Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE



ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


PRESCRIPTII TEHNICE PENTRU PROIECTAREA, EXECUTIA, MONTAREA, EXPLOATAREA, REPARAREA SI VERIFICAREA CONDUCTELOR DE ABUR SI APA FIERBINTE SUB PRESIUNE

Instalatii

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
MASURI PRIVIND IZOLAREA TERMICA A CONSTRUCTIILOR
Tehnici si metode de investigare de la suprafata a defectelor de izolatie ale conductelor
INSTRUCTIUNI DE EXPLOATARE PENTRU POMPE DE CALDURA VARMITEK
CLIMA MANAGER - CRONOTERMOSTAT CU REGLARE CLIMATICA A DOUA ZONE
MODUL PENTRU TERMOREGLARE CLIMATICA SI PENTRU ADMINISTRAREA CAZANELOR IN CASCADA
INSTALATIA DE INCARCARE CU BIGI. DESCRIERE . UTILIZARE
Avantajele instalarii unei pompe de caldura
INSTALATII DE LEGARE LA PAMANT: Electrocutarile - Protectia impotriva electrocutarilor
PROIECTAREA INSTALATIILOR INTERIOARE DE INCALZIRE CENTRALA
Proiectarea unui recipient sub presiune

TERMENI importanti pentru acest document

: : : : :

ANEXA   

 MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI                                                       

Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor  sub presiune

si Instalatiilor de ridicat

ISCIR

PRESCRIPTII TEHNICE

PENTRU PROIECTAREA, EXECUTIA, MONTAREA,

EXPLOATAREA, REPARAREA SI VERIFICAREA

CONDUCTELOR DE ABUR SI APA FIERBINTE SUB PRESIUNE

C 15 N – 2003

                     Aprobate prin Ordinul Ministrului Economiei si Comertului nr…….

                     din …………… , publicat in Monitorul Oficial al Romaniei,

                     Partea I, nr………. din …………………

COLECTIA INSPECTIEI DE STAT PENTRU CONTROLUL          CAZANELOR, RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE SI   INSTALATIILOR  DE RIDICAT

- ISCIR -

Editie oficiala

PRESCRIPTII TEHNICE

PENTRU PROIECTAREA, EXECUTIA, MONTAREA, EXPLOATAREA, REPARAREA SI VERIFICAREA

CONDUCTELOR DE ABUR SI APA FIERBINTE SUB PRESIUNE

C 15 N – 2003

1.                     DATE GENERALE

1.1.                  Generalitati

 

1.1.1.          Prezentele Prescriptii tehnice sunt elaborate in baza legislatiei in vigoare si contin prevederi tehnice minime obligatorii pentru proiectarea, executia, montarea, exploatarea, repararea si verificarea conductelor prin care se transporta abur sau apa fierbinte, sub presiune (denumite in continuare conducte daca nu se specifica altfel). Alternativ pentru conductele noi se pot accepta si alte norme recunoscute pe plan international, in conditiile mentionate la pct.1.3.7, 1.3.7.1, 1.3.7.2, 1.3.7.3.

1.1.2.          Prin conducta de abur sau de apa fierbinte se intelege ansamblul format din mai multe elemente metalice - tevi, armaturi, flanse, fitinguri, compensatori de dilatatie, piese fasonate, etc. – imbinate intre ele si care servesc  la transportul fluidelor respective .

1.1.3.          Prevederile standardelor indicate in prezenta Prescriptie tehnica se refera la editiile in vigoare la data aplicarii. Pe masura inlocuirii editiilor standardelor in vigoare, pot fi utilizate standardele inlocuitoare.

1.2.                  Domeniul de aplicare

1.2.1.          Prezentele Prescriptii tehnice se aplica la conductele cu presiunea maxima admisibila de lucru a aburului mai mare de 0,07 MPa (0,7 bar), sau cu temperatura maxima a apei fierbinti mai mare de 115 0C, cu exceptia celor mentionate la punctul 1.2.2.

1.2.1.1.       Pentru conductele de abur prezentele prescriptii se aplica daca diametrul exterior este egal sau mai mare de 76 mm (3”).

1.2.1.2.       Pentru conductele de apa fierbinte prezentele prescriptii se aplica daca diametrul exterior este egal sau mai mare de 108 mm (4”).

1.2.1.3.       In cadrul conductelor sau sistemelor de conducte, portiunile, respectiv ramificatiile, cu diametrul mai mic de 76 mm, respectiv 108 mm, intra in prevederile prezentelor prescriptii tehnice, pana la prima armatura de inchidere, sau pana la primul utilaj.

1.2.2.          Nu intra in prevederile prezentelor Prescriptii tehnice :

a)      conductele din limitele cazanelor de abur sau apa fierbinte (conform Prescriptiilor tehnice C 1, Colectia ISCIR) ;

b)      conductele centralelor mobile (termice sau termoelectrice mobile) ;

c)      conductele provizorii de pe santierele de constructii – montaj, foraj – extractie si similare ;

d)      conductele de pe mijloacele auto, de pe locomotivele si vagoanele de cale ferata, de pe vasele maritime si fluviale, sau de pe alte mijloace de plutire sau aeronave ;

                   e)     conductele din obiectivele si instalatiile nucleare, care fac obiectul Prescriptiilor tehnice, Colectia ISCIR, specifice .

 Conditiile tehnice privind montarea, repararea, exploatarea si verificarea conductelor de la aliniatele b, c, d, e se stabilesc prin proiect.

1.3.                  Conditii generale

1.3.1.          Conditia de baza pe care trebuie sa o satisfaca proiectarea, executia, montarea, exploatarea, repararea si verificarea conductelor este asigurarea functionarii acestora in conditii de siguranta, pe toata durata prevazuta pentru utilizarea lor.

1.3.2.          Proiectele conductelor se vor elabora de unitati de proiectare specializate si autorizate de ISCIR.

1.3.2.1.       Proiectele conductelor pot fi elaborate si  de alte unitati de proiectare, cu conditia ca proiectele respective, pentru a putea fi folosite, sa fie verificate, in prealabil, de o unitate de proiectare autorizata.

1.3.2.2.       Unitatile de proiectare autorizate vor numi persoane de specialitate care sa verifice proiectele in ce priveste concordanta cu prevederile Prescriptiilor tehnice, Colectia ISCIR, in vigoare si care vor semna in acest scop desenul tip de ansamblu, intocmit conform pct. 8.5. care se anexeaza la cartea conductei – partea de constructie.

1.3.2.3.       Unitatile de proiectare autorizate sunt obligate sa prezinte proiectele elaborate, respectiv desenele tip de ansamblu, pentru a fi avizate conform de ISCIR, cu privire la respectarea Prescriptiilor tehnice. Aceasta avizare conforma, poate fi facuta si de personalul propriu al unitatilor de proiectare, autorizat in acest scop de ISCIR; unitatile de proiectare care vor aviza conform proiecte se autorizeaza de ISCIR.

1.3.3.          Unitatea de proiectare raspunde de conceptia corecta a solutiilor constructive, de alegerea materialelor , de calculul de rezistenta al tuturor elementelor conductelor, potrivit conditiilor de functionare date, precum si de stabilirea metodelor si volumul de verificari si  incercari, in conformitate cu prevederile prezentelor Prescriptii tehnice, cu standardele  in vigoare, precum si cu alte norme si prescriptii in vigoare.

1.3.3.1.       Conditiile privind autorizarea unitatilor de proiectare, obligatiile si raspunderile care revin acestor unitati, sunt prevazute in Prescriptiile tehnice CR 1 si CR 2, Colectia ISCIR.

1.3.4.          Executia, montarea si repararea conductelor poate fi facuta numai de unitati specializate, care dispun de mijloace tehnice corespunzatoare de executie si verificare, si care sunt autorizate de ISCIR.

1.3.4.1.   Unitatile specializate care executa, monteaza sau repara conducte raspund de respectarea proiectului de executie, de alegerea corecta a procedeelor tehnologice de executie, precum si de calitatea executiei si a materialelor folosite, in conformitate cu prevederile prezentelor Prescriptii tehnice si ale proiectului, pe toata durata prevazuta pentru utilizarea conductelor.

1.3.5.          Orice abatere, in procesul de executie, montare, exploatare, reparare si verificare a conductelor de la documentatia avizata conform  trebuie sa fie aprobata, in prealabil, de unitatea care a elaborat documentatia si de cea care a avizat conform.

1.3.6.          Conditiile privind autorizarea unitatilor constructoare, de montaj sau de reparare a conductelor, obligatiile si raspunderile acestora sunt cele prevazute de Prescriptiile tehnice CR 1 si CR 2, Colectia ISCIR.

1.3.7.          Conductele sau elementele de conducta importate, trebuie sa corespunda prevederilor prezentelor  Prescriptii tehnice si sa fie insotite de o documentatie tehnica de garantie, care sa contina cel putin datele prevazute in modelul de carte al conductei – partea de constructie. Cerintele de mai sus se vor preciza de beneficiar sau de importator  in contracte si vor fi supuse spre aprobare ISCIR Central.

1.3.7.1.       Se admit conducte, sau elemente componente ale acestora, din import, executate in conformitate cu normele oficiale din alte tari, (ASME Cod B 31, AD Merkblatt, B.S., etc.) cu conditia ca principalele deosebiri fata de prezentele prescriptii sa fie acceptate de proiectant si beneficiar si sa fie prezentate spre avizare ISCIR, inainte de contractare.

Prin proiectant se intelege unitatea de proiectare, autorizata ISCIR, care acorda asistenta tehnica la contractare.

1.3.7.2.       Determinarea deosebirilor respective se va face pe baza analizei comparative a Prescriptiilor tehnice si prin examinarea concreta a documentatiei tehnice a conductelor, respectiv a elementelor de conducta, importate.

1.3.7.3.       In acelasi fel se va proceda si in cazul conductelor sau elementelor de conducta executate in tara, dupa proiecte tehnice importate, daca acestea au fost elaborate dupa norme oficiale din alte tari.

1.3.8.          Beneficiarul raspunde de montarea conductelor si de exploatarea acestora in conformitate cu prevederile proiectelor de executie si ale prezentelor Prescriptii tehnice.

1.3.9.          Conductele sub presiune nu pot fi date in exploatare decat dupa obtinerea avizului de instalare (desenul tip de ansamblu) si autorizatiei de functionare (desenul tip de ansamblu As-built), conform Prescriptiilor tehnice CR – 1, Colectia ISCIR, a prezentelor Prescriptii tehnice si a existentei placii de identificare, al carei continut  este prezentat in Anexa 1, pct. 3.

              2.                    MATERIALE

2.1.                  Date generale

 

2.1.1.          Materialele metalice folosite pentru construirea, montarea sau repararea conductelor, sau a partilor lor componente, trebuie sa corespunda conditiilor tehnice de receptie si de marcare, prevazute de prezentele Prescriptii tehnice, standardele nationale sau normele tehnice ale producatorilor si sa fie acceptate in conformitate cu prevederile pct.2.1.4 2.1.6.

2.1.1.1.       Conditiile tehnice pentru materialele folosite la sudare sunt prevazute la pct. 6.4.

2.1.2.          Furnizorii de materiale si produse metalice trebuie sa fie acceptati (certificati) de ISCIR.

2.1.3.          Materialele  utilizate la construirea, montarea sau repararea conductelor trebuie sa fie in prealabil omologate, daca se produc in tara, sau acceptate, daca provin din import, cu acordul ISCIR.

2.1.3.1.       Pana la omologare, materialele produse in tara la data intrarii in vigoare a prezentelor Prescriptii tehnice pot fi utilizate daca satisfac cerintele acestora.

2.1.4.          Omologarea materialelor produse in tara se va face in conformitate cu instructiunile producatorului, avizate de ISCIR.

2.1.5.          Materialele provenite din import se pot utiliza pe baza normei de produs si a conditiilor tehnice privind receptia, marcarea, livrarea si documentele de garantie indicate de constructor , cu conditia sa fie acceptate de ISCIR printr-o Prescriptie tehnica oficiala in domeniu. La comandarea  si aprovizionarea materialelor din import, inclusiv a materialelor de adaos pentru sudare, furnizorul si conditiile tehnice ale contractului vor fi supuse spre aprobare  ISCIR

2.1.6.          Materialele importate trebuie sa corespunda cel putin conditiilor prevazute in prezentele Prescriptii tehnice, Colectia ISCIR; certificatele de calitate vor fi procurate de importator.

2.1.7.          In prezentele Prescriptii tehnice otelurile sunt definite conform SR EN 10020.

2.1.8.          Certificarea materialelor se face in conformitate cu standardul SR EN 10204.

2.1.9.          In cazul in care, in timpul procesului de fabricatie, este necesara determinarea caracteristicilor mecanice ale materialelor, certificarea incercarilor respective se va face prin tipul de certificat cerut pentru materialul initial.

2.2.                  Table din otel nealiat si  aliat

 

2.2.1.          Tablele din oteluri nealiate si aliate vor corespunde in ce  priveste conditiile tehnice, regulile pentru verificarea calitatii, marcarea si livrarea, prevederilor STAS 500/1, STAS 500/2,STAS 2883/1, STAS 2883/2, STAS 2883/3, SR EN 10113-1, SR EN 10113-2, SR EN 10131, SR EN 10021, SR EN 10163-2 si SR EN 10204.

2.2.1.1.       Tablele fabricate din marcile de oteluri :

          - OL 37, OL 44 si OL 52  conform STAS 500/2, sau echivalente,

          - K 410 conform STAS 2883/3, sau echivalente,

se certifica prin certificat de inspectie 3.1.B.

2.2.1.2.       Tablele fabricate din alte marci de oteluri, in conformitate cu Prescriptiile tehnice, Colectia ISCIR, se certifica prin certificat de inspectie 3.1.A, emis de ISCIR.

2.2.1.3.       Marcile de otel utilizate sunt prezentate in Anexa 4, cu urmatoarele precizari :

·            marcile de otel OL 50, OL 60 si OL 70 nu sunt admise la executarea prin sudare a elementelor conductelor ;

·            pentru table din otel OL 37, OL 44 si OL 52 se admite numai utilizarea claselor de calitate 3k, 3kf si 4kf ;

2.2.2.          In cazul folosirii unor table livrate dupa alte norme, decat cele prevazute la punctul 2.2.1., acestea vor trebui sa indeplineasca cel putin conditiile :

a)      otelul va fi elaborat in cuptoare electrice, in convertizoare cu insuflare de oxigen sau prin alt procedeu echivalent ;

b)      otelul sa fie calmat ;

c)      continutul de sulf si fosfor, determinat pe otel lichid, nu trebuie sa depaseasca fiecare:       

-        0,04 % pentru otelurile nealiate,

-        0,03 % pentru otelurile aliate ;

                   d)      continutul de crom, nichel si cupru, in otelurile in care acestea nu formeaza elemente de aliere, sa nu depaseasca in cazul otelurilor cu sudabilitate garantata 0,30 % fiecare, iar suma lor 0,70 % , continutul de eventuale alte elemente reziduale sa fie in limitele stabilite prin norma de produs ;

                   e)      alungirea relativa la rupere minima (A5), pe epruvete transversale, sa fie de :

         A5 =10000 / rezistenta de rupere la tractiune, N/mm2  [%],

dar cel putin 18% pentru otelurile nealiate  si aliate si cel putin 16% pentru otelurile aliate speciale; pentru tablele cu grosimea peste 60 mm se admite reducerea alungirii cu 0,2 % la fiecare milimetru de crestere a grosimii, insa nu mai mult de 2%, iar pentru tablele cu grosimi sub 8 mm reducerea alungirii poate fi de 0,5 % la fiecare milimetru de reducere a grosimii ;

                   f)       rezilienta la +20 0C (pentru table cu grosimea mai mare de 6 mm), pe epruvete transversale, va fi conform tabelului 1 :

Tabelul 1

Rezistenta la rupere                  Grosimea                                 Rezilienta *

la  tractiune                           tablei                               KCU 2                              KCU 3           

N/mm2                                     mm                                                       J/cm2       

< 500

³ 6

69

59

³ 500

6 ÷ 60

59

49

³ 500

³ 60

49

39

*       Incercarea se executa pe unul din tipurile de epruvete din tabel ; valorile indicate reprezinta media rezultatelor incercarilor pe 3 epruvete.

In locul rezilientei KCU 2 sau KCU 3 se admite garantarea rezilientei KCV pe epruvete longitudinale, in conformitate cu tabelul nr.2 :

                                                                                                                 Tabelul 2

KCV(J/cm2)

KCU 2 (J/cm2)

KCU 3(J/cm2)

media pe 3 epruvete

minim pe o epruveta din set

minim pe fiecare epruveta -longitudinala

minim pe fiecare epruveta -transversala

minim pe fiecare epruveta -longitudinala

minim pe fiecare epruveta -transversala

35

26

60

35

50

30

Valoarea de 35 J/cm2 a rezilientei KCV, obtinuta pe epruveta 10 x 10 mm corespunde valorii de 28 J a energiei de rupere.

In cazul in care se garanteaza rezilienta la temperaturi mai scazute de +150C, nu este necesara garantarea rezilientei la + 200C;

g)      sa se garanteze, dupa caz, limita de curgere conventionala la temperaturi ridicate,  limita tehnica de fluaj sau respectiv rezistenta tehnica de durata ;

h)      sa se asigure sudabilitatea ; in cazul tablelor care urmeaza sa se sudeze continutul de carbon determinat pe otel lichid sa nu depaseasca 0,25%, iar pe produs 0,27%.

 Producatorul va indica regimul de tratament termic in timpul sudarii si dupa sudare;

i)       producatorul trebuie sa indice, prin norma de produs, temperaturile pentru deformarea plastica si regimul de tratament termic ;

j)       la livrare, tablele trebuie sa fie marcate si insotite de certificate de calitate emise de  producator, respectiv certificat de inspectie 3.1.B., care trebuie sa contina datele necesare garantarii calitatii; continutul marcarii trebuie sa  corespunda cel putin prevederilor  STAS 2883/3, dupa  cum tablele sunt considerate echivalente marcilor din standardele resspective ; tipul certificatului de inspectie conform SR EN 10204 va fi conform pct.2.2.1. ;

k)      conditiile tehnice, regulile  pentru verificarea calitatii, marcarea, livrarea si documentele vor fi stabilite prin norme ale producatorului si vor corespunde, dupa caz,  prevederilor indicate la pct.2.2.1., cu care sunt considerate echivalente.

2.2.2.1.       Incercarea de rezilienta poate fi executata si pe alte tipuri de epruvete, tipul epruvetei si valorile ce trebuie obtinute fiind stabilite de producator si constructor, cu aviz ISCIR.

2.2.3.          Pentru tablele  utilizate la executia elementelor de conducta a caror temperatura de calcul depaseste 200 0C, se va garanta, prin certificatul de calitate, valoarea limitei de curgere la cald pentru temperatura de calcul, sau pentru o temperatura de incercare prevazuta prin norma de produs, superioara temperaturii de calcul.    

2.2.3.1.       Daca temperatura de calcul depaseste 3800C pentru otelurile nealiate sau 4200C pentru otelurile aliate , se vor folosi oteluri la care normele de produs prevad limita tehnica de fluaj sau respectiv rezistenta tehnica de durata .

2.2.4.          Tablele cu grosimi mai mari de 12 mm inclusiv, destinate executarii elementelor de conducta (teuri, reductii, capace, etc.) vor fi examinate prin control ultrasonic, in conformitate cu prevederile Prescriptiilor tehnice C 36, Colectia ISCIR, respectandu-se urmatoarele criterii:

                   a)      clasele de calitate ce urmeaza a fi prescrise prin proiect vor fi, de regula :

12 £ s £ 60 mm   clasa M3S3,       

60 £ s £ 90 mm   clasa M3S4,

90 £ s £ 150 mm   clasa M4S4,

clasele superioare celor de mai sus se pot prevede cu justificare, in documentatia de executie.         

                   b)      la grosimi peste 150 mm, metoda de examinare, volumul examinarilor, precum si criteriile de admisibilitate se stabilesc la intelegere intre proiectant si executant .

              2.2.5.          Tablele pentru elementele suportilor care nu sunt in contact cu conducta vor fi alese in urma calculului de rezistenta.

2.3.                  Tevi din otel nealiat si aliat

 

2.3.1.          Tevile laminate din oteluri nealiate si aliate vor corespunde in ceea ce priveste verificarea calitatii, marcarea si livrarea prevederilor standardelor STAS 404/1,STAS 404/3, STAS 530/1, STAS 530/3, STAS 3478, STAS 8184, SR EN 10204, sau normelor eliberate de producator convenite cu factorii interesati, inclusiv ISCIR.

              2.3.2.          Se pot utiliza si tevi conform SR 10208-1 sau tevi sudate elicoidal conform SR 6898/2 , cu conditia garantarii de catre producator si a urmatoarelor :

                   a)      limita de curgere la cald ;

                   b)      incercarea la incovoiere prin soc (rezilienta) a imbinarii sudate ;

                   c)      verificarea intrepatrunderii cusaturilor sudate;

                   d)      marcarea prin poansonare va fi completata cu marca otelului ;

                   e)      conditiile de executie a incercarilor si verificarilor mentionate mai sus, proportia acestora, metodele de verificare, precum si criteriile de admisibilitate si interpretare a rezultatelor, vor fi in conformitate, cel putin, cu prevederile SR 6898/2.

2.3.3.          Pentru tevile utilizate la conducte  a caror temperatura maxima de lucru depaseste 2000C, se va garanta prin buletinul de calitate valoarea limitei de curgere la cald pentru temperatura de calcul sau pentru o temperatura de incercare prevazuta prin norma de produs, superioara temperaturii de calcul. Daca temperatura de calcul depaseste 3800C pentru otel nealiat sau 4200C pentru otel  aliat, se vor folosi oteluri la care normele de produs prevad rezistenta tehnica de durata sau limita tehnica de fluaj.

2.3.4.          In cazul folosirii unor tevi livrate dupa alte norme decat cele indicate la pct. 2.3.1. acestea vor trebui sa indeplineasca cel putin conditiile tehnice ale tevilor prevazute la pct.2.3.1., cu care sunt considerate echivalente, respectandu-se cel putin urmatoarele conditii :

                   a)      otelul va fi elaborat in cuptoare electrice, in convertizoare cu insuflare de oxigen sau prin alt procedeu echivalent ;

b)      otelul va fi calmat si dupa caz, vidat sau barbotat cu gaze inerte;

c)      continutul de sulf si fosfor, determinat pe otel lichid,  nu trebuie sa depaseasca fiecare :

                   -        0,040 % pentru otelurile nealiate de calitate ;

                   -        0,030 % pentru otelurile  aliate de calitate ;

                   d)      continutul admis de elemente care nu sunt de aliere, se va incadra in valorile prevazute in normele de produs, fara sa depaseasca, insa, limitele prescrise pentru materialele cu care au fost considerate echivalente ;

e)      in cazul tevilor care urmeaza sa se sudeze, continutul de carbon, sa nu depaseasca 0,25 % pe otel lichid si 0,27 % pe produs ;

                   f)       alungirea relativa la rupere minima (A5) , pe epruvete longitudinale va fi  :

             

              A5 =10000 / rezistenta de rupere la intindere, N/mm2  [%],

dar cel putin 18 % pentru otel carbon si slab aliate, si cel putin 16 % pentru oteluri aliate ;

g)            rezilienta la + 200C pe epruvete longitudinale va fi cel putin conform tabelului 3 :

  Tabelul 3

  Rezistenta de rupere     Grosimea nominala a                                     Rezilienta *

       la intindere                  peretelui tevii                                                  [J/cm ²]

       [N/mm²]                           [mm]                                    KCU 2                             KCU 3

  <  500

<6

60

50

³ 500

³ 6

50

40

*                          Incercarea se executa pe unul din tipurile de epruvete din tabel ; valorile indicate reprezinta media rezultatelor incercarilor pe 3 epruvete.

