Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


Padurile de foioase

Silvicultura

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Organizarea teritoriala a padurilor din Romania
PROIECT LA SILVICULTURA - Sa se proiecteze lucrarile silvotehnice necesare a se aplica in unitatea de studiu Vaida Camarasi din cadrul U.P. I Ocolul S
Introduceri deliberate de specii de palnte lemnoase
Eficacitatea functionala a structurii arboretelor in exploatarea functiilor lor
STABILIREA SI DESCRIEREA SUPRAFETELOR DE IMPADURIT
Starea padurilor din Romania. Efecte majore ale defrisarilor in masa
Caracteristici ale organismelor invazive
INTOCMIREA DOCUMENTATIEI PENTRU MASA LEMNOASA
Proiect Impaduriri
PADUREA AMAZONIANA

Colegiul Tehnic Simion Mehedinti

Elemente de tehnologie generala



Tema proiectului:

Padurile de foioase

Padurea de foioase

Padurile de foioase sunt zone de vegetatie in care predomina vegetatia arboricola si angiospermica. Ele sunt prezente atat in zonele temperate, cat si in cele subtropicale si tropicale.

Limita intre padurile de foioase si cele de rasinoase se situeaza intre altitudinile de 600-1300 m, in functie de relief, substrat si microclimat, care duc uneori si la inversiuni de vegetatie.

Arborii padurilor de foioase sunt: salcia, teiul, castanul, aninul, acacia, sicomorul, plopul, magnolia, stejarul, fagul, mesteacanul, ulmul, artarul, frasinul, jugastru, salcamul, nucul, carpenul, prunul, etc.

Salcia

Salcia, este un gen de plante din familia Salicacee, cuprinzand arbori, arbusti sau subarbusti cu lujeri elastici si frunze cazatoare.

Denumire

Plantele din genul salix sunt cunoscute in Romania sub numele generic de salcie, respectiv rachita. Numele popular de 'salcie' provine in limba romana din latinescul salix.

Raspandire

Genul Salix este raspandit in intreaga emisfera nordica, fiind intalnit in principal pe soluri umede, pe malurile raurilor, iazurilor si lacurilor in zonele mai racoroase.

Caracteristici

  • Tulpina, poate fi noduroasa, scoarta cu crapaturi, inaltimea neatingand mai mult de 3-4 metri, dar la unele specii poate atinge pana la 10-15 metri si aeriana.
  • Frunzele sunt intregi (rar lobate), stipelate, cu petioli scurti, dispuse altern pe ramurile elastice, netede.
  • Florile unisexuate, dispuse in amenti drepti (care apar inaintea frunzelor sau odata cu acestea), cu 2-10 stamine, ovarul bicarpelar si stilul cu 2-4 stigmate bifurcate. Mugurii pufosi semi-deschisi ai salciei, inainte ca acestia sa infloreasca, sunt numiti si matisori.
  • Fructul este o capsula cu 2-4 valve.
  • Semintele sunt mici, in numar mare si acoperite cu perisori argintii.

Salix x sepulcralis 7845.jpg

Frunze, flori si fructe de salcie Salcia

Teiul

Teiul, sau Tilia, este genul ce cuprinde aproximativ 30 de specii de arbori, nativi zonelor temperate a emisferei nordice, in Asia (unde majoritatea diversitatii speciilor este gasita), Europa si estul Americii de Nord.

Speciile de Tilia constau in copaci foiosi, ajungand de la 20 la 40 m inaltime, cu frunze strabatute de nervuri si anvergura de 6-20 cm si flori cu samanta dicotiledonata. Numarul exact de specii este incert deoarece multe dintre ele hibridizeaza spontan, atat in salbaticie cat si cultivate.

Frunze

Frunzele sunt lung-petiolate, rotunde, ascutite la varf, iar pe fata inferioara se observa nervuri proeminente.

Florile

Florile, in numar de 210 pe ram, uneori si mai multe, sunt alb-galbui, placut mirositoare, asezate pe un peduncul comun, concrescut aproape pe jumatatea lungimii lui, cu o bractee lunga in forma de limba, de culoare verde-galbuie. Fiecare floare este formata din 5 sepale care cad in momentul infloririi, 5 petale, numeroase stamine si un ovar globulos. Sunt des folosite la prepararea infuziilor de ceai.

