Economia Serviciilor

Capitolul 1. Continutul serviciilor

1.1. Conceptul de servicii

Definirea conceptului de produs:

● Provine din latinescul "productus" si e sinonim cu: marfa, articol, bun.

● Nu este limitat la un bun tangibil.

Este sinonim cu "marfa" in urmatoarele conditii:

● bunul material e rezultat in urma unui process de munca;

● corpul sau substanta au fost obtinute pe cale naturala sau in laborator;

● totalitatea obiectelor sau a bunurilor a fost obtinuta in procesul de fabricatie;

● rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creatie;

● produs de schimb = marfa;

● rezultat material al unui complex de fenomene sau de actiuni.

Ipostaze ale produsului:

● produs unicat;

● produs de serie;

● produs de lux;

● produs rafinat;

● produs nou;

● produs vechi;

● produs durabil;

● produs perisabil;

● produs de varf;

● produs curent;

● produs de folosinta indelungata.

Pot fi considetate produse:

► persoana (om politic sau actor a carui imagine e promovata de un anumit electorat sau de catre public);

► o localitate balneoclimaterica (pentru tratamentul anumitor afectiuni);

► o idee (alimentatia vegetariana in slujba societatii).

Definitie Kotler: orice lucru care poate fi oferit pe piata in scopul captarii interesului, al achizitionarii, al utilizarii sau al consumului si care poate satisface o dorinta sau o nevoie.

Categorii de produse conform Sistemului de management al calitatii:

● servicii (transportul);

● software (un program de calculator, un dictionar on-line);

● hardware (o parte mecanica a unui motor);

● materiale procesate (lubrefiantii)

Serviciile nu se concretizeaza intr-un produs, sunt activitati al caror rezultat este imaterial.

Definitii servicii:

● Asociatia Americana de Marketing - activitatea oferita la vanzare, care produce avantaje si satisfactie fara a antrena un schimb fizic sub forma unui bun.

● Dictionarul Academiei de Stiinte Economice din Franta - ansamblul de avantaje sau de satisfactii procurate fie direct, fie prin folosirea unui bun pe care l-a achizitionat bene-ficiarul serviciului (alimente, aspiratoare, etc) sau a dreptului de a-l utilize (calea ferata).

● T.P. Hill - schimbari in conditia unei persoane sau a unui bun, care sunt rezultatul activitatii pe baza de comanda a unei unitati economice. Astfel, confectionarea de bunuri pe baza de comanda (imbracaminte, mobile, etc). este considerate prestare de serviciu.

● Vocabularul practic al Stiintelor Sociale din Franta - activitatile indirect productive; ele constituie ceea ce se numeste sectorul tertiar al economiei; principalele ramuri ale serviciilor sunt comertul, comunicatiile, transportul.

● Standardul ISO SR EN ISO 9000:2001 - rezultatul a cel putin unei activitati necesare, realizata la interfata dintre furnizor si clienti; este in general intangibil, imaterial.

Din aceste definitii rezulta:

A) Materialitatea sau nematerialitatea serviciului - in conditiile abordarii: activitatii propriu-zise; suporturilor; rezultatelor.

Pentru prestarea serviciilor este nevoie de:

● mana de lucru;

● capital tehnic (suport fizic al productiei);

● client - beneficiarul prestatiei.

In procesul de productie a serviciilor, clientul face parte din sistemul de productie.

Rezultatele sau outputul activitatilor de servicii, pot fi gasite sub diferite forme:

● serviciul pur (rezultatul este intangibil);

● bunul pur (nu exista nici un serviciu intangibil adaugat bunului tangibil).

B) Utilitatea, beneficiile, avantajele, satisfactiile, pe care le provoaca serviciile consumatorilor/utilizatorilor.

C) Productia, consumul si utilitatea serviciilor sunt simultane;

D). Natura social-economica a serviciilor.

Specialistii de la ASE considera ca serviciile reprezinta o activitate umana, cu un continut specializat, avand ca rezultat efecte utile, imateriale si intangibile destinate satisfacerii unei nevoi sociale.

Notiunea de sector al serviciilor sau sector tertiar are 2 sensuri:

● ansamblu de "meserii" (contabili, secretare, vanzatori) care se exercita in societati de servicii (banci. Companii de transport) sau in intreprinderile industriale sau agricole;

● ansamblul unitatilor de productie statistic isolate, a caror activitate principala consta in oferirea de servicii. Acest sens corespunde notiunii "statistica de ramura".

1.2. Caracteristicile serviciilor

Principalele caracteristici:

► Imaterialitatea si intangibilitatea - reprezinta o caracteristica definitorie a serviciilor; literature de specialitate evidentiaza intangibilitatea ca fiind una dintre caracteristicile cheie ale serviciilor.

- imaterialitate: insusirea sau starea a ceea ce este imaterial;

- imaterial: ceea ce exista numai in constiinta: spiritual, lipsit de forma, de consistenta;

- intangibil: ceva care nu poate fi atins, care trebuie sa ramana intact.

► Nestocabilitatea:

- constituie o trasatura esentiala a serviciilor;

- determina dezechilibre ale raportului dintre cererea si oferta de servicii. Pentru evitarea acestor situatii sunt aplicate o serie de strategii privind oferta (angajari temporare sau sezoniere, colaborari) si/sau stategii vizand cererea de servicii (preturi diferentiate, oferte speciale de serviciu, dezvoltarea de automate).

- perisabilitate in sensul ca unele servicii se consuma in momentul productiei, nu pot fi stocate in vederea unui consum ulterior;

- exceptie fac serviciile bazate pe informatii care pot fi inregistrate, stocate si oferite ulterior la cerere (au fost denumite bunuri intangibile).

► Simultaneitatea productiei si consumului

- releva inseparabilitatea productiei si consumului serviciilor, decurge din perisabilitatea lor

- presupune o buna cunoastere a cererii si ofertei de servicii din punct de vedere al timpului si locului; orice neconcordanta a acestora produce efecte negative asupra eficientei economice si sociale.

► Nondurabilitatea:

- denota consumul serviciilor in momentul producerii;

- datorita acestei caracteristici serviciile au fost considerate ca fiind neproductive mult timp

- exista servicii cu caracter durabil (asigurarile, invatamantul, bancile de date)

► Inseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului si de a utilizatorului

- reflecta simultaneitatea livrarii si consumului serviciilor;

- prestarea unui serviciu presupune un contact direct intre oferta si comparator precum si participarea activa a consumatorului in timpul utilizarii serviciului;

- exista si servicii separabile (reparatii, intretinere, curatenie, asigurari) unde productia precede consumul iar clientii nu trebuie sa fie prezenti.

► Eterogenitatea:

- are 3 sensuri: diferentiere, variabilitate, diversitate;

- sensul cel mai frecvent utilizat este cel de variabilitate;

- reprezinta potentialul unei variabilitati ridicate in livrarea serviciilor;

- reprezinta o problema particulara a serviciilor deoarece sunt oferite de persoane diferite a caror performanta nu e constanta;

- sectorul tertiar are un continut foarte diversificat;

- dificultati in standardizarea si uniformizarea serviciilor;

- standardizarea serviciilor prin introducerea elemtului uman in tehnologia autoservirii;

- imbunatatirea calitatii practicii.

► Lipsa proprietatii

- deoarece serviciul ofera consumatorului o satisfactie morala, rezultatul nu se poate concretize printr-un transfer al dreptului de proprietate;

- prestatorul de servicii face eforturi evidente pt. fidelizarea clientilor prin diversificarea si calitatea serviciilor;

1.3. Tipologia serviciilor

Tipologie = studiul stiintific al trasaturilor tipice sau al relatiilor reciproce dintre diverse tipuri ale unor obiecte sau fenomene.

Nomenclator = enumerarea sortimentelor produselor sau a grupelor de produse, clasificate dupa un anumit criteriu.

Clasificare = actiunea de a (se) clasifica si rezultatul ei: distribuire, repartizare sortimentala pe clase sau intr-o anumita ordine.

A clasifica = activitatea de a imparti sistematic, a repartiza pe clase sau intr-o anumita ordine.

Principala institutie care elaboreaza clasificarile si nomenclatoarele unice pe tara este Institutul National de Statistica. Prelucrarea datelor statistice individuale se face cu ajutorul codurilor din aceste clasificari, pe nivele orizontale si verticale.

Principalele clasificari si nomenclatoare folosite in activitatea statistica sunt:

- CAEN = asigura identificarea tuturor activitatilor si codificarea lor intr-un sistem unitar; permite organizarea, rationalizarea si informatizarea fluxurilor informationale economico-sociale, crearea facilitatilor de prelucrare si analiza a informatiilo; se centralizeaza datele statistice pe activitati, agentii economici fiind clasificati dupa activitatea principalla desfasurata.

- CPSA = centralizeaza datele statistice privind productia industriala. Fiecare produs e asimilat unui cod de activitate CAEN; se realizeaza trecerea de la CPSA la CAEN.

Conform CAEN, activitatile economico-sociale sunt grupate pe 5 niveluri si sunt constituite dupa principiul omogenitatii:

- denumire sectiuni;

- subsectiuni;

- diviziuni;

- grupe;

- clase.

Caracteristici comune

- natura bunurilor si serviciilor prestate;

- modul de utilizare a bunurilor si serviciilor de catre agentii economici (consumul intermediar, consumul final, formarea capitalului);

- materia prima, procesele tehnologice, organizarea si finantarea productiei.

Serviciile = activitati oferite de catre persoane calificate si specializate in diverse domenii, altor persoane, pentru satisfacerea anumitor nevoi sociale ale acestora sau pentru efectuarea unor activitati care nu se materializeaza in produse.

Service-ul = activitate ce nu are ca obiect prestari de servicii si asistenta tehnica privind montajul, punerea in functiune, efectuarea de probe, functionarea, remedierile si reparatiile, urmarirea comportarii in exploatare a masinilor, utilajelor, instalatiilor, si a altor produse in cadrul termenului de garantie.

- Clasificarea produselor si serviciilor asociate activitatilor cuprinde 17 sectiuni (CPSA).

Categoriile de servicii sunt grupate in functie de anumite criterii:

a) Dupa sursele de procurare:

- servicii marfa (market, de piata) = sunt procurate prin acte de vanzare-cumparare

- servicii ne-marfa (non-market, necomerciale) ocolesc piata; cuprind: serviciile publice, servicii furnizate de organismele private non-profit (self-service, armata, politie, justitie, educatie, ocrotirea sanatatii, asistenta sociala, servicii religioase, de caritate, servicii ale unor organizatii sindicale).

b) Dupa natura nevoilor satisfacute:

- serviciile private = satisfac nevoi particulare ale indivizilor sau familiilor acestora. Scopul prestatorilor e de a identifica cererile consumatorilor, de a actiona pentru a le satisface si de a stimula cererea;

- serviciile publice = activitati organizate de autoritatile administrative centrale sau locale pentru satisfacerea nevoilor de interes public. Au particularitati ce implica management al resurselor materiale, financiare si umane, al relatiilor dintre prestator si client, al modului de evaluare a rezultatelor. Cand se apeleaza la unele servicii din obligatie (invatamant obligatoriu), prestatorii se afla intr-o pozitie de monopol fata de consumatori; aceasta categorie de servicii apeleaza la indivizi cu venituri mici si f. mici.

Scopul acestor prestatori de servicii publice e de a diminua cererea si de avalorifica cat mai rational oferta disponibila.

c) Dupa functiile economice indeplinite:

- de distributie: transport, comunicatii comert;

- de productie (de afaceri) : banci, asigurari, publicitate, cercetare ;

- sociale (colective) : sanatate, educatie, servicii publice non-profit ;

- personale : casnice, hoteluri, restaurante, ingrijire personala, etc.

d) In functie de beneficiar (utilizator):

- servicii intermediare = activitati ce sunt utilizate pentru productia bunurilor sau altor servicii (stocarea si depozitarea marfurilor, transporturile, asigurarule si reasigurarile, telecomunicatiile, serviciile juridice, contabile, de formare si perfectionare a pregatirii profesionale).

- serviciile finale (de consum pentru populatie) = contribuie la satisfacerea nevoilor de consum ale populatiei (turism, alimentatie publica, spectacole) si ce ne-marfa (furnizate de armata, politie, pompieri).

In functie de natura nevoilor si modul lor de satisfacere se clasifica in:

● servicii pentru consumul individual al populatiei obtinute prin relatiile de piata sau self-service ;

● servicii publice = se adreseaza unor nevoi sociale sau mixte cu caracter individual sau social ; sunt finantate prin redistribuirea veniturilor la nivelul bugetelor cetrale sau locale. Sunt: colective (armata, politie, protectia mediului) si individualizate/persona-lizate (invatamant, cultura, sanatate).

- natura activitatii de servicii si beneficiarul direct al serviciului.

e) In functie de natura efectelor:

- servicii materiale = sunt incorporate in bunuri (transport, repararea si intretinerea echipamentelor industriale si casnice)

- servicii nemateriale = contribuie la satisfacerea unor nevoi spirituale ale indivizilor sau a unor nevoi sociale, colective;

- servicii care afecteaza bunurile (transport, curatatorie, reparatii);

- servicii care afecteaza persoanele:

● servicii care vizeaza conditia fizica a persoanelor (transport de persoane, frizerie-coafura)

● servicii care vizeaza conditia intelectuala a persoanelor (educatie).

f) In functie de modalitatile de livrare :

- servicii care necesita deplasarea producatorului (persoana fizica sau juridica): intretinerea locuintei, servicii de reparatii pt. bunuri de folosinta indelungata;

- servicii care presupun deplasarea consumatorului la locul ofertei: restaurante, diverse activitati de divertisment.

g) In functie de raportul capital/munca in procesul de productie:

- servicii ce se bazeaza pe personal = rolul principal revine fortei de munca (baby-sitter, servicii de frizerie-coafura);

- servicii ce se bazeaza pe echipamente (pompieri, transport, telecomunicatii)

h) Dupa oferta de piata (Kotler):

- bun tangibil pur (pasta de dinti, sampon, sapun, sare);

- bun tangibil cu servicii insotitoare (producatorul de automobile trebuie sa vanda ceva mai mult decat o masina) Levitt: cu cat produsul generic este mai sofisticat din punct de vedere tehnologic, cu atat vanzarea sa este mai dependenta de calitatea si diponibilitatea pentru clienti a serviciilor care insotesc produsul.

- oferta hibrida = consta in bunuri si servicii in proportii egale;

- serviciul de baza insotit de bunuri si servicii secundare (pasagerii unei linii aeriene cumpara un serviciu de transport. Calatoria include si bunuri tangibile: masa, bauturile)

- serviciul pur (supravegherea copiilor in lipsa parintilor, masaje, etc).

- servicii bazate pe folosirea echipamentelor (automate comerciale)

- servicii bazate pe utilizarea personalului (activitati de contabilitate) grupate in functie de personalul care le presteaza in:

● servicii prestate de personal necalificat (spalarea vitrinelor);

● servicii prestate de personal calificat (hoteluri, restaurant);

● servicii prestate de personal specializat (sanatate, cercetare).

i) In functie de prezenta/absenta consumatorului in timpul prestarii:

- servicii care necesita prezenta consumatorului in timpul prestarii (efectuarea unei operatii chirurgicale), in cazul altor servicii, prestatorul trebuie sa tina seama de nevoile clientului, prin pregatirea, amenajarea si decorarea interiorului;

- servicii care nu necesita prezenta consumatorului in timpul prestarii (repararea unei masini).

j) In functie de forma de proprietate si modul de organizare a prestatorului de servicii:

- sectorul public (tribunal, spitale, posta, scoli);

- sectorul asociativ constituit din organisme de ajutor si asistenta (biserici, muzee);

- sectorul privat (firme de transport, organisme financiar-contabile, de asigurari).

k) In functie de obiective (prestarea unor servicii profit sau nonprofit) si de forma de proprietate prestatorii au strategii diferite.

l) Dupa momentul aparitiei in sfera vietii economice:

- servicii traditionale (vechi, arhaice) = se refera la activitati ce si-au pierdut din importanta economica (servicii casnice sau domestice). Cuprinde activitati ca: sporturile, medicina, arta, comertul, transporturile care se presteaza din cele mai vechi timpuri, dar sunt foarte actuale. Sunt clasice sau moderne (comertul desfasurat in targuri; comertul electronic);

- servicii moderne sau noi = sunt legate de progresul tehnico-stiintific (servicii de informatica, televiziune) sau de cresterea semnificativa a veniturilor si a timpului liber (industria loisir-ului).

m) Dupa natura relatiilor cu clientii:

- servicii livrate permanent:

- servicii discrete:

n) In functie de modalitatile de comercializare:

- servicii transferabile (comercializabile) = pot fi schimbate la distanta, incorporate in bunuri materiale sau cu ajutorul unui suport electronic, sau sunt comercializate in afara tarii pe baza accesului liber pe piata (editoriale, cinematografice, de telecomunicatii);

- servicii netrasferabile (necomercializabile)

o) Dupa gradul de intensitate a muncii prestatorului si gradul de interactiune:

p) In functie de fluctuatia cererii in timp a serviciilor si nivelul ofertei:

q) Clasificarea sectoriala a serviciilor = elaborata in cadrul Acordul general asupra tarifelor si comertului (GATT), serviciile sunt clasificate in functie de sectoare si subsectoare.

Serviciile sunt grupate pe sectiuni

I. Servicii de afaceri

II. Servicii de telecomunicatie

III. Servicii de constructii si engineering asociat

IV. Servicii de vanzare

V. Servicii de invatamant

VI. Servicii de ambient

VII. Servicii financiare

VIII. Servicii legate de sanatate si sociale

IX. Turism si servicii legate de calatorii

X. Servicii recreative si sportive

XI. Servicii de transport

XII. Alte servicii neincluse in alta grupa.

Capitolul 3. Piata Serviciilor

3.1. Globalizarea pietelor

Globarizarea ridica controverse:

- volatilitatea ridicata a variabilelor pietei;

- liberalizarea pietelor;

- deficitele conturilor curente

- pietele emergente au devenit puternic dependente de pietele de export.

Dezechilibrele de natura macroeconomica: inflatie, buget, comert exterior.

Dezechilibrele de natura microeconomica privesc:

- inrarirea sectorului financiar;

- evitarea excesului de oferta financiara care poate duce la operatiuni speculative de anvergura;

- intarirea sistemului companiilor private;

- evitarea dezechilibrului reformelor structurale, o deschidere brusca catre exterior poate conduce la un puternic deficit al balantei de plati;

- modelul asiatic de dezvoltare, in special neajunsurile sale.

Th. Levitt a semnalat pentru prima data globalizarea pietelor lumii. El considera ca noile tehnologii din domeniul telecomunicatiilor si trasnportului au avut o mare contributie la cresterea omogenitatii pietei mondiale.

Definirea globalizarii

- reprezinta un salt cantitativ si calitativ al unei intregi ordini economice internationale;

- este o noua era in care nu se mai aplica vechile paradigme si analize, o revolutie fara precedent la scara mondiala;

- e un proces de extindere a tranzactiilor intre oameni dincolo de granitele fiecarei tari si de adancire a interdependentelor intre entitati globale care pot fi private, institutii pu-blice sau guverne. Acest proces e condus de forte economice, tehnologice si politice;

- presedintele grupului american ABB = libertatea grupului meu de a investi unde si cand doreste, de a produce ce doreste, de a se aproviziona de unde doreste, de a realiza tot ceea ce doreste cu cat mai putine piedici posibile legate de dreptul muncii si reguli sociale.

Globalizarea implica

- un proces calitativ bazat mai degraba pe o piata globala consolidata a productiei de bunuri si servicii, distributiei, consumului, decat pe piete nationale autonome;

- cresterea atat a riscurilor cat si a oportunitatilor pentru indivizi si comunitati in transformarea traditiilor si modelului de consum, accentuandu-se mobilitatea, simultaneitatea, pluralismul si cresterea alternativelor de satisfacere a nevoilor;

- cresterea interdependentelor si legaturilor in lumea moderna, ca urmare a dezvoltarii fara precedent a fluxurilor de bunuri si servicii, a capitalurilor, informatiilor, precum si mobilitatea ridicata a persoanelor.

Originea globalizarii:

- negustorii fenicieni si greci aveau reprezentanti dincolo de granitele tarii lor pentru a vinde sau cumpara marfuri;

- expansiunea romana a dus cu sine la raspandirea tehnicilor, produselor si a altor simboluri materializate care se pastreaza si azi;

- in 1600 compania britanica a Indiilor de Est si-a stabilit sucursale in toata Asia;

- companiile daneze si-au deschis si ele sucursale in Asia;

- dupa 1800 tot mai multe firme sunt angrenate in derularea la scara internationala a afacerilor lor;

- prima firma de succes americana pe piata externa a fost Singer Sewing Macrune, care a costruit in Scotia o fabrica in 1868;

- pna la primul razboi mondial, multe companii, in special americane, si-au deschis portile catre piata internationala;

- compania Ford avea unitati de asamblare in 14 tari, au urmat-o General Motors si Chrysler;

- toate masinile vandute in Japonia erau fabricate in SUA si asamblate in Japonia;

- General Electric avea unitati productive in Europa, America Latina si Asia;

- Fredrich Bayer si-a construit fabrici in Rusia, Belgia si Franta;

- Procesul de globalizare incepe sa se defineasca mai concret dupa cel de-al doilea razboi mondial prin participantii sai.

- Globalizarea implica internationalizarea schimburilor comerciale, a productiei si serviciilor si in ultimele decenii, a pietelor de capital.

- Internationalizarea productiei este considerata inima procesului de globalizare.

- In cadrul procesului de internationalizare a productiei (de globalizare a procesului de productie) corporatiile transnationalereprezinta elementul esential.

- Implica atat relatii pe baza de transferuri de capital, cat si asa numitele non-equity relations, respectiv, relatii care nu implica transferuri de capital.

- Dimensiunea procesului de globalizare la nivelul productiei e reflectata de amploarea procesului de transnationalizare a economiei mondiale.

Productia internationala are mai multe dimensiuni. Principalele sale caracteristici globale pot fi rezumate astfel:

- Valoarea productiei realizate de societatile transnationale (societati-mama si filiale) reprezinta un sfert din produsul global mondial; in tarile dezvoltate domina pro-ductia de servicii, in timp ce in tarile dezvoltate domina productia de bunuri. Orientarea investitiilor directe la nivel mondial reflecta schimbarile survenite in structura economiei mondiale precum si dinamica deosebita a sectorului tertiar in toate categoriile de tari;

- Fluxurile tehnologice joaca un rol deosebit de important in procesul de globa-lizare al productiei. Tehnologia se exporta prin produsele pe care o incorporeaza (masurata prin valoarea exporturilor catre filiale) direct, ca urmare a intelegerilor con-tractuale (masurata prin valoarea platilor si incasarilor generate de acestea) sau prin intermediul programelor de training (masurata prin costul resurselor antrenate in aceste procese). Un indicator care reflecta transferul de tehnologie il reprezinta royalty-urile si taxele din contractele de licenta. Fluxurile tehnologice reprezinta motorul globalizarii productiei, iar in tarile dezvoltate continua sa detina monopolul tehnologic, esential in lupta pentru pastrarea competitivitatii la nivel intern si international.

- Cercetarea-dezvoltarea constituie secretul succesului in procesul de globalizare. Activitatea de cercetare-dezvoltare continua sa se deruleze la nivelul companiei mama, in tarile de origine, iar filialele cheltuiesc mult mai putin in activitatea de cercetare dezvoltare decat firmele mama. Procesul de globalizare e o "cale" de pastrare a decalajelor ce exista intre tarile de origine (marea lor majoritate tari dezvoltate) si tarile gazda in dezvoltare.

- Globalizarea productiei genereaza oportunitati de angajare, ceea ce constituie un aspect pozitiv pentru economia tarii gazda.

- Comertul international = componenta a procesului de globalizare, stimulat de pro-ductia globala ca urmare a schimburilor comerciale pe care le genereaza societatile transnationale. E dominat de soci. transnationale, apreciindu-se ce ele deruleaza peste 2 treimi din schimburile comerciale internationale, iar comertul intra-firma detine o treime. Ca cel mai vechi flux al circuitului mondial a fost devansat de productia globala.

- Institutionalizarea comertului international dupa cel de-al II razboi mondial a avut drept consecinta principalal reducerea tarifelor in special la produsele manufacturate.

- Procesul globalizarii a demonstrat ca interdependentele dintre state sunt mai stranse ca oricand. In ceea ce priveste termenii schimbului, se constata o inrautatire a acestora mai ales pentru tarile africane.

- Accesul greu al produselor agricole pe pietele tarilor dezvoltate influienteaza negativ agricultura acestor tari, sectorul textilelor si confectiilor absorbe forta de munca necalificata si in mare parte feminina, care este excedentara in aceste tari.

- Aspecte care indreptatesc tarile in dezvoltare sa considere ca sistemul comercial actual nu sustine intotdeauna in mod real dezvoltarea acestora se refera la maniera in care sunt implementate masurile sanitare si costurile de certificare, cresterea utilizarii abuzive a masurilor antidumping.

- O componenta importanta a globalizarii o constituie internationalizarea fluxurilor financiare internationale. Momentul esential al inceputului globalizarii pietelor finan-ciare l-a constituit trecerea la cursurile flotante si deschiderea pietelor financiare. Vola-tilitatea financiara este unul dintre riscurile majore ale globalizarii pietelor financiare.

- Revolutia informationala a fost cea care a dat aripi noi procesului de globalizare. Scaderea costurilor tehnologiilor informationale si continua perfectionare a instrumen-telor comunicationale sunt elemente care contribuie din plin la accelerarea globalizarii.

- Japonia este considerata o victima a fenomenului de globalizare.

- Tarile cu f. putine beneficii de pe urma globalizarii: Madagascar, Niger, Venezuela.

Ultimele decenii au demonstrat tendinta de concentrarea a avutiei la nivelul unor tari, corporatii si persoane:

- tarile membre OCDE detin 71% din comertul mondial cu bunuri si servicii;

- cei mai bogati 200 de oameni ai glogului si-au sporit averea mai mult decat de 2 ori;

- valurile recente de achizitii si fuziuni concentreaza puterea industriala la nivelul unor megacorporatii;

- 1993 - 10 tari detineau 84% din cheltuielile mondiale in domeniul cercetarii-dezvoltarii.

Opinii care privesc globalizarea ca pe un fenomen ale carui efecte negative depasesc cu mult beneficiile pe care le poate aduce:

- Globalizarea e prezentata ca ceva pozitiv asociat cu progrmul uman, un proces neutru cu unele elemente negative nefericite datorate mai ales administrarii defectuoase a unei noi relatii, un proces inevitabil si singura solutie este adaptarea. (O realitate cruda, intotdeuna vor fi invinsi).

- Impactul globalizarii si neoliberalismul sunt prezentate peste tot: cresterea economica cu pierderea viitoare de locuri de munca, incalzirea planetei, razboaie si intoleranta.

- Termenul globalizare e mult prea tehnic. Globalizarea reprezinta culmea tendintei de dominare mondiala a unei vechi mentalitati; implica dominarea elitei occidentale asupra resurselor materiale si umane ale lumii.

- Globalizarea se hraneste dintr-un capitalism putred.

- Globalizarea reprezinta ultimul act al unei opere de 2000 ani de concentrare a puterii si bogatiei in mainile unei elite supreme a barbatilor.

- In inima globalizarii sta cresterea incredibila a capitalurilor speculative din 1971 care fac bani din bani. Solutia pe care o ofera pietele: financiare sunt noi produse financiare, care pentru o suma minima te asigura impotriva riscurilor, transformand astfel piromanii in agenti de vanzari. Pietele financiare au devenit o loterie distructiva.

- Un bilant al globalizarii: cresterea numarului de razboaie, cresterea violentei, degradarea ireversibila a mediului.

- O noua forma a colonialismului corporatist care afecteaza tarile sarace si pe saracii din tarile bogate.

- Un proces de recunostere a marcilor americane de bauturi racoritoare.

Oportunitati

- Mobilitatea capitalurilor = conduce la cresterea accesului la fonduri;

- Internationalizarea productiei = introducerea progresului tehnic, reducerea costuri-lor de transport contribuie la scaderea costurilor de productie, ceea ce permite reduce-rea preturilor bunurilor si serviciilor, cresterea accesului populatiei la bunuri mai ieftine

- Reglementarile internationale in materie de libera circulatie a marfurilor = facili-teaza accesul din ce in ce mai larg catre piete. Taxele vamale s-au redus. Multe tari in dezvoltare, din tari predominant exportatoare de produse primare s-au schimbat in tari exportatoare de produse prelucrate.