In locul rezilientei KCU 2 sau KCU 3 se admite garantarea rezilientei KCV, sau alte tipuri de epruvete ; in cazul utilizarii altor tipuri de epruvete, valorile rezilientei trebuie sa fie stabilite prin norme de produs, avizate de toti factorii interesati, inclusiv ISCIR.       

h)      sa se garanteze, pentru tevile din clasa de calitate III, caracteristicile metalografice (structura in siruri, structura Widmannstatten, punctajele maxime de incluziuni nemetalice si microstructura) in conditiile prevazute in STAS 3478, sau alte norme acceptate de ISCIR;

i)       sa se asigure sudabilitatea;

k)      producatorul de tevi va indica, prin norma de produs, regimul de tratament termic in timpul sudarii si dupa sudare, precum si regimul de tratament termic si temperaturile pentru deformare plastica, inclusiv conditiile tehnice privind prelucrarea ulterioara a tevilor in executie ;

i)       la livrare, tevile vor fi marcate si insotite de documente pentru certificarea calitatii emise de producator, care trebuie sa contina datele necesare garantarii calitatii tevilor respective ; continutul marcarii si al documentelor trebuie sa corespunda cel putin prevederilor pentru tevile indicate la pct. 2.4.1., dupa cum tevile sunt considerate echivalente marcilor din standardele mentionate ;

j)       restrictiile de utilizare, precum si alte reguli si conditii privind verificarea calitatii, marcarea, livrarea si documentele vor fi stabilite prin norme ale producatorului acceptate prin prescriptiile organizatiei de supraveghere tehnica si vor corespunde prevederilor pentru tevile indicate la pct. 2.3.1., cu care sunt considerate echivalente.      

2.3.4.1.       Prevederile de la alin. g nu se aplica tevilor din oteluri inoxidabile pentru care rezilienta va fi conform prevederilor stabilite prin normele de produs ale acestora.

2.3.5.          Se admite utilizarea unor tevi sudate (elicoidal sau longitudinal) altele decat cele prevazute la pct. 2.3.2. se pot  utiliza cu respectarea urmatoarelor conditii :

                   a)      sa fie executate in conformitate cu prevederile normelor de produs, avizate de toti  factorii interesati, inclusiv de ISCIR ;

                   b)      sudurile vor fi examinate nedistructiv 100 % , metodele de control si criteriile de admisibilitate urmand a fi stabilite prin norma de produs ;

                   c)      coeficientul de rezistenta al imbinarii sudate sa fie 1 ;

                   d)      folosirea lor sa fie admisa cu ocazia omologarii .

2.3.6.          Tevile laminate (clasa III de calitate) vor fi controlate nedistructiv cu ultrasunete sau alte metode de control, in conformitate cu procedurile elaborate de producator si avizate de ISCIR. Totodata se vor garanta, prin certificatul de calitate, caracteristicile metalografice (structura in siruri, structura Widmannstatten, punctajele maxime de incluziuni nemetalice si microstructura) in conditiile prevazute in STAS 3478 :

*  pentru tevile cu grosimea s ³ 12 mm se efectueaza controlul nedistructiv pentru defectele longitudinale;

* pentru tevile cu diametrul exterior de > 133 mm si grosimea s ³ 12 mm se va efectua suplimentar  controlul defectelor transversale si al defectelor de tip suprapuneri de material sau resturi de retasura .

2.3.7.          Controlul etanseitatii tevilor se poate realiza fie prin incercarea la presiune hidraulica, fie printr-un control nedistructiv (de exemplu prin curenti turbionari).       

2.3.8.          La livrare tevile trebuie sa fie marcate si insotite de certificate de calitate (certificate de inspectie 3.1.B) emise de producator ;  certificatul de inspectie va fi tip 3.1.B (conform SR EN 10204) pentru tevile din oteluri echivalente marcilor OLT 35KII, OLT 45KII, conform STAS 3478  (sau echivalente) si cele fabricate din OL 44 si OL 52, conform SR6898/2 si 3.1.A, emis de ISCIR, pentru tevile fabricate din alte marci de oteluri si clasa III de calitate.

2.4.                  Semifabricate pentru organe de asamblare (prezoane, suruburi, piulite)

 

2.4.1.          Semifabricatele pentru organele de asamblare vor corespunde in ce priveste conditiile tehnice, regulile pentru verificarea calitatii, marcarea, livrarea si documentele prevederilor standardelor romane pentru oteluri de organe de asamblare, din marcile de otel prevazute in    STAS 11290.

2.4.2.          Prezoanele, suruburile si piulitele se vor executa din oteluri, conform STAS 3583   si STAS 11290  in urmatoarele conditii :

a)      pentru prezoanele si piulitele din otel OL 37, OL 44 si OL 52, se admit numai clasele 3k, 3kf, 4k si 4kf ;

a)             otelurile din marcile OLC 35 ASk, OLC 45 ASk si 21VMoCr 14 ASk vor respecta cerintele aferente grupei ASk din STAS 11290;

                   c)      otelul va fi elaborat in cuptoare Martin, cuptoare electrice, convertizoare cu insuflare de oxigen sau prin alt procedeu echivalent , otelul trebuie sa fie calmat;

                   d)      alungirea relativa la rupere (A5), pe epruvete longitudinale va fi :

             

              A5 =10000 / rezistenta de rupere la intindere, N/mm2  [%],

dar cel putin 14 %.

                        Pentru otelurile de mare rezistenta se admite ca alungirea sa fie de cel putin 11 % ;

                   e)      rezilienta la + 20 0C, pe epruvete prelevate in directie longitudinala, va fi :

·            pentru oteluri carbon si slab aliate, min. 70 J/cm2 (KCU 2) sau  60 J/cm2 (KCU 3);

·            pentru oteluri aliate, min. 90 J/cm2 (KCU 2) sau  80 J/cm2 (KCU 3), sau energia de rupere ISOV echivalenta;

                   f)       se vor garanta valorile pentru limita de curgere la cald, rezistenta tehnica de durata si limita tehnica de fluaj;     

                   g)      regimul de tratament termic va fi astfel ales incat sa asigure un tratament termic corespunzator pe toata sectiunea prezonului sau surubului, iar dupa tratamentul termic raportul dintre limita de curgere  si rezistenta de rupere la intindere, determinate la + 20 0C, sa nu depaseasca 0,85 ; se accepta depasirea acestui raport cu conditia ca alungirea relativa la rupere (A5), pe epruvete transversale sa fie minim 16 % ;

h)             conditiile tehnice, regulile pentru verificarea calitatii, marcarea, si documentele vor corespunde STAS 794 si STAS 7450 ;

i)               suruburile vor respecta conditiile generale si dimensiunile din STAS 4272  si respectiv SR ISO 4014  ;

j)              piulitele hexagonale si piulitele hexagonale joase vor respecta conditiile tehnice si dimensiunile din STAS 4071  si STAS 4373 ;

k)             certificarea calitatii va fi conform SR EN 10204 – certificat de inspectie  3.1.B. pentru otelurile nealiate de tip 16 Mo 3 conform STAS 8184, sau echivalente si 3.1.A. eliberat de ISCIR, pentru oteluri aliate .

 2.4.3.         Pentru prezoane, suruburi sau piulite M 20 sau mai mici, utilizate la imbinarile cu flanse, se poate renunta la incercarile mecanice si de rezilienta , cu exceptia incercarii de duritate Brinell, cu conditia ca materialele folosite sa fie garantate prin norma de produs.

2.4.4.          In cazul aplicarii unui tratament termic de revenire, temperatura de revenire va fi intotdeauna superioara temperaturii pe care o poate avea materialul in exploatare ; se recomanda ca diferenta intre cele doua temperaturi sa fie de cel putin 100 0C. 

2.4.5.          Semifabricatele forjate sau reforjate, cu diametre mai mari de 50 mm, folosite pentru prezoane, se vor controla ultrasonic, conform normelor avizate de ISCIR, iar din punct de vedere al lotizarii se vor incadra de regula la categoria B din STAS 1097/2 , respectiv STAS 1097/3.

              2.4.6.          Semifabricatele din marcile de otel OL 37, OL 44, OLC 35, OLC 44, sau echivalente se vor certifica prin certificate de inspectie  3.1.B.

                    Semifabricatele din alte marci de otel se vor certifica cu certificate de inspectie 3.1.A.

              2.5.                  Semifabricate pentru piese forjate

 

2.5.1.          Piesele forjate se vor executa in conformitate cu prevederile STAS 1097/2 , respectiv 1097/3  pentru oteluri inoxidabile, cu urmatoarele precizari :

                   a)      capacele si elementele intermediare forjate (cu diametrul nominal mai mare de 150 mm inclusiv) se vor verifica ultrasonic; pentru celelalte elemente (flanse, reductii, etc.) necesitatea verificarii ultrasonice se stabileste prin documentatia de executie ; metoda de verificare si criteriile de acceptabilitate vor fi stabilite de unitatea constructoare, de montaj, de reparatii si de proiectant, cu avizul factorilor interesati, (inclusiv ISCIR) ;

                   b)      pentru elementele forjate destinate sa lucreze la presiuni de calcul de peste 10 MPa (100 bar) inclusiv, sau la temperaturi in domeniul fluajului, trebuie sa se garanteze marimea grauntelui austenitic  in punctaj 5 – 8 , conform SR ISO 643;

                   c)      din punct de vedere al lotisarii, piesele forjate se vor incadra in categoria C, conform STAS 1097/2 , cu urmatoarele precizari :

                   - piesele forjate cu diametrul mai mic sau egal cu 250 mm se vor incadra de regula, in categoria B ;

                   - piesele forjate cu diametrul mai mic sau egal cu 76 mm se vor incadra de regula in  categoria A1 sau A2 ;

d)      elementele forjate, care in functionare au o temperatura de calcul mai mare de     2000C trebuie sa indeplineasca prevederile pct. 2.2.3. si 2.2.3.1;

                   e)      pentru toate elementele forjate direct din lingou, coroiajul minim va fi 3 .

              2.5.1.1.       Elementele de conducta realizate prin ambutisare din table nu se considera ca piese forjate .

2.5.1.2.       In cazul in care se garanteaza rezilienta la temperaturi ale metalului mai scazute de + 150C, nu este necesara garantarea rezilientei si la temperatura de + 200C.

2.5.2.          In cazul pieselor fasonate executate din oteluri nealiate sau aliate, dupa alte norme decat cele indicate la pct.2.5.1., sau a pieselor fasonate cu grosimi peste 500 mm, acestea trebuie sa indeplineasca conditiile de la pct.2.2.2. alin. a, b, c, d, pct.2.2.3., pct.2.4.2. alin a, precum si urmatoarele conditii :

a)      pentru toate piesele forjate, alungirea relativa minima (A5) va fi :

             

              A5 =10000 / rezistenta de rupere la intindere, N/mm2  [%],

                        -           pe epruvete (transversale) tangentiale cel putin 14 %,

                        -           pe epruvete longitudinale cel putin 16 %.

                   b)      rezilienta la + 200C pentru piese forjate va avea valorile de :

-        conform pct. 3.2.2. alin. f si tabelul 1 pentru piese care au diametrul interior mai mare de 600 mm inclusiv;              

                   -        pentru celelalte piese forjate 50 J/cm2 (KCU 2), respectiv 40 J/cm2 (KCU 3) , pe epruvete transversale sau 70 J/cm2 (KCU 2), respectiv 60 J/cm2 (KCU 3) pe epruvete longitudinale ;

                   -        pentru piesele fasonate care au diametrul interior cel mult egal cu 600 mm, 50 J/cm2 (KCU 2) , respectiv 40 J/cm2 (KCU 3) , pe epruvete transversale ;

                   c)      duritatea maxim admisa este de 180 HB pentru piese din otel carbon si slab aliat si 220 HB pentru piese din otel aliat .

2.5.3.          Materialele destinate pieselor forjate sau matritate fabricate din marcile de oteluri K 410, OLC 20, OLT 35 K, conform STAS 9858 (sau echivalente) se certifica prin certificat de inspectie 3.1.B.,iar celelalte materiale din alte marci de oteluri se certifica prin certificat de inspectie tip 3.1.A., emis de ISCIR.

2.6.                 Piese turnate din otel

              2.6.1.          Elementele de conducte din otel turnat se vor realiza din marci de oteluri conform SR EN 10213/2, SR EN 10213/4, STAS 9277, STAS 10718, STAS 12404 si vor indeplini conditiile tehnice de livrare, conform SR EN 10213/1.

2.6.2.          In cazul folosirii altor oteluri decat cele indicate la pct. 2.6.1., acestea vor trebui sa indeplineasca prevederile de la pct.2.6.1., privind conditiile tehnice, regulile pentru verificarea calitatii, marcarea, livrarea si documentele, care vor fi stabilite prin norme ale producatorului.

2.6.3.          Piesele turnate din oteluri sunt admise numai daca sunt executate in conformitate cu normele de produs, avizate de factorii interesati si daca corespund prezentelor Prescriptii tehnice.

2.6.4.          Pentru piesele turnate, ce se sudeaza de alte elemente de conducte, se va cere la procurare sa se asigure sudabilitatea; producatorul va indica regimul de tratament termic in timpul sudarii si dupa sudare.

2.6.4.1.       Pentru piesele turnate prevazute la pct. 2.6.1.  si la pct. 2.6.2. se vor garanta la  procurare, dupa caz, valorile limitei de curgere la cald, rezistenta tehnica de durata si / sau limita tehnica de fluaj, in conditiile prevazute la pct.2.2.3.

2.6.5.          Pentru piesele turnate din otel din import se vor indeplini, la procurare, prevederile din prezentele Prescriptii tehnice.

2.7.                  Piese turnate din fonta

 

2.7.1.          Piesele din fonta turnata se vor executa din fonte prevazute in  SR ISO 185, SR ISO 1083, SR ISO 5922 si STAS 6706 daca indeplinesc urmatoarele conditii :

a)      rezistenta de rupere la tractiune va fi cel putin egala cu 150 N/mm2 ;

b)      rezistenta la incovoiere prin soc va fi cel putin egala cu 320 N/mm2 ;

c)      conditiile tehnice, regulile pentru verificarea calitatii, marcarea si documentele vor corespunde  SR EN 10204, SR ISO 185, SR ISO 1083, SR ISO 5922 si STAS 6706 .

2.7.2.          In cazul folosirii altor fonte decat cele indicate la pct. 2.7.1., acestea vor trebui sa indeplineasca prevederile de la pct. 2.7.1., precum si conditiile stabilite prin norme ale producatorului .

2.7.3.          Fonta nu se intrebuinteaza in urmatoarele cazuri :

a)      pentru elementele incalzite cu flacara directa sau cu gaze de ardere a caror temperatura este mai mare de 5500C pentru fonta cenusie si de 6500C pentru fonta modificata ;

b)      daca temperatura metalului elementelor de conducta este sub 00C ;

c)      la executia unor elemente de conducte supuse solicitarilor dinamice .

2.7.4.          Piesele din fonta vor fi folosite numai tratate termic conform normelor producatorului sau documentatiei de executie .

2.8.                  Cupru, aluminiu, nichel, titan si aliajele lor

2.8.1.          Elementele de conducte se pot executa din cupru sau aliaje din cupru,  pentru Cu 99,87 b, Cu 99,95 si Cu 99,5 (tevile rotunde trase realizandu-se  conform STAS 523/1 si STAS 523/2 ) sau STAS 521/1  si STAS 521/2  pentru alama Cu Zn 40 si Cu Zn 37 (tevile rotunde trase fiind realizate dupa STAS 521/2 ), daca indeplinesc urmatoarele conditii :

     a)      alungirea relativa la rupere (A10), pe epruvete longitudinale, va fi cel putin egala cu 20 % pentru produse laminate si 8 % pentru produse turnate ; pentru produse laminate se admite ca in locul alungirii (A10) sa se garanteze alungirea (A5) , pe epruvete longitudinale, valoarea alungirii fiind cel putin 23 % ;

     b)      produsele laminate se folosesc numai in stare de ecruisare 'moale' ;

     c)      pentru materialele din care se executa elemente de conducta a caror temperatura de calcul este mai mare de + 40 0C se va garanta prin incercari efectuate la temperatura de calcul sau la temperatura standardizata imediat superioara temperaturii de calcul, valoarea acelei caracteristici mecanice care a stat la baza determinarii tensiunii admisibile .

2.8.1.1.       Pentru cupru si aliajele sale se admite calcularea rezistentei la temperatura (Rt) in functie de rezistenta de rupere garantata la + 20 0C (R20).

2.8.1.2.       Folosirea cuprului si aliajelor sale la executia elementelor de conducte supuse prezentelor Prescriptii tehnice este admisa in urmatoarele conditii :

     a)      domeniul de utilizare pentru temperatura metalului este cuprins intre - 200oC si + 200oC ;

     b)      cuprul si aliajele sale nu se vor folosi in contact cu medii care ataca cuprul.

2.8.1.3.       In cazul folosirii altor materiale decat cele indicate la pct. 2.8.1., acestea vor trebui sa indeplineasca prevederile de la pct. 2.8.1., privind conditiile tehnice, regulile pentru verificarea calitatii, marcarea, livrarea si documentele, care vor fi stabilite prin norme ale producatorului.

2.8.2.          Elementele de conducte se pot executa din aluminiu si din  aliaje de aluminiu conform STAS 7607/1 , STAS 7607/2  si STAS 7607/3  pentru Al 99, Al 99,5 si Al 99,7; respectiv STAS 7608  pentru Al Mg Si, Al Si Mg Mn, Al Cu 4 Mg 1,5 Mn, Al Mn Mg, Al Zn 5 Mg 2 Cu Cr si Al Mg 3 (tevile rotunde dupa STAS 524/1  si STAS 524/2, iar pentru tevi rotunde extrudate dupa STAS 9781/1 si STAS 9781/2 ), daca indeplinesc urmatoarele conditii :

     a)      alungirea relativa la rupere (A10), pe epruvete longitudinale, va fi cel putin egala cu 18 % pentru produse laminate si 3 % pentru produse turnate ;

     b)      produsele laminate se folosesc numai in stare de ecruisare 'moale' ;

     c)      pentru materialele din care se executa elemente de conducta a caror temperatura de calcul este mai mare de + 40 0C se va garanta prin incercari efectuate la temperatura de calcul sau la temperatura standardizata imediat superioara temperaturii de calcul, valoarea acelei caracteristici mecanice care a stat la baza determinarii tensiunii admisibile .

2.8.2.1.       Folosirea aluminiului si a aliajelor sale la executia elementelor de conducte supuse prezentelor prescriptii tehnice, este admisa pentru temperaturi ale metalului de la - 270 oC la + 200 oC, pentru produse laminate si de la - 200 oC la + 200 oC, pentru produse turnate . 

2.8.2.2.       In cazul folosirii altor materiale decat cele indicate la pct. 2.8.2., acestea vor trebui sa indeplineasca prevederile de la pct. 2.8.2., privind conditiile tehnice, regulile pentru verificarea calitatii, marcarea, livrarea si documentele, care vor fi stabilite prin norme ale producatorului.

2.8.3.          Folosirea nichelului si a aliajelor sale (Ni - Cu, Ni - C, Ni - Cr - Fe, Ni - Mo, Ni - Mo - Cr, Ni - Fe - Cr - Mo - Cu) este admisa in domeniul de temperaturi ale metalului elementelor de conducte de la - 200oC la + 600oC .

2.8.4.          Folosirea titanului si a aliajelor acestuia este permisa in domeniul de temperaturi ale metalului elementelor de conducte cuprins intre - 60 oC la + 300 oC ; caracteristicile mecanice care au stat la baza determinarii tensiunii admisibile trebuie sa fie garantate de producator.

          Valorile de calcul de rezistenta mecanica trebuie sa se bazeze pe caracteristicile de fluaj ale titanului chiar pentru temperatura de + 20 oC .

2.8.4.1.       Materialele din titan vor trebui sa indeplineasca cel putin urmatoarele conditii :

     a)      raportul dintre limita de curgere si rezistenta de rupere la intindere , determinata la + 20 oC, sa nu depaseasca 0,80 ;

     b)      rezilienta KCU 3 la + 20 oC pe epruvete prelevate pe directia transversala la table cu grosimea mai mare de 6 mm si pe directia longitudinala pentru laminate va fi cel putin 60 J/cm2 .

              2.9.                  Oteluri pentru arcurile suportilor

 

2.9.1.          Pentru suportii conductelor se folosesc arcuri cilindrice elicoidale de compresiune, cu sectiune rotunda, executate din marci de oteluri  conform STAS 795 .

2.9.2.          Pentru sarma pentru arcuri, se va obtine la procurare, certificatul de inspectie tip 3.1.A., conform SR EN 10204.

2.9.3.          Pentru restul elementelor suportilor, care nu sunt in contact cu conducta se va obtine certificat de inspectie tip 3.1.B.   

2.9.4.          In cazul folosirii unor arcuri livrate dupa alte norme decat cele  de la pct. 2.9.1. acestea vor trebui sa indeplineasca conditiile tehnice, caracteristicile mecanice si tehnologice, restrictiile de utilizare precum si regulile de verificare a calitatii, marcare, livrare si documentele de garantare a calitatii, conditiile prevazute la pct. 2.9.1. cu care sunt considerate echivalente.

2.9.5.          Pentru arcurile, ce se importa, aferente suportilor conductelor, certificatele de calitate vor contine minim urmatoarele date :

     ¨      numarul sarjei ;

     ¨      caracteristicile mecanice ( minim duritatea) ;

     ¨      dimensiunile geometrice (lungime libera, diametrul arcului, diametrul spirei, numarul de spire) ;

                   ¨      constanta elastica a arcului, inclusiv abaterile ;

                   ¨      caracteristica arcului.

              2.10.                Materiale termoizolante

2.10.1.        Izolatia termica va trebui sa posede urmatoarele calitati :

·                coeficient mic al conductivitatii termice ;

·                rezistenta inalta la temperatura ;

·                o buna rezistenta fata de conditiile atmosferice – umiditate ;

·                rezistenta mecanica suficienta pentru a - si mentine integritatea in exploatare ;

·                neagresivitate fata de conducta izolata ;

·                sa fie incombustibila ;

·                sa fie imputrescibila ;

·            sa nu degaje substante volatile toxice sau particule zburatoare cancerigene, sau favorizante de boli profesionale.

2.10.2.        Izolatia va fi calculata si executata  in asa fel incat sa se asigure la suprafata izolatiei o temperatura de 500C, pentru a se obtine o protectie a personalului.

              2.10.3.        In dreptul armaturilor, a elementelor AMCR, a reperelor de fluaj, a tronsoanelor de control si a altor locuri cerute de proiectantul conductelor se va realiza o izolatie demontabila.

              2.10.4.        Grosimea stratului izolant se stabileste prin calcul si depinde de calitatea materialului izolator, de temperatura fluidului, de temperatura mediului inconjurator al conductei si de diametrul conductei.

              2.10.5.        Izolarea hidrofuga a conductelor termice se executa dupa ce s - a executat mai intai izolarea anticoroziva - daca este cazul - si termica a acestora.  .

2.10.6.        Stratul protector se monteaza la exteriorul izolatiei atunci cand materialul izolant nu are rezistenta mecanica proprie suficienta, servind totodata si ca protectie contra umezelii si pentru etansarea izolatiei, daca este cazul.