Fructul este o nuca de forma sferica sau ovala de dimensiuni mici.

Aria de raspandire

Este raspandit prin padurile din regiunile deluroase pana aproape de zona muntoasa.

Teiul Frunza si fructul teiului

Castanul

Castanul comestibil (castanul dulce) este un arbore, cu numele stiintific Castanea sativa din familia Fagaceae, originar din sudul Europei si al Asiei Mici.

Castanea sativa este, cel mai adesea, un arbore foios,cu o radacina ramuroasa,tulpina dreapta, cilindrica de dimensiuni mari, atingand frecvent 20 - 35 m inaltime, cu un trunchi, care la maturitate poate atinge adesea 2 m in diametru. Frunzele sale lungi, lanceolate si pe margini spinos-dintate,cu nervura proeminenta,pot atinge intre 16 - 28 cm lungime si 5 - 9 cm latime.

Castanul comestibil infloreste in iunie-iulie si este una din speciile de plante ce are flori monosexuate situate pe aceeasi planta, dar separate. Florile de ambele sexe sunt dispuse pe doua nivele diferite, cele masculine in partea superioara a plantei, iar cele feminine in partea sa inferioara. Ambele tipuri de flori sunt erecte, masurand intre 10 si 20 cm lungime, semanand extrem de mult cu niste lumanari si avand un miros puternic, tipic, capabil de a atrage insecte polenizatoare.

Castanul comestibil infloreste mai tarziu ca alte specii de castan. Ambele tipuri de flori apar la sfarsitul lui iunie si inceputul lui iulie, durand pana cand fecundarea celor feminine este realizata. Inspre toamna, florile feminine evolueaza dintr-un singur receptacul ingrosat in 3 - 7 fructe independente, ce sunt protejate de o manta tepoasa.



La coacerea completa, care are loc candva in mijlocul lui octombrie, mantaua se deschide progresiv, lasand sa se vada fructele coapte, a caror coaja are o frumoasa culoare maroniu castanie lucitoare.

Frunza si fructul castanului Castanul

Aninul

In traditia populara: lemn usor si moale cu aceleasi intrebuintari ca si cel negru. Se folosea la prelucrarea pieilor de opinci. Coaja arinului alb sau negru se folosea la vopsit in negru, lana si panura, fire pentru alte tesaturi.
Frunzele se puneau la rani si taieturi, in contra oparelilor si transpiratiei picioarelor.

Compozitie chimica: contine mai ales in coaja tanin si coloranti.

Folosire: se foloseste foarte rar doar in diaree cand se ia o lingura de coaja care se fierbe la 250 ml apa timp de 15 minute, dupa care se strecoara. Se mai poate de asemenea folosi extern tot un decoct mai concentrat.
Se utilizeaza la: amigdalita, arsuri, boli de piele, diaree, eczeme zemuinde, erizipel, gingivite, rani, stomatite, taieturi, transpiratie excesiva, ulcere cronice de piele.

Preparare: 1 lingurita de frunze sau coaja se pun la 250 ml apa. Se fierb timp de 5 minute, apoi se strecoara. La tratamentele interne se pot lua 2 ceaiuri pe zi. Pentru extern se va folosi cantitate dubla de planta

.
Se poate folosi la diferite hemoragii punand praf de planta macinata fin cu rasnita de cafea. Se

Aninul alb

Acacia

Acacia este un gen de plante care cuprinde aproximativ 500 de specii de arbori si de arbusti din familia leguminoaselor, raspanditi in zona tropicala si cea subtropicala. Unele specii, datorita florilor lor frumoase, galbene sau albe, si a mirosului lor placut, sunt cultivate ca plante ornamentale sau pentru industria parfumului (de exemplu, Acacia farnesiana); altele sunt folosite pentru extragerea gumei arabice (precum Acacia arabica) sau a taninului.

Numele 'Acacia' este uneori folosit si pentru speciile din genul Robinia, din care face parte si salcamul, denumirea stiintifica a acestuia fiind Robinia pseudoacacia (Acacia fals).

Floarea acacia

Artar

Artarul (Acer platanoides) este un arbore rezistent, cu lemnul alb si tare, cu frunze caracteristice, lucioase, despicate in cinci lobi lungi si ascutiti, cu fructul format din doua samare alaturate.

Este un arbore din familia Aceraceae, cu frunze subtiri, palