute din lume (3,6%). Totusi, taxele aplicabile unor produse manufacturate si produse agricole sunt relativ ridicate. Ca una din masurile programului sau de incurajare a importurilor, Japonia a marit numarul produselor scutite de taxe la import la 2400 din 7000 cate sunt listate in tariful vamal. In prezent, aproape toate importurile de echipamente industriale sunt scutite de taxe vamale. Ca membra a Conventiei Sistemului Armonizat, Japonia foloseste acelasi sistem de clasificare tarifara pana la sase cifre. Tariful vamal japonez are patru coloane de taxe aplicabile: general, GATT, preferential si temporar. Sistemul tarifar preferential japonez ofera taxe reduse sau exceptari pentru produse importate din tari in curs de dezvoltare, de care beneficiaza si Romania.

Pe langa taxele vamale, se percepe o taxa de consum de 5% (impozit indirect general) asupra tuturor bunurilor vandute in Japonia a carei plata este solicitata in momentul efectuarii declaratiei de import. Taxa este aplicata la valoarea CIF a produsului plus taxa vamala de import.

Guvernul Japoniei ofera producatorilor din tara reduceri ale taxelor (tax credits) de 5% din valoarea cu care acestia cresc importul unor produse manufacturate eligibile in decurs de un an (produse duty-free) si acorda amanari de plata a impozitului pe profit.

Stabilirea valorii in vama

Taxele vamale sunt specifice sau ad valorem, aplicabile valoarii CIF, iar in cateva cazuri o combinatie a celor doua.

Vama nipona este considerate una dintre cele mai riguroase entitati publice din Japonia si existenta unor abateri este penalizata foarte exigent.

Licentele de import

In prezent, majoritatea bunurilor sunt 'liber importabile', pentru importul lor nefiind necesara o licenta. Singura exceptie este pentru acele produse care cad sub incidenta cotelor de import, caz in care importatorul japonez trebuie sa solicite licenta. Graul, carnea de vita si produsele din piele se numara printre cele cateva produse aflate sub incidenta sistemului de cote de import. Pentru produsele alimentare si de uz uman trebuie indeplinite anumite cerinte de siguranta si calitate.

Documentatia necesara efectuarii importului sau exportului

Desi procedurile vamale au fost simplificate in ultimii ani, exista inca un numar de documente necesare vamuirii.

Acestea includ:

pentru produsele supuse sistemului de cote, o licenta de import, de obicei valabila timp de patru luni de la data eliberarii;

o declaratie de import ( formularul vamal C 5030);

documentele de livrare (factura comerciala, packing list, conosamentul sau, in cazul transportului aerian, airbill);

un certificat de origine daca bunurile sunt indreptatite la un tratament favorabil ( la taxe preferentiale sau OMC);

orice document aditional necesar pentru a dovedi respectarea legilor japoneze si reglementarilor in privinta standardelor (certificate sanitare si fitosanitare etc).

Importul temporar

Japonia este membra a Conventiei Internationale pentru facilitarea importului de mostre comerciale si materiale publicitare ATA. Utilizarea unui Carnet ATA permite trimiterea si introducerea temporara intr-o tara straina a unor bunuri ca mostrele pentru expozitii, echipamentele profesionale, instrumentele muzicale si camerele de televiziune, fara plata impozitelor sau a altor obligatii.

Materialele publicitare, incluzand brosurile, filmele si fotografiile pot intra in Japonia cu scutire de taxe. Introducerea articolelor menite sa fie expuse dar nu si vandute la targuri comerciale si alte evenimente similare este de asemenea permisa fara plata taxelor doar in cazul in care cand targul sau evenimentul se desfasoara intr-un spatiu expozitional definit prin interzicerea efectuarii in perimetrul sau a unor operatii si acte de vinzare-cumparare. Aceste articole trebuie reexportate dupa eveniment sau depozitate intr-un teritoriu liber vamal. Pe factura comerciala pentru aceste bunuri trebuie consemnat: 'no comercial value, customs purposes only' si 'these goods are for exhibition and are to be returned after conclusion of the exhibition'. De asemenea, este important sa se consemneze pe documentele de livrare numele targului sau al locului de expunere, inclusiv numarul standului (daca este cunoscut).

Nerespectarea clauzei de exportare din Japonia a produselor intrate in regim temporar poate atrage penalizari semnificative.

Cerinte privind inscriptionarea

Ambalajele din fibra vegetala sunt interzise. Legislatia japoneza cere ca toate produsele importate sa fie masurate in sistem metric, in documentele de livrare sa fie inscrise in acelasi sistem. Pentru marea majoritate a produselor nu se solicita consemnarea tarii de origine, aceasta fiind insa solicitata pentru bauturi si produse alimentare. In cazul in care etichetele care indica originea sunt dovedite a fi false sau inselatoare, ele trebuie sa fie indepartate sau corectate. Etichetele false sau inselatoare care indica numele unor tari, regiuni sau drapele, altele decat tara de origine si/sau numele unor producatori sau designeri din alta parte decat tara de origine nu sunt admise.

Japonia este una dintre putinele tari din lume care pedepsesc atat importatorii cat si distribuitorii si utilizatorii de produse falsificate.

Pentru textile, aparatura electrica, produse din plastic si diverse bunuri de consum de utilitate casnica, legislatia japoneza solicita etichetarea. Intrucat toate aceste reglementari se aplica in mod specific produselor individuale, este important sa se opereze cu un agent/importator care sa lucreze in perspectiva pentru a asigura ca produsele sa corespunda cerintelor. Toate inscriptionarile trebuie sa fie facute si in limba japoneza.