3.                     PROIECTARE

3.1.                  Definitii, terminologie si  conditii generale

 

3.1.1.          Conductele echipeaza instalatiile, fiind folosite la transportarea si distributia diversilor agenti de lucru.

3.1.1.1.       Conducta reprezinta totalitatea elementelor constructive, asamblate sigur si etans, fiind destinata transportului unui agent de lucru, in conditii controlate si dirijate, intre doua puncte de racord. Punctele apartin fie unei perechi de utilaje tehnologice, fie unui utilaj si limita instalatiei care il contine.

3.1.1.2.       Sistemul de conducte este format din doua sau mai multe conducte dintr–o  anumita instalatie, racordate intre ele ; conductele transporta si distribuie acelasi fluid, avand aceiasi  parametrii de lucru si de calcul, fiind supuse unor conditii tehnice de functionare identice.

3.1.1.3.       Circuitul reprezinta una sau mai multe conducte sau sisteme de conducte, cuplate in serie sau paralel, afectate transportarii si distribuirii aceluiasi fluid. Pe parcursul circuitului, starea de agregare a fluidului nu se schimba, parametrii de lucru ai acestuia evoluand intr-o plaja caracteristica, prestabilita.

3.1.1.4.       Traseul constituie dezvoltarea in spatiu a conductei, fiind stabilit in functie de posibilitatile de amplasare pe teren a acesteia. Conducta se identifica cu traseul ei, cu respectarea schemei functionale din care face parte instalatia.

3.1.1.5.       Agentul (fluidul) de lucru reprezinta materialul in stare fluida sau fluidizata transportat pe conducta. Caracteristicile fluidului sunt reprezentate de natura, proprietatile si parametrii acestuia , formand conditiile si restrictiile tehnice de baza, initiale, urmarite permanent si prioritar in proiectarea, montarea si exploatarea conductei.

3.1.1.6.       Caracteristica de transport  evidentiaza parametrii specifici circulatiei fluidului : debitul, temperatura, presiunea. Aceste marimi determina materialul, dimensiunile si structura traseului conductei, intervenind direct in calculul acesteia (hidraulic, termic, mecanic) .

¨         Debitul este marimea care stabileste diametrul interior al conductei. Valoarea sa reprezinta cantitatea de fluid care strabate sectiunea de curgere in unitatea de timp, fiind proportional cu viteza acestuia ;

¨         Temperatura reprezinta un parametru al fluidului care influenteaza in egala masura conducta si materialul acesteia. Temperatura intervine in calculul conductelor prin urmatoarele valori determinante :

                   a)      Temperatura de lucru (tl) este temperatura de functionare (tf) sau 'de regim'; ea este egala cu valoarea maxima a temperaturii fluidului in timpul exploatarii normale a conductei, in regim de durata.

                        Conditiile de ' exploatare normala ' implica functionarea sigura a  conductei, intre limitele parametrilor pentru care a fost proiectata, inclusiv in fazele de pornire si de scoatere din functiune ;

                   b)      Temperatura maxima admisibila de lucru (tmax) reprezinta valoarea cea mai ridicata a temperaturii peretelui conductei a carei atingere este admisa in timpul exploatarii normale, cand conducta este supusa ' presiunii maxime admisibile ' ;

                   c)      Temperatura de calcul (tc) este temperatura maxima a peretelui conductei, in timpul exploatarii normale, inclusiv la punerea si la scoaterea din functiune. Pentru toate conductele izolate sau neizolate termic, temperatura de calcul se considera, acoperitor, egala cu temperatura maxim admisibila de lucru (tc = tmax) ;

                   d)      Temperatura mediului ambiant (tma) este temperatura minima (maxima) normata si definita conform STAS 10101/23 A .

¨         Presiunea este un parametru care intervine direct in calculul mecanic al conductei, stabilind  grosimea peretelui acesteia . In mod similar temperaturii, presiunea are urmatoarele valori determinante :

                   a)      Presiunea de lucru (pl) este presiunea de functionare (pf)  sau “ de regim “; ea este valoarea maxima a presiunii fluidului, in timpul exploatarii normale a conductei , in regim de durata ;

                            b)  Presiunea maxima admisibila de lucru (pmax) reprezinta valoarea cea mai ridicata a presiunii, la care poate functiona conducta pe timp nelimitat , fara a periclita integritatea conductei, cand aceasta este supusa “temperaturii maxime admisibile de lucru” ;

                            c)  Presiunea de calcul (pc) reprezinta presiunea de functionare, in cele mai severe conditii de exploatare normala a conductei si este, de regula, egala cu presiunea maxima admisibila de lucru.

                                 Presiunea de calcul este folosita in calculul de determinare a grosimii de rezistenta.

                            Aceste conditii decurg din prezenta simultana a presiunii si temperaturii de functionare, la care se adauga sarcinile mecanice de proiectare.

                            Presiunea de calcul, intr-un punct al conductei care transporta apa fierbinte, include presiunea hidrostatica produsa de coloana de lichid, aflata deasupra punctului considerat, daca valoarea acesteia depaseste 5 % din presiunea de functionare .

                            La stabilirea presiunii de calcul pe o parte a unui element de conducta, nu se tine seama de existenta unei presiuni aplicate simultan pe partea opusa elementului respectiv, cu exceptia cazului in care se conteaza pe o diferenta de presiune garantata de o instalatie automata.

                            Daca pe o parte a unui element de conducta poate sa apara vacuum, pentru determinarea presiunii de calcul, la presiunea existenta pe cealalta parte a elementului de conducta, se va adauga valoarea de 1 bar (0,1 MPa) ;

                   d)      Presiunea hidrostatica intr-un punct (ph) este presiunea datorata coloanei de fluid aflata deasupra punctului considerat :

                            ph = g * h, MPa,                                                                                                (1)

in care :

                            g  = greutatea specifica a fazei lichide, N / m3 ;

                            h = inaltimea coloanei de lichid aflata deasupra punctului considerat, m

sau :

                            ph = 10 -5 * r* g * h , MPa (bar),                                                                   (2)

 in care :

                            r =densitatea lichidului, kg / m3 ;

                            g = acceleratia gravitationala = 9,8 m / s2 ;

                            h = inaltimea coloanei de lichid aflata deasupra punctului considerat, m .

                            e)  Presiunea de incercare (ppr) este presiunea la care se face incercarea hidraulica sau pneumatica a conductei sau a sistemului de conducte, pentru verificarea rezistentei si compactitatii materialelor elementelor componente si a imbinarii acestora.

                            e1) Presiunea de incercare hidraulica a conductei (pph) este egala cu valoarea calculata conform relatiei :

             

                            pph = 1,25 * pc * Rar / Rac , MPa (bar),                                                           (3)

in care :

                            pc = presiunea de calcul a conductei in MPa (bar) ;

                            Rar = tensiunea admisibila a elementului determinant pentru pc , la temperatura la care are loc incercarea ( de regula 20 0C ), in N / mm2 ;

                            Rac = tensiunea admisibila a elementului determinant pentru pc , la temperatura de calcul, in N / mm2 .

                            Valorile tensiunilor admisibile se stabilesc in conformitate cu  prevederile pct. 4.5.

                            Elementul determinant al conductei este elementul pentru care raportul   Rar / Rac este minim.

                            In timpul incercarii hidraulice tensiunea sefPH in elementele de conducta nu va trebui sa depaseasca 90 % din valoarea limitei de curgere la rece R20c a materialului din care au fost confectionate.

                            sefPH = (pPH * dm) / 2*s < 0,9 * R20c  N/mm2                                        (4)

                            e2) Presiunea de incercare pneumatica a unui element de conducta (ppp) este egala cu valoarea calculata conform relatiei :

             

                                 ppp = 1,1 * pc * Rap / Rar , MPa (bar),                                                        (5)

in care :

                            pc , Rar , Rac  au semnificatiile de la aliniatul e1.

                            In timpul incercarii pneumatice tensiunea sefPP in elementele de conducta nu va trebui sa depaseasca 80 % din valoarea limitei de curgere la rece R20c a materialului, din care a fost confectionat.

                            sefPP = (pPP * dm) / 2*s < 0,8 * R20c  N/mm2                                              (6)

                                Presiunile definite sunt presiuni manometrice.

                   3.1.2.        Elementele de conducta standardizate se definesc cu ajutorul parametrilor nominali - diametrul si presiunea - ale caror valori sunt standardizate.

                   3.1.2.1. Diametrul nominal (Dn) este un numar conventional, adimensional, care serveste pentru indicarea univoca a dimensiunii diferitelor elemente de conducta, valoarea lui reprezentand aproximativ diametrul interior al acestora, exprimat in mm. Sirul valorilor diametrului nominal este stabilit prin STAS 2099.

                   3.1.2.2.  Presiunea nominala (Pn) este un parametru conventional, a carui valoare exprimata in bar, reprezinta presiunea maxima la care un element de conducta poate functiona, pe intreaga sa durata de existenta, in conditii de siguranta deplina, daca fluidul de lucru are temperatura de 20 0C. Aceasta presiune constituie un criteriu pentru clasificarea, proiectarea si alegerea elementelor de conducte.

                                 Valorile presiunii nominale sunt standardizate, sirul acestora este stabilit prin STAS 2250. Presiunea nominala este proportionala cu presiunea de functionare, valoarea sa acoperind efectele negative ale temperaturii reale a fluidului de lucru asupra materialului din care este confectionat elementul de conducta analizat.

                   3.1.2.3.  Parametrii Dn A si Pn B caracterizeaza tipodimensiunile elementelor de conducta.

                   3.1.3.     Diametrul exterior (De) este o dimensiune de legatura si reprezinta valoarea diametrului exterior al unui element de conducta, inscris in standardele de legaturi :

¨         pentru elementele de conducta care se sudeaza cap la cap, diametrul exterior reprezinta diametrul exterior al capetelor pentru sudare ;

¨         la elementele de conducta avand mufe pentru sudare sau filetare, prin diametrul exterior se intelege diametrul exterior al tevii, sau al elementului de conducta cu care acestea se imbina ;

¨         in cadrul aceleiasi conducte, elementele de conducte cu un anumit diametru nominal trebuie sa aiba acelasi diametru exterior.

              3.1.4.          Grosimea nominala a peretelui (sn) este cea mai mica grosime a unui element de conducta stabilita astfel, incat sa indeplineasca toate cerintele functionale ale unei conducte ; grosimea de proiectare a peretelui se calculeaza cu relatia :

                   sn ³  s0 + c1 + c2 + c3 + cr , mm                                                                       (7)

in care :

                   s0       - grosimea de rezistenta a peretelui, mm

                   c1      - adaos pentru conditii de exploatare (eroziune, coroziune), mm ;

                         c2        - adaos pentru prelucrari mecanice, mm ;

                   c3        - adaos pentru abaterea negativa la grosime, mm ;

                         cr         - adaos pentru rotunjire, mm.

                       Grosimea nominala a peretelui sn este grosimea ce se inscrie in proiectul de executie, ea fiind o grosime standardizata.

              3.1.4.1.       Grosimea de rezistenta a peretelui (s0) este grosimea elementului de conducta rezultata din calculele de rezistenta, fara nici - un adaos.

              3.1.4.2.       Adaosul pentru conditiile de functionare (c1)   este grosimea suplimentara care se adaoga la grosimea de rezistenta a peretelui elementului de conducta susceptibil de a se subtia   in exploatare, in scopul realizarii unei functionari sigure pe durata de serviciu a conductei si se refera la :

¨         adaosul de coroziune, care reprezinta produsul dintre viteza de coroziune    (mm / ora) si durata estimata de functionare a conductei (ore) ;

¨         adaosul pentru eroziune si abraziune.

              3.1.4.3.       Adaosul pentru prelucrari mecanice (c2) este grosimea suplimentara care se adaoga la grosimea de rezistenta a peretelui elementelor de conducta a caror grosime urmeaza a fi diminuata prin prelucrari mecanice. Astfel adaosul pentru filetare va fi egal cu inaltimea filetului.

              3.1.4.4.       Adaosul pentru abaterea negativa la grosime (c3) este valoric egal cu abaterea negativa maxima admisa de standardul de dimensiuni, calculata la valoarea s0 + c1 + c2 .

              3.1.4.5.       Adaosul pentru rotunjire (cr) este diferenta dintre s0 + c1 + c2 + c3   si grosimea de perete standardizata, imediat superioara.       

              3.1.5.          Grosimea de inlocuire a peretelui (si) este grosimea elementului de conducta la care este necesara inlocuirea acestuia in exploatare si de la care se considera ca nu mai sunt indeplinite conditiile de functionare sigura, prevazute in proiect.

              3.1.6.          Dimensiuni de proiectare

3.1.6.1.       La determinarea diametrelor interioare si exterioare ale conductelor se va tine seama de tolerantele admisibile de fabricare si uzura ale peretilor, neluandu–se in considerare tolerantele de executie referitoare la diametre, la razele de indoire si de curbura.

              3.1.6.2.       Cunoscand valoarea grosimii nominale sn  si notand :

·         C1i  valoarea tolerantei admisibile la interior pentru coroziune si uzura,

·         C1e valoarea tolerantei admisibile la exterior pentru coroziune si uzura,

·         C2 valoarea tolerantei admisibile la laminare a grosimii de perete,

 grosimea de rezistenta a peretelui s0  se determina cu ajutorul relatiei :

     s0 = sn – C2 – C1e – C1i                                                                                    (8)

3.1.6.3.       Cunoscand diametrul exterior nominal den se determina diametrul interior de proiectare dip cu relatia :

     dip = den – 2 * (sn – C2 – C1i)                                                                          (9)

3.1.6.4.       Cunoscand diametrul interior nominal din rezulta diametrul interior de proiectare dip cu relatia :

     dip = din + 2 * C1i                                                                                             (10)

            dit                                sn                                                                                det

                                                                                           sn

                              C1i    s0             C1e  C2                           dip

         dip                                                                       C2  C1i      s0          C1e


                   Fig.1 Conducta comandata dupa                        Fig.2 Conducta comandata dupa

                   diametrul exterior                                               diametrul interior

3.1.7.          Durata de viata, de functionare sau de utilizare a conductei este intervalul de timp, exprimat in ore, in care poate functiona conducta in conditii de siguranta, cu respectarea Prescriptiilor tehnice ISCIR, fara depasirea parametrilor de calcul si cu respectarea programului de intretinere si reparatii.

 3.1.7.1.       Durata de utilizare a conductei trebuie precizata de proiectant in desenul tip de ansamblu si in cartea conductei.

              3.1.8.          ACCEPTARE : Actiunea prin care se consimte (admite, aproba) si se da un acord scris privind folosirea unor materiale, proceduri, etc. in baza unor verificari preliminare in conformitate cu prevederile Prescriptiilor tehnice, Colectia ISCIR.

              3.1.9.          CERTIFICARE : Confirmarea printr-un document scris a valabilitatii verificarilor si incercarilor la care a fost supus un produs pentru a dovedi conformitatea constructiva si functionala cu prevederile Prescriptiilor tehnice, Colectia ISCIR. Confirmarea – in baza verificarilor si examinarilor efectuate asupra desfasurarii activitatii privind instalarea, punerea in functiune, masuratorilor pentru demonstrarea parametrilor si testele functionale privind siguranta in exploatare a traseelor de conducte de abur si apa fierbinte se face in conformitate cu prevederile Prescriptiilor tehnice, Colectia ISCIR, cu personal tehnic de specialitate competent si cu aparatura si dotare corespunzatoare.

              3.1.10.        CONSTRUCTOR : Constructorul poate fi in acelasi timp fabricant sau/si furnizor. Daca constructorul este in acelasi timp si fabricant, el poate incredinta unor subcontractanti fabricatia partiala sau integrala a elementelor de conducte, montajul pe santier sau orice alte activitati specializate. In acest caz constructorul trebuie sa exercite controlul lucrarilor subcontractate, in scopul asumarii raspunderii cu privire la siguranta in exploatare si la rezistenta sub actiunea sarcinilor ivite in functionare. Constructorul isi aplica numele si sigla pe placa de timbru, alaturi de fabricant.

              3.1.11.        CUMPARATOR : Persoana juridica care cumpara elemente de conducte, echipamente aferente sau integral un traseu de conducte de la un fabricant sau furnizor, dupa caz.

              3.1.12.        DEFECT : Nesatisfacerea conditiilor de utilizare prevazute prin proiect.

              Nota: Diferenta esentiala dintre 'neconformitate' si 'defect' rezida din faptul ca unele conditii specificate pot diferi de conditiile de utilizare prevazute.

              3.1.13.        DEROGARE DUPA FABRICATIE : Autorizatia scrisa de utilizare sau livrare a unei cantitati de produse, componente sau stocuri deja realizate, neconforme cu conditiile specificate dar care asigura siguranta in functionare, conform prevederilor Prescriptiilor tehnice,  Colectia ISCIR.

              3.1.14.        DEROGARE INAINTEA FABRICATIEI : Autorizatia scrisa, acordata inainte de realizarea unui produs sau de prestarea unui serviciu, de abatere de la conditiile specificate care nu afecteaza siguranta in functionare, pentru o cantitate sau o durata de timp specificata.

              Nota: derogarile trebuie acordate pentru cantitati sau perioade limitate si pentru utilizari specificate.

              3.1.15.        DESEN TIP DE ANSAMBLU : Document tehnic care identifica integral sistemul de conducte, anexat obligatoriu la cartea - conductelor, care se elaboreaza potrivit prezentelor Prescriptii tehnice, separat, atat pentru fabricatie cat si pentru montaj. Desenul tip de ansamblu se 'verifica si avizeaza conform' potrivit Prescriptiilor tehnice CR2, Colectia ISCIR.

              3.1.16.        DESEN TIP DE ANSAMBLU 'AS BUILT' : Desenul tip de ansamblu 'verificat si avizat conform' potrivit Prescriptiilor tehnice CR2, Colectia ISCIR si anexat obligatoriu la cartea conductei, identifica modul efectiv in care a fost executat/ reparat/ montat traseul de conducte (ca urmare a modificarilor de solutii, documentatiilor de omologare, atestare a performantelor, etc.) si in care se inscriu toate diferentele ivite fata de desenul tip de ansamblu elaborat initial. Acest desen tip de ansamblu 'as-built' va fi elaborat in vederea obtinerii avizului de functionare si se va anexa la Cartea Conductei.

              3.1.17.        FABRICANT : Agentul economic, persoana juridica, autorizata ISCIR, care isi asuma raspunderea fabricarii integrale / partiale a traseului de conducte, a unui echipament, sau a unor elemente care intra in componenta traseului de conducte. Fabricantul poate fi in acelasi timp si constructor pentru acele elemente de conducte sau  echipamente realizate in conceptie proprie. (Prin notiunea de echipamente se intelege, in general, armaturile, aparatura de masura de control si de reglaj, supapele de siguranta, pompe, etc., care intra in componenta traseelor de conducte).

              3.1.18.        FURNIZOR : Agentul economic, persoana fizica sau juridica, care fara a fi fabricant sau producator, furnizeaza materiale, semifabricate, produse prelucrate, echipamente utilizate in fabricatia traseelor de conducte, elemente de conducte. Furnizorul poate fi in acelasi timp constructor si / sau fabricant, caz in care trebuie sa fie autorizat de ISCIR potrivit activitatilor specializate efectuate.

              3.1.19.        INSPECTIE : Activitati cum ar fi masurarea, examinarea, incercarea uneia sau mai multor caracteristici ale unui produs sau serviciu si compararea acestora cu conditiile specificate in vederea determinarii conformitatii lor.

              3.1.20.        INSTALATIA DE AUTOMATIZARE, MONITORIZARE SI COMANDA : Ansamblul elementelor (traductoare, echipamente de prelucrare date si semnale, organe de executie, aparate de masura, afisare si inregistrare parametri functionali ) cu ajutorul carora se realizeaza conducerea, supravegherea si protectia traseului de conducte, in regim automat sau semiautomat.

              3.1.21.        NECONFORMITATE : Nesatisfacerea conditiilor specificate ; se aplica in cazul abaterii, absentei uneia sau mai multor caracteristici de calitate sau  a unor elemente ale sistemelor de asigurare a calitatii, fata de conditiile specificate in proiect.

              3.1.22.        OMOLOGARE : Confirmarea si recunoasterea oficiala, in baza autoritatii conferite de lege, a autenticitatii performantelor unui produs, dupa verificari si masuratori executate in conditii reale (sau simulate) de functionare si aprobarea fabricatiei curente a unui produs.

              3.1.23.        PRODUCATOR DE MATERIALE : Agentul economic, persoana juridica, ce produce materiale, semifabricate, piese prelucrate in fabricatia elementelor de conducte, sau a subansamblelor tipizate si prefabricate, avand acceptarea ISCIR.

              3.1.24.        PROIECTANT :  Agentul economic, persoana juridica autorizata ISCIR, care isi asuma singur intreaga responsabilitate asupra conceptiei unui traseu de conducte. Raspunderea asupra conceptiei include stabilirea solutiilor tehnice, stabilirea conditiilor tehnice de aprovizionare/ receptie a materialelor, dimensionarea functionala si de rezistenta, alegerea calitatii materialelor, stabilirea conditiilor tehnice de fabricatie, de montaj, de punere in functiune, de incercari.

              3.1.25.        PROPRIETAR : Persoana fizica sau juridica ce detine prin cumparare, ori in numele caruia se cumpara, un traseu de conducte. Proprietarul poate fi in acelasi timp cumparator, daca operatiunea de cumparare se face fara intermediere.

              3.1.26.        SPECIFICATIE : Documentul care prescrie conditiile cu care produsul sau serviciul trebuie sa fie conform. Specificatia se refera la desene, modele sau alte documente relevante si include mijloacele si criteriile prin care poate fi verificata conformitatea.

              3.1.27.        UNITATE :  Agentul economic, persoana fizica sau juridica autorizata ISCIR, pentru prestarea de servicii specializate : proiectare, fabricatie, montaj, reparatii, puneri in functiune, masuratori pentru atestarea performantelor, furnizarea de materiale, de echipamente sau instalatii, de elemente pentru conducte. O unitate poate efectua una sau mai multe categorii de activitati/ servicii specializate.

              3.1.28.        UTILIZATOR (BENEFICIAR) : Persoana juridica autorizata ISCIR, conform Prescriptiei tehnice CR2, Colectia ISCIR care foloseste / exploateaza un circuit de conducte.

             

              3.2.                  Alegerea materialelor

              3.2.1.          La construirea, montarea sau repararea conductelor pot fi folosite materialele prevazute in prezentele Prescriptii tehnice.

              3.2.1.1.       Alegerea marcilor de materiale se va face conform prevederilor prezentelor Prescriptii tehnice, functie de parametrii de functionare ai conductei. Pot face exceptie de la aceasta regula conductele sau elementele de conducta proiectate sau executate de furnizori externi, la care acceptarea marcilor de materiale se va face conform pct. 1.3.7.

              3.2.1.2.       Materialele trebuie sa reziste la actiuni corozive, erozive sau abrazive ale fluidelor de lucru, la parametrii de functionare prevazuti in proiect.

              3.2.1.3.       Materialele trebuie astfel alese, incat sa reziste la solicitarile mecanice si termice la care sunt supuse in exploatare normala.

              3.2.1.4.       In cazul in care materialele elementelor  de conducta folosite la realizarea unei conducte sunt diferite si urmeaza a se imbina prin sudura, acestea trebuie sa fie compatibile din punct de vedere al sudabilitatii si tratamentului termic dupa sudare.

              3.2.1.5.       Materialele elementelor de conducte care nu functioneaza la presiune, dar care se sudeaza de elementele sub presiune, vor fi similare sau echivalente cu materialele elementelor la care se sudeaza, daca in proiect nu se indica altfel.