- Sporirea concurentei = conduce la sporirea eficientei, efecte benefice asupra productiei, diversitati de bunuri si servicii, difuziune a cunostintelor, a progresului si la cresterea productivitatii si satisfacerea cat mai buna a cerintelor consumatorilor.

Principalele diferente dintre procesul de globalizare de la inceputul secolului si cel din prezent constau in dimensionarea si ritmul lor. In prezent se manifesta cresterea rolului economiilor in dezvoltarea in cadrul comertului international.

La nivel global, s-a intensificat concurenta si se manifesta o stransa interdependenta economica intre tari, se inregistreaza un numar mare de oportunitati in comertul international si un potential fara precedent pentru cresterea ofertei.

3.2. Contextul international

Procesul de dezvoltare economica a incetinit incepand cu 2002 cand s-a declansat un proces lent de redresare economica in pofida:

- mentinerii unor riscuri cronice in anumite zone geografice;

- evolutiei abrupte a pretului petrolului;

- evolutiei sinusoidale a pietelor financiare.

Pe principalele regiuni de dezvoltare, evolutia PIB a inregistrat tendinte - 2003-2004

- in economiile dezvoltate = cel mai scazut nivel Europa de Vest, cel mai inalt nivel America de Nord; crestere economica 2,2%-3,4%;

- in economiile in tranzitie = cel mai scazut nivel estul Europei, cel mai inalt nivel Comunitatea Statelor Independente; crestere economica 7,0%-7,01%;

- tarile cu economii in curs de dezvoltare = crestere economica de 4,6%-6,2%.

Volumul comertului mondial cu bunuri si servicii a inregistrat o revigorare puterni-ca. Comertul exterior al tarilor in curs de dezv. a crescut mai rapid decat in cazul state-lor dezv. Aceasta stare se datoreaza Chinei si Indiei. S-au inregistrat deficite fiscale.

Economia mondiala s-a confruntat si cu urmatoarele probleme:

- cresterea pretului petrolului;

- continua schimbare a raportului dintre principalele rate de schimb ale monedelor nationale fata de dolar;

- cresterea preturilor la export pentru tarile producatoare de bunuri non-petroliere;

- majorarea consumurilor de petrol din China si SUA;

- efectele tsunami-ului din Asia de la sfarsitul anului 2004.

Prin aderarea noilor state la UE s-a realizat:

- o imbunatatire calitativa a produselor si serviciilor;

- o intensificare a participarii acestora la distributia;

- reducerea inflatiei;

- ameliorarea datoriilor externe;

- cresterea PIB pe locuitor

In economiile in tranzitie din Bulgaria si Romania s-au inregistrat urmatoarele:

- cresterea PIB (5,5 puncte procentuale Bulgaria; 8,4 Romania);

- agricultura = principala activitate ec. ce a contribuit substantial la cresterea PIB

- puternica crestere a cererii interne, ca efect al expansiunii puternice a creditului intern

- cresterea investitiilor straine cu 19,3% mai mult in Romania

- politici fiscale coerente;

- aprecierea reala a cursului de schimb;

- cresterea preturilor la producator ca urmare a majorarii preturilor energiei;

- politici macroeconomice restrictive privind cresterea veniturilor si expansiunea creditelor de consum;

- diminuarea ratei medii anuale a inflatiei;

- PIB-ul pe locuitor a crescut;

- reprezentarea a 31% din PIB-ul pe locuitor la nivelul UE (Romania); 29,2% Bulgaria.

3.3. Caracteristici si particularitati ale pietei serviciilor

Principalele caracteristici ale pietei serviciilor:

♦ Diversitatea determinata de:

a) diversitatea categoriilor de servicii care determina o structura complexa a pietei serviciilor. Piata serviciilor de afaceri e constituita din:

- piata serviciilor de cercetare;

- piata serviciilor IT;

- piata serviciilor profesionale structurata in:

● piata serviciilor juridice;

● piata serviciilor de arhitectura, etc.

b) diversitatea modului de manifestare a concurentei:

● Concurenta de marca = cea mai evidenta concurenta intre intreprinderi care apar pe piata cu bunuri identice sau diferentiate nesemnificativ, destinate satisfacerii acelorasi nevoi. Diferentierea dintre concurenti se realizeaza prin imaginea de marca pe care fiecare se straduieste sa o confere produselor proprii, utilizand mijloace si tehnici corespunzatoare.

● Concurenta la nivel de industrie = intreprinderile oferira produse similare care satisfac in masura diferita aceeasi nevoie; competitia se realizeaza prin diferentierea calitativa a produselor.

● Concurenta directa = intreprinderile se adreseaza acelorasi nevoi cu produse similare (sau identice).

● Concurenta formala = intreprinderile care presteaza categorii de servicii si satisfac aceeasi nevoie, oferind fiecare alt serviciu, se afla in relatie de concurenta. - Aceeasi nevoie poate fi satisfacuta in mai multe moduri.

● Concurenta generica = concurenta dintre intreprinderi ce are la baza categoria de nevoi careia i se adreseaza produsul, fiecare disputandu-si intaietatea in satisfacerea acesteia. Ex: o intreprindere turistica se afla in concurenta cu una profilata pe vanzarea de bunuri de folosinta indelungata, anumite categorii de consumatori cu un venit mai redus fiind obligati sa opteze intre cumpararea unor bunuri si efectuarea unei calatorii turistice. Intreprinderile isi disputa aceleasi venituri ale consumatorilor.

● Concurenta indirecta = intreprinderile care se adreseaza acelorasi nevoi sau unor nevoi diferite prin oferirea de produse diferite.

				Concurenta de marca
		directa (din punctul de vedere al producatorului)
				Concurenta la nivel de intreprindere
Concurenta
				Concurenta formala
		indirecta (din punctul de vedere al pietei)
				Concurenta generica

● Concurenta directa exprima competitia privita din punctul de vedere al producatorului, in timp ce concurenta indirecta apare ca fiind privita din punctul de vedere al pietei.

● Concurenta perfecta = concurenta ideala ce presupune existenta in cadrul pietei a urmatoarelor conditii:

- atomicitatea = existenta unui numar mare de vanzatori si cumparatori, interventiile individuale ale acestora neputand determina o schimbare a cererii sau ofertei globale;

- transparenta perfecta a pietei = cunosterea precisa de catre cumparator si vanzator a tuturor elementelor pietei;

- omogenitatea produsului = existenta pe piata a unor produse identice, echivalente;

- intrarea si iesirea libera pe piata si perfecta mobilitate a factorilot de productie = toti intreprinzatorii sa poata gasi liber si nelimitat capitalul si forta de munca de care au nevoie la un moment dat.

● Concurenta imperfecta = conditiile de mai sus sunt indeplinite doar partial. Aceasta concurenta se manifesta in urmatoarele forme:

- concurenta pura = mai multi ofertanti actionand in cadrul pietei bunurilor de masa (minereuri, combustibili, cereale), diferentierile nesemnificative dintre produse si dintre conditiile de comercializare a acestora impun alinierea tuturor concurentilor la acelasi nivel de preturi, aceasta avand la baza raportul cantitativ dintre cerere si oferta;

- concurenta monopolista = mai multi ofertanti actionand in cadrul pietei unor produse care, prin natura lor pot fi diferentiate intr-o anumita masura (calitate, gabarit, model, culoare). Situatia concurentiala are ca efect o anumita aliniere a preturilor cu diferentieri corespunzatoare impuse de diferentele dintre produse.

- concurenta oligopolista = piata cu putini ofertanti. Numarul redus al concurentilor creeaza premisele unei competitii aspre, datorita posibilitatilor de cunoastere a pozitiei detinute de fiecare in cadrul pietei. Schimbarea atitudinii unuia dintre concurenti atrage rapid o reactie de raspuns din partea celorlalti. Pot sa apara carteluri, situatie in care, in mod ilegal, concurentii principali sau chiar toti concurentii fixeaza impreuna preturile si alte conditii de vanzare.

- oligon pur = firmele ofera aceeasi marfa diferentiindu-se doar prin servicii sau preturi;

- oligon diferentiat = firmele care ofera produse partial diferentiate in special prin calitate, modele sau servicii

- monopol pur = o singura firma furnizeaza un anumit produs sau serviciu intr-o anu-mita tara sau zona (posta, compania de electricitate). Poate fi rezultatul unei hotarari guvernamentale, al unei licente, al unor economii de scara sau a altor factori.

- monopson = ofertantii se confrunta cu un singur cumparator. Obtinerea comenzilor, vanzarea-cumpararea, se realizeaza pe calea licitatiilor.

- monopol bilateral =    In cadrul pietei se intalneste mai rar si situatia in care atat ofertantul cat si beneficiarul detin fiecare o situatie de monopol.

♦ Includerea numai a serviciilor marfa

Serviciile publice sau serviciile nonmarket satisfac o parte semnificativa a cererii de servicii din partea populatiei, dar si cererea manifeastata de intreprinderi. Exista categorii de servicii care sunt atat servicii publice cat si servicii marfa (sanatate, invatamant, etc).

♦ Dificultatea evaluarilor cantitative privind structura si dinamica pietei serviciilor = rezulta din intangibilitatea serviciilor, evaluarea serviciilor este realizata calitativ si vizeaza atat serviciul in sine cat si consecintele acestuia. Sunt categorii de servicii care prin specificul lor se pot evalua numai cantitativ (serviciile de telecomunicatii pt. Care se pot determina indicatori privind intensitatea/traficul - nr. De abonati, sau evaluarrea calitatii - durata medie a unei convorbiri).

Piata serviciilor e o piata imperfecta d.p.d.v.     al modului de manifestare a concurentei.

Printre particularitatile pietei serviciilor enumeram:

♦ Neomogenitatea majoritatii serviciilor e determinata de:

- inseparabilitatea unor servicii de persoana prestatorului si respectiv a utilizatorului;

- imaterialitatea serviciilor

♦ Afectarea atomicitatii e determinata de netransferabilitatea unui serviciu. (Daca intr-o localitate exista prestatii pt. servicii de acelasi fel - restaurante, cabinete medicale - piata se poate deplasa spre o concurenta monopolista daca exista un singur prestator - un singur restaurant, un singur cabinet medical - in aceste conditii, aceste unitati prestatoare de servicii participa pe piata in calitate de monopol).

♦ Existenta unor bariere la patrunderea (lansarea) pe piata a serviciilor = patrunderea (lansarea) pe piata a unor servicii e conditionata de o serie de restrictii de natura biocratica sau economica:

♦ Limitarea transparentei e cauzata de:

- imaterialitatea serviciilor;

- perisabilitatea serviciilor;

Limiteaza accesul la informatii si poate afecta raportul cerere-oferta. Intreprinderile isi stabilesc strategii differentiate: perceperea de tarife differentiate, acordarea de diferite facilitate, lansarea unor pachete de servicii, etc.

Sunt servicii a caror piata prezinta trasaturile unei concurente perfecte: atomicitatea participantilor, omogenitatea produselor, accesibilitatea, fluiditatea si mobilitatea factorilor de productie. E cazul pietei serviciilor de multiplicare a documentelor, developari foto, etc.

3.4. Cererea de servicii

Consumatorul se manifesta pe piata in calitate de agent al cererii. Beneficiaza de serviciile achizitionate pentru a le utilize in scopul satisfacerii necesitatilor sale.

In sens microeconomic = exprima cantitatea de servicii pe care un agent economic sau toti agentii economici sunt dispusi sa o achizitioneze intr-o perioada de timp, in conditiile tarifului existent si ale altor imprejurari economice si subiective care o determina, pentru satisfacerea nevoilor de consum.

3.4.1. Continutul si formele de manifestare a cererii de servicii

Nevoia de consum reprezinta:

- ansamblul necesitatilor oamenilor, unitatilor economice, institutiilor, deci a tuturor agentilor economici existenti pe piata.

- o dorinta de satisfacere nascuta dintr-o exigenta naturala sau din adeziunea la exigentele de comportament ale societatii, care incita la actiune si care e satisfacuta prin intermediul consumului.

- o lipsa perceputa privind posedarea sau consumul unui bun oarecare.

- se exprima printr-o cerere solvabila individuala sau colectiva.

Prin volum, structura si diversitate, productia determina dimensiunile si complexitatea sistemului de nevoi. In raport cu productia ce se realizeaza efectiv, se pot deosebi:

- nevoi efective = pot fi satisfacute pe baza potentialului de productie actual disponibil in economie;

- nevoi latente = ar putea fi satisfacute, deoarece exista tehnologiile necesare, dar care inca nu s-au manifestat efectiv pe parcursul procesului economic pana in prezent;

- nevoi virtuale = sunt clar formulate, dar a caror satisfacere nu e posibila in prezent datorita lipsei tehnologiilor corespunzatoare.

Nevoia sociala = ansamblul nevoilor de consum productiv sau neproductiv ale agentilor economici, institutiilor si populatiei, privita la scara intregii societati. Se manifesta pe piata sub forma cererii de bunuri si servicii dar nu trebuie confundata cu nevoile umane cu cererea, deoarece cererea reflecta acele nevoi ce se pot satisface prin intermediul pietei.

Nevoile de consum sunt clasificate in functie de urmatoarele criterii:

a) Dupa gradul de necesitate

- nevoi de prima necesitate;

- nevoi de necesitate medie;

- nevoi de lux.

b) Posibilitatea de a produce bunurile si serviciile necesare satisfacerii nevoilor:

- nevoi solvabile, cand exista posibilitatea reala de a le procura;

- nevoi nesolvabile = nu pot fi satisfacute datorita lipsei puterii de cumparare necesare.

c) Din punct de vedere al raporturilor dintre nevoi:

- nevoi care se completeaza (principale si complementare);

- nevoi care se asociaza;

- nevoi care se exclud reciproc;

d) In functie de motivul formativ:

- nevoi de baza ale existentei (hrana, imbracaminte);

- nevoi generate de procesul de productie (materii prime, materiale, combustibili)

In functie de caracterul lor: materiale, spirituale si sociale.

In functie de natura valorii de intrebuintare = unele implica consumarea bunurilor materiale (nevoile de hrana); alte nevoi se satisfac prin intermediul anumitor servicii: transport, comunicatii, instruire, cultura, etc.

Cererea reprezinta dorinta de a intra in posesia unui produc (bun sau serviciu) la care se adauga posibilitatea si disponibilitatea de a plati pretul cerut pentru acesta.

Prin cererea de servicii se satisface partea principala a nevoii de consum, serviciile procurandu-se si prin intermediul pietei, astfel incat, cererea de servicii e determinata de 3 conditii esentiale de existenta:

- disponibilitatea de a cumpara serviciul respectiv;

- existenta dorintei clientului de a consuma intr-o anumita cantitate un serviciu;

- posibilitatea de a achizitiona serviciul respectiv determinate in principal de solvabilitatea consumatorului.

Datorita ariei largi de cuprindere, dinamismului si complexitatii sectorului de servicii, cererea de servicii poate fi intalnita in diverse forme de manifestare:

a) Din punct de vedere al solvabilitatii:

- cerere efectiva = se manifesta pe piata, poate fi satisfacuta si indeplineste 2 conditii: e-xistenta pe piata a serviciului si capacitatea cumparatorului de a plati pt. serviciul respectiv;

- cererea potentiala = reprezentata de nevoi reale ce nu pot fi satisfacute datorita incapa-citatii unuia dintre cei 2 agenti economici de a asigura producerea si/sau comercializarea si consumul.

b) Dupa modul de manifestare in timp:

- cerere curenta = specifica serviciilor ce prezinta un grad sporit de necesitate pentru una sau mai multe categorii de consumatori (serviciile de transport, de invatamant, etc).

- cerere sezoniera = specifica serviciilor a caror necesitate sau posibilitate de consum apar cu o anumita periodicitate (serviciile de turism de pe litoral, serviciile de inchiriere a echipamentelor sportive pentru schi, etc);

- cerere ocazionala sau noua = se manifesta in anumite conditii determinate de ocazii sau evenimente cu caracter de exceptie pentru consumatori (serviciile de renovare a unei locuinte, service-ul pentru bunurile de uz indelungat, etc).

c) Dupa gradul de corelare cu oferta:

- cerere satisfacuta = in timpul manifestarii pe piata intalneste o oferta echivalenta atat din punct de vedere cantitativ, cat si structural;

- cerere nesatisfacuta = e reprezentata de acea nevoie sociala pt. care in momentul manifestarii pe piata nu exista corespondenta cu oferta de servicii.

d) Din punct de vedere al manifestarii in timp:

- cerere constanta = se mentine relativ neschimbata pentru o perioada de timp mai indelungata (serviciile medicale pt. bolile cardiovasculare, serviciile de paza si protectie a unor obiective importante, etc)

- cerere descrescatoare = se manifesta in cazul serviciilor concurente sau serviciilor care satisfac aceleasi nevoi, dar la un nivel superior ( serviciile pt. repararea incaltamintei)

- cerere crescatoare = se manifesta in cazul serviciilor pt. careinfluenta factorilor determinanti are drept rezultat sporirea solicitarilor din partea consumatorilor (serviciile de creditare oferite de institutiile bancare);

e) In functie de agentul economic care exprima cererea de servicii:

- cerere individuala = se manifesta din partea unui individ, intreprindere sau institutie pentru un anumit serviciu;

- cerere agregata = reprezinta pe de o parte insumarea tuturor cererilor individuale de pe piata unui serviciu intr-o perioada de timp si pe de alta parte ansamblul cheltuielilor realizate in cadrul unei economii nationale pentru procurarea serviciilor.

3.4.2. Factori de influenta ai cererii de servicii

Factorii de influenta ai cererii de servicii sunt: factori generali si factori specifici.

3.4.2.1. Factori generali ai cererii de servicii

a) Tarifele practicate = constituie un factor puternic de influenta al cererii de servicii, deoarece, cand tariful unui serviciu creste, consumatorul va cumpara o cantitate mai mica din serviciul respectiv. Cererea pentru un serviciu este invers proportionala cu tariful in conditiile mentinerii unui nivel constant pentru ceilalti factori.

Modificarile cererii de serviciu in functie de tarifele practicate, depind de:

- nivelul initial al tarifului;

- calitatea serviciului respectiv;

- raportul existent intre calitatea si tariful serviciului respectiv;

- elasticitatea cererii in raport cu tariful practicat.

b) Veniturile consumatorului = factor de influenta al cererii de servicii, in functie de evolutia cererii, determinata de modificarea veniturilor consumatorului, serviciile pot fi:

- servicii normale = cererea creste sau scade in aceeasi directie cu venitul consumatorului;

- servicii inferioare = cererea evolueaza in sens contrar veniturilor consumatorului.

Efectele influentei veniturilor consumatorului asupra cererii de servicii poate fi diferit, in functie de mediul economico-social in care se manifesta cererea pt. un serviciu sau altul.

c) Tarifele serviciilor substituibile. Serviciile substituibile sunt acele servicii care satisfac nevoi similare. Daca tariful la unul dintre servicii creste are loc sporirea cererii la serviciul substituibil. In functie de gradul de substituibilitate, serviciile pot fi:

- perfect substituibile = cand utilitatea serviciului substituibil e aprox. egala cu cea a substituentului;

- partial substituibile = cand substituirea se realizeaza doar intr-o anumita proportie. E f. important sa se cunoasca disponibilitatea consumatorului de a substitui un serviciu cu altul.

d) Tarifele serviciilor complementare = influenteaza nivelul si evolutia cererii de servicii in sens contrar. Principala caracteristica a serviciilor complementare se refera la manifestarea utilitatii serviciilor consumate impreuna, iar cresterea tarifului la unul dintre servicii, diminueaza consumul ambelor servicii.

In functie de gradul de complementaritate serviciile pot fi:

- strict complementare = gradul de complementaritate este apropiat de 1;

- partial complementare = gradul de complementaritate este diferit de 1.

e) Preferintele consumatorului pt. un anumit serviciu inflenteaza direct evolutia cererii; daca vor creste preferintele cumparatorilor pt. un serviciu, cererea totala pt. acel serviciu va creste. Preferintele consumatorului pot fi identificate prin cercetari de marketing si in general raman constante pe perioade mari de timp. Acest factor prezinta anumite valente:

- evidentiaza anumite aspecte calitative cu influente asupra cererii de servicii;

- sta la baza criteriilor de segmentare a ofertei de servicii;

- permite evaluarea cantitativa a cererii de servicii in urma unor analize complexe a restrictiilor de natura financiara, in principal.

f) Factorul timp = este un factor mai putin important in evaluarea cererii de servicii, mai ales daca se are in vedere simultaneitatea productiei si consumului;     prezinta interes doar in masura necesitatii pregatirii producatorului pt. a fi capabil de a oferi un anumit serviciu.

3.4.2.2. Factori specifici de influenta ai cererii de servicii

Specificitatea factorilor de influenta se diferentiaza pe principalele categorii de servicii:

- servicii prestate in special pentru populatie;

- servicii prestate in special pentru intreprinderi;

- servicii internationale.

a) Factori specifici cererii de servicii a populatiei:

● factori demografici cu influenta directa asupra structurii si dinamicii cererii de servicii a populatiei:

- numarul populatiei;

- structura pe sexe si pe grupe de varsta a populatiei;

- repartitia teritoriala a populatiei, atat d.p.d.v. numeric, cat si al structurii pe sexe si pe grupe de varsta.

● factori socio-culturali = influenteaza cererea de servicii, se evidentiaza schimbarile sociale, urbanismul si apartenenta la un anumit mediu cultural ce dispune de traditii, obiceiuri si mentalitati proprii.

● raportul timp liber-venituri = influenteaza evolutia cantitativa si structurala a cererii de servicii. Consumatorii se pot afla in urmatoarele situatii:

- venituri mari si timp liber limitat = situatie specifica populatiei de varsta medie care este preocupata in principal de activitatea profesionala si e mare consumatoare de servicii

- venituri mari si timp liber - in aceasta situatie se regaseste o mica categorie a populatiei care este preocupata de petrecerea cat mai agreabila a timpului liber (servicii turistice, servicii de divertisment);

- venituri mici - situatie specifica unei anumite categorii de consumatori care sunt nevoiti sa renunte la anumite servicii sau sa le substituie. Ei contribuie la formarea cererii de servicii de prima necesitate.

b) Factori specifici cererii de servicii pentru intreprinderi

Cele 2 elemente fundamentale ale mediului intreprinderii sunt:

- mediul intern, care se afla sub controlul direct al managementului intreprinderii si

- mediul extern, cu cele 2 componente, micromediul si macromediul.

Complexitatea mediului intern reprezinta rezultatul efectelor tehnologiilor moderne asupra organizatiei, de la mecanizare pana la automatizare si cibernetizare.

c) Factorii specifici cererii de servicii internationale:

- cresterea veniturilor si modificarea cheltuielilor de consum ale populatiei = au o influenta puternica asupra serviciilor internationale, ca urmare a modificarilor preferintelor si a stilului de viata ale diverselor categorii de consumatori;

- dezvoltarea si liberalizarea comertului cu bunuri = a determinat dezvoltarea serviciilor complementare (service, transport, asigurari, servicii bancare, etc);

- evolutia progresului stiintific si tehnic = a condus la amplificarea serviciilor privind transferul de tehnologie, serviciilor de inginerie si informatica, a serviciilor de protectie a informatiilor;   

- expansiunea activitatii companiilor multinationale = are ca efecte dinamismul ser-viciilor de cercetare a pietelor, cresterea serviciilor de telecomunicatii, a serviciilor bancare.

3.4.3. Studierea cererii de servicii

Metode utilizate in studierea cererii de servicii

In functie de modalitatea de abordare si modul de rezolvare, metodele de studiere a cererii de servicii se grupeaza astfel:

● Metode analitice = se bazeaza pe un instrumentar matematic cu ajutorul caruia se obtin solutii optime la diferitele obiective stabilite in functie de valorile parametrilor avuti in vedere. Sunt utilizate tehnicile de simulare care vor avea ca rezultat obtinerea mai multor solutii corespunzatoare scenariilor.

● Metode statistice = sunt utilizate in analiza seriilor de date ce caracterizeaza evolutia cererii efective exprimate de consumatorii de servicii in anumite perioade de timp.

● Metode normative = se bazeaza pe utilizarea unor "norme" de consum determinate de regula statistic. Normele se refera la volumul cererii individuale si/sau colective pt. o serie de servicii de interes public cum sunt serviciile de furnizare a energiei electrice si termice, a gazului metan, precum si serviciile de transport, posta, etc.

3.5. Oferta de servicii

Oferta de servicii = reprezinta cat de mult si ce anume poate oferi piata serviciilor.

3.5.1. Categorii de oferte ale serviciilor

a) Oferta individuala reprezinta:

- oferta de servicii la nivelul unui singur agent economic;

- cantitatile dintr-un serviciu pe care un agent economic le pune la dispozitia clientilor spre vanzare.

Pt. ca o intreprindere prestatoare de servicii sa-si formeze o oferta de servicii trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii:

● disponibilitatea producerii unui anumit serviciu = orice agent economic are libertatea de a intreprinde sau nu, o afacere in domeniul serviciilor si ce anume;

● capabilitatea intreprinderii de a produce un anumit serviciu care necesita resurse umane cu o pregatire profesionala de specialitate, resurse materiale, resurse informa-tionale si tehnologice, precum si resurse financiare;

● management performant care sa asigure recuperarea costurilor necessitate de producerea si comercializarea serviciului de venituri realizate din aceasta activitate si obtinerea de profit.

b) Oferta agregata

- reprezinta cantitatile totale de servicii puse la dispozitia consumatorilor finali sau utilizatorilor la un moment dat;

- e constituita din ofertele individuale ale tuturor intreprinderilor prestatoare.

3.5.2. Particularitati ale ofertei de servicii:

● Netransferabilitatea ofertei = deriva din nematerialitatea si nestocabilitatea serviciilor (servicii hoteliere de cazare).

● Dificultatea protectiei juridice a serviciului = rezulta din nematerialitatea si intangibilitatea unor servicii. Datorita nematerialitatii si participarii consumatorului la producerea serviciului, prestatorul poate sa-si particularizeze oferta, astfel incat atat teoretic, cat si practice, exista reale posibilitati de a prezenta un alt serviciu. Protectia juridica se limiteaza in astfel de cazuri la marca.

● Implicarea consumatorului in producerea serviciului genereaza:

- producerea unor servicii personalizate ceea ce poate crea dificultati pt. prestator;

- un sistem aparte de relatii stabilite intre prestator si consumator, cu consecinte benefice pentru ambele parti.

● Organizarea productiei si structurarea intreprinderii pornind de la consumator e determinata de:

- inseparabilitatea serviciului de prestator si consumator;

- simultaneitatea productiei si consumului;

- nematerialitatea serviciului;

- nestocabilitatea serviciului;

- intensificarea concurentei pe piata serviciilor.

● Oferta de servicii este o oferta potentiala care devine reala numai in mometul consumului, fapt determinat de nestocabilitatea serviciului si de simultaneitatea productiei si consumului serviciului.

3.5.3. Factori de influenta ai ofertei de servicii

● Volumul si structura cererii = influenteaza oferta de servicii si poate avea mai multe forme de manifestare.

Cererea nesatisfacuta care pentru o perioada de timp nu a regasit o oferta echivalenta. Importanta este cunoasterea atat cantitativa si structurala, cat si a localizarii in timp si spatiu a cererii nesatisfacute.

Manifestarea cererii efective influenteaza volumul ofertei pentru un anumit serviciu, dar si tarifele percepute de prestatorii care activeaza pe piata respectiva.

Cererea potentiala reprezinta un factor de influenta deosebit de important a ofertei de servicii. Pentru ca cererea potentiala sa fie transformata in cerere efectiva se impune cunosterea elementelor constitutive ale cererii potentiale, precum si a cauzelor pentru care nevoia sociala nu s-a exprimat intr-o astfel de cerere.

Cresterea volumului si diversificarii cererii efective de servicii se poate realiza prin:

- reducerea tarifelor;

- imbunatatirea raportului calitate-pret;

- cresterea numarului de prestatori;

- informarea permanenta a consumatorilor privind oferta de servicii.

● Costurile de productie = reprezinta un factor deosebit de important mai ales pt. debutul unei afaceri in domeniul serviciilor. Exista si servicii pt. care costurile de productie nu prezinta o mare importanta (serviciile de consultanta, traduceri).

● Tariful de piata al serviciului = constituie un factor de influenta a ofertei de servicii si prezinta o serie de particularitati determinate de caracteristicile serviciilor. Tariful unui serviciu e determinat in cea mai mare proportie de catre consumator. Rezultatul confrunta-rii cererii cu oferta e mai putin determinant si aceasta situatie il avantajeaza pe consumator

Simultaneitatea productiei si consumului unor servicii conduce la constituirea unui monopol sau oligopol. Aceasta il dezavantajeaza f. puternic pe consumator.

Cantitatea oferita se refera la volumul unui anumit serviciu pe care prestatorii sunt dispusi sa o puna la dispozitia consumatorului in mometul primirii unui anumit pret. Elementul esential in determinarea ofertei il reprezinta corelatia dintre pret si cantitatea dintr-un serviciu oferit pe piata.

Relatia dintre cantitatea oferita si pret este exprimata prin legea ofertei, potrivit careia cantitatea din orice produs pe care o firma o va produce si o va oferi spre vanzare e in relatie pozitiva cu pretul produsului, adica va creste cand pretul creste si scade cand pretul produsului scade.

Elasticitatea ofertei = evidentiaza in ce masura cantitatea de servicii oferita raspunde modificarii de tarif intervenite pe piata de consum.

Coeficient de elasticitate = masura numerica a fenomenului de elasticitate pt. a exprima gradul diferit de raspuns al prestatorilor la schimbarile de tarif (pret) ale diferitelor servicii (produse). Oferta poate fi: oferta elastica si oferta inelastica.

Oferta elastica intervine in momentul in care modificarea cantitatii oferite este mai mare decat modificarea tarifului.

Oferta inelastica este intalnita in situatiile in care modificarea procentuala a cantitatii oferite are loc intr-un procent mai scazut decat modificarea procentuala a tarifului.

Coeficientul de elasticitate a ofertei in functie de tarif se calculeaza cu formula:

%∆Q ∆Q ∆T ∆Q T ∆Q T

C E Q/T = ---------- = ------ : --------- = -------- x -------- = ( -------) x ( ------)

%∆T Q T Q ∆T ∆T Q

C E Q/T = coeficientul de elasticitate a ofertei in functie de tarif;

∆Q = modificarea ofertei de servicii

Q = cantitatea ofertei de servicii

∆T = modificarea tarifului serviciului

T = tariful serviciului.

Putem intalni urmatoarele situatii:

- daca EQ/P > 1 = oferta e elastica, se modifica in acelasi sens cu tariful, dar mai intens (oferta este sensibila la modificarile de pret); cu cat elasticitatea ofertei este mai mare, cu atat prestatorii de servicii sunt mai sensibili la modificarile de tarif;

- daca EQ/P = 1 = oferta e unitara, se modifica in acelasi sens cu pretul si cu aceeasi intensitate.

- daca EQ/P < 1> 0 = oferta e inelastica, se modifica in acelasi sens cu pretul, dar mai lent (oferta nu e sensibila la modificarile care intervin la tariful serviciului).

De regula, in cazul serviciilor, coeficientul de elasticitate a ofertei de servicii e supraunitar in raport cu tarifele si negativ in raport cu veniturile.

● Tariful si cantitatea serviciilor substituibile = reprezinta alti factori cu influenta puternica asupra ofertei de servicii. Serviciile substituibile = serviciile care satisfac aceleasi categorii de nevoi si care pot fi inlocuite cu alte servicii. Produsele substituibile pot contribui substantial la satisfacerea cererii pentru bunuri care pot fi oferite direct prin procesul de productie industriala sau prin prestarea de servicii (confectiile, ca rezultat al industriei usoare sau ca rezultat al prestarii unui serviciu la comanda).

● Pretul si cantitatile de servicii complementare = determina o influenta directa (pozitiva sau negativa) asupra ofertei serviciilor. Ex. Un hotel pe langa serviciile de cazare si masa, poate oferi si diverse servicii complementare (inchirierea unor Sali de cinferinte, transport, servicii de curierat, de vanzare de suveniruri). Astfel, cu cat cantitattea de servicii complementare e mai mare, oferta de servicii va fi mai bogata. Cu cat pretul serviciilor de cazare e mai mic si oferta de servicii complementare va fi mai redusa.

Serviciile complementare pot influenta oferta de servicii pe masura instaurarii si generalizarii unor raporturi de asociere.

● Taxele, impozitele si subventiile au si ele o influenta semnificativa asupra ofertei de servicii. Cresterea taxelor va duce la micsorarea ofertei de servicii in schimb reducerea acestora va contribui substantial la cresterea ofertei de servicii. Majorarile sau micsorarile subventiilor determina modificari ale ofertei de servicii in acelasi sens.

● Numarul prestatorilor de servicii. In functie de numarul prestatorilor existenti pe o piata se creeaza diferitele tipuri de concurenta, de la monopol la concurenta perfecta.

● Factorul timp = prezinta importanta mai ales pentru acele categorii de servicii care necesita pregatirea prestatorului cu mult timp inainte de a presta serviciul.

3.5.4. Tendinte in evolutia ofertei de servicii

● Cresterea in ritm superior a ofertei de servicii in raport cu oferta celorlalte sectoare = tendinta inregistrata atat pe piata romanesca cat sip e cea internationala.

Aceasta tendinta e sustinuta de:

- cresterea ponderii populatiei in sectorul serviciilor in Romania;

- ponderea serviciilor la crearea produsului intern brut in Romania;

- contributia serviciilor la realizarea valorii adaugate brute.

● Asocierea respectiv disocierea ofertei de bunuri si de servicii.

Aceasta stare de fapt se datoreaza:

- intensificarii patrunderii progresului tehnic in toate domeniile societatii;

- cresterea nivelului de trai si respectiv a calitatii vietii;

- diversificarii nevoilor sociale;

Tendinta de disociere a ofertei de bunuri se manifesta:

- intre oferta de servicii si oferta de bunuri - serviciul de software se vindea impreuna cu calculatorul, azi, acest serviciu se produce si se comercializeaza separat, devenind chiar o activitate distincta;

- in interiorul ofertei de serviciu - dezvoltarea serviciilor catering in cadrul serviciilor de alimentatie publica.

Tendinta de asociere s-a remarcat si a fost determinata de raporturile de complementari-tate dintre bunuri si servicii, si numai dintre servicii:

- oferta dintre bunuri si servicii - montarea, efectuarea serviciilor de intretinere in perioada de garantie si postgarantie);

- in interiorul ofertei de servicii - decorarea locuintei, zugravit, aer conditionat, etc.

● Cresterea rolului si importanta calitatii serviciilor - calitatea constituie una dintre conditiile necesare castigarii unui avantaj competitiv. Daca vor primi calitatea asteptata consumatorii vor apela in mod repetat la serviciile aceluiasi prestator sau vor recomanda serviciile acestuia. Concurenta puternica ii va determina pe prestatori sa adopte o atitudine de conectare si adaptare la mediul economico-social, aflat intr-un permanent dinamism.

● Dinamici diferentiate pe categorii de servicii.

3.6. Preturile de consum

● Metoda marjei de profit adaugata la costuri = e cea mai simpla metoda si ofera cele mai reduse garantii producatorului, profitul realizat este egal cu profitul planificat si nu se tine cont de cumparatorul potential, de cerintele sau de posibilitatile financiare ale acestuia.

● Metoda pragului de rentabilitate = porneste de la ipoteza unui asemenea tarif, astfel incat veniturile realizate din prestarea unui anumit volum de servicii sa fie egala cu valoarea costurilor, aceasta metoda se poate aplica in 2 proceduri:

- determinarea productiei minime care la un tarif dat, asigura o activitate rentabila;

- determinarea tarifului minim, pt. o anumita productie, asigura rentabilitatea activitatii.

● Metoda costului marginal egal cu venitul marginal = e o metoda apropiata de cea care se utilizeaza pe o piata libera si se aplica cel mai bine in conditiile in care producatorul detine pe piata o pozitie relativ monopolista. Aceasta metoda tine seama atat de comportamentul consumatorului, cat si de cel al producatorului.

● Indicii preturilor de consum ai serviciilor

3.7. Conjunctura serviciilor

Proportia alternativelor de evolutie (crestere, stabilitate, scadere) reprezinta ponderea intreprinderilor (care au ales alternative respectiva) in volumul de activitate al sectorului. Diferenta procentuala intre alternativele extreme constituie soldul conjunctural, ce exprima tendinta de evolutie a indicatorilor fata de perioada de referinta.

Principalele cauze care afecteaza derularea corespunzatoare a activitatii de servicii la intreprinderile mici, cu un numar cuprins intre 1-49 salariati sunt:

- cererea insuficienta;

- probleme financiare;

- lipsa spatiului sau a echipamentelor;

- lipsa fortei de munca;

- alte cauze.

Managerii intreprinderilor mijlocii (50-249 salariati), apreciaza ca prin specificul activitatii de servicii exista anumiti factori care restrictioneaza activitatea acestui sector:

- cererea insuficienta;

- probleme financiare;

- lipsa spatiului sau a echipamentelor;

- alte cauze.

Indicatorul de confidenta = reprezinta media aritmetica a soldurilor conjucturale pentru urmatoarele 3 componente:

- aprecierea situatiei economice;

- aprecierea cererii de servicii

- estimarea cererii de servicii.

CAP. 4

Serviciile de piata reprezinta activitati care fac obiectul vanzarii si cumpararii pe piata, indiferent de momentul platii, tipul de pret practicat si modalitati de incasare.