Importuri interzise

In Japonia este strict interzisa introducerea narcoticelor, materialelor obscene, a bunurilor contrafacute si a acelora care violeaza dreptul de proprietate intelectuala. Utilizarea chimicalelor si a altor aditivi in produsele alimentare si cosmetice este restrictionata sever de reglementari care fac uz de procedura 'listelor pozitive'. Produsele interzise includ anumite produse agricole si de carne, specii sau bunuri in pericol de disparitie ca de exemplu fildesul, parti de animale si blanuri a caror comercializare este interzisa prin tratate internationale, sabiile si armele de foc si o cantitate mai mare decat rezerva pe doua luni de medicamente si cosmetice de uz personal.

Standarde

Cerintele fata de produse sunt in Japonia de doua categorii: reglementari sau standarde obligatorii si standarde 'voluntare', neobligatorii. Conformarea cu reglementarile si standardele este administrata printr-un sistem de certificari in care rezultatele inspectiilor determina daca aprobarile (certificari/marci de calitate) sunt acordate. In general, aceste aprobari sunt necesare pentru a vinde sau expune la un targ; echipamentele medicale neaprobate pot fi expuse daca sunt insotite de un inscris indicand ca produsele respective nu au inca aprobare pentru a fi vandute. Pentru aplicarea unei marci care sa ateste conformitatea cu standardele obligatorii sau 'voluntare' este necesara aprobarea prealabila a tipului de produs, precum si, posibil, inspectarea fabricilor pentru evaluarea controlului de calitate. Produsele care fac obiectul reglementarilor trebuiau sa poarte marca atestarii standardului obligatoriu potrivit cand sunt livrate in Japonia pentru a putea fi vamuite. Reglementarile pot fi aplicate nu numai produsului, ci si ambalarii, cerintelor de marcare si etichetare, testarii, transportului si depozitarii, precum si instalarii acestuia. Respectarea standardelor 'voluntare' si obtinerea autorizarii conforme standardelor 'voluntare' pot spori cu mult potentialul de vanzare si asigura castigarea acceptului consumatorilor japonezi.

Printre reglementarile japoneze se numara: Legea protectiei consumatorului, Legea controlului materialelor si aparatelor electrice si multe altele. Standardele 'voluntare' includ: Standardele industriale japoneze (JIS), Standardele agricole japoneze (JAS) si altele.

Marca 'voluntara' JIS, administrata de catre METI, este utilizata in cazul a peste 1000 de produse industriale si consta in peste 8600 de standarde din care 90% sunt disponibile in limba engleza. Conformitatea cu JIS este, de asemenea, un factor determinant pentru companiile ce concureaza la licitatiile pentru achizitiile guvernului japonez. Produsele care se conformeaza cu aceste standarde beneficiaza de tratament preferential in deciziile privind achizitiile sub incidenta articolului 26 din Legea standardizarii industriale. JIS acopera toate produsele industriale cu exceptia produselor reglementate de legi nationale specifice sau a acelora carora li se aplica un alt sistem de standardizare. (ex.: legislatia in domeniul produselor farmaceutice, Standardele agricole japoneze).

Marca JAS este o alta marca 'voluntara' larg intrebuintata. JAS se aplica bauturilor, produselor alimentare procesate, produselor forestiere si agricole, celor animaliere, uleiurilor si grasimilor, produselor piscicole si bunurilor procesate din materiile prime utilizate de agricultura, industria piscicola si cea forestiera. Specificatii JAS exista pentru numeroase tipuri de placaj, panel, parchet, cherestea si lemn de constructie. Sistemul de marcare JAS este administrat de Ministerul Agriculturii Silviculturii si Pisciculturii (MAFF). Alte standarde obligatorii pentru marcarea calitatii alimentelor procesate si a bauturilor sunt administrate de Ministerul Sanatatii si Protectiei Sociale (MHW). In unele tari dezvoltate, agentii ale guvernului japonez au desemnat un numar de laboratoare pentru a testa si aproba produsele americane in concordanta cu legile si sistemele de certificare japoneze. Produsele care nu fac obiectul acestor aranjamente trebuie testate si aprobate de laboratoare japoneze, inainte de a putea fi vandute in Japonia.

Zone economice libere/ Depozite

In Japonia exista o singura zona economica libera, in Okinawa. Exista, in schimb, cinci tipuri de zone desemnate:

(A)            (A)              zone special desemnate,

(B)             (B)              silozuri desemnate,

(C)            (C)              depozite desemnate,

(D)            (D)              fabrici desemnate si

(E)             (E)              obiective expozitionale desemnate.

(A) Zonele special desemnate. Sunt spatii publice a caror folosire este autorizata de Ministerul de Finante. Pe perimetrul acestora, localizate pe langa (aero)porturile de intrare, marfa straina (pentru export - import sau in tranzit ) poate fi descarcata, transportata si depozitata pentru maximum o luna de zile. Acest spatiu de depozitare temporara este utilizat pentru declaratii vamale si manipulare, putand fi de asemenea, folosit de catre oricine care plateste.

(B) Silozurile desemnate : Sunt spatii a caror folosire este autorizata de Directorul General al Vamilor, fiind destinate acelorasi scopuri asemeni zonelor special desemnate.

(C) Depozitele desemnate : marfurile pot fi depozitate pentru maximum 2 ani ( pe o perioada mai mare numai cu permisiune speciala ). Nu se platesc taxe vamale atat timp cat marfa se afla in depozit.

(D) Fabricile desemnate : Permite fabricatia de bunuri realizate cu materie prima de import fara a plati taxe vamale pentru materia importata.

(E) Obiective expozitionale desemnate. Sunt spatii expozitionale autorizate de directorul general al vamilor pentru organizarea de manifestari internationale. Acest sistem este conceput pentru a usura administrarea expozitiilor cu participare internationala, precum si a expozitiilor cu sprijin guvernamental. Marfurile straine pot fi expuse sau folosite prin completarea unei simple declaratii. Echipamentele si materialele care se expun in cadrul acestor obiective trebuie sa fie in prealabil identificate, iar aranjamentele trebuie sa se incheie cu expeditorul marfii inainte de transportul acesteia.
 

Clauze speciale de import

Guvernul Japoniei a pus in aplicare un amplu program pentru promovarea in Japonia a importurilor de bunuri prin asigurarea mai multor tipuri de asistenta pentru potentialii exportatori dornici sa faca comert cu Japonia. Scopul acestor programe cuprinde taxe preferentiale pentru importul in Japonia, finantare pentru exportul catre Japonia, asistenta in identificarea partenerilor de afaceri japonezi, studii de piata, programe de studiere a exportului, precum si o clauza pentru asigurarea unui spatiu de lucru temporar in cinci orase din Japonia.

Programul JETRO de promovare a importului include : trimiterea in Romania de consilieri economici pe termen lung pentru a asista si consilia operatiunile de export pentru Japonia; trimiterea de experti pe termen scurt pentru a identifica bunurile potential exportabile in Japonia ; deplasari in Japonia, pentru oamenii de afaceri in scopul de a studia si intelege mai bine piata japoneza ; deschiderea de Centre de Afaceri in Tokyo, Yokohama, Nagoya, Osaka si Kobe si, de asemenea, deschiderea in toate cele 47 de prefecturi a unor centre locale pentru informare in domeniul importurilor.

Cele 5 centre de afaceri JETRO au scopul de a oferi companiilor straine un spatiu de lucru temporar pentru o perioada cuprinsa intre 2 saptamani si 6 luni, timp in care acestea isi cauta un spatiu de lucru permanent in Japonia. Spatiile de lucru ale Centrelor de Afaceri ofera birouri complet mobilate, consultanti, o biblioteca, servicii de telefonie in sistem robot, spatii pentru organizarea de intalniri, seminarii si expozitii si o camera de receptii.

Transformarea in ultima perioada de timp a JETRO dintr-o structura integral bugetara intr-una care trebuie sa-si acopere din incasari proprii 50% din buget, precum si includerea intre obiectivele majore de activitate ale JETRO a atragerii de investitii straine in Japonia, au diminuat disponibilitatile si resursele JETRO in sustinerea exporturilor pe piata nipona.

In noiembrie 1991, METI a instituit un program global de parteneriat de afaceri cu 40 de companii din industria de automobile, electronica, echipamente, siderurgie, metale neferoase, chimie si comert din Japonia. Alte 160 de companii din domeniile industriilor masinilor unelte, echipamentelor pentru producerea semiconductorilor si sticlei participa activ, toate cele 200 de companii angajandu-se sa se implice si sa aplice planurile de import voluntar, stabilite de fiecare din ele.

Parteneriatul are in vedere atingerea a 3 obiective :

cresterea importului/ largirea in perspectiva a importurilor de bunuri, inclusiv intensificarea eforturilor pentru marirea importurilor de piese de schimb, componente si capital ;

marirea, de catre companiile japoneze afiliate care opereaza in exterior, a sortimentului de bunuri procurate de la furnizorii locali si

promovarea unei cooperari stranse cu firmele straine cu scopul de a le ajuta sa patrunda si sa se stabileasca pe piata japoneza, inclusiv prin investitii directe.

Dreptul la proprietatea privata si la infiintarea de firme

Japonia asigura companiilor private straine si locale dreptul de a initia si conduce operatiuni de afaceri si de a se angaja in toate formele de activitate lucrativa.

Reglementari

Economia Japoniei ramane un sistem ultrareglementat, care perpetueaza litigiile comerciale prin limitarea importurilor, a oportunitatilor de investitii, ridica costurile pentru oameni de afaceri si consumatori si impiedica mobilitatea fortei de munca si initierea de afaceri. O dereglementare reala va imbunatati eficienta pietei si ar contribui la reducerea costurilor. Aceasta dereglementare, inceputa, in combinatie cu aplicarea mai ferma a prevederilor antitrust si cu reforme administrative menite sa sporeasca transparenta reglementarilor, va putea conduce la reducerea problemelor structurale care ingreuneaza comercializarea bunurilor si serviciilor straine si descurajeaza investitiile straine directe. Guvernul japonez si comunitatea de afaceri au sustinut, in mod repetat, faptul ca dereglementarea reprezinta o probleme prioritara, dar exista inca o puternica opozitie din partea birocratiei, respectiv din partea autenticilor autori ai proiectelor de lege, care nu accepta cu usurinta pierderea parghiilor lor administrative, in favoarea managerilor si lucratorilor angajati in sectoarele protejate.

Guvernul Japoniei a elaborat un plan de actiune pe trei ani menit sa 'dereglementeze ' economia in domenii ca utilizarea terenurilor, materiale de constructii si produsele medicale si sa intareasca aplicarea prevederilor antimonopol. Guvernul si-a revizuit planul de actiune, anuntand cateva masuri importante de dereglementare in domeniile constructiilor de locuinte, al serviciilor financiare si telecomunicatiilor.

Planul revizuit de dereglementare a continut un numar de probleme care fac in mod special referire la investitiile straine directe. Aceste masuri nu au in vedere promovarea, in mod direct, a investitiilor straine directe, ci mai degraba sunt destinate sa imbunatateasca pe larg conditiile de afaceri din Japonia, inclusiv mediul de investitii, prin reforme economice structurale pe care principalele ministere din guvernul japonez le-au considerat ca fiind necesare pentru a asigura firmelor japoneze competitivitatea pe plan international.

Pietele de capital si investitiile de portofoliu

Autoritatile japoneze nu restrictioneaza investitiile de portofoliu in Japonia. Totusi, practica corporatiilor nipone de detinere incrucisata de actiuni limiteaza procentajul de actiuni ale firmelor individuale, cat si la nivelul intregii piete, pe care investitorii straini pot efectiv sa le cumpere, iar restrictiile informale privind participarea actionarilor straini la actul managerial limiteaza atractivitatea pietei japoneze pentru investitiile de portofoliu.



Investitorii locali si straini au acces liber la o gama larga de instrumente de credit la dobinda pietei. In general, companiile straine din Japonia nu au dificultati in obtinerea fondurilor. Majoritatea firmelor straine isi asigura obtinerea de credite pe termen scurt de la bancile comerciale japoneze sau de la una din cele 145 de filiale ale celor 93 de banci straine din Japonia. Credite pe termen mediu pot fi obtinute de la bancile care acorda credite pe termen lung ( spre exemplu, Banca Japoniei pentru Cooperare Internationala) care imprumuta companiile straine si locale, precum si de la trusturile bancare si companiile de asigurari de viata. Banca de Dezvoltare a Japoniei acorda credite pe termen lung, insa este dificil pentru companiile straine sa obtina asemenea finantare in Japonia. Marile firme straine au avut tendinta sa foloseasca surse straine pentru necesitati de finantare pe termen lung.

Coruptia

Capitolul XXV , Art.193-198 din Codul Penal al Japoniei se refera la coruptia in mediile oficiale. Articolele 197-198 fac referire, cu precadere, la oferirea si acceptarea de mita. O persoana care cade sub incidenta acestor articole, in functie de articol, este pasibila de pedeapsa penala de la 1 pana la 7 ani si de o amenda de 2,5 milioane yeni sau echivalentul in bani al mitei.

Desi articolele nu abordeaza direct chestiunea mitei fata de oficialii straini, art.7 din paragraful prevederilor cu caracter general din Codul Penal defineste termenul de 'functionar public' ca oficial guvernamental, oficial al unei entitati publice, membru al unor organe legislative locale, sau al unor comitete sau alt angajat in domeniul public in acord cu legile si ordonantele in vigoare. Art.3 din paragraful prevederilor generale stipuleaza obligativitatea aplicarii prevederilor Codului penal oricarei persoane de nationalitate japoneza care a comis astfel de ilegalitati in afara teritoriului Japoniei. Prin urmare, se poate asimila ca in categoria functionarilor publici sunt inclusi si strainii.

'Amakudari' reprezinta practica conform careia oficialii guvernamentali de rang inalt se retrag in pozitiile cheie din cadrul companiilor japoneze, de obicei, in ramurile industriale a caror functionare a fost candva reglementata de catre ei insisi. Aici ei indeplinesc functii de consultanti in probleme de reglementare sau de persoane care asigura lobby-ul necesar pe langa ministerele sau agentiile de unde s-au retras. Persoanele care practica 'amakudari' sunt destul de frecvente in domenii cum ar fi finantele, constructiile, transportul sau produsele farmaceutice, care, nu intamplator, sunt strict reglementate. Companiile straine nu se bucura de asemenea 'canale de comunicare' cu birocratia, fiind astfel dezavantajate in privinta intelegerii legilor, reglementarilor si indrumarilor lipsite de forma legala ale ministerelor, precum si in abordarea acestora.

Acorduri in domeniul investitiilor

Intre Romania si Japonia este in vigoare Conventia de evitare a dublei impuneri. De asemenea, Japonia este membra a Agentiei Multilaterale de Garantare a Investitiilor (MIGA), la care este parte si Romania.

Forta de munca

Una dintre cele mai evidente trasaturi ale practicii manageriale in domeniul fortei de munca din Japonia este sistemul de ocupare a fortei de munca pe toata perioada vietii active. Majoritatea marilor companii, in mod traditional, isi recruteaza angajatii, imediat dupa absolvirea studiilor, asigurand pentru majoritatea acestora programe de perfectionare profesioanal extensiva. Companiile au fost inclinate sa recurga la asemenea cheltuieli cu pregatirea deoarece si cel care angajeaza si cel angajat impartasesc opinia potrivit careia lucratorul va ramane in cadrul aceleasi companii pana la pensionare. Perioada prelungita de crestere lenta din anii 90, a determinat companiile sa ia masuri de tipul concediilor fortate, pensionarii anticipate si angajarilor reduse de personal. Modelul traditional al ocuparii fortei de munca pe toata perioada vietii active se afla sub presiune, dar firmele japoneze au tendinta de a favoriza in continuare reducerea orelor de munca ( inclusiv a orelor suplimentare) pentru a nu recurge, efectiv, la concedierea angajatilor.

In ceea ce priveste modificarea structurii populatiei Japoniei, se constata ca incepand din 1997 populatia in varsta (peste 65 de ani) a depasit populatia tanara (sub 15 ani). Proportia populatiei productive nipone (intre 15 si 65 de ani) a atins valoarea de varf in anul 1992, dupa care s-a inregistrat o scadere continua. In conditiile in care aceasta tendinta va continua datorita imbatranirii populatiei si scaderei ratei natalitatii, scaderea populatiei Japoniei este inevitabila, ceea ce va crea probleme serioase economiei nipone. Ca o solutie se incearca folosirea la maxim a fortei de munca existente (conceptul “un loc de munca pentru toata lumea”), in conditiile in care se pastreaza rezervele fata de incurajarea imigratie, cu deosebire din statele Asiei de sud-est.

Muncitorii japonezi tind sa fie unii dintre cei mai productivi din lume. Forta de munca este superior educata, disciplinata si motivata. Sindicatele sunt, de regula, organizate mai degraba la nivel de intreprinderi, decat pe ramuri de activitate. De obicei, grevele au loc in timpul negocierilor salariale anuale din primavara dar sunt de scurta durata. In timpul recesiunii prelungite au avut loc mai putine greve.

Multe companii straine au avut probleme in recrutarea staff-ului managerial japonez, partial si datorita perceptiei japonezilor de a vedea munca intr-o firma straina ca fiind destul de riscanta. Pe deasupra, acestea au ajuns la concluzia ca va trebui sa plateasca mult peste nivelul salarial mediu pentru recrutarea unui personal ultracalificat.