              3.2.2.          Inlocuirea materialelor prevazute in proiect se poate face numai cu avizul prealabil scris al proiectantului conductei.

              3.3.                  Elemente de conducte si accesorii

              3.3.1.          Elementele de conducta se asambleaza intre ele si formeaza, delimiteaza si etanseaza spatiul tubular destinat transportarii fluidului.

              3.3.2.          Elementele de conducta se impart, dupa destinatia lor, in patru subgrupe :

¨         tevi, care constituie elementele tubulare utilizate la confectionarea tronsoanelor portiunilor rectilinii ale traseului conductei ;

¨         piese fasonate - fitinguri, , care sunt folosite in scopul modificarii sectiunii de curgere a fluidului prin conducta, a schimbarii directiei traseului acesteia, precum si a realizarii ramificatiei necesare ;

¨         armaturi, care permit, dirijeaza si controleaza circulatia fluidului prin conducta, unele dintre ele, avand posibilitatea de a regla parametrii acestuia, inclusiv dispozitive de siguranta ;

¨         elemente de asamblare, care asigura racordarea elementelor si a tronsoanelor de conducta intre ele, precum si racordarea capetelor conductei la utilajele tehnologice.

              3.3.3.          Ansamblul curbelor, coturilor, reductiilor si a ramificatiilor definite cu termenul generic de fitinguri (Anexa 2) permit executarea diverselor trasee ale sistemelor de conducte .

              3.3.3.1.       Se admite utilizarea fitingurilor pentru sudare cap la cap, standardizate, conform STAS 8804/1 la 8804/9 pana la presiuni de maxim 16 bar si temperaturi de calcul mai mici de  3500C, cu conditia atestarii prin calcul a starii de tensiuni in fitingurile respective.

              3.3.3.2.       Executia coturilor si curbelor care functioneaza la presiuni mai mari de 16 bar, se va face in conformitate cu normele de produs, avizate de factorii interesati (proiectant si ISCIR).

              3.3.3.3.       Curbele si coturile cu raza mai mica sau egala cu 3Dn se vor executa pe instalatii speciale pentru tragere la cald, matritare sau indoire.

              3.3.3.4.       In mod uzual, curbele se executa cu capetele drepte, filetate sau nefiletate, sau cu capetele tesite, nefiletate.

3.3.3.5.       Domeniul de utilizare al coturilor din segmenti este limitat de presiunea de calcul pc < 2,1 MPa si temperatura de calcul tc< 350 0C.

              3.3.3.6.       Imbinarile sudate pe generatoare vor fi examinate nedistructiv 100 % ; metoda de examinare si criteriile de admisibilitate vor fi stabilite prin norma de produs.

              3.3.3.7.       Reductiile se pot confectiona din teava fara sudura, prin deformare plastica sau din tabla debitata corespunzator si sudata pe generatoare.

              3.3.3.8.       Pentru tevi cu diametrul nominal egal sau mai mare ca Dn 400, din otel carbon si slab aliat, si egal sau mai mare ca Dn 150 din otel inalt aliat, se pot executa reductii din teava roluita sau din doua jumatati, forjate in matrita, cu urmatoarele conditii :

                   -        valoarea coeficientului de rezistenta al imbinarilor sudate va fi prevazuta prin  proiect, dar nu va fi mai mica de 0,85 ;

                   -        imbinarile sudate ale reductiei vor fi examinate in procent de 100 %, prin radiografie sau cu ultrasunete ;

                   -        prin proiect, se vor prevede conditii privind deformarea, sudarea, tratamentul termic si verificarile in timpul executiei reductiei.

              3.3.4.          Racordurile forjate de tip OLET (Anexa 3) sunt racorduri de derivatie avand o geometrie a formei care permite consolidarea zonelor cele mai solicitate, unde eforturile sunt maxime.

              3.3.5.          Elementele de conducta executate in tara vor respecta cerintele de dimensiuni, executie, calitate si marcaje conform standardelor si normelor de produs in vigoare.

              3.3.6.          In cazul folosirii unor elemente de conducta nestandardizate sau livrate dupa alte norme decat cele mentionate in prezentele Prescriptii tehnice, acestea vor trebui sa indeplineasca - din punct de vedere al compozitiei chimice, caracteristicile mecanice si tehnologice, al conditiilor tehnice, restrictiilor de utilizare, precum si regulilor de verificare a calitatii - cerintelor prevazute in prezentele Prescriptii tehnice pentru materiale, respectiv elementele de conducta, cu care sunt considerate echivalente.

              3.4.                  Elemente de asamblare a conductelor

 

              3.4.1.          Traseele conductelor se realizeaza prin asamblarea elementelor acestora.            

3.4.1.1.       Procedeele si tehnologiile aplicate la asamblarea diverselor elemente de conducta trebuie sa asigure rezistenta mecanica a imbinarilor executate si a ansamblului, rezultat in conditii corespunzatoare de etanseitate . Asamblarile trebuie sa-si mentina integritatea sub actiunile corozive sau erozive ale fluidelor transportate prin conducte, in prezenta simultana a presiunilor si temperaturilor de functionare.

              3.4.1.2.       Imbinarile sunt nedemontabile (asamblare prin sudare) sau demontabile           (asamblare cu flanse sau cu elemente filetate).

              3.4.2.          In documentatia tehnica de proiectare, fiecare sudura executata la parti sub presiune trebuie sa fie identificata in mod univoc, permitand identificarea materialelor utilizate, forma si dimensiunile minime impuse prin proiect.

              3.4.2.1.       Sudurile elementelor nesupuse presiunii vor fi simbolizate conform SR EN 22553. In cazul in care imbinarea respectiva rezulta din calcul se vor desena detaliile rostului si imbinarii respective.

              3.4.2.2.       Forma si dimensiunile rosturilor pentru sudare vor fi stabilite prin proiect, functie de materialul si dimensiunile conductei, precum si a parametrilor de functionare. Forma si dimensiunile vor fi in conformitate cu SR EN 29692. Prin proiect se pot prescrie si alte forme de rosturi cu conditia ca acestea sa permita obtinerea calitatii impuse imbinarii sudate respective.

              3.4.2.2.1.    La geometria rostului, prevazuta in proiect se admit urmatoarele abateri :

a)             La imbinari in I, abaterile la latimea rostului sunt de ± 1,5 mm;

b)             La imbinari in V, abaterile unghiulare maxime sunt intre + 10 0 si – 5 0, abaterile de la latimea rostului sunt de ± 1,5 mm, iar abaterile de la grosimea corespunzatoare latimii constante a rostului in zona radacinii sunt de ± 1,5 mm ;

c)             La imbinarile in X, abaterile unghiulare maxime sunt intre + 10 0 si – 5 0, abaterile de la latimea rostului sunt intre 0 si + 1,5 mm, iar abaterile de la grosimea corespunzatoare latimii constante a rostului in zona radacinii sunt intre 0 si - 1,5 mm ;

d)             La imbinarile de colt in T, distanta maxima intre componente va fi de 0,25 s, pentru componente cu grosimi s £ 20 mm, respectiv de 5 mm, pentru componente cu grosimi s > 20 mm;

                   e)      La imbinari de colt prin suprapunere, distanta maxima intre componente va fi de 2 mm.

              3.4.2.3.       Imbinarile elementelor fara presiune sudate pe elementele sub presiune trebuie sa corespunda minim nivelului 'B' din SR EN 25817 la examinarea vizuala.

Nivelul de acceptare al imbinarilor sudate al elementelor supuse la presiune se stabileste prin proiect, functie de importanta imbinarii sudate respective.

              3.4.2.4.       La sudarea semifabricatelor de grosimi diferite, pentru micsorarea efortului de concentrare a tensiunii se impune tesirea tablelor mai groase , daca diferenta de grosime depaseste valorile prescrise in tabelul 4, lungimea minima a tesiturii va fi egala cu de 4 ori diferenta de grosime.

Tabelul 4

Grosimea tablei groase s2 (mm)

Diferenta maxim admisa s2 - s1 (mm)

Imbinari longitudinale 

< 12

12 – 50

> 50

s2/4, max 3

s2/16, max 10

s2/16, max 10

   Imbinari circulare        

< 20

20 – 40

40 – 50

> 50

S2/4

S2/8, max 5

S2/8

S2/8, max 8

             

              3.4.3.          Asamblarea cu flanse realizeaza o imbinare demontabila. Procedeul solicita utilizarea unor repere mecanice – elemente de asamblare - . Flansele constituie elementele principale, care se fixeaza pe capetele conductei. Restul reperelor sunt folosite fie pentru imbinarea flanselor - suruburi, prezoane, saibe, piulite -, fie pentru etansarea ansamblului rezultat – garnituri .

              3.4.3.1.       Flansele se integreaza in structura constructiva a conductelor, executia lor trebuind sa respecte  conditiile tehnice generale de calitate conform  STAS 1156.

3.4.3.2.       Flansele folosite la asamblarea elementelor de conducta se realizeaza in diferite variante, diferentiate dupa modul de fixare :

                   a)      flansa rotunda, plata, fixata, prin sudura de colt interioara si exterioara (Pn £ 25) ;

                   b)      flansa rotunda, cu gat, pentru sudare in capul tevii (Pn = 2,5 … 400) ;

                   c)      flansa rotunda, libera pe teava, pentru tevi rasfrante (Pn = 6 … 10) ;

                   d)      flansa rotunda, libera pe teava, pentru tevi cu inel sudat (Pn = 6 … 25) .

3.4.3.3.       Geometria si dimensiunile unei flanse se definesc prin intermediul perechii de valori ale diametrului si a presiunii nominale (Dn A – Pn B), pentru diferite game tipodimensionale.

3.4.3.3.1.    Flansele turnate cu corpul, confectionate din fonta sunt prezentate in functie de presiunea nominala si de diametrul nominal in STAS 1748, STAS 1749, STAS 2068, STAS 2069.

3.4.3.3.2.    Flansele turnate cu corpul, confectionate din otel forjat sau laminat sunt prezentate in functie de presiunea nominala si de diametrul nominal in STAS 1636, STAS 2098 , STAS 2119, STAS 2120, STAS 2121, STAS 4679.

3.4.3.3.3.    Flansele plate pentru sudare, confectionate din otel forjat sau laminat sunt prezentate in functie de presiunea nominala si de diametrul nominal in STAS 4678, STAS 8012,  STAS 8013, STAS 8014, STAS 8015 .

3.4.3.3.4.    Flansele cu gat pentru sudare in capul tevii sunt prezentate in functie de presiunea nominala si de diametrul nominal in STAS 6063, STAS 6064, STAS 6065, STAS 6066, STAS 6150, STAS 8031, STAS 8032, STAS 8033.

3.4.3.3.5.    Flansele plate filetate sunt prezentate in functie de presiunea nominala si de diametrul nominal in STAS 4269.

3.4.3.3.6.    Flansele cu guler filetate sunt prezentate in functie de presiunea nominala si de diametrul nominal in STAS 2402, STAS 2765.

3.4.3.3.7.    Flansele libere pe tevile rasfrante sunt prezentate in functie de presiunea nominala si de diametrul nominal in STAS 4791, STAS 7524.

3.4.3.3.8.    Flansele libere pe tevi cu inel sudat sunt prezentate in functie de presiunea nominala si de diametrul nominal in STAS 4791, STAS 7524, STAS 7901, STAS 7902.

3.4.3.3.9.    Flansele oarbe sunt prezentate in functie de presiunea nominala si de diametrul nominal in STAS 7451.

3.4.3.4.       Parametrii nominali ai flansei trebuie sa fie identici cu parametrii elementului de conducta care foloseste flansa respectiva ( armatura, stut al utilajului tehnologic ).

              3.4.3.5.       Flansa este fixata de elementul cu care se imbina (tronson de teava, fiting) – prin sudare, prin filet, fie libera pe acesta ; indiferent de varianta, dimensiunile flansei sunt compatibile cu dimensiunile de racordare numai daca Dn A corespunde diametrelor elementelor de conducta.

3.4.3.5.1.    Contraflansele la racordurile utilajelor sau la armaturi vor fi de acelasi tip, vor avea acelasi Pn si Dn si suprafete de etansare cu cele la care se racordeaza.

3.4.3.6.       Geometria suprafetei frontale a flansei va fi adaptata solutiei de etansare a asamblarii :

-plana simpla,

-cu prag, cu sant si adancitura,

-cu prag si adancitura,

-cu pana si canal,

-plana cu umar,

-plana cu umar pentru membrana elastica ,

-conica pentru garnitura lenticulara,

-cu  sant pentru garnitura inelara metalica.

3.4.3.7.       Garniturile de etansare se aleg in functie de geometria suprafetelor de etansare ale flanselor si de parametrii nominali Dn si Pn.

3.4.3.7.1.    Dimensiunile garniturilor sunt standardizate in functie de geometria suprafetelor de etansare ale flanselor si de parametrii nominali – STAS 1730, STAS 1733, STAS 1741 si STAS 1742.

3.4.3.7.2.    Domeniile de utilizare a garniturilor sunt impuse de materialele din care sunt confectionate, de proprietatile fluidelor de lucru cu care ele intra in contact direct si de presiunea nominala a asamblarii, recomandandu-se :

¨      garnituri din carton sau cauciuc pentru Pn £ 10 si tmax £  100 0C ;

¨      garnituri din marsit pentru Pn £ 40 ;

¨      garnituri din marsit grafitat cu insertii metalice  , sau garnituri cu camasa metalica  cu umplutura moale pentru Pn £ 100 ;

¨      garnituri metalice lenticulare inelare sau membrane metalice sudate  pentru Pn ³160.

3.4.3.8.       Organele de asamblare sunt reprezentate de suruburile (Pn £ 40) sau prezoanele (Pn ³64), saibele si piulitele necesare solidarizarii flanselor.

3.4.3.8.1.    Suruburile folosite la imbinarile elementelor sub presiune trebuie sa fie din categoria suruburilor semiprecise sau precise, conform standardelor in vigoare.

              3.4.3.8.2.    Suruburile executate din otel carbon sau slab aliat trebuie sa aiba diametrul nominal cel putin 12 mm. Suruburile cu diametrul sub 12 mm vor fi confectionate din otel aliat.

              3.4.3.8.3.    Piulitele trebuie sa fie complet infiletate pe suruburi., sau pe prezoane.

              3.4.3.8.4.    Partea filetata a suruburilor sau prezoanelor va depasi piulita cu cel putin 1,5 pasi ; se admite reducerea acestei lungimi in cazul in care inaltimea piulitei este mai mare de 0,8 d, in care d este diametrul surubului.

              3.4.3.8.5.    Imbinarile prevazute cu suruburi demontabile sau mobile trebuie proiectate astfel incat sa fie impiedicata slabirea piulitelor sau deplasarea suruburilor mobile in timpul functionarii din pozitia lor initiala stransa.

              3.4.3.9.       Calculul de rezistenta al imbinarilor cu flanse stranse cu suruburi, prezentat in Prescriptiile tehnice C 4, Colectia ISCIR, are caracter de recomandare.

             

              3.5.                  Prescriptii de proiectare pentru elemente de otel executate prin sudare

3.5.1.          La sudarea elementelor supuse presiunii, precum si a celor nesupuse presiunii, dar care se sudeaza pe cele supuse presiunii, a elementelor de conducta, este admisa folosirea oricarei proceduri de sudare, cu conditia omologarii ei prealabile, in conformitate cu Prescriptiile tehnice CR 7, Colectia ISCIR.

3.5.2.          Sudarea elementelor sub presiune se realizeaza de regula prin imbinari cap la cap.

3.5.2.1.       Amplasarea sudurilor cap la cap se va face astfel incat sa fie solicitate cat mai putin la incovoiere.

3.5.2.2.       Grosimea materialului care se va lua in consideratie in calculul de rezistenta al elementelor sudate cap la cap va fi grosimea materialului de baza; in cazul sudarii a doua elemente cu grosimi diferite se va lua in considerare grosimea cea mai mica.

3.5.3.          Se admite folosirea sudurilor de colt in urmatoarele cazuri :

   pentru sudarea flanselor sau racordurilor la elementele cilindrice sau sferice si a altor elemente portante sau neportante la care imbinarea de colt nu poate fi evitata ;

   pentru sudarea fundurilor plane, cu grosimi pana la 22 mm ; pentru grosimi mai mari este necesar avizul ISCIR.

3.5.4.          Valorile coeficientului de rezistenta al imbinarilor sudate, care se iau in calculul de rezistenta al elementelor sudate, cu exceptia imbinarilor sudate cap la cap circulare, sunt prezentate in cap. 4.6.  

3.5.5.          Tratamentele termice vor fi prevazute in proiect si prin tehnologia de executie a elementelor de conducta. Tehnologia de executie a tratamentelor termice se stabileste de unitatea de executie (montaj), autorizata de ISCIR, cu respectarea cerintelor Prescriptiilor tehnice.

3.5.5.1.       In cazul in care este necesara efectuarea  tratamentului termic dupa sudare, acesta va fi prevazut prin proiect sau se va indica codul sau reglementarea care precizeaza parametrii tratamentului termic.

3.5.5.2.       Documentele de executie ale tratamentului termic se vor atasa la Cartea conductei – partea de constructie.

3.5.6.          Volumul minim de control nedistructiv al imbinarilor sudate cap la cap pentru elementele de conducta este stabilit in functie de presiunea de calcul si anume :

*       10% pentru p £15 bar;

*       25% pentru 40 bar £p < 15 bar;

*       100% pentru p > 40 bar.

Nota: Procentele se refera la lungime in cazul imbinarilor sudate longitudinal si la numarul de suduri in cazul imbinarilor sudate circular.

3.5..6.1.      In cazul imbinarilor sudate in colt si de racorduri, necesitatea examinarii nedistructive, metoda,  volumul de examinare si criteriile de acceptare se stabilesc prin documentatia de executie.

                  

3.6.                  Virole, tevi  si corpuri cilindrice

              3.6.1.          Virolele realizate din mai multe bucati se vor executa in asa fel incat, dupa roluire, imbinarile sudate circular sa fie dispuse pe generatoare, la o distanta de cel putin 500 mm una de alta, admitandu-se ca o singura distanta sa fie mai mica de 500 mm, dar cel putin 200 mm.

              3.6.2.          Nu se admite intersectarea imbinarilor sudate ale corpului cilindric; imbinarile sudate longitudinale, ale virolelor alaturate vor fi decalate cu o distanta egala cu cel putin de 3 ori grosimea tablei mai groase, dar minim 100 mm.

              3.6.2.1.       Prin intersectare se intelege traversarea unei imbinari sudate de catre alta, astfel incat sa rezulte o configuratie in cruce ; nu sunt considerate intersectii configuratiile in T.

              3.6.3.          Nu se admite acoperirea imbinarilor sudate ale corpurilor elementului sub presiune de catre alte elemente care se sudeaza de acesta, ca de exemplu : suporti.

              3.6.3.1.       In cazul in care o serie de imbinari sudate se acopera, acest lucru se poate admite, cu conditia verificarii in prealabil, radiografic in proportie de 100%, a portiunilor acoperite, zonele verificate trebuind sa depaseasca cu minim 50 mm, portiunile acoperite, la fiecare capat.

              3.6.3.2.       La elementele de fixare care traverseaza imbinarile sudate ale elementului de conducta sub presiune se vor practica decupari in elementele respective sau se va intrerupe sudura de prindere a acestora.

              3.6.3.3.       Amplasarea elementelor care se sudeaza de elementele sub presiune se va face astfel incat distanta intre sudura acestora si sudurile elementelor sub presiune sa fie de minim 3 ori cateta imbinarii sudate de colt a elementului, dar minim de 2 ori grosimea de rezistenta necesara; pentru grosimi de perete mai mici de 25 mm, distanta masurata intre marginile cordoanelor de sudura va fi de minim 50 mm.

              3.6.4.          Elemente de compensare

              3.6.4.1.       Inelele de compensare se vor executa dintr-o bucata ; se pot admite si inele executate din doua jumatati, care se  vor suda la montarea racordului. Solutia de compensare cu inele se admite a se utiliza pentru temperaturi de calcul mai mici de 250oC ; grosimea inelului nu va depasi grosimea corpului elementului sub presiune.

              3.6.4.2.       Inelele de compensare nu se vor  amplasa peste imbinarile sudate ale corpului sub presiune; in cazul in care nu se poate evita acest lucru, imbinarile sudate acoperite vor fi verificate in prealabil radiografic in proportie de 100 %.

              3.6.4.3.       Distanta minima dintre marginea sudurii inelului de compensare sau a racordului, neprevazut cu inel de compensare, si marginea imbinarilor sudate ale elementului sub presiune va fi de cel putin egala cu de 3 ori cateta imbinarii de colt, dar nu mai putin de 2 ori grosimea de rezistenta minim necesara. Pentru grosimi de perete mai mici de 25 mm, distanta nu va fi mai mica  de 50 mm.

              3.6.4.4.       Fiecare inel de compensare va fi prevazut cu cel putin o gaura de control filetata, avand diametrul de maxim M10, in scopul verificarii etanseitatii imbinarii sudate dintre racord si manta; daca inelul de compensare este executat din 2 jumatati sudate, fiecare jumatate va fi prevazuta cu cel putin o gaura de control.

              3.6.4.5.       La asamblarea prin sudura a stutului cu teava de racord se va asigura o trecere lina la grosimea tevii.

              3.6.5.          Amplasarea orificiilor fata de imbinarile sudate

              3.6.5.1.       Amplasarea orificiilor se va face astfel incat acestea sa nu fie practicate prin imbinarile sudate sau in imediata apropiere a acestora.

              3.6.5.2.       In cazul in care amplasarea orificiilor pe o imbinare sudata nu poate fi evitata, se vor lua urmatoarele masuri ;

                   a)      intarirea orificiului pe baza calculului de compensare;

                   b)      imbinarea in care s-a practicat orificiul va fi radiografiata pe o lungime cel putin egala cu diametrul orificiului. de o parte si de alta a acestuia.

              3.6.5.3.       Daca portiunea radiografiata se termina la o distanta mai mica de 2 grosimi ale peretelui, dar nu mai mare de 20 mm fata de un nod de sudura, se va radiografia integral, obligatoriu, nodul respectiv.


              3.7.                  Prescriptii de proiectare privind stabilirea traseelor, amplasarea conductelor si a elementelor lor

           

3.7.1.          Stabilirea traseului.

              3.7.1.1.       Structura fiecarei conducte este impusa de schema functionala a instalatiei din care aceasta face parte, dimensiunile stabilindu-se printr–un calcul hidraulic, mecanic si termic adecvat.

              3.7.1.2.       Traseul conductei materializeaza aceasta structura, dezvoltandu–se  in spatiul afectat instalatiei respective, trebuind sa respecte cerintele specifice prescrise prin normele de protectia muncii si prin normele de prevenire si stingere a incendiilor sub incidenta carora intra instalatia din care acestea fac parte.

              3.7.1.3.       Conducta asigura legatura tehnologica intre punctele de racordare specificate in schema termomecanica a instalatiei, racordurile fiind reprezentate de stuturile utilajelor si/sau de alte conducte sau ramificatii ale acestora.

              3.7.1.4.       Conductele se vor grupa in zone compacte, dispuse pe inaltime, cu posibilitatea de fixare a suportilor de aceleasi elemente ale structurii de rezistenta a constructiei.

              3.7.1.5.       Alegerea traseului se va face astfel incat sa se asigure flexibilitatea corespunzatoare a conductei, in vederea limitarii tensiunilor efective si a reactiunilor din punctele de racord la valori cel mult egale cu cele admisibile.

              3.7.1.6.       Traseul conductei se dezvolta in spatiu, pe cele trei directii, penetratiile conductei prin pereti si plansee impunand prezenta unor goluri de montaj ale caror pozitii si dimensiuni trebuie incluse in tema de proiectare a constructiei.

              3.7.1.7.       Traseul va ocoli si va evita spatiile necesare manipularii utilajelor tehnologice in fazele lor de montare, revizie si reparare.

3.7.1.8.              Traseul va evita spatiile destinate accesului si circulatiei personalului de exploatare, respectandu–se dimensiunile de gabarit pe orizontala minim 800 mm, iar pe verticala cca 2000 mm.        

3.7.1.9.              Locul de amplasare al placilor de identificare va fi prevazut prin proiectul de executie.

              3.7.2.          Distanta intre doua asamblari invecinate sau intre  o asamblare si marginea suportului alaturat ei trebuie sa fie mai mare de 200 mm .

              3.7.3.          Proiectele conductelor de abur care functioneaza la temperaturi ridicate (in domeniul fluajului) vor trebui sa respecte si prevederile din Prescriptiile tehnice C 29, Colectia ISCIR.

              3.7.4.          Nu se admite prinderea stuturilor, a tevilor de drenare, de aerisire si a altor piese de asamblarile executate prin sudare sau in zona curba a elementelor de conducta.

              3.7.4.1.       In cazuri justificate, prin care se atesta prin calcul ca nu se depasesc limitele admise de rezistenta, se poate admite sudarea pe curburile elementelor, a unui singur racord cu diametrul maxim de 20 mm, pentru conectarea dispozitivelor de masurare.

3.7.5.          Distanta minima dintre o conducta si elementele invecinate ei – utilaje tehnologice, conducte, elemente de constructie, masurate pentru toate pozitiile posibile in functionare  -  se vor mentine in limita 200 – 300 mm.

3.7.6.          Se vor prevedea pante de scurgere a portiunilor orizontale ale traseului, de minim 1 – 2 mm  la metru liniar, sau cu alte posibilitati, care sa permita evacuarea completa a apei sau condensatului, in cazul opririi conductelor.

3.7.7.          Conductele vor fi echipate cu circuite de golire pentru evacuarea fluidului la oprire sau dupa efectuarea probei hidraulice, de drenare sau de purjare si de aerisire, executate din tevi cu diametre mici.

3.7.7.1.       Robinetele (armaturile) circuitelor de golire, drenare, purjare si aerisire se vor amplasa in locuri si in pozitii usor admisibile.

              3.7.7.2.       La conductele de abur care deservesc consumatori cu functionare continua, inaintea recipientelor (oalelor) de condensare se va monta cate un robinet.

          3.7.8.          Amplasarea robinetelor (armaturilor) cu actionare manuala sau cu servomotor trebuie sa permita interventia directa a personalului de exploatare pentru executarea manevrelor si a operatiunilor de intretinere, revizie si reparare (detalii in Anexa 6).

3.7.9.          La proiectarea corecta a sistemelor de conducte supuse vibratiilor se va avea in vedere :

·               fundatii corespunzatoare pentru pompe ;

·               rotoare echilibrate dinamic pentru masinile rotative ;

·               ghidaje si suporti ale conductelor alese si amplasate corect in vederea reducerii vibratiilor ;

·               evitarea conexiunilor prin ramuri scurte ;

·               mentinerea in limite controlabile de variatie, intre 1 ¸ 3 % din presiunea nominala a presiunii pulsatorii.

              3.7.10.        Compensarea dilatarii conductelor

3.7.10.1.     La montarea conductelor, destinate sa transporte fluide calde, este necesar sa se tina seama de modificarea lungimii lor prin dilatare, modificarile de lungime ale conductelor putand fi preluate, in unele cazuri, prin elasticitatea proprie a tevilor.

              3.7.10.2.     Compensatoarele de dilatare se folosesc in cazurile in care dilatarea unei conducte nu poate fi preluata prin compensare naturala, in special pentru conducte de lungimi si diametre mari, sau in cazul unor trasee de conducte plane sau spatiale, necesar a fi montate intr–un spatiu redus, care nu permite autocompensarea.

Asamblarea compensatorului la conducta se poate face prin sudare sau prin flanse.

3.7.10.3.     Compensatoarele cu presgarnitura se pot instala pe conductele retelelor  de abur si de apa, la care presiunea nu depaseste 2,5 MPa, iar temperatura nu depaseste 2000C pentru apa, respectiv 3000C pentru abur.

              3.7.11.        Conductele de golire si de aerisire

              3.7.11.1.     In retelele de abur, in perioada de punere in functiune a instalatiei ca si in timpul functionarii, prin cedarea de caldura mediului exterior, se formeaza condensat, care trebuie evacuat din conducta .

              3.7.11.2.     Scurgerea condensatului este usurata atunci cand conducta de abur este montata cu  panta in directia in care curge aburul .

              3.7.11.3.     Valoarea pantei se va stabili de catre proiectant, asigurandu–se, in functie de tipul conductei si de parametrii fluidului vehiculat, o panta cuprinsa intre 0,2 ¸ 0,3 % sau 1 ¸ 2 %.

              3.7.11.4.     La conductele de abur, lungi, evacuarea condensatului se va face in puncte situate la distanta de cca 150 ¸ 200 m.

              3.7.11.5.     La partea inferioara a conductelor verticale de abur trebuie asigurata evacuarea condensatului.

              3.7.11.6.     Inaintea organelor de reglare si de inchidere, sau la sectionarea unei parti mai mari de retea, conductele trebuie golite de apa, pentru ca la inchiderea acestor organe, condensatul adunat in amonte sa nu fie antrenat de abur la o redeschidere brusca, ceea ce ar conduce la aparitia unor lovituri de berbec.

              3.7.11.7.     Condensatul de presiune ridicata se destinde intr–un expandor si apoi se trimite la un rezervor de colectare.

              3.7.11.8.     Pentru a se putea executa reparatii curente si pentru a se evita pericolul inghetului, conductele de apa vor fi prevazute in punctele cele mai joase ale retelei cu robinete de golire.         La presiuni mai mari de 40 bar se vor prevede cate doua armaturi de inchidere inseriate.

              3.7.11.9.     Se va prevede atat pe conductele de abur, cat si pe conductele de apa dispozitive de aerisire, care se vor monta in punctele cele mai inalte ale retelei.

              3.7.11.10.   Conductele de abur trebuie sa fie aerisite atat la punerea in functiune, cat si la oprirea instalatiei.               La presiuni mai mari de 25 bar se vor prevede cate doua ventile inseriate.


3.8.                  Sustinerea, sprijinirea si suportii conductelor      

              3.8.1.          Consideratii generale

3.8.1.1.       Prinderea conductelor se realizeaza cu ajutorul suportilor si suspensiilor, amplasarea corecta si alegerea tipului de suport sau de suspensie fiind conditionata de urmatorii factori principali :

·           deplasarile conductei, datorate dilatarilor termice ale conductei si a deplasarilor racordurilor in utilaje ;

·           greutatea ce trebuie preluata de suporti, care depinde de dimensiunile conductelor utilizate, de fluidul transportat, de greutatea izolatiei termice si a materialului de protectie aferent, de greutatea armaturilor, etc ;

·           impiedicarea reactiunilor provocate de curgerea fluidului : vibratii, socuri hidraulice, reactii la esapare, etc.

              3.8.1.2.       Suportii reprezinta elementele de conducta utilizate in scopul preluarii si transmiterii la terenul de fundare a sarcinilor statice si dinamice care apar in functionarea conductei sau a sistemului de conducte.

3.8.1.2.1.    Dupa deplasarile permise suportii se pot imparti in :

·                suporti ficsi ;

·                suporti mobili.

              3.8.1.2.2.    Dupa modul de preluare si de transmitere a sarcinilor, suportii se pot clasifica in :

·                suspensii ;

·                reazeme .

              3.8.1.3.       Suspensiile.

                        Conductele care transporta fluide calde, sau care sunt montate la inaltime se sustin cu ajutorul suspensiilor rigide sau/si flexibile..

3.8.1.3.1.    Pentru preluarea unor sarcini si/sau deplasari foarte mari suspensiile se vor echipa cu dispozitive elastice cu sarcina constanta.

              3.8.1.4.       Reazemele.

                        Suportii de acest tip sunt formate din doua dispozitive, solidarizate intre ele prin sudare, pentru reazemele fixe, sau sunt simplu sprijinite si prevazute cu ghidare laterala sau cu role (bile) de dilatare pentru reazemele mobile.

              3.8.2.          Distanta maxima dintre suporti

              3.8.2.1.       Distanta maxima admisa intre doi suporti pentru conductele orizontale, neramificate si fara schimbare de directie, se determina tinand seama de urmatoarele conditii :

·           tensiunea de incovoiere produsa de greutatea proprie si de solicitarile exterioare in cel mai incarcat punct sG, sa fie mai mica sau cel mult egala cu tensiunea admisibila corespunzatoare sarcinilor permanente ;

·           sageata maxima produsa de greutatea proprie intre suporti va fi limitata in scopul evitarii  inversarii pantelor prevazute prin proiect ;

              3.8.2.2.       Un mod de evaluare prin calcul manual al sarcinilor pe suporti este prezentat in Anexa 5.

              3.8.2.3.       In cazul in care calculul se efectueaza cu programe specializate, incarcarile pe suporti rezulta in mod automat.

3.8.3.          Suportii trebuie sa asigure pozitia corecta a conductelor, iar in calcule se va tine seama de fortele de frecare ce pot apare.

3.8.4.          La alegerea si amplasarea suportilor, prin calcul, se va avea in vedere :

·           tensiunile efective din conducte si suporti sa nu depaseasca tensiunile unitare admisibile ;

·           reactiunile din racordurile  echipamentului terminal  sa nu depaseasca valoarea reactiunilor admisibile ;

·            sa nu fie impiedicata dilatarea sau contractia libera a conductelor ;

·            sa nu se piarda etanseitatea imbinarilor cu flanse ;

·           sa nu intre in rezonanta cu vibratiile perturbatoare, transmise de echipamentele dinamice ;

·            sa se asigure, pe toata durata de functionare, contactul dintre conducta si suport.

              3.8.5.          Elementele componente ale suportilor, care se sudeaza de conducte, vor fi executate din acelasi material cu al conductei, sau din material echivalent, prin luarea in considerare a valorii carbonului echivalent.

              3.8.5.1.       Se considera element de suport in contact cu conducta: bridele, colierele, semicolierele cu suruburile si piulitele aferente, suportul propriu-zis al suportilor ficsi, mobili, ghidati, suspensiile bifilare orizontale cu traversa, suportii pahar cu arc.

              3.8.6.          Materialele suportilor care nu se sudeaza de conducta vor fi astfel alese, incat sa reziste solicitarilor la care sunt supuse, asigurand functionarea conductei in conditii de siguranta.

3.8.6.1.       Elementele  suportilor care nu sunt in contact cu conductele sunt: tirantii, urechile, eclisele, ghidajele cu arc, tijele cu arc, paharele cu arc, prinderile.

4.                                         PRESCRIPTII DE CALCUL DE REZISTENTA

4.1.                                   Definitii si notatii

              4.1.1.          Calculul mecanic al conductelor si sistemelor de conducte trebuie sa asigure functionarea acestora, in conditii de siguranta pe intreaga durata prevazuta pentru utilizarea lor.

                        Prin calcul se urmareste :

·                         dimensionarea, respectiv verificarea grosimii peretilor conductelor si a elementelor de conducta ;

·               stabilirea tipului si marimii tensiunilor care apar in punctele cele mai solicitate ale retelei de conducte ;

·               determinarea traseului optim al conductei, care sa satisfaca cerintele impuse de procesul tehnologic ;

·               acces ;

·               economicitate ;

·               asigurarea compensarii dilatarilor impiedicate ;

·               stabilirea numarului si a tipurilor de suporti si suspensii necesare .

              4.1.1.1.       Principalele elemente necesare pentru efectuarea calculului de rezistenta al conductelor sunt :

·                         parametrii fluidului transportat (presiunea si temperatura ) ;

·                         cerintele specificate de procesul tehnologic, privind functionabilitatea traseului de conducte (numarul de opriri - porniri, variatia in functionare a temperaturii si presiunii, probleme legate de vibratii, coroziune, eroziune, etc.) ;

·                         caracteristicile materialelor utilizate la confectionarea conductelor si elementelor de conducta (variatia cu temperatura a caracteristicilor mecanice a structurii) .

4.1.1.2.              Conductele si elementele de conducta sunt solicitate la fabricare, montare si pe intreaga durata de viata la tensiuni mecanice – eforturi unitare – pe directie longitudinala (axiala), tangentiala (circumferentiala) si radiala.

              4.1.2.          Simboluri, definitii si unitati :

              4.1.2.1.       Unitati de baza :

¨             forta in N (Newton);

¨             lungimile in mm (milimetri) ;

¨             timpul in min (minute) sau sec (secunde) ;

¨             temperatura in 0K (grade Kelvin) sau 0C (grade Celsius) ;

¨             unghiurile, unghiurile coturilor in rad (radian) sau in  0 (grade sexagesimale) ;

¨             presiunea in MPa (megapascal), sau in bar (bar) .

              4.2.                  Clasificarea sarcinilor

              4.2.1.          Sarcinile (incarcarile) care trebuie luate in considerare la analiza unui sistem de conducte sunt urmatoarele :

a)             presiunea interioara si/sau exterioara ;

b)            incarcari masice, uniform distribuite, datorate greutatii proprii a materialului conductei, a izolatiei termice si/sau a fluidului de lucru sau de proba ;

c)             incarcari masice concentrate, corespunzatoare greutatii unor armaturi sustinute de conducta ;

d)            solicitari datorate dilatarii sau contractiei termice a conductei, cum ar fi :

-                          incarcari datorate dilatarii sau a contractiei termice impiedicate,

-                incarcari datorate gradientului de temperatura, ce apare in cazul schimbarii rapide a temperaturii, sau a distributiei neuniforme a temperaturii pe parcursul traseului de conducte,

-                incarcari datorate dilatarii diferite a unor elemente de conducta, fata de restul traseului de conducta , datorita coeficientilor de dilatare diversi ;

e)             reactiuni datorate suportilor ficsi, deplasarii suportilor si a punctelor de racord cu utilajele  ;

f)              incarcari datorate influentelor mediului ambiant,(solicitari ocazionale) cum ar fi :

-                          zapada,

-                          vantul,

-                          seismele ;

                   g)      incarcari dinamice, datorate echipamentelor sau vehicularii fluidului de lucru ca de exemplu :

-                          vibratii,  

-                          incarcari alternante care actioneaza asupra conductei,

-                          lovituri de berbec,

-                          forta de reactie a fluidelor, la iesirea din supapele de siguranta.

              4.2.2.          Solicitarile variabile in timp sunt formate din cicluri, adica din variatii periodice ale efortului unitar intre o valoare maxima si una minima.

             

              4.3.                  Clasificarea tensiunilor

              4.3.1.          Tensiunile ce apar in traseele de conducte  se pot clasifica in tensiuni primare, secundare si de varf.

4.3.1.1.       Tensiunile primare sunt produse de sarcinile impuse conductei – presiune, greutate, vant si sunt rezultatul respectarii conditiei de echilibru a fortelor si momentelor interne si externe.

4.3.1.1.1.    Aceste tensiuni cresc pe masura cresterii solicitarilor pana la avarie, ceea ce se poate exprima ca ele nu se autolimiteaza.

4.3.1.1.2.    Presiunea si solicitarile externe produc in peretele conductei solicitari variabile cu grosimea, solicitari ce pot fi descompuse in componente constante si egale cu media, numite tensiuni in stare de membrana si componente variabile, numite tensiuni de incovoiere.

4.3.1.2.       Tensiunile secundare sunt produse de deplasarile conductelor (dilatari impiedicate, deformari introduse de montaj, etc) adica constrangerii sau autoconstrangerii structurii.

              4.3.1.2.1.    Depasirea limitei de curgere a materialului, in anumite puncte, in cazul unui interval acceptabil al deformarilor, conduce la aparitia fenomenului de relaxare a tensiunilor si reducerii acestora in limita de elasticitate, adica ele se autolimiteaza.

              4.3.1.3.       Tensiunile de varf  apar datorita discontinuitatilor locale si/sau solicitarilor termice locale (tensiuni care apar la incalzirea sau racirea conductelor produse de gradientii radiali de temperatura).

              4.3.1.3.1.   Tensiunile de varf nu duc la deplasari mari si se iau in considerare ca sursa probabila de avarii, prin suprapunere peste tensiunile primare si secundare.


             

              4.4.                  Criterii de calcul

             

          Calculul mecanic al conductelor si sistemelor de conducte are la baza urmatoarele criterii de calcul :

4.4.1.          Criteriul tensiunilor admisibile stabileste ca tensiunea echivalenta (sech) care apare in materialul elementelor de conducta, datorita solicitarilor trebuie sa fie mai mica sau egala cu tensiunea admisibila, fixata prin norme, pentru materialul utilizat si pentru tipul solicitarilor.

4.4.1.1.       Relatiile de calcul pentru tensiunile echivalente, indicate de norme si standarde de conducte au la baza teoria a III-a de rezistenta - teoria efortului unitar tangential maxim – sau teoria a V-a de rezistenta a lui Huber – Mises – teoria energiei de variatie a formei -.

4.4.1.2.       Pentru conductele supuse la tensiuni axiale (sl)  si de torsiune (t) relatiile de calcul pentru tensiunile echivalente, cel mai des utilizate in practica, sunt corespunzatoare celor doua teorii :

              4.4.1.2.1.    Teoria a III – a de rezistenta :

                   sech  = (sl2 + 4*t2) 0,5   N/mm2

              4.4.1.2.2.    Teoria a V – a de rezistenta :     

             

                   sech  = (sl2 + 3*t2) 0,5   N/mm2

4.4.1.3.       Programele specializate de calcul al conductelor utilizeaza una din teoriile de rezistenta susmentionate

              4.4.2           Criteriul presiunii nominale stabileste ca atat presiunea cat si temperatura de calcul a unui element de conducta trebuie sa fie mai mici decat presiunea si temperatura maxim admisibila, indicata in standardul elementului respectiv.

              4.4.3.          Criteriul limitarii reactiunilor din utilaje stabileste ca reactiunile produse de un sistem de conducte nu trebuie sa depaseasca reactiunile maxime admisibile pe stutul utilajului la care se racordeaza.

              4.5.                  Baza de stabilire a tensiunilor admisibile

4.5.1.          Caracteristicile de rezistenta ale materialelor care se iau in considerare la determinarea tensiunilor admisibile sunt  prezentate in STAS 1963 si STAS 6637 si au semificatiile de mai jos :

·               R20 (s20r)  valoarea rezistentei de rupere la tractiune (intindere) la temperatura de   20 0C ;

·               Rt (str)  valoarea rezistentei de rupere la tractiune (intindere) la temperatura de calcul ;

·               R20c (s20c)  valoarea limitei de curgere la temperatura de 20 0C ;

·               Rt0,2 (st0,2) valoarea limitei de curgere (tehnica) la temperatura de calcul ;

·               R200,2 (s200,2) valoarea limitei de curgere (tehnica) la temperatura de 20 0C ;

·               Rtc (stc)  valoarea limitei de curgere la temperatura de de calcul ;

·               R201 (s201)  valoarea limitei de curgere conventionala la temperatura de 20 0C, careia ii corespunde o deformatie specifica remanenta de 1% ;

·               Rt1 (st1)  valoarea limitei de curgere conventionala la temperatura de calcul, careia ii corespunde o deformatie specifica remanenta de 1% ;

·               Rt1/10000 (st1/10000)  valoarea limitei tehnice la fluaj, la 10000 ore, la temperatura de calcul ;

·               Rt1/100000 (st1/100000)  valoarea limitei tehnice la fluaj, la 100000 ore, la temperatura de calcul ;

·               Rtr/10000 (str/10000) valoarea rezistentei tehnice de durata, la 10000 ore la temperatura de calcul ;

·               Rtr/100000(str/100000) valoarea rezistentei tehnice de durata, la 100000 ore la temperatura de calcul ;

·               Rtr/200000(str/200000) valoarea rezistentei tehnice de durata, la 200000 ore la temperatura de calcul ;

4.5.2.          Valorile caracteristicilor de rezistenta ale materialelor sunt cele prevazute in standarde, norme de materiale sau de produse ; in cazul materialelor din import, valorile caracteristicilor de rezistenta sunt cele prevazute in standardele nationale ale tarii exportatoare sau in normele producatorului.

4.5.2.1.       Pentru temperaturi de calcul diferite de cele pentru care exista valori precizate in standardele sau normele de materiale sau de produse, se vor calcula valori intermediare prin interpolare liniara.

4.5.2.2.       In lipsa unora dintre aceste valori, acestea vor fi determinate prin incercari corespunzatoare.

4.5.3.          Determinarea tensiunilor admisibile se face tinand seama de material, de temperatura, de tipul incarcarilor si a solicitarilor, tensiunile admisibile servind la compararea tensiunilor calculate si la stabilirea grosimii necesare a peretilor elementelor de conducte.

4.5.3.1.       Determinarea tensiunii admisibile de calcul Radc se face pentru temperatura de proiectare si serveste la predimensionarea componentelor sub presiune, solicitate la  sarcini primare, statice, cu ajutorul relatiei :

     Radc = min[R20min/2,4 ; (Rtcmin  sau  Rt0,2min)/1,5 ; Rtr/100000 /1,5 ;   Rtr/200000/min],   Rtr/200000/min],[N/mm²]                                                                                            (11)   

4.5.3.1.1.    Cand nu este cunoscuta valoarea minima a lui Rtc se poate utiliza valoarea minima a Rt0,2 .

4.5.3.1.2.    Daca conductele sunt proiectate pentru o durata de functionare mai mica de 200000 ore, iar valoarea rezistentei tehnice de durata pentru 200000 ore nu se cunoaste, atunci se poate utiliza valoarea lui Rtr/100000 in locul valorii Rtr/200000 .

4.5.3.1.3.    Pentru conductele care nu au certificate de atestare, valoarea tensiunii admisibile Radc  se va determina pe baza unor incercari de rezistenta efectuate pe probe prelevate din furnitura, de laboratoare autorizate.

4.5.3.2        Determinarea tensiunii admisibile de calcul RadPH , necesare probei de presiune hidraulica, se face  tinand seama de valorile presiunii p’ si temperaturii t’ , cu ajutorul relatiei :

     RadPH = R20c  / 1,1 ,           [N/mm2]                                                                          (12)

              4.5.3.3.       Determinarea tensiunilor admisibile de calcul pentru solicitarile statice secundare Sa  care conduc la eforturi ciclice, produse de incalzirea – racirea conductelor se face dupa cum urmeaza :

4.5.3.3.1.    Tensiunea admisibila la rece Sc  pentru materialul din care este confectionat elementul de conducta considerat, la temperatura mediului ambiant :

     Sc = min (R20 min /4 ; Rt0,2 min/1,5) ,  [N/mm2]                                              (13)

4.5.3.3.2.    Tensiunea admisibila la temperatura de calcul Sh pentru materialul din care este confectionat elementul de conducta considerat :

                   Sh= min (Sc , Radc) , [N/mm²]                                                                       (14)

              4.5.3.3.3.    Valoarea domeniului tensiunii admisibile de calcul pentru compararea sarcinilor statice secundare este :

             

                   Sa = f * ( 1,25 * Sh + 0,25 * Sc  ) * Et / E20 , [N/mm2]                     (15)

in care :

                   Et  =  modulul de elasticitate la temperatura de calcul, [N/mm2]

                   E20  = modulul de elasticitate la temperatura de 20 0C, [N/mm2]

f = factorul de reducere a domeniului admisibil de tensiuni in functie de numarul N de cicluri complete de incalzire – racire.