Activitatile de servicii de piata cuprind :

- servicii de piata prestate in principal pentru populatie

- servicii de piata prestate in principal pentru operatorii economici

- servicii de transporturi, depozitare si comunicatii

Serviciile de piata prestate in principal pentru populatie, pentru operatorii economici si serviciile de transporturi posta si telecomunicatii cuprind veniturile realizate, atat in intreprinderile care au activitate principala de servicii, cat si de intreprinderile cu activitati principale care obtin venitul din activitati de servicii.

Serviciile de piata cuprind :

- hoteluri si restaurante(diviziunea 55)

- agentii de voiaj(clasa 6330)

- inchirieri bunuri personale

- activitati fotografice

- activitati recreative

- alte activitati de servicii personale

Criteriile de clasificare a serviciilor de piata sunt :

- caracteristicile beneficiarului

- din pct de vedere existential

- continutul activitatii

- natura relatiilor economice si financiare ce intervin intre prestator si beneficiar

- nivelul de dezvoltare si importanta pentru consumul populatiei

Serviciile de piata prestate in principal pentru intreprinderi conform CAEN :

- tranzactii imobiliare

- inchirierea masinilor si echipamentelor fara operator

- activitati de informatica

- arhitectura, inginerie

- publicitate

- cercetare-dezvoltare

- asanarea si indepartarea gunoaielor, salubritatea

CAP.6

Termenul eficienta are sensul de a produce efectul sau rezultatul dorit.

Prin eficienta se intelege obtinerea unui anumit rezultat cu cele mai mici intrari posibile sau obtinerea unui rezultat maxim cu un nivel dat al resurselor.

Eficienta economica este expresia raportului dintre efectul util (rezultatul) si efortul depus sau eficienta economica reprezinta raportul dintre efort si efect.

Eficienta si eficacitatea sunt diferite din punct de vedere conceptual.

Eficienta sociala vizeaza relatia dintre efectele sociale obtinute si efortul facut la nivel micro sau macroeconomic.

Eficienta in domeniul serviciilor prezinta pe langa celelalte trasaturi definitorii ale activitatilor economice si eterogenitatea si complexitatea efectelor utile rezultate din activitatile de servicii. De aceea este necesar sa se ia in considerare :

- toate categoriile de resurse precum si structura acestora

- efectele directe si indirecte produse de activitatile de servicii

- aspectele cantitative si calitative ale efectelor

- factorul timp ce poate actiona diferit asupra resurselor si efectelor

- impactul economic si social al acestor activitati

La nivel macroeconomic eficienta sectorului tertiat este influentata de modul de alocare a resurselor in economie :

- intre diferitele sectoare ale economiei

- intre consum si investitii

Prin libera circulatie a bunurilor, serviciilor, persoanelor si capitalului in spatiul pietei unice europene, sunt create conditiile de amplificare a concurentei.

La nivelul intreprinderii de servicii eficienta economica este determinata de :

- eficienta de alocare a resurselor este eficienta in masura in care serviciile se realizeaza cu costuri minime si se presteaza acele servicii care sunt solicitate de consunatori ;

- eficienta de utilizare a factorilor de productie este data de rezultatele produse cu cel mai redus cost de oportunitate. Costul de oportunitate reprezinta costul ales din mai multe variante posibile si poate fi definit ca pretuirea, aprecierea acordata celei mai bune dintre sansele sacrificate atunci cand se face o alegere, cand se adopta o decizie de a produce, de a cumpara. Costul de oportunitate masoara castigul sau pierderea celei mai bune dintre sansele sacrificate ;

- eficienta de distributie a serviciilor este eficienta in conditiile existentei unei concordante intre volumul si structura serviciilor prestate si exigentele consumatorilor.

Particularitatile serviciilor sunt :

- formele specifice de exprimare a efectelor utile

- existenta efectelor directe

- existenta efectelor indirecte

- efectele sociale, economice

- relatia dintre eficienta si calitatea serviciilor

Imbunatatirea calitatii serviciilor contribuie la sporirea gradului de satisfacere a nevoilor consumatorului si are urmari pozitive pe 2 planuri :

a) in relatie cu piata :

- contribuie la imbunatatirea imaginii intreprinderii pe piata de referinta datorita calitatii

- cresterea si consolidarea cotei de piata

in interiorul intreprinderii

- elaborarea unor strategii de practicare de preturi mai mari

- obtinerea de venituri mai mari din vanzarile realizate

- cresterea productivitatii muncii prin investitii in utilaje, materii si materiale mai bune

- realizarea unor profituri mai mari

- realizarea de costuri mai mici de productie de unitatea de serviciu

Performanta reprezinta o stare de competitiviate a unei intreprinderi care-i asigura o prezenta durabila pe piata. Avantajul competitv se manifesta prin :

- o imagine mai buna in randul clientilor

- posibilitatea intreprinderii de a promiva preturi mai mari

- desfasurarea unei activitati cu costuri unitare mai mici

- realizarea unei eficiente economice sporite

Criterii de evaluare si indicatori de exprimare a eficientei serviciilor

Principalele criterii de evaluare a eficientei serviciilor sunt :

Rentabilitatea reprezinta capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit sau venit net si exprima sintetic eficienta economica. Se masoara prin niveluri absolute si niveluri relative.

Nivelul absolut al profitului reprezinta diferenta dintre veniturile totale si costurile totale ; prezinta particularitati in functie de categoriile de servicii(activitati de productie, comert, alimentatie publica, turism). Nivelul realtiv al profitului se exprima prin :

1. rata rentabilitatii si poate fi :

- rata rentabilitaii comerciale

- rata rentabilitatii economice

- rata rentabilitatii financiare

2. nivelul costurilor vizeaza suma totala a cheltuielilor si cuprinde cheltuieli directe si indirecte.

3. eficienta utlizarii factorilor de productie exprima nivelul productiei pe unitatea de factori de productie consumat. Se poate exprima prin :

- profitul realizat in medie de un salariat

- profitul realiza la 1000 lei capital fix

- profitul realiza la 1000 lei cheltuieli

- coeficientul de utilizare a capacitatii

- cifra de afaceri sau volumul incasarilor pe 1m² suprafata de productie sau suprafata comerciala

4. eficienta investitiilor se evalueaza prin :

- durata de recuperare

- rata de rentabilitate minima

5. eficienta sociala urmareste reducerea diferentei dintre nivelul serviciilor oferite si nivelul asteptat de consumatori

L. S. Simion propune 5 criterii pentru masurarea nivelului de satisfactie a clientului :

- gradul de participare a nevoilor clientului

- gradul de precizie la definirea continutului serviciului

- gradul de satisfacere a cererii de serviciu

- gradul de flexibilitate cu care se raspunde la situatii de urgenta

- gradul de eficienta in rezolvarea problemelor privind serviciul

Pentru evaluarea eficientei sociale a serviciilor pentru populatie, sunt utilizati mai multi indicatori:

- numarul de unitati la 1000 de locuitori

- numarul de locuitori ce revin la un pat de spital

- numarul de elevi/studenti ce revin unui cadru didactic

- numarul de studenti la 100.000 de locuitori

- timpul mediu de efectuare a cumparaturilor

- timpul cheltuit de populatie pentru transport

Caile de crestere a eficientei economice se concretizeaza prin :

a)Cresterea sau maximizarea veniturilor se realizeaza prin:

- cresterea cifrei de afaceri, a incasarilor, a valorii adaugate de servicii si se poate realiza prin cresterea cantitativa a productiei

- modificarea structurii activitatii

- cresterea tarifelor

- rationalizarea sau maximizarea cheltuielilor au drept obiectiv cresterea productivitatii factorilor de productie si eficienta de alocare. Prin rationalizare se intelege actiunea de a folosi metodele si procesele tehnologice cele mai eficiente, a utiliza la maxim mijloacele de productie in vederea cresterii productivitatii muncii si reducerea costurilor.

b) Caile de crestere a productivitatii muncii sunt :

- perfectionarea formarii si calificarii fortei de munca

- inbunatatirea metodelor de motivare a angajatilor

- utilizarea cu prioritate a rezultatelor progresului tehnic

- practicarea unui management modern

- perfectionarea relatiei cu clientii

Cifra de afaceri reprezinta suma veniturilor rezultate din vanzari de bunuri, vanzari de marfuri, executarea de lucrari si prestari de servicii, mai putin rabaturile, remizele si alte reduceri acordate clientilor.

Valoarea adaugata bruta la costul factorilor reprezinta suma salariilor si altor elemente legate de costul factorilor de munca, a profitului, a subventiilor de exploatare, a amortizarii capitalului fix din care se scad impozitele legate de productie.

Rezultatul brut al exercitiului reprezinta diferenta dintre suma veniturilor din exploatare, financiare si exceptionale si suma cheltuielilor de exploatare, financiare si exceptionale.

Excedentul brut de exploatare reprezinta soldul conturilor de exploatare si arata ceea ce ramane din valoarea nou creata in procesul de productie.

Productia exercitiului reprezinta suma cifrei de afaceri, productia de imobilizari si variatia stocurilor de productie.

Adaosul comercial reprezinta diferenta dintre veniturile din vanzari de marfuri si cheltuielile privind marfurile.

Din analiza comparativa a principalilor indicatori economici si financiari raportati la cifra de afaceri pentru serviciile de piata rezulta :

- obtinerea de profit a serviciilor de piata, atat pentru populatie cat si pentru serviciile prestate

- realizarea de investitii mai mari in cadrul sectorului de servicii prestate

- obtinerea de profit de circa 2,6 ori mai mare in cazul serviciilor prestate.