Exportul de capital

La sfarsitul anilor ‘80, Japonia a devenit un important exportator de capital. Aprecierea yenului de dupa 1985 a deteminat multe companii japoneze sa faca investitii de portofoliu majore in alte tari. Guvernul Japoniei considera ca investitiile directe in exterior vor grabi reorganizarea industriala a economiei prin efectul de inlocuire a exporturilor si cresterea importurilor provenite de la filialele companiilor japoneze din exterior. Guvernul a incurajat firmele japoneze sa investeasca in exterior, oferindu-le credite si asigurari. Investitiile in tarile in curs de dezvoltare sunt vazute ca un mod de promovare a dezvoltarii economice a acestor tari. Pe langa aceasta, investitiile in tarile dezvoltate sunt incurajate ca modalitati de a asigura pe deplin accesul pe pietele straine si de a reduce tendintele protectioniste in zonele in care exporturile japoneze au patruns masiv pe pietele locale.

FINANTAREA COMERTULUI SI A PROIECTELOR

In Japonia, conexiunile dintre institutiile bancare si corporatii sunt mult mai stranse decat in alte tari, lasand cu mult in urma traditionala relatie creditor/creditat. Bancile japoneze sunt, adesea, actionare la corporatii medii si mari. Intrucat companiile japoneze sunt, de obicei, mai puternice decat omologii lor, bancile manifesta un interes sporit pentru operatiunile firmelor japoneze.

Relatia existenta intre o companie si o banca este una de lunga durata. O companie japoneza isi schimba rar banca creditoare si, probabil, niciodata nu o va 'trada' pentru a obtine de la alta banca credite mai avantajoase. Chiar si atunci cand finantarea decurge relativ usor pot fi momente cand companiile imprumuta cu mult peste necesitatile lor, tocmai pentru a mentine bunele relatii cu bancile lor si a se asigura ca mai pot recurge la astfel de fonduri si in situatii de criza. Bancile sunt, adesea, actionari importanti in corporatiile care isi vand public actiunile, mentin relatii stranse atat cu guvernele locale, cat si cu agentiile de reglementare nationale si au adesea o functie de coordonare a clientilor lor. In afacerile de proportii, rolul bancii este adesea esential, nu doar de creditor. Acest sitem de valori si relatii a dus la aparitie uneia dintre cele mai grave probleme a economiei nipone in ultimii ani: creditele neperformante. Interventia ferma a guvernului si aplicarea unor programe radicale a determinat reducerea volumului acestui tip de credite, cu incepere din anul 2004.

Cecurile sunt instrumente negociabile, platibile catre purtator, dar majoritatea operatiilor financiare se fac prin transfer bancar electronic sau in numerar.

Relatia dintre compania comerciala, beneficiarul final si exportator constituie o trasatura importanta a mediului financiar japonez. Companiile japoneze de comert general ( SOGO SHOSHA ) sunt organizatii cu structura complexa, indeplinind functii de marketing, distributie, finantare si livrare a marfii si, de asemenea, colecteaza, prelucreaza si difuzeaza informatii comerciale. Ele indeplinesc functii care, in alta parte, ar intra in atributiunile companiilor de import-export, de transport maritim, ale bancilor, firmelor specializate in legislatie, contabilitate si consultanta de afaceri.

Facilitatatile generale de finantare

In timp ce unele mari companii straine din Japonia mentin relatii foarte apropiate cu 10 banci de tipul ' city bank' din Japonia, majoritatea firmelor mici si mijlocii sunt nemultumite de faptul ca este aproape imposibil sa-si asigure finantarea si factoringul necesare pentru import si distributie. In Japonia, depunerea unui colateral (indeosebi ipoteca imobiliara) este importanta pentru obtinerea unui imprumut si uneori capacitatea unei firme de a imprumuta se bazeaza mai degraba pe contactele si raporturile companiei respective cu bancile, decat pe bonitate.

Cum se finanteaza exporturile / Mijloace de plata

In tranzactiile internationale cea mai uzitata forma de reglementare a platilor este acreditivul la vedere. Platile amanate in tranzactiile cu firme straine sunt comparativ rare.

In Japonia, platile comerciale se fac in mod uzual prin bilete la ordin, de obicei la 60 sau 120 zile, bancile acordand finantare pe termen scurt prin discounting si rollover.

Intrucat marile companii de comert general din Japonia joaca un rol de intermediar financiar si comercial pentru companiile mici si mijlocii, L/C sunt adesea scrise in numele acestora si nu in numele beneficiarului final al produsului. Odata ce compania comerciala preia riscurile tranzactiei, firma straina este protejata de posibilele falimente ale firmelor mai mici.

In Japonia se uziteaza ca modalitati de reglementare a platilor: plata in numerar, in avans, acreditivul documentat, biletul la ordin, trata, contul deschis.
 

Tipurile de finantare si asigurare a exporturilor

Atat METI cat si JETRO au in structura lor departamente specializate de asistare a importului.

Sase mari corporatii publice financiare - Banca Japoniei pentru Cooperare Internationala, Banca de Dezvoltare a Japoniei, Corporatia Financiara a intreprinderilor mici, Corporatia publica financiara pentru dezvoltarea regiunii Hokkaido-Tohoku, Corporatia Financiara Populara si Corporatia intreprinderilor mici din Japonia - acorda, in prezent, credite cu dobanda scazuta pentru incurajarea importurilor si a investitiilor in Japonia. In afara acestora, companiile straine pot recurge si la serviciile Corporatiei de Dezvoltare Regionala din Japonia, institutie afiliata guvernului care acorda credite pe termen lung cu dobanda scazuta.

Banca Japoniei pentru Cooperare Internationala crediteaza importul produselor manufacturate. Importatorilor, distribuitorilor si celor care se ocupa de comertul cu amanuntul, care intentioneaza sa-si mareasca importurile de bunuri manufacturate, exclusiv produse alimentare, cu 10% sau mai mult comparativ cu anul precedent, li se pot oferi imprumuturi pe 5 ani sau garantate echivalente cu pana la 70% din valoarea importului si linii de credit cu dobanda de 3,85%. Exportatorilor straini li se pot acorda credite pe termen lung de pana la 70% din valoarea exporturilor, cu o dobanda de 3,85% pe an, pentru cumpararea de produse manufacturate exportate in Japonia in conditiile unor plati pe credit ale respectivului export. Acelas tip de credite poate fi acordat producatorilor straini si institutiilor financiare intermediare pentru realizarea de investitii in facilitati de productie si echipamente ce urmeaza a fi folosite pentru producerea de bunuri pentru piata japoneza. In ultima perioada de timp, Banca Japoniei pentru Cooperare Internationala are ca prioritati de finantare importurile de materii prime energetice si operatiile complexe derulate in contextul definit prin Protocolul de la Kyoto in domeniul protectiei mediului.

Banca de Dezvoltare a Japoniei (JDB) si Corporatia Financiara de Dezvoltare a regiunii Hokkaido-Tohoku ofera doua tipuri de imprumuturi pentru cresterea importurilor in Japonia. Aceste credite sunt accesibile companiilor straine si celor locale detinute de straini pentru 50% - 60% din costul investitorilor straini pentru extinderea activitatilor de afaceri in Japonia. Corporatia Financiara a Intreprinderilor mici si Corporatia Financiara Populara si-au extins programele de creditare pentru a facilita vanzarile marfurilor importate. Aceste programe urmaresc sprijinirea micilor comercianti cu amanuntul, a angrosistilor si importatorilor din Japonia pentru a investi si a creste importurile in Japonia.
 

Facililitati de finantare a proiectelor

In afara programelor de creditare a investitiilor, prefecturile si municipalitatile ofera diferite stimulente, in care sunt incluse amortizarea speciala a activelor, amanari de plata a taxelor pentru cumparari de inlocuire a unor active specifice, scutiri de taxe speciale, pe proprietati de terenuri, achizitii imobiliare si subventii pentru constructii. Pe langa acestea, 33 din 47 de prefecturi ofera programe de creditare pornind de la 100 pana la 200 milioane yeni (circa 1 pana la 2 milioane USD) si pana la 500 milioane yeni (circa 5 milioane USD) in Hokkaido si Kochi, pentru a incuraja companiile sa execute operatiuni pe plan local.

In prezent exista o strategie la nivel guvernamental de incurajare a investitiilor in mijloace fixe, in dorinta de a stimula consumul intern si a determina in acest mod o relansare solida.

Practici in derularea afacerilor

Derularea unei afaceri in Japonia impune studiul atent al traditiilor si practicilor locale, pentru a evita neintelegerile inter-culturale. Oamenii de afaceri niponi sunt educati si vor actiona pentru sa-si modifice propriile obiceiuri, incercand sa se adapteze celor europene, in dorinta de facilitare a raporturilor.

Intelegerea practicilor sociale si de afaceri japoneze are o importanta majora in stabilirea si mentinerea unor relatii de afaceri de succes cu firmele japoneze. Indiferenta fata de aceste practici locale poate indica lipsa de angajament din partea exportatorului si poate conduce la neintelegere si suspiciune intre ambele parti, care, la randul lor, pot conduce la pierderea oportunitatilor de afaceri. Nu trebuie sa se inteleaga ca, daca dialogul din cadrul intrevederilor si corespondenta sunt purtate in limba engleza, aplicarea normelor sociale si de afaceri occidentale este posibila.

Altruismul, lucrul in echipa si coeziunea grupului sunt elementele in care se inscrie individul in societatea nipona. In consecinta, aceste elemente se reflecta si in procesul de negociere al unei afaceri.

Societatea japoneza este complexa, structurata, ierarhizata, orientata pe criterii de grup cu accent pe mentinerea armoniei si evitarea confruntarilor deschise. Avand radacinile in Confucianism, structurile ierarhice definesc pozitia inmdividului in grup si in societate. Aceasta pozitie este determinate de varsta, functie, compania in care lucreaza, traditia familiei. Sistemul ierarhic decide respectul datorat celor cu un statut superior. Demonstrarea respectului fata de partener prin limbaj, mod de comportare, eticheta, tinuta s.a. constituie baza unei relatii eficiente de afaceri. In construirea unei relatii ( care probabil, se va realiza inaintea declansarii primei operatiuni de vanzare) se pune accent pe increderea reciproca, loialitate si angajament pe termen lung.

Conceptul de obligatie sociala mutuala ('giri') este foarte important. Obligatia de a rasplati o favoare se aplica numai in cazul in care intre cele doua parti exista o legatura solida. O relatie de afaceri indelungata si de succes poate permite fiecarei parti sa-i faca celeilalte favoruri care sa fie rasplatite mai tarziu, chiar daca acestea nu sunt stipulate in contract. Obligatiile existente pot sa depaseasca interesele economice, ceea ce explica de ce un produs superior la un pret bun nu este suficient pentru a patrunde pe aceasta piata.

Luarea deciziilor in grup este accentuata in Japonia, si ea poate fi descrisa ca mai degraba una de jos in sus decat una de sus in jos. Afacerile de familie aparute inca din timpul celui de-al doilea razboi mondial si firmele secundare mai mici fac exceptie de la aceasta regula. Totusi, chiar si in firmele familiale mari, in care deciziile se iau la varf, procesul este astfel conceput incat membrii companiei au sentimentul participarii. Acest mod de a lua hotarari in grup tinde, insa, sa fie mai lent. Fiind constienti de faptul ca, in Japonia, mai mult ca oriunde in lume, cultivarea unor relatii de afaceri reprezinta o chestiune care cere un timp mai indelungat, factorii decizionali nu trebuie sa se astepte sa incheie o afacere in numai cateva zile, altfel vor pleca frustrati neinregistrand nici un progres. Urmarirea indeaproape este vitala. De asemenea, oamenii de afaceri trebuie sa constientizeze importanta conlucrarii cu personalul de executie al partenerilor japonezi, nu numai la nivelul conducerii.

Oferirea de cadouri cu ocazia intrevederilor este un lucru de asteptat in Japonia. Cadourile specifice regiunii sau purtand insemnele companiei sunt cele mai potrivite. Calitatea cadoului este, cu siguranta, un lucru important, insa acesta nu trebuie necesarmente sa fie scump. Ambalarea cadoului este tot atat de importanta ca si obiectul in sine, trebuind sa fie facuta cu profesionalism. In Japonia, seturile de 4 obiecte sunt considerate nefaste (numarul 4 se pronunta in acelas mod cu substantivul 'moarte'). Cadourile care pot fi impartite in cadrul unui grup sunt, de asemenea, potrivite.

Oamenii de afaceri care calatoresc in Japonia in interes de afaceri trebuie sa posede carti de vizita bilingve cu mentionarea pozitiei fiecaruia. Cartile de vizita folosite in afaceri sunt schimbate pentru a da o nota oficiala momentului de prezentare, si pentru a stabili statutul relativ al partilor una fata de cealalta. Japonezii se inclina cand se saluta reciproc, dar, totodata, in relatia cu strainii se asteapta sa li se intinda mana. Un usor gest de inclinare ca raspuns la un gest de inclinare facut de un japonez este foarte bine apreciat. Oamenii de afaceri japonezi se prezinta cu numele de familie, iar contactele sociale si de afaceri initiale se caracterizeaza prin politete si ton oficial.

Desi este scump, este mai mult decat recomandabila folosirea unui traducator profesionist, chiar daca partea japoneza pune unul la dispozitie si chiar daca partea japoneza vorbeste bine engleza. Aceasta dovedesta o pregatire potrivita, ofera posibilitatea de a observa mai indeaproape cealalta parte si asigura o comunicare mai buna.

In derularea unei afaceri in Japonia trebuie avuta in vedere, cu predilectie, pregatirea corespunzatoare a operatiei, din primul moment, cel al selectarii viitorilor potentiali parteneri. Contactul personal ramane un element fundamental, motiv pentru care comertul electronic in aceasta tara este derulat mult sub nivelul pe care l-ar permite dotarea tehnica de exceptie a celor mai multe dintre companiile nipone.

ELEMENTE DE INTERES GENERAL

Sarbatori

Zilele de sarbatoare din Japonia sunt cele mentionate mai jos. Cand o sarbatoare nationala cade intr-o duminica, ziua de luni care urmeaza devine zi libera prin compensare. Cele mai multe companii japoneze si oficii guvernamentale, de obicei, nu lucreaza pe timpul sarbatorilor de iarna (28 decembrie - 3 ianuarie), in 'Golden Week'(29 aprilie-5 mai) si pe perioada traditionalului festival O-Bon ( de obicei intre 12 si 15 august). Marile grupuri industriale (Toyota, Toshiba s.a.) nu se aliniaza tuturor sarbatorilor, cu exceptia celor urmate de structurile guvernamentale (Anul Nou, Golden Week si O-Bon), dar acorda un numar sporit de zile de vacanta salariatilor.

1 ianuarie - Anul nou

15 ianuarie - Ziua majoratului

11 februarie - Ziua fondarii natiunii

20 martie - Echinoctiul de primavara

29 aprilie-5 mai - Golden Week

20 iulie - Ziua marinei

15 septembrie - Ziua respectului pentru varstnici

23 septembrie - Echinoctiul de toamna

10 octombrie - Ziua sanatatii si sportului

3 noiembrie - Ziua culturii

23 noiembrie - Sarbatoarea recunostintei

23 decembrie - Ziua Imparatului

Date generale

Suprafata: 377.907 kilometri patrati, care includ si 6.852 insule.

Suprafata construita: 4,8% (inclusiv constructiile industriale)

Populatia : 127,7 milioane (in 2004, cu 67.000 mai mult decat in 2003), din care 62,3 milioane barbate si 65,4 milioane femei.

Estimarile evolutiei populatiei: 127,4 mil. (in 2010), 124,1 mil.(in 2020), 117,6 mil.(in 2030), 109,3 (in 2040), 100,6 (in 2040). Populatia in varsta (peste 65 de ani) va reprezenta 34,2% (in anul 2043) si 35,7% (in anul 2050.

Cresterea populatiei: )% (in 2003), fata de 0,1% (in 2002) si 0,2% (in 1999).

Speranta de viata: 81,6 ani (in 2003). In japonia traiesc in present peste 50.000 de personae avand peste 100 de ani, numarul acestora crescand de peste 5 ori in ultimii 7 ani.

Rata de fertilitate (numar de nasteri/femeie): 1,3 (in 2003);

Moratlitatea infantila (la 1000 de nasteri vii): 3,0 (in 2003)

Religia : Budism si shintoism (Crestini: 1% din populatie)

Sistemul politic: : Monarhie constitutionala / Democratie parlamentara

Limba : Japoneza ; Engleza - a doua limba de comunicare

Saptamana de lucru : Luni - vineri , 09.00 - 17.00

Numarul de familii (decembrie 2004): 4.428

Numarul mediu de persoane/familie (decembrie 2004): 3,48

Numarul mediu de salariati/familie (decembrie 2004): 1,61

Varsta medie a capului de familie (decembrie 2004): 46,5 ani

Venitul mediu / familie (decembrie 2004): 914.720 yeni (circa 8.814 USD)

Salariul mediu lunar (decembrie 2004): 377.000 yeni (circa 3.633 USD), cu 0,8% mai putin decat in 2003. In functie de domeniul de activitate, salariul mediu este: 433.000 yeni (circa 4.172 USD, cu 2% mai mult decat in 2003) in constructii, 420.000 yeni (circa 4.047 USD, cu 1,6% mai mult decat in 2003) in ramurile productive, 610.000 yeni (circa 5.978 USD, cu 0,1% mai mult decat in 2003) in sectorul furnizarii utilitatilor, 374.000 yeni (circa 3.604 USD, cu 1,9% mai putin decat in 2003) in transporturi si comunicatii, 263.000 yeni (circa 2534 USD, cu 2,5% mai putin decat in 2003) in comert si distributie, 544.000 yeni (circa 5.242 USD, cu 2,1% mai mult decat in 2003) in finante si asigurari, 378.000 yeni (circa 3.642 USD, cu 2,5% mai putin decat in 2003) in sectoarele publice.

Cheltuieli medii lunare/familie: 500.383 yeni (4.858 USD), din care : pentru carne 7.389 yeni, pentru legume 8.559 yeni, pentru fructe 2.667 yeni, pentru bauturi nealcoolice 3.686 yeni, pentru imbracaminte 17.116 yeni, pentru mobila 14.078 yeni, ingrijire medicala 12.219 yeni, transport si comunicatii 47.134 yeni, educatie 14.911 yeni, petrecerea timpului liber 40.175 yeni, cheltuieli sociale 32.969 yeni

Accesul la invatamantul primar

Accesul la invatamantul secundar

Linii telefonice fixe si mobile (la 1.000 locuitori) : 1.104,5 (in 2003)

Calculatoare personale (la 1.000 locuitori) : 382,2 (in 2003)

Utilizatori de Internet : 57,2 milioane locuitori (in 2003)

Drumuri asfaltate ( % din total) : 76,1 % (in 2003)

Zboruri aeriene: 647.900 (in 2003).

Produsul Intern Brut (2003): 505.547 miliarde yeni (circa 4.871 miliarde USD), al doilea la nivel mondial, dupa cel al SUA)

PIB pe locuitor (2003): 38.144 USD

Somaj : 4,7% (in 2004)

Situatia contului Bancii Nationale a Japoniei (Bank of Japan) (22 noiembrie 2005):

Rezerve de aur 441,25 miliarde yeni (circa 3,74 miliarde USD);

Cash: 247,16 miliarde yeni (circa 2,09 miliarde USD).

Aseturi in monede straine: 4.691 milairde yeni (circa 39,75 miliarde USD), care include depozitele in monede straine detinute la banci centrale din strainatate si la Banca pentru Acorduri Internationale (Bank for International Settlements), securities emise de guverne straine si fonduri mutuale in monede straine.

Curs de schimb: Y/$, mediu 2004: 103,78, aprilie 2006: 118,38 yeni / USD;

Taxa oficiala a scontului la Banca Japoniei: 0,1% pe an (de la 19.9.2001), valabila si la 1.4.2006.

Export 598,215 miliarde USD, cu 5,9 mai mult decat in 2004. Principalele piete: SUA, China si Hong Kong, Uniunea Europeana (in principal Germania, Marea Britanie, Olanda, Franta, Belgia), Coreea, Taiwan.

Import (2005): 518,638 miliarde USD, cu 14,1% mai mult decat in 2004. Principalele surse de import: China, SUA, Uniunea Europeana (in principal Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Iralanda) Coreea de sud, Australia, Indonezia, Emiratele Arabe Unite, Taiwan, Malaiezia. 

Volumul schimburilor comerciale romano – japoneze (conform statisticilor Ministerului de Finante al Japoniei):

Total (2005): 335,694 milioane USD

Export din Romania (2005):   155,991 milioane USD

Import din Japonia (2004): 179,703 milioane USD

Valoarea investitiilor directe ale Japoniei (2004): 3.821 miliarde yeni (circa 36,82 miliarde USD), din care 1.478 miliarde yeni (circa 14,2 miliarde USD) in domeniile productive, 2.258 miliarde yeni (circa 21,76 miliarde USD) in cele neproductive si 1.243 miliarde yeni (circa 11,98 miliarde USD) in finante si asigurari.

In functie de aria geografica, investitiile directe nipone au fost localizate in: Europa (1393 miliarde yeni), Asia (1.009 miliarde yeni), America Centrala si de Sud (685 miliarde yeni) si America de Nord ( 520 miliarde yeni).

Principalele investitii de capital japonez in Romania (februarie 2006):

Rulmenti Alexandria: - Koyo Seiko (JTEKT)

Yazaki Corporation – Yazaki Romania (Crangul lui Bod – Prahova)

Yazaki Parts – Yazaki Parts Romania (Arad);

Sumitomo Electric Industries - Sumitomo Electric Romania (Deva)

Sumitomo Electric Wiring (SEW) – SEW Romania (Orastie, Alba Iulia)

YKK Corporation – YKK Romania (Buftea);

SOL–PLUS – SOL-PLUS Romania (Bucuresti si Timisoara);

TAKATA Corporation – TAKATA Petri Romania (trei capacitati de productie: doua la Arad si Sibiu) ;

FUJI Magnetics – FUJI Magnetics Romania (Targu Mures);

MAKITA Corporation – MAKITA Romania (Branesti);

Finantari japoneze in curs pentru mari proiecte in Romania (aprilie 2006):

Reabilitarea drumului national DN6 (Craiova – Timisoara);

Modernizarea si reabilitarea linie de cale ferata Bucuresti – Constanta;

Instalatie de desulfurizare a gazelor arse – Complexul energetic Turceni;

Reabilitarea Termocentralei electrice Isalnita;

Modernizarea locomotivelor Diesel Electrice (Electroputere Craiova);

Reabilitarea Termocentralei electrice Paroseni;

Instalatie de comutare in gaz inert (Termocentrala Brazi Vest);

Red.: Valentin BREBENEL Ministru Consilier



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1089
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site