                            Factorul de reducere a domeniului admisibil de tensiuni 'f'

Numarul de cicluri echivalente

N < 7000

7000

£ N<

14000

14000

£ N<

22000

22000

£ N<

45000

45000

£ N<

100000

N³  100000

f

1

0,9

0,8

0,7

0,6

0,5

Factorul f este determinat pentru un numar de cicluri intregi, avand domeniul de variatie a temperaturilor DTE. In cazul existentei unor cicluri incomplete N1, N2, … Nn cu domeniul de variatie corespunzator temperaturilor DT1, DT2 , . . . DTn, numarul echivalent de cicluri intregi se calculeaza cu relatia :

             

              N = NE + r51N1 + r52N2 + …. + r5nNn                                                                (16)

unde :

NE este numarul de cicluri care se produc pe intregul domeniu de temperaturi DTE ;                  

rn = DTn / DTE                                                                                              (17)

4.5.4.          In Anexa 7 este prezentat un model -cadru- de analiza al sistemelor de conducte, in scopul  determinarii tensiunilor efective ce apar in sistemele de conducte.

4.5.5.          In Anexa 8 se expliciteaza modul de verificare la sarcini ciclice cu luarea in considerare a cazurilor de incarcare si cu cerintele de date necesare, respectiv cu rezultatele care finalizeaza calculul.

              4.6.                  Coeficientul de rezistenta al imbinarilor sudate

4.6.1.          Valorile coeficientului de rezistenta al imbinarilor sudate (z) vor fi conform indicatiilor din tabelele urmatoare.

4.6.1.1.       In cazul imbinarilor cap la cap executate pe o singura parte prin alte procedee, dar care asigura patrunderea completa pe intreaga sectiune a peretilor elementelor ce se sudeaza, coeficientii vor fi alesi conform poz. 1 sau poz. 2 din tabelul 5

                                                                                                                                  Tabelul 5

              Valorile coeficientului de rezistenta al imbinarilor sudate pentru materiale feroase (z)

Nr.

crt.

Tipul imbinarii sudate

Volumul examinarii nedistructive

  Total          Partial           Fara*

1.

Imbinari cap la cap executate mecanizat prin orice procedeu de sudare cu arc electric sau gaze, pe ambele fete sau pe o singura fata cu patrundere completa

1

0,9

0,8

2.

Imbinari cap la cap executate manual prin orice procedeu de sudare cu arc electric sau gaze, pe ambele fete sau pe o singura fata cu patrundere completa

          

0,95

0,85

0,7

3.

Imbinari cap la cap executate prin orice procedeu de sudare cu arc electric sau gaze, numai pe o fata, cu inel sau placa suport la radacina .

0,9

0,8

0,7

4.

Imbinari in forma de T sau alte imbinari in colt, cu patrundere completa asigurata din ambele parti, prin orice procedeu de sudare cu arc electric sau gaz

-

-

0,7

5.

Imbinari in forma de T sau alte imbinari in colt, sudare executate prin orice procedeu de sudare cu arc electric sau gaz

-

-

0,6

* in cazul imbinarilor cap la cap se vor respecta si prevederile pct.3.5.6.


4.7.                  Calculul de rezistenta al elementelor de conducte

4.7.1.          In Anexa 9 sunt prezentate, informativ,  relatiile de baza pentru calculul de dimensionare al elementelor de conducte supuse la presiune interioara.

4.7.2.          Toate elementele de conducte vor fi atestate prin calcul si la alte solicitari, decat la presiunea interna pentru care au fost predimensionate, in cadrul traseelor de conducte, in care au fost implementate.               

                                

              4.8.                  Calculul legaturilor prin flanse

              4.8.1.          O imbinare cu flanse se compune din elementele de strangere (flansa propriu – zisa, buloanele sau suruburile de strangere cu piulitele respective) si elementele stranse (garniturile si suprafetele sectoarelor stranse cu garniturile flanselor.

              4.8.1.1.       Dimensiunile flanselor sunt normate in functie de diametrele nominale si de presiunea nominala.

              4.8.1.2.       In mod uzual, flansele se executa din otel forjat de acelasi tip cu otelul tevii.

              4.8.1.3.       La parametrii redusi p < 2,1 MPa si t < 3700C se pot utiliza flanse plate decupate din tabla, sudate.

              4.8.1.4.       La temperaturi mai mari de 4000C se pot folosi suruburi elastice sau tije filetate – prezoane, cu piulite pe fiecare parte a acestora.

              4.8.1.5.       Garniturile inelare, necesare asigurarii etanseitatii imbinarilor sunt normalizate si se aleg in functie de parametrii de functionare si de natura fluidului, ceea ce determina modul de executie a suprafetelor de etansare ale flansei.

4.8.1.6.       Calculul imbinarilor cu flanse  se efectueaza in conformitate cu prevederile Prescriptiilor tehnice C 4, Colectia ISCIR.

             

              4.9.                  Calculul de rezistenta al traseelor de conducte

 

              4.9.1.          Sistemul elastic de conducte se defineste ca sistemul ale carui dilatari termice longitudinale impiedicate sunt absorbite prin deformatii la incovoiere si torsiune, elasticizarea facandu-se prin lire, care permit preluarea dilatarilor termice longitudinale, in asa fel incat sa nu se depaseasca limitele admisibile.

              4.9.2.          In Anexa 10 sunt prezentati factorii de flexibilitate si respectiv de intensificare a tensiunilor ce apar in elementele de conducta si care se utilizeaza in intocmirea calculului de rezistenta al traseelor de conducte.

              5.                     ARMATURI, DISPOZITIVE DE SIGURANTA, APARATE DE MASURA, CONTROL SI AUTOMATIZARE

              5.1                   Aparate de robinetarie (armaturi) pentru conducte

 

              5.1.1.          Robinetaria (armaturile) reprezinta elemente de conducta prin intermediul carora circulatia fluidelor este controlata, dirijata si reglata permanent, corespunzator necesitatilor tehnologice.

              5.1.2.          Aparatele de robinetarie (armaturile) se aleg si se definesc cu ajutorul perechilor de valori ale parametrilor nominali diametrul nominal Dn A si presiunea nominala Pn B, marcate vizibil pe corpul lor, conform STAS 2250; alegerea se face tinand cont de  temperatura si presiunea de lucru maxim admisibila.

              5.1.3.          Armaturile care urmeaza sa fie montate pe traseele de conducte care fac obiectul prevederilor Prescriptiilor tehnice C15, vor fi omologate in conformitate cu instructiuni (proceduri) elaborate de constructor si avizate de proiectant si ISCIR.

              5.1.4.          Aparatele de robinetarie (armaturile) trebuie sa fie executate dupa  norme de produs, care sa respecte :

·         conditiile tehnice generale de calitate, conform STAS 7076, modificat cu   SR ISO 5208 ;

·         conditiile tehnice speciale de calitate, conform STAS 1180 , STAS 10400/1;

·         dimensiunile armaturilor vor fi in conformitate cu standardele in vigoare pentru tipul constructiv ales si cu caracteristicile functionale alese.

              5.1.5.          Piesele componente ale robinetelor (armaturilor) sunt executate, dupa caz, prin turnare, forjare, matritare sau sudare.

                                 In cazul robinetariei (armaturilor) la care respectarea sensului de circulatie al fluidului este obligatorie pentru buna lor functionare, marcajul indica si acest sens printr-o sageata.

              5.1.5.1.       Pentru fiecare tip de robinet (armatura), materialele specificate in documentatia de baza, in concordanta cu prescriptiile standardelor nationale si trebuie sa corespunda valorilor maxime admisibile ale temperaturilor si presiunilor.

5.1.5.2.       Marcile de oteluri si fonte folosite la confectionarea robinetelor (armaturilor), recomandate in STAS sunt prezentate in Anexa 4, pct. F.

              5.1.5.3.       Se admite constructia sudata a robinetelor ( armaturilor ) in urmatoarele conditii :

                   a)      robinetele ( armaturile ) se vor executa in conformitate cu prevederile normelor de produs, avizate de factorii interesati ;

                   b)      imbinarile sudate ale robinetelor ( armaturilor ) vor fi controlate nedistructiv     100 %, metoda de examinare si criteriile de admisibilitate fiind stabilite prin norma de produs;

                   c)      robinetele ( armaturile ) executate din otel laminat, sudate, se admit numai dupa un tratament termic de detensionare.

5.1.6.          Racordurile robinetelor (armaturilor)  se recomanda a fi :

¨         cu capete pentru sudare cap la cap, pentru cazul in care armaturile nu se demonteaza frecvent, sau la conducte cu parametrii de calcul ridicati (Pn ³ 160) ;

¨      cu flanse de tip integral, in cazurile in care sunt demontari frecvente ;

¨      cu mufe soclu pentru sudare .

              5.1.7.          Atunci cand presiunea diferentiala dintre intrarea si iesirea unei armaturi face dificila actionarea ei, aceasta va fi prevazuta cu o conducta de egalizare a presiunilor sau cu actionare mecanica.

              5.1.8.          Pentru armaturile utilizate la temperaturi de calcul mai mari de 200 0C se vor respecta conditiile de la pct.2.2.3. pentru corp, capac si piese interioare (organe de inchidere sau reglare).

              5.1.9.          Pentru armaturile utilizate la temperaturi de calcul mai mari de 380 0C se vor respecta in plus si conditiile de la pct.2.2.3.1. pentru corp, capac si organul de inchidere sau reglare.

5.1.10.        La conductele cu parametrii de calcul (presiunea de calcul mai mare de 20 bar si temperatura de calcul mai mare de 200 0C), sau la robinete cu diametrele nominale mai mari de 400 mm se recomanda sa se aleaga robinete de inchidere cu tija ascendenta.

5.1.11.        La robinetele cu sertar cu Dn > 100 mm, ce functioneaza la temperaturi de calcul mai mari de 300 0C se vor prevede, prin proiectul conductei, robineti de by-pass, in scopul respectarii vitezei de incalzire-racire a conductei, viteza stabilita prin proiect.                                          

              5.1.11.1.     Pentru robinetele cu sertar cu Dn > 250 mm se va cere la procurare ca robinetii de by-pass sa fie prevazuti – din fabrica - pe corpul robinetului.

              5.1.12.        In cazul folosirii unor armaturi livrate dupa alte norme decat cele mentionate mai sus, acestea vor trebui sa indeplineasca din punct de vedere al caracteristicilor mecanice si tehnologice conditiile tehnice, restrictiile de utilizare, precum si regulile de verificare a calitatii, marcare, livrare si documentele de garantare a calitatii, cerintele prevazute la pct. 1.3.7, cu care sunt considerate echivalente.

             

5.2.                  Instalatii de masura si control

5.2.1.          Aparatura de masura si control este destinata masurarii si interpretarii marimilor caracteristice de transport a fluidului (presiune, temperatura, debit).

5.2.1.1.       Numarul si  tipul aparatelor de masura, control si reglaj ce se monteaza  pe o conducta se stabileste de proiectantul instalatiei tehnologice din care face parte conducta, in conformitate cu Prescriptiile tehnice si normativele aferente domeniului instalatiei.

          De regula acestea sunt mentionate in schema functionala cu care se citeste desenul tip de ansamblu, conform Anexa 1, pct. 1.2 si pct. 1.16.

5.2.2.          Manometre

5.2.2.1.       Pentru masurarea presiunii se utilizeaza manometre, care se monteaza prin intermediul unui robinet cu trei cai.

5.2.2.2.       Manometrele trebuie sa fie cel putin din clasa de precizie 2,5. Manometrele vor fi astfel alese incat presiunea maxima admisibila de lucru sa se gaseasca in treimea mijlocie a scarii gradate.     

              5.2.2.3.       In scopul asigurarii unei bune vizibilitati a indicatiilor manometrului este necesar ca diametrul sau exterior sa aiba urmatoarele dimensiuni minime :

                   a)      100 mm, pentru inaltimi de cel mult 2,5 m ;

                   b)      150 mm, pentru inaltimi cuprinse intre 2,5 m si 5 m ;

                   c)      300 mm, pentru inaltimi mai mari de 5 m.

              5.2.2.4.       Manometrele trebuie verificate periodic si dupa fiecare reparatie de catre organele de metrologie, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

              5.2.3.         Aparate pentru masurat temperatura

              5.2.3.1.       Pentru masurarea temperaturii fluidului se pot folosi :

                   -        termometre cu tija ;

                   -        termocuple ;

                   -        aparate inregistratoare.

              5.2.3.2.       Termocuplele, cu exceptia celor montate direct, vor fi utilizate impreuna cu aparatele indicatoare corespunzatoare : milivoltmetre, potentiometre electronice, etc.

              5.2.3.3.       Aparatele indicatoare si inregistratoare, cu exceptia termometrelor montate direct pe conducte se vor monta pe panouri fixe, asigurate contra vibratiilor : clasa de precizie a aparatelor pentru masurat temperatura se stabileste prin proiect.

              5.2.3.4.       Temperatura maxima admisibila va fi inscrisa pe scara gradata printr-o linie rosie.

              5.2.3.5.       Termometrele si aparatele indicatoare si inregistratoare se vor verifica periodic dupa fiecare reparatie de catre organele de metrologie, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

              5.3.                  Instalatii de reglaj

              5.3.1.          In retelele pentru transportul fluidelor este necesara reglarea debitului, presiunii si temperaturii, procesul de reglare putandu-se asigura prin sisteme manuale sau automate.

              5.3.2.          Instalatii de reducere – racire.

              5.3.2.1.       Statiile de reducere – racire SRR se folosesc pentru asigurarea parametrilor aburului (presiune si temperatura) la valori necesare pentru utilizare.

              5.3.3.          Amortizoarele de zgomot, se monteaza in scopul reducerii vitezei de curgere a fluidului si a coborarii nivelului de zgomot al acestuia, pe conductele de evacuare a aburului in atmosfera, la supapele de siguranta, la SRR, la expandoare.           

             

              5.4.                  Date generale referitoare la dispozitivele de siguranta

5.4.1.          Prin sistem de siguranta contra depasirii presiunii  se intelege ansamblul format din dispozitivele  de siguranta si de conductele aferente acestora.

5.4.2.          Dispozitivele de siguranta admise pentru protectia conductelor impotriva cresterii accidentale a presiunii peste presiunea maxima admisibila de lucru sunt :

·               supapele de siguranta;

·               dispozitivele de siguranta  care se distrug (membranele de rupere) ;

·               zavoarele hidraulice.

              5.5.                  Conditii generale de prevedere  a dispozitivelor de siguranta

5.5.1.          Numarul si capacitatea de evacuare a dispozitivelor de siguranta trebuie sa fie  astfel stabilite, incat sa excluda posibilitatea unei suprapresiuni mai mari  de 10 % fata de presiunea maxima admisibila de lucru.

5.5.2.          Pentru instalatiile in care presiunea maxima admisibila de lucru sau presiunea de calcul nu depasesc 0,3 MPa (3 bar), valoarea suprapresiunii nu va depasi 0,05 MPa (0,5 bar).

5.5.3.          Reglarea functionarii dispozitivelor de siguranta se va face numai in functie de valoarea presiunii maxime admisibile de lucru.

5.5.4.          Presiunea de declansare, se va considera presiunea de calcul al sistemului de conducte si va fi astfel aleasa incat sa se evite intrarea frecventa in functiune a dispozitivelor de siguranta.

5.5.5.          Valoarea presiunii de declansare a dispozitivelor de siguranta se stabileste in functie de valoarea presiunii de functionare , dupa cum urmeaza:

·                         presiune medie : pDS = (1,05 ¸ 1,07) x pl

·                         presiune inalta : pDS = (1,08 ¸ 1,10) x pl

              5.5.6.          Dispozitivele de siguranta admise pentru protectia conductelor impotriva cresterii presiunii peste presiunea maxima admisibila de lucru sunt supapele de siguranta si membranele de rupere insotite de supapele de siguranta.

              5.5.7.          Numarul si capacitatea de evacuare a dispozitivelor de siguranta trebuie sa fie alese astfel, incat sa se excluda posibilitatea cresterii presiunii peste cea indicata de proiectant, in functie de tipul de utilaj ce trebuie protejat, in amonte, respectiv de valoarea presiunii de lucru.

              5.5.8.          La alegerea presiunii de declansare se va tine seama ca aceasta sa fie suficient de mare incat sa se evite deschiderea frecventa a dispozitivelor de siguranta.

              5.5.9.          In instalatiile tehnologice, care produc, transporta, sau consuma abur si apa fierbinte sub presiune, supapele de siguranta se monteaza pe sursa de alimentare, care poate  fi un cazan de abur (PT ISCIR C 1), un cazan de apa fierbinte (PT ISCIR C 1), priza reglabila a unei turbine de abur (PT ISCIR C 4), contrapresiunea unei turbine cu abur (PT ISCIR C 4), statiile de reducere- racire (PT ISCIR C 4), sau pe consumator, care poate fi un recipient sub presiune (PT ISCIR C 4).

              5.5.10.        Supapele de siguranta se pot monta pe conductele sub presiune, in cazuri de conditii obiective, justificate, cum ar fi :

·         lipsa de spatiu de acces ;

·         imposibilitatea preluarii de catre structura de rezistenta a eforturilor dinamice ;

·         scoaterea conductelor de esapare ale supapelor de siguranta ale cazanului sau recipientului in afara zonelor de circulatie a personalului , s.a.

              5.6.                  Materiale utilizate pentru realizarea dispozitivelor de siguranta

              5.6.1.          Materialele utilizate pentru executia dispozitivelor de siguranta vor fi alese in asa fel incat acestea sa corespunda presiunii, temperaturii si fluidului cu care vin in contact; ele se vor alege in conformitate cu prevederile prezentelor prescriptii tehnice.

              5.6.2.          Materialele folosite pentru executia elementelor care se rup ale dispozitivelor de siguranta trebuie sa fie omogene si sa - si pastreze, in conditiile de lucru, stabilitatea urmatoarelor proprietati:

·                                  caracteristicile mecanice ;

·                                  compozitia chimica ;

·                                  structura si rezistenta la coroziune fata de fluid si de mediul ambiant.


              5.7.                  Supape de siguranta

5.7.1.          Se admite folosirea supapelor de siguranta cu parghie si contragreutate sau cu arc, atat cu actionare directa, cat si cu actionare indirecta.

5.7.2.          Supapele vor fi proiectate, executate, omologate, incercate si livrate insotite de documente conform cu Prescriptiile tehnice C 37, Colectia ISCIR de catre unitati de proiectare si executie autorizate conform Prescriptiilor tehnice CR 2, Colectia ISCIR.

5.7.3.          Alegerea tipului de supapa de siguranta se va face in functie de conditiile specifice ale fiecarui caz in parte, in concordanta cu respectarea prevederilor din pct. 5.5.9. si pct. 5.5.10.

5.7.4.          Nu se admite ca supapele de siguranta sa preia functia regulatoarelor de presiune sau a armaturilor de golire rapida.

5.7.5.          Numarul si capacitatea de evacuare a dispozitivelor de siguranta se vor alege astfel, incat sa excluda posibilitatea cresterii presiunii cu mai mult de 10 % fata de presiunea maxima admisibila de lucru.

5.7.6.          Presiunea de declansare va fi suficient de mare fata de presiunea de lucru, pentru a se evita declansarea frecventa a dispozitivului de siguranta.

5.7.7.          Materialele utilizate pentru executia dispozitivelor de siguranta trebuie sa fie corespunzatoare presiunii, temperaturii si fluidului cu care vin in contact ; ele se aleg in conformitate cu prevederile din prezentele prescriptii.

5.7.7.1.       La proiectarea si executia supapelor de siguranta se vor respecta aceleasi conditii tehnice impuse materialelor utilizate la confectionarea corpului capacului, pieselor interioare si elementelor de legatura la aparatele de robinetarie, conform pct.5.1.

5.7.8.          Supapele de siguranta se vor monta direct pe conducta pe care o protejeaza, pe cat posibil la partea superioara a acesteia.

5.7.8.1.       Ele trebuie astfel amplasate, incat sa fie protejate impotriva deteriorarilor posibile din exterior si usor accesibile pentru deservire si verificare.

5.7.8.2.       Supapele de siguranta amplasate in conformitate cu prevederile pct. 5.7.8.1. vor fi echipate cu dispozitive de protectie a personalului impotriva scaparilor de fluide.

5.7.9.          La stabilirea presiunii de reglare a supapei de siguranta se va tine seama de pierderea de presiune ce apare pe zona de la conducta protejata pana la supapa de siguranta.

              5.7.10.        Conducta de evacuare a supapei de siguranta poate conduce fluidul in atmosfera, sau intr–un colector inchis, daca presiunea ce se creeaza in acest colector nu influenteaza negativ caracteristicile functionale ale dispozitivelor de siguranta legate la colector.

              5.7.11.        Conducta de evacuare a supapelor de siguranta va avea diametrul nominal cel putin egal cu diametrul nominal al racordului de iesire a supapei.

5.7.12.        Pe conductele de intrare si evacuare nu se admite montarea de armaturi de inchidere. In cazuri speciale se poate admite montarea unei armaturi de inchidere cu sectiunea de trecere egala cu sectiunea conductei, pe care caderea de presiune sa fie mica, astfel incat aceasta sa se incadreze in limitele impuse. Aceste armaturi vor fi montate in pozitia blocat deschis si se vor sigila in aceasta pozitie.

              5.8.                  Dispozitive de siguranta care se distrug

5.8.1.          Dispozitivele de siguranta cu elemente care se distrug pot fi utilizate in conformitate cu prevederile prezentelor Prescriptii tehnice. Ele vor fi executate pe baza unor prototipuri omologate, si vor fi proiectate, executate si incercate de unitati autorizate , conform Prescriptiilor tehnice CR 2 si C 22, Colectia ISCIR.

5.8.2.          Membranele de rupere se pot folosi pentru protectia conductelor contra cresterii

presiunii, in locul supapelor de siguranta sau in combinatie cu acestea, atunci cand datorita sursei de presiune si fluidului din interior nu este posibila utilizarea supapelor de siguranta, si anume :

·               daca supapele de siguranta nu pot asigura o etanseitate suficienta, existand posibilitatea pierderii fluidului, producerii avariilor sau accidentelor ;

·               daca fluidul are o actiune puternic coroziva asupra supapei de siguranta.

              5.8.2.1.       Membranele de rupere se vor verifica si incerca la producator, in conformitate cu standardele specifice si prevederile Prescriptiilor tehnice C22, Colectia ISCIR..

5.8.2.2.       La montarea membranelor de rupere, in spatiul dintre supapa de siguranta si membrana de rupere, se va prevede un racord de control pentru verificare si aerisire.

              5.8.3.          Fiecare membrana de rupere si dispozitiv de siguranta cu membrana vor fi marcate la loc vizibil cu urmatoarele date :

a)             marca producatorului ;

b)             numarul seriei ;

c)             presiunea de rupere MPa (bar) ;

d)             temperatura de lucru 0C ;

e)             poansonul organului care a efectuat incercarile .

5.8.4.          Membranele de rupere, respectiv dispozitivele de siguranta cu membrane trebuie sa fie insotite de certificate de calitate emise de producator, care vor contine, minim, urmatoarele date :

·               denumirea sau marca producatorului ;

·               numarul seriei si anul de fabricatie ;

·               marca materialului folosit ;

·               presiunea de rupere, MPa (bar) ;

·               abaterile admise ale presiunii de rupere MPa (bar) sau % ;

·               temperatura de lucru ;

·               valoarea coeficientului de scurgere ;

·               desenul membranei, respectiv dispozitivului de siguranta ;

·               stampila si semnatura organului care a efectuat incercarile.

              5.9.                  Zavoare hidraulice

5.9.1.          Pe retelele de conducte care transporta apa sub presiune se pot monta supape de siguranta de preaplin (zavoare hidraulice), care echilibreaza debitul de fluid intre refulare si consumator.

5.9.2.          Personalul de exploatare va urmari :

·               efectuarea de incercari profilactice pentru actionarea vanei care sta pe pozitia normal deschisa ;

·               functionarea instalatiei de incalzire, in scopul evitarii inghetului ;

·               controlul vizual al instalatiei.

              6.                     EXECUTIA, MONTAREA SI REPARAREA CONDUCTELOR

 

              6.1.                  Conditii generale

6.1.1.          Executia, montarea si repararea conductelor poate fi facuta numai de unitati autorizate in acest scop conform Prescriptiilor tehnice CR 2, Colectia ISCIR.

6.1.2.                    Procedurile de sudare utilizate la executia, montarea si repararea conductelor trebuie sa fie omologate in conformitate cu Prescriptiile tehnice CR7, Colectia ISCIR.

6.1.3.                    Sudorii utilizati la executia, montarea si repararea conductelor trebuie sa fie autorizati in conformitate cu Prescriptiile tehnice CR 9, Colectia ISCIR.

6.1.4.                    Unitatile de executie, montaj sau reparatoare raspund de alegerea corecta a procedeelor tehnologice de executie, de calitatea executiei si a materialelor folosite in conformitate cu prevederile prezentelor Prescriptii tehnice si ale proiectului de executie pe toata durata prevazuta pentru utilizarea conductelor.


              6.2.                  Faze pregatitoare

 

              6.2.1.          Executia elementelor de conducte, montarea sau repararea conductelor se realizeaza pe baza procedurilor de lucru, intocmite de executant, cu respectarea cerintelor prezentelor Prescriptii tehnice, a proiectului de executie si standardele corespunzatoare, la locul de montaj sau in atelier .

              6.2.2.          Inainte de inceperea executiei si asamblarii conductelor, unitatea  de executie sau de montaj dupa caz, vor efectua urmatoarele operatii pregatitoare, in scopul prevenirii nepotrivirilor, ce pot apare la montaj :

·                         identificarea traseelor pe care vor fi montate conductele, inclusiv identificarea punctelor de sprijin, reazemelor, agatarilor de partea de constructie ;

·               masuratori asupra elementelor de constructie pentru verificarea posibilitatii respectarii datelor (lungimi, pante, unghiuri, cote de nivel, etc.) prevazute in proiect ;

·               masuratori referitoare la amplasamentul utilajelor (in plan si pe verticala) si coordonatele reale ale racordurilor utilajelor la care se monteaza conductele.

              6.2.3.          Fiecare element de conducta va fi verificat inainte de montaj, in ce priveste :

·               aspectul ;

·               dimensiunile date de norma de produs sau de proiect ;

·               inscriptionarea calitatii materialului si a indicativului conductei ;

·               inscriptionarile referitoare la suduri ;

·               lipsa defectelor aparute ca urmare a transportului si depozitarii, urmarindu–se , in special, calitatea suprafetelor de etansare a flanselor si a armaturilor ;

·               corespondenta fizica a elementelor cu documentatia de calitate aferenta ;

·               starea de curatenie si starea protectiei anticorozive.

              6.2.4.          Inainte de introducerea in fabricatie, (inceperea executiei) toate materialele vor fi verificate in ce priveste aspectul, dimensiunile, marcajul si certificatele de calitate; materialele care nu corespund prezentelor prescriptii tehnice, standardelor romane in vigoare, normelor departamentale sau documentatiei de executie nu pot fi folosite.

              6.2.4.1.       La otelurile aliate se va verifica obligatoriu prezenta elementelor de aliere prin analiza spectrala sau prin alte metode prevazute in proiect.

              6.2.4.2.       La trasarea si taierea tablelor sau tevilor, se va urmari ca marcajul calitatii sa fie vizibil si dupa terminarea montajului ; in cazul in care marcajul calitatii nu se poate pastra , acesta se va reproduce pe fiecare cupon de teava sau pe placute marcate, dupa trasare, inainte de debitare, exactitatea datelor urmand a fi certificate de catre organele imputernicite de intreprinderile sau unitatile care executa, monteaza sau repara conductele.

              6.2.4.2.1.    Reproducerea marcajelor se va efectua dupa trasare, inainte de debitare si se poate face prin poansonare, vopsire, electrograf, etichetare, etc., precizate in tehnologia de executie, montaj sau reparatie a conductei, precum si in cartea conductei – partea de constructie.

              6.2.4.2.2.    Marcarea calitatii se poate face si in alt mod, continutul marcarii, volumul, modul de marcare precum si certificarea reproducerii marcajelor se stabileste prin proceduri ale intreprinderii de montaj si/ sau reparatoare.

              6.2.4.2.3.    Persoanele care certifica marcajul trebuie imputernicite (autorizate) de catre ISCIR.

              6.2.5.          Taierea tevilor la lungimile necesare si pregatirea tevilor sau a altor elemente de conducta pentru sudare se poate executa prin :

·                         procedee mecanice ( aschiere, polizare, etc.) ;

·                         procedee termice ( taiere cu oxigen, taiere cu jet de plasma, etc.).

6.2.5.1.       In cazul taierii termice a otelurilor sensibile la aparitia structurilor de calire, pentru a preveni fisurarea, zona de taiere se va preincalzi la o temperatura corespunzatoare calitatii otelului si a grosimii materialului ; dupa taiere, marginile vor fi verificate pentru detectarea eventualelor fisuri, printr–o metoda stabilita prin tehnologia de executie, montaj sau reparare.

6.2.5.2.              Tehnologia de taiere se stabileste prin documentatia de executie.

6.2.5.3.              Suprafetele care urmeaza a fi sudate se vor curata in prealabil, in conformitate cu tehnologia de executie, tinand cont de cerintele precizate la pct. 6.4.9.

              6.2.6.          Elementele de conducta pot fi formate la cald, in conformitate cu tehnologia intreprinderii sau unitatii care executa, monteaza sau repara conducte si va fi astfel aleasa, incat tensiunile interne sa fie reduse la minimum.

6.2.6.1.       Tehnologia aplicata pentru realizarea elementelor respective, precum si tratamentul termic, daca este cazul, vor fi alese in functie de calitatea materialului si dimensiunile acestuia, avandu–se in vedere sa nu fie afectate proprietatile fizico – mecanice sau anticorozive ale materialului.

              6.2.6.2.       Operatiunile de formare la cald, fara un tratament termic ulterior de normalizare sau imbunatatire sunt admise daca formarea  a inceput si s – a terminat in cadrul domeniului de temperaturi pentru prelucrarea la cald respectiva,  indicat in norma de produs a materialului si daca norma respectiva nu obliga la un astfel de tratament termic dupa formarea la cald.

              6.2.7.          Tevile pot fi indoite la cald sau la rece, in functie de caracteristicile materialului indoit, recomandandu–se ca raza de curbura sa fie cel putin 3 Dn, astfel ca dupa indoire sa nu rezulte fisuri, cute sau alte defecte. Raza de indoire se prescrie prin proiect.

6.2.7.1.       Daca au fost prevazute prin proiect, se pot folosi curbe si coturi cu raze de curbura mai mici de 3D, dar cel putin egale cu diametrul exterior D al tevii, cu conditia de atestare prin calcul a starii de tensiuni, iar curbele si coturile respective sa fie executate pe instalatii speciale, prin tragere la cald, matritare sau indoire.

              6.2.7.2.       Ovalitatea tevilor indoite nu va depasi 10% pentru raportul dintre raza de indoire a tevii Rm si diametrul exterior al tevii de mai mic de 2 si valorile rezultate din formula pentru raportul Rm/de  > 2 :

                        Ov = 2(demax – demin)/(demax +demin)  £ 20 /(Rm/de)                    (18)

              6.2.8.          Daca au fost prevazute prin proiect, se pot utiliza la executia curbelor si coturilor tevi sudate longitudinal, numai daca imbinarile sudate ale tevilor  au fost verificate 100 % prin radiatii penetrante sau cu ultrasunete.

              6.2.8.1.       Se accepta indoirea la cald a tevilor sudate numai daca la omologarea procedurii de sudare au fost verificate caracteristicile mecanice ale imbinarii sudate dupa incalzire la temperatura de indoire si la temperatura de tratament termic (normalizare sau imbunatatire) dupa indoire.

              6.2.8.2.       Dupa indoirea tevilor sudate este obligatorie examinarea nedistructiva a imbinarilor sudate.

6.2.9.                    Inainte de incercarea la presiune hidraulica precum si in timpul curatirii chimice, armaturile sensibile, dispozitivele de siguranta, aparatele de masura si control (diafragme, contoare, etc.) vor fi inlocuite cu tronsoane de teava avand diametrul si dimensiunile echipamentului inlocuit, din materiale corespunzatoare sa reziste la presiunea de proba; sau piesele interioare indicate de proiectantul elementului de conducta respectiv, pentru a nu fi supuse actiunii substantelor chimice, vor fi inlocuite cu dispozitive speciale concepute  de proiectantul tehnologic al instalatiei.

6.2.10.                Operatiile de sudare precum si orice tratament termic la sudarea unei armaturi, vor fi executate cu partea de inchidere ( de etansare) demontata si protejata, astfel incat sa fie pastrata capacitatea de etansare a scaunului armaturii.

6.2.11.                Supapele de siguranta se vor verifica la presiunea de reglare prescrisa prin proiect. Supapele de siguranta cu contragreutate vor fi reglate de personal autorizat ISCIR, care va certifica efectuarea verificarilor.

 

6.3.                  Imbinari demontabile

 

              6.3.1.          Imbinarile demontabile sunt de tipul :

·                         imbinari cu flanse ;

·                         imbinari prin fitinguri filetate.

              6.3.2.          Imbinarile cu flanse se realizeaza prin asamblarea perechilor de flanse prin suruburi si prezoane, care au rolul de a realiza strangerea garniturilor montate intre flanse, pentru asigurarea etanseitatii.

              6.3.2.1.       Flansele pereche, in vederea asamblarii intre ele prin suruburi sau prezoane, trebuie sa fie supuse in prealabil urmatoarelor verificari :

                   a)      perpendicularitatea fata de axul longitudinal al elementului pe care sunt montate,  b)         asigurarea coaxialitatii orificiilor centrale si a gaurilor de introducere a suruburilor sau prezoanelor,

c)             netezimea suprafetelor de contact a flanselor pereche, degajarea si curatirea suprafetelor de etansare,

d)            verificarea  filetului  suruburilor  si  piulitelor  printr–o  atenta examinare si insurubarea fara ungere cu ulei a piulitei in surub.       

              6.3.2.2.       Desfasurarea operatiunilor de montaj va cuprinde urmatoarele etape :

a)      elementele de conducta (tevi, fitinguri, armaturi, etc.) care au la cap flanse, se vor aseza coaxial   cu elementele cu flansa cu care se imbina, astfel ca orificiile interioare si gaurile pentru suruburi sa coincida ;

b)            se introduc suruburile (prezoanele) in gaurile din partea de jos a flanselor si din partile laterale dinspre jumatatea inferioara, fara a se strange ;

c)         se introduce garnitura intre flanse, iar dupa aceasta operatie se introduc celelalte suruburi in gaurile ramase libere ale flanselor ;

d)            in cazul garniturilor care nu se preteaza la montari si demontari frecvente, de tipul garniturilor spiralate, la montaj, pana la proba de etanseitate – executata inaintea punerii in functiune, acestea vor fi inlocuite provizoriu cu garnituri obisnuite, avand aceleasi dimensiuni cu cele prevazute in proiect ;

e)             strangerea suruburilor se va face in diagonala, incepand cu unul din suruburile superioare, treptat si progresiv cu aceeasi forta de strangere, utilizand chei sau dispozitive mecanizate, actionate electric sau pneumatic.

              6.3.2.3.       La montarea piulitelor in suruburi trebuie indeplinite urmatoarele conditii :

·               suprafata frontala de contact a piulitei trebuie sa fie perpendiculara pe axa  filetului ;

·               piulita trebuie sa se insurubeze cu mana pana la locul de contact, fara sa fie unsa cu ulei ;

·               laturile piulitei vor fi in stare curata si in buna stare, fara lovituri sau bavuri ;

·               la inceput toate piulitele se strang pana la locul de contact cu suprafata flansei, urmarindu–se cu atentie ca garnitura sa fie mentinuta in pozitia corespunzatoare, apoi se strang cu toata forta in cruce ;

·                                  intre piulita si suprafata exterioara a flansei se monteaza saibe sau alte dispozitive care au rolul de a impiedica desurubarea ;

·               pentru asigurarea unei strangeri uniforme a piulitelor, prin realizarea unor eforturi  de strangere uniforma, se utilizeaza cheia dinamometrica sau alte dispozitive ca de exemplu : cheia de cuplare automata, reglata pentru o valoare data a efortului de strangere.

              6.3.2.4.       Conditiile minime pe care trebuie sa le indeplineasca piulitele, suruburile si prezoanele in scopul asigurarii unei bune asamblari sunt :

·               sa aiba filetele corect executate, atat ca forma si dimensiuni, cat  si calitativ, atat in ceea ce priveste suprafata prelucrata, tratamentul termic, calitatea otelului, indicata in proiect, etc.

·               sa nu prezinte lovituri sau alte deformatii, atat in partile filetate, cat si in rest, deoarece fetele de asezare ale capetelor suruburilor si piulitelor trebuie sa fie curate si perpendiculare pe axa elementului.

·               corpul suruburilor sau prezoanelor nu trebuie sa prezinte fisuri sau alt defect, acesta fiind elementul de rezistenta.

·               axa prezonului va fi perpendiculara pe suprafata flansei in care este insurubat.

·               prezoanele si flansele vor avea un ajustaj cu frecare, pentru ca la desurubarea unei piulite strans insurubate, prezonul sa nu se desfaca din corpul flansei.

              6.3.3.          Imbinarile prin fitinguri filetate sunt folosite mai rar in cadrul conductelor tehnologice, dar sunt frecvente la lucrarile de instalatii aferente cladirilor, la instalatii de deservire a unor procese tehnologice, la instalatii AMC, etc.

              6.3.3.1.       La montarea conductelor se pot utiliza 3 tipuri de imbinari demontabile :

·               imbinari cu mufa stanga – dreapta, in care o teava are capatul filetat stanga, iar teava care se imbina va avea capatul filetat dreapta. Prin insurubarea mufei capetele tevilor se apropie intre ele.

·               imbinari cu filet lung, la care capatul uneia din tevi va avea filet normal, iar cealalta teava va avea filet lung.

·               imbinari cu racord olandez, se realizeaza prin insurubare directa a unui racord olandez, fie prin intermediul unui niplu sau a unei mufe.

             

              6.4.                  Sudarea

              6.4.1.          Unitatile constructoare, de montaj sau reparatoare raspund pentru calitatea sudurilor executate si sunt obligate ca la lucrarile de executie, montare si reparare sa foloseasca :

a)             tehnologii de sudare elaborate pe baza procedurilor de sudare omologate, in conformitate cu prevederile Prescriptiilor tehnice CR 7, Colectia ISCIR ;

b)            sudori autorizati in conformitate cu prevederile Prescriptiilor tehnice CR 9, Colectia ISCIR.

6.4.2.          La elaborarea tehnologiei de sudare se va tine seama ca tensiunile remanente sa fie minime, avand in vedere urmatoarele recomandari :

·               volumul de metal depus va fi redus la minim ;

·               ordinea de executare a sudurii va trebui sa permita deplasarea libera a electrodului;

·               se va stabili necesitatea si tipul de tratament termic dupa sudare, tinandu-se cont si de cerintele din proiect.

6.4.2.1.       Prin tehnologia de sudare se va preciza :

·               necesitatea preincalzirii materialului de baza in timpul taierii si sudarii , in functie de calitatea si grosimea materialului, temperatura mediului ambiant si de recomandarile producatorului materialelor de baza si de adaos, stabilindu–se temperatura de preincalzire inaintea si in timpul sudarii sau taierii, precum si modul de verificare a temperaturii respective ;

·               necesitatea postincalzirii dupa taiere si sudare, temperatura si timpul de postincalzire in functie de cerintele materialului de baza, modul de verificare al temperaturii etc. ;

·               modul de curatire intre straturi si final ;

·               examinarile ce se efectueaza in timpul sudarii, dupa fiecare strat, dupa caz.

              6.4.2.2.       Capetele elementelor de conducta care urmeaza a se imbina prin sudare trebuie

sa aiba aceeasi grosime a peretilor.

              6.4.2.3.       Daca doua elemente de conducta care urmeaza a se suda intre ele au acelasi diametru interior, dar grosimi diferite, se poate admite sudarea lor cu conditia ca diferenta dintre grosimile peretilor s1 si s2 sa se incadreze in raportul :

                            s2 – s1 £ 0,15 s1

              6.4.2.4.       Daca diferenta intre cele doua grosimi este mai mare, capatul tevii cu peretele mai gros se va prelucra mecanic pana la dimensiunea s1 pe o lungime de minim 2,5 s1.

              6.4.2.5.       Diametrele interioare ale tevilor care se imbina nu trebuie sa difere cu mai mult de 1 mm.

              6.4.2.5.1.    Daca diferentele intre cele doua diametre interioare depasesc 1 mm, atunci se va efectua tesirea capetelor tevii.

6.4.2.6.              Abaterile geometrice ale imbinarilor vor fi conform SR EN 25817 (ISO 5817), nivelul de acceptare a defectelor se va stabili prin proiect.

              6.4.2.7.       Forma si dimensiunile cordoanelor de sudura vor fi in conformitate cu proiectul de executie.

              6.4.3.          Preincalzirea se poate face prin orice mijloace tehnice cu conditia ca ele sa asigure :

a)             o incalzire uniforma a materialului de baza, fara variatii bruste de temperatura ;

b)            mentinerea temperaturii necesare inainte si pe toata durata taierii sau sudarii ;

c)             posibilitatea verificarii temperaturii metalului de baza.

              6.4.4.          Lucrarile de sudare se vor executa numai la o temperatura a mediului ambiant de cel putin + 5 0C.

              6.4.4.1.       Sudarea in aer liber este admisa cu conditia ca locul de executie sa fie protejat contra actiunii directe a precipitatiilor atmosferice sau a vantului.

              6.4.4.2.       Se admite sudarea si la temperaturi ambiante sub 5 0C, cu conditia ca in procesul tehnologic sa fie specificat in mod explicit ce masuri trebuie luate in timpul sudarii, in functie de calitatea materialelor, forma si dimensiunile pieselor, etc.

              6.4.5.          Materialele de adaos folosite la sudare trebuie sa corespunda materialului de baza, procedeului de sudare si sa asigure imbinarii sudate caracteristici mecanice si tehnologice cel putin egale cu cele minime prevazute pentru metalul de baza in norma de produs.

              6.4.6.          Materialele de adaos trebuie sa fie acceptate de ISCIR pentru utilizarea la elementele sub presiune si vor fi insotite de certificate de calitate tip 2.2. conform SR EN 10204 emise de producator

6.4.7.          Fluxurile utilizate la sudare vor fi alese corespunzator materialelor de baza si de adaos, astfel incat sa se asigure imbinarii sudate caracteristici mecanice si tehnologice cel putin egale cu cele minime prevazute pentru metalul de baza in norma de produs.  

6.4.8.          Materialele pentru sudare, produse in tara sau provenite din import, pot fi folosite numai daca in prealabil au fost acceptate de ISCIR pentru executia imbinarilor sudate pentru conducte. Pana la acceptarea marcii respective de ISCIR, aceasta poate fi utilizata numai daca este insotita de certificat de inspectie 3.1.B. conform SR EN 10204, care va cuprinde si rezultatul determinarii limitei de curgere la temperatura maxima de utilizare a materialului respectiv.

6.4.9.          Suprafetele care urmeaza a fi sudate vor fi curatate si lipsite de substante straine (unsori, ulei, vopsele de marcare), pe o portiune de minim 20 mm fata de muchia rostului ; oxidul (zgura, rugina) se va indeparta de pe suprafata care intra in contact cu metalul.

              6.4.9.1.       Curatirea se poate face mecanic sau manual, putandu–se utiliza solventi degresanti, perii cu fir metalic, polizoare cu piatra sau discuri abrazive.

6.4.9.2.       In  cazul in care metalul de adaos  urmeaza a fi depus pe o suprafata sudata anterior, zgura provenita din sudare se va indeparta printr–un procedeu corespunzator, care sa previna includerea de impuritati in metalul depus.

6.4.9.3.       Suprafetele ce urmeaza a fi sudate vor fi verificate inainte de sudare pentru a se evita suprapunerile de material (exfolieri), fisuri, etc., metoda de verificare fiind precizata prin tehnologia de executie.

              6.4.10.        Suprafetele rosturilor de sudura ale imbinarilor cu grosimi mai mari de 40 mm se vor controla inainte de sudare cu lichide penetrante LP sau cu pulberi magnetice PM conform PT CR6, CR8 – Colectia ISCIR.

              6.4.11.        Se vor verifica coaxialitatile tevilor si abaterile de la perpendicularitate fata de axa tevilor.

              6.4.12.        Abaterile de la perpendicularitate fata de axa tevii masurate dupa planul diametrului nu va depasi 0,6 mm, indiferent de diametrul conductei.

              6.4.12.1.          Ovalitatea la capetele tevii trebuie sa fie mai mica de 1,5 mm.

              6.4.13.        Imbinarile sudate vor fi poansonate de sudorul care le–a executat, in locurile si la distantele precizate in documentatia de executie, montaj sau reparare.

6.4.14.        Inainte de inceperea sudarii se va verifica starea de pregatire in vederea sudarii, in conformitate cu prevederile tehnologiei de executie.


              6.5.                  Abateri de executie ale elementelor sub presiune

 

              6.5.1.          Tevi si corpuri cilindrice

              6.5.1.1.       Nu se admite acoperirea imbinarilor sudate ale corpurilor elementului sub presiune de catre alte elemente care se sudeaza de acesta (inele de compensare, suporti, etc.). In cazul in care acest lucru nu este posibil, se poate admite acoperirea imbinarilor respective, cu conditia ca portiunile acoperite sa fie, in prealabil, verificate radiografic in proportie de 100% ; zonele verificate vor depasi cu minim 50 mm portiunile acoperite, la fiecare capat.

              6.5.1.2.       In cazul elementelor de fixare care traverseaza imbinarile sudate ale elementului sub presiune, se vor practica decupari in elementele respective, sau se va intrerupe sudura de prindere a acestora, exceptandu–se sudurile de etansare, la care nu se aplica aceasta prevedere.

              6.5.1.3.       Amplasarea elementelor care se sudeaza de elementele sub presiune se va face astfel incat distanta intre sudura acestora si sudura elementelor sub presiune sa fie de cel putin 3 ori cateta imbinarii  sudate de colt a elementului, dar nu mai putin de 2 ori grosimea de rezistenta minim necesara. Pentru grosimi de perete sub 25 mm distanta va fi de minim 50 mm. Aceasta distanta se masoara intre marginile cordoanelor de sudura.

              6.5.1.4.       Imbinarile sudate cap la cap a tevilor se vor efectua pe portiunea dreapta de teava, distanta minima intre 2 imbinari sudate, consecutive va fi de minim 200 mm.

              6.5.1.4.1.    Pentru sudarea armaturilor, fitingurilor, teurilor, reductiilor si similare, in functie de dimensiunea elementelor respective, se poate admite distanta dintre suduri mai mica de 200 mm.

              6.5.1.4.2.    Pentru tevi cu diametrul exterior mai mic de 108 mm, inclusiv, distanta minima de la imbinarea sudata pana la reazem sau pana la inceputul racordarilor va fi de minim 50 mm, iar pentru tevi cu diametrul exterior mai mare de 108 mm, distanta minima va fi de minim 100 mm.

              6.5.1.5.       Imbinarile sudate cap la cap dintre tevi si coturi sau curbe pot fi amplasate la inceputul si sfarsitul racordarii cotului sau curbei, daca acest lucru este prevazut in proiect.

              6.5.1.6.       Nu se admite sudarea elementelor portante pe coturile (curbele) din teava indoite la rece. Daca acest lucru nu se poate evita coturile (curbele) se vor supune inainte de sudare, dupa caz, unui tratament termic de recristalizare sau de revenire.

              6.5.1.7.       Formele si dimensiunile rosturilor pentru sudare, precum si prelucrarea marginilor elementelor cu grosimi diferite vor respecta prevederile din proiect.

              6.5.1.8.       La imbinarile sudate cap la cap ale elementelor se admite o denivelare a marginilor si o ingrosare maxima conform proiectului, cu respectarea cel putin a nivelului C (intermediar) conform SR EN 25817.

              6.5.1.9.       Indepartarea ingrosarii sudurilor, daca este prevazuta in documentatia de executie, se va efectua numai prin procedee mecanice.

             

              6.6.                  Tratamentul termic pentru conducte executate din otel

              6.6.1.          Dupa executie, imbinarile sudate vor fi supuse unui tratament termic, in cazurile prevazute prin proiect sau documentatia de executie, montaj sau reparare a conductelor; la stabilirea felului tratamentului, a conditiilor de executie a acestuia si a modului de verificare a imbinarilor sudate dupa tratamentul termic, se vor avea in vedere prevederile prezentelor Prescriptii tehnice, grosimea si marca materialului de baza in imbinarea sudata, natura fluidului din conducta si recomandarile producatorului de materiale.

              6.6.2.          Grosimea materialului de baza care se va avea in vedere pentru prescrierea tratamentului termic, in cazul in care sunt imbinate elemente cu grosime diferite va fi :

              6.6.2.1.       Pentru imbinarile cap la cap se considera grosimea imbinarii fara suprainaltare;

              6.6.2.2.       Pentru imbinarile de colt racorduri necompensate (neconsolidate) si racorduri compensate (consolidate) grosimea conventionala “T” se alege astfel :

·               T =  sr + t sau  T = sic + t                                      (19)

·               T =  st + sic + t                                                      (20)

in care :

                   sr este grosimea ramificatiei ;

                   t este inaltimea sudurii de colt ;

                   st este grosimea corpului de baza, la care se sudeaza ramificatia ;

                   sic este grosimea elementului de compensare a ramificatiei.

              6.6.3.     Temperaturile si duratele de incalzire se stabilesc prin tehnologiile de sudare in conformitate cu prevederile proiectului, functie de calitatea materialului conductei si de grosimea imbinarii.

6.6.3.1.       Diagrama temperatura - timp se obtine cu un milivoltmetru inregistrator sau cu calculator cu imprimanta si este necesar sa se marcheze pe diagrama temperatura palierului, precum si valoarea temperaturii maxime a scarii milivoltmetrului inregistrat utilizator.

6.6.3.2.       Pe diagrama se vor inscrie in mod obligatoriu urmatoarele date :          

·           numarul diagramei  ( se refera la numarul de ordine al diagramei in cadrul instalatiei care se executa) ;

·            numarul schemei izometrice din care face parte sudura respectiva ;

·            numarul sudurii din cadrul schemei izometrice ;

·            tipul diagramei ;

·            data executarii tratamentului termic ;

·            numele si semnatura operatorului ;

·            valoarea diviziunilor de timp al hartiei de inregistrare, data de viteza de deplasare;

·            temperatura de mentinere

·            temperatura maxima a scarii milivoltmetrului inregistrator.

              6.6.4.          In cazul in care se asambleaza prin sudare elemente din materiale diferite tratamentul termic se va alege dupa cum urmeaza :

              6.6.4.1.       Daca elementele de conducta sunt confectionate din oteluri diferite, se va prescrie tratamentul termic corespunzator otelului a carui temperatura de tratament termic este mai mare, tinand cont si de temperatura maxim admisa pentru materialul cu cerinte mai scazute.

              6.6.5.             Tratamentul termic dupa sudare poate fi efectuat in cuptor sau prin procedee locale.

              6.6.5.1.       Tratamentul termic in cuptor inchis se va executa cu masurarea temperaturii piesei si nu a atmosferei cuptorului.

              6.6.5.2.       In cazul efectuarii unui tratament termic local, portiunea incalzita trebuie sa formeze o banda circulara completa, care sa cuprinda cusatura sudata si zona influentata termic si sa fie protejata prin izolare ; latimea benzii trebuie sa fie cel putin egala cu 5 x (r x s) 0,5 in care r este raza interioara a tevii, iar s este grosimea peretelui tevii, dar mai putin de 50 mm plus latimea cea mai mare a sudurii, sudura fiind situata la mijlocul benzii.

              6.6.5.2.1.    Izolatia termica a benzii se va realiza astfel incat temperatura sudurii si a zonei influentata termic sa nu fie mai mica decat temperatura de tratament termic prescrisa iar la marginea benzii aceasta sa nu fie mai mica decat jumatatea temperaturii maxime in zona supusa tratamentului.

              6.6.5.2.2.    Cele doua portiuni alaturate zonei incalzite vor fi izolate termic la exterior, astfel incat variatia de temperatura in lungul peretilor tevilor conductei sa nu influenteze negativ calitatea materialului si a imbinarii ; In acest scop se recomanda izolarea unei portiuni cu latimea de      (5..10) * (r * s) 0,5 , de fiecare parte a zonei incalzite.

              6.6.5.3.       In cazul in care se efectueaza tratamentul termic local al sudurii unei ramificatii (racord), se va incalzi o banda circulara completa, care sa cuprinda ramificatia racordului si sa depaseasca marginea sudurii elementului respectiv ramificatie (racord), cu o latime de cel putin 2,5x (r x s)0,5 (in care r este raza interioara a tevii si s este grosimea tevii la care se sudeaza ramificatia sau racordul) de fiecare parte a sudurii, masurata de la marginea sudurii ; banda va fi astfel izolata, incat temperatura la marginea ei sa nu fie mai mica decat jumatatea temperaturii maxime din zona supusa tratamentului. Cele doua portiuni alaturate zonei incalzite vor fi izolate termic la exterior astfel, incat variatia de temperatura sa nu influenteze negativ calitatea materialului si a imbinarii ; in acest scop, se recomanda izolarea unei portiuni de cel putin 2,5x (r x s) 0,5, de fiecare parte a zonei incalzite.

              6.6.6.          Masurarea temperaturii in timpul tratamentului termic se va face astfel, incat sa se urmareasca valoarea si uniformitatea temperaturii intr–un numar suficient de puncte, cu ajutorul aparatelor de inregistrare continua si automata a temperaturii; in acest scop, se vor folosi termocuple de contact astfel plasate, incat sa se poata dovedi ca temperaturile reale ale partilor de conducta supuse tratamentului termic sa se afle in intervalul de temperatura prescris.

              6.6.7.          In cazul imbinarii elementelor sub presiune cu elemente nesupuse presiunii, tratamentul termic va fi corespunzator elementului sub presiune.

              6.7.                  Examinarea nedistructiva a imbinarilor sudate

 

              6.7.1.          Examinarea nedistructiva a imbinarilor sudate (RT- radiatii penetrante ; UT – ultrasunete ; MT – particule magnetice ;PT- lichide penetrante) se recomanda sa se efectueze dupa tratamentul termic final.

              6.7.2.          Portiunile din imbinarile sudate care vor fi examinate nedistructiv, se vor stabili de organele de control tehnic de calitate ale unitatii constructoare, de montaj sau reparatoare.

              6.7.2.1.       Portiunile examinate se marcheaza in conformitate cu prevederile Prescriptiilor tehnice ISCIR aplicabile, la circa 20 mm de marginea imbinarii sudate; numarul de ordine respectiv va fi inscris pe planul de examinare nedistructiva, care se anexeaza la Cartea conductei – partea de constructie.

              6.7.2.2.       In cazul examinarii nedistructive partiale a imbinarilor sudate, prin radiografie, la stabilirea portiunilor care vor fi radiografiate se vor avea in vedere prevederile proiectului ;

              6.7.2.3.       La radiografierea nodurilor succesive de sudura, ale imbinarilor elementelor cilindrice, radiofilmele se aseaza alternativ in lungul imbinarilor longitudinale si in lungul imbinarilor circulare.

              6.7.3.          Procentul de examinari nedistructive si volumul de control se stabileste prin proiect, tinand seama de prevederile de la pct. 3.5.6. si 3.5.6.1 astfel incat sa se asigure, dupa caz, patrunderea completa, limitarea defectelor interioare sau lipsa defectelor de suprafata, de tip fisura.

              6.7.3.1.       Rezultatele obtinute in urma examinarilor nedistructive vor corespunde :

                            - conditiilor de admisibilitate prevazute in Prescriptiile tehnice CR 20, CR 4, CR 6, CR 8 si CR 10, Colectia ISCIR ;

                            - conditiilor de admisibilitate stabilite prin norme elaborate de comun acord intre proiectant, unitatea constructoare, de montaj sau reparatoare, cu avizul ISCIR, in cazul efectuarii  examinarilor nedistructive cu lichide penetrante, prin defectoscopie magnetica sau ultrasunete, in cazul in care acestea se executa in alte conditii decat cele prevazute in Prescriptiile tehnice, Colectia ISCIR.

              6.7.4.          Daca, cu exceptia imbinarilor sudate ale tevilor, in urma examinarii radiografice executata partial (prin sondaj), se constata defecte inadmisibile, se va examina o lungime de sudura egala cu prima, in continuarea acesteia, la capatul unde s-au constatat defectele; daca defectele apar la ambele capete, atunci se examineaza o lungime de sudura de doua ori mai mare decat prima, portiunile examinate fiind plasate in continuarea sudurii initial radiografiate, in mod egal la fiecare capat.

              6.7.4.1.       In cazul in care pe portiunile de sudura radiografiate suplimentar se constata defecte inadmisibile, se va examina intreaga imbinare sudata.

              6.7.4.2.       Daca se constata in cazul imbinarilor sudate ale tevilor, chiar la o singura imbinare, defecte inadmisibile, se va dubla numarul de suduri examinate initial ;daca si in acest caz se constata defecte chiar la o singura sudura, se vor examina toate imbinarile.

              6.7.5.          Examinarile initiale si suplimentare se efectueaza  la imbinarile sudate executate de acelasi sudor si in aceleasi conditii.

              6.7.6.          Imbinarile sudate la care au fost depistate defecte neadmise vor fi remediate si supuse unei noi examinari, in aceleasi conditii cu cele de la pct. 6.7.4.

             


7.   LUCRARI AUXILIARE LA CONDUCTE

                        Respectarea indicilor necesari de calitate a apei si aburului impune eliminarea diverselor impuritati de pe suprafetele interioare a conductelor de apa si abur, impuritati care pot proveni din :

·                         procesul de fabricatie al tablelor si tevilor ;

·                         depozitarea si manipularea necorespunzatoare a subansamlelor ;

·                         procesul de montaj.

7.1.             Curatirea interioara a conductelor

 

7.1.1.          Curatirea interioara a conductelor se face inainte de incercarea de presiune hidraulica  sau pneumatica a instalatiei, daca in proiect nu se specifica altfel.

7.1.2           Tehnologia de curatire chimica, se stabileste prin proiect si se anexeaza la cartea conductei.

              7.1.3.          Pentru protejarea suprafetei interioare a conductelor metodele si procedeele de curatire se stabilesc in proiectul cazanului, al centralei, sau al instalatiei tehnologice, din care face parte conducta ; ele se stabilesc in functie de materialul conductei, exigenta procesului tehnologic, posibilitatile de aplicare ale metodei, etc

                       

              7.2.                  Suflarea conductelor

              7.2.1.          Suflarea cu abur a conductelor are drept scop indepartarea impuritatilor ramase in conducta dupa montaj (scorii de la sudura, etc.) si se face pentru  conductele  care lucreaza la parametrii inalti, de regula la presiuni mai mari de 10 MPa (100 bar) si temperaturi peste 500 0C.

7.2.2.          Schema de functionare a conductelor in timpul suflarii, procedura de suflare,  inclusiv conductele provizorii si dispozitivele suplimentare necesare executarii in conditii de siguranta, se stabilesc prin proiect.

              7.2.3.          Gradul de indepartare a impuritatilor se stabileste prin masurarea urmelor lasate de scori pe un dispozitiv simplu ce se monteaza la capatul conductelor de suflare, in atmosfera.

              7.2.3.1.       Acest dispozitiv consta dintr–o placa metalica, lepuita, prinsa cu nervuri la capatul conductei de suflare, avand dimensiunile 25 ± 0,1 * 50 ± 0,1 mm * mm.

              7.2.3.2.       Grosimea placutei este de 8 ± 0,2 mm, intreaga placuta fiind prelucrata la o rugozitate de 3,2 ; zona care are rolul de suprafata de verificare va fi lepuita la 0,1.

              7.2.3.3.       Aceste placute se confectioneaza din banda       de otel 30 * 12 mm * mm, din material OL 37.2, cu o rezistenta a materialului de 380 N/mm2 ± 10 %.

              7.2.3.4.       Daca exista abateri de la valoarea rezistentei materialului, se vor alege pentru controlul intregii serii de incercari, un lot cu caracteristici similare, care vor fi prelucrate si lepuite in acelasi mod.

              7.2.3.5.       Placutele se depoziteaza, conservate cu grasime, fara suporti sudati, pentru o depozitare comoda.

              7.2.3.6.       Suportul placutei este confectionat din otel rotund F 10 mm, avand o lungime  aleasa in functie de diametrul conductei pe care este amplasat , din material OLC 35.

              7.2.3.7.       Pentru ca suportul sa nu se indoaie sub actiunea presiunii aburului esapat este necesar sa se foloseasca un material de calitate.

              7.2.3.8.       Pe suprafata suportului se imprima nr. cazanului, denumirea conductei de abur respective, amplasarea conductei.

              7.2.3.9.       Placuta prelucrata se monteaza intr–o bucsa pe filet. O parte a bucsei se sudeaza la partea exterioara a conductei la distanta de 50 – 1000 mm de la capatul de esapare, in portiunea dreapta a ei, cat mai departe de ultimul cot al conductei de esapare. Inaintea fiecarei etape de suflare se monteaza o astfel de placuta slefuita pana la luciul oglinda.

        7.2.3.10.     Dupa fiecare suflare placuta se demonteaza si se analizeaza urmele.

              7.2.4.          Desfasurarea suflarii se urmareste intr–un grafic, unde la fiecare suflare se scrie pe axa verticala cifra care exprima suma diametrelor gropitelor, in mm, de pe placutele de control.

              7.2.4.1.       Prin trasarea acestor valori in diagrama se obtine curba care reprezinta masura scoriilor indepartate, prin masurarea numarul de amprente si marimii acestora.

                    7.2.4.2.       La fiecare suflare se noteaza parametrii aburului de suflare.

              7.2.4.3.       Operatia de suflare se considera terminata atunci cand numarul de amprente tinde asimptotic spre o valoare mica.

              7.2.4.4.       Aprecierea precisa si obiectiva a marimii loviturilor produse de obiecte straine asupra placutei de control se face folosind principiul proportionalitatii intre adancimea gropitei si diametrul ei, analogic cu masurarea duritatii cu ciocanul Poldi.

7.2.5.          Placutele de control trebuie fotografiate cel mai tarziu cu 12 ore dupa executarea incercarii, pentru evitarea innegririi placutelor.

              7.2.5.1.       Fotografiile vor cuprinde intreaga suprafata activa a placutei, avand formatul carte postala, care este cel mai adecvat pentru pastrarea in arhiva.

             

              7.3.                  Vopsirea conductelor

              7.3.1.          Protectia suprafetelor exterioare ale conductelor impotriva actiunii corozive a mediului inconjurator se face prin vopsire, in conformitate cu prevederile proiectului de executie.

              7.3.2.          Materialele, respectiv vopselele de protectie, se stabilesc separat, prin proiect, elaborat de o unitate specializata, in functie de temperatura peretelui conductei, de agresivitatea mediului ambiant si natura fluidului din interiorul conductelor, cand acesta poate afecta stratul de protectie exterioara. Acest proiect va stabili metodele si mijloacele de vopsire.

              7.3.3.          Conductele confectionate din oteluri inoxidabile nu se vopsesc.

              7.3.4.          Prezoanele, piulitele, zonele filetate si suprafetele de etansare ale flanselor nu se vopsesc.

              7.3.5.          Dupa terminarea operatiunilor de vopsire, se vor verifica zonele respective pentru a se depista acele zone ramase nevopsite sau cu calitati sub cele admise, ceea ce va impune revopsirea acestora.

              7.3.5.1.       Cu aceasta ocazie se va verifica si grosimea totala a stratului final de vopsea, astfel ca aceasta sa se incadreze in valorile corespunzatoare numarului de straturi prevazute a fi aplicate.

              7.3.6.          Culorile conventionale utilizate pentru marcarea conductelor, aplicate direct pe conducta sau pe suprafata exterioara a izolatiei, vor fi in conformitate cu prevederile standardelor in vigoare.

              7.4.                  Izolarea termica a conductelor

7.4.1.          Materialele pentru izolatii termice vor fi in conformitate cu cerintele standardelor in vigoare sau normelor acceptate ale producatorului.

              7.4.2.          Proiectarea, executarea si receptia izolatiilor termice se vor face in conformitate cu prevederile normelor specifice.

              7.4.3.          In vederea reviziilor periodice, se vor fi prevede  izolatii demontabile, in toate locurile prevazute in desenul tip de ansamblu (in dreptul tuturor asamblarilor demontabile – cu flanse - si nedemontabile – sudate, repere de fluaj, tronsoane de control, diafragme de masura s.a.).

              7.4.4.          Izolatiile vor fi protejate in mod corespunzator impotriva intemperiilor.

              7.4.5.          Izolatiile se vor aplica pe conducte dupa ce s–au efectuat toate examinarile la terminarea probei hidraulice a circuitelor si dupa ce  s–au efectuat lucrarile de protectie anticoroziva acolo unde este prevazut prin proiect.

             

             


7.5.                  Izolarea fonica a conductelor

 

              7.5.1.          In scopul incadrarii zgomotelor in limitele legislatiei in vigoare, prin proiect se va prevede, dupa caz, izolarea fonica a conductelor si/ sau echiparea cu amortizoare de zgomot.

             

              7.6.                   Amortizarea vibratiilor

             

              7.6.1.          Micsorarea amplitudinii excesive a vibratiilor conductelor se poate face cu ajutorul :

·               amortizoarelor hidraulice ;

·               amortizoarelor hidropneumatice ;

·               amortizoarelor prin frecare, sau prin rezonanta ;

·               camerelor de rezonanta ;

·               modificarea conceptiei de sustinere a conductelor, dupa caz.

              7.6.2.          Amortizoarele de vibratii  se monteaza cat mai aproape de sursele de vibratii.

              7.6.3.          Daca in timpul exploatarii se depisteaza vibratii evidente, atunci se  vor lua masuri in vederea depistarii surselor acestora.

              7.6.3.1.       Dupa identificarea cauzelor, se vor stabili masurile ce trebuie luate pentru diminuarea nivelului de vibratii, prin reamplasarea suportilor, montarea de amortizoare de vibratii, precum si a unor elemente elastice, etc.

              7.6.3.2.       Aceste modificari ale proiectului nu trebuie sa introduca in conducte sarcini suplimentare, care sa afecteze siguranta in exploatare.

              7.7.                  Protectia suportilor

              7.7.1.          Suportii mobili cu role, cu bile si suportii pahar cu arc – care lucreaza de obicei sub coroziune atmosferica - se vor proteja cu cel putin doua straturi anticorozive, rezistente la temperatura.

              7.7.1.1.       Suprafetele ecruisate si rolele se vor proteja contra uzurii de abraziune si coroziune cu vopsele, emailuri sau lacuri speciale – rezistente la temperatura.

              7.7.2.          Inainte de punerea in functiune si periodic se va masura ovalitatea rolelor pe doua diametre astfel incat la aplatisarea acestora, ele sa poata fi inlocuite cu role corespunzatoare.

              7.7.3.          Protectia suprafetelor se va realiza dupa curatarea acestora, prin suflare cu aer, prin pensulare, etc.

              7.7.4.          Piesele filetate se vor proteja anticoroziv printr - o acoperire de protectie cu cadmiu, cu grosimea stratului de minim 5 mm, conformm STAS 2700/8.

              7.7.5.          Arcurile se vor proteja prin emailare electroforetica, grosimea stratului fiind de minim 20 mm.

              7.7.6.          Suportii cu sarcina variabila, suportii pahar cu arc, eclisele, urechile, etc. se vor proteja anticoroziv prin acoperire cu cadmiu, asigurandu – se o grosime de minim 80 mm.

              7.7.7.          In proiect se vor specifica conditiile speciale de realizare a protectiei suprafetelor suportilor sau a elementelor componente ale acestora, precum si testele si incercarile ce trebuiesc efectuate .

              7.7.8.          Unitatile de executie, montaj sau reparare raspund pentru calitatea executiei suportilor. Documentele referitoare la suporti vor fi incluse in Cartea conductei – partea de constructie.

              7.7.9.          Depozitarea elementelor de suporti si a suportilor se va face in conformitate cu conditiile impuse de furnizor.


8.                     VERIFICAREA EXECUTIEI, MONTAJULUI SI REPARARII CONDUCTELOR

8.1.                  Conditii generale    

              8.1.1.          Unitatile constructoare, de montaj sau reparatoare sunt obligate sa supuna conductele sau elementele acestora, verificarii organelor ISCIR in conformitate cu prevederile prezentelor Prescriptii.

8.1.1.1.       Aceste verificari pot fi facute si de personalul propriu al unitatilor constructoare, de montaj sau reparatoare, autorizat in acest scop de ISCIR ; unitatile care vor executa astfel de verificari, prin personalul propriu, se autorizeaza de ISCIR, in conformitate cu prevederile Prescriptiilor tehnice CR 2, Colectia ISCIR .

8.1.1.2.       Verificarea executiei, montajului sau repararii conductelor sau elementelor de conducta, de catre organele ISCIR, sau de catre personal autorizat ISCIR mentionat mai sus, nu scuteste unitatea constructoare, de montaj sau reparatoare de raspunderea pentru respectarea prevederilor prezentelor Prescriptii si a documentatiei de executie, precum si pentru eventualele defecte de executie aparute ulterior.

              8.1.1.3.       La verificarea reparatiilor se vor respecta pe langa prezentele Prescriptii si prevederile Prescriptiilor tehnice CR 3, Colectia ISCIR.

8.1.2.          Verificarea conductelor si a elementelor de conducta in timpul construirii, montajului sau repararii, va cuprinde :

8.1.2.1.              Verificarea indeplinirii conditiilor de la pct. 1.3.2 cu privire la verificarea si avizarea proiectului de executie.

8.1.2.2.              Verificarea calitatii materialelor utilizate, respectiv a certificatelor de calitate si corespondenta materialelor cu prevederile prezentelor prescriptii tehnice, documentatia de executie, montaj sau reparare si cu cartea conductei – partea de constructie.

              8.1.2.3.       Verificarea imbinarilor sudate, in conformitate cu prevederile pct. 8.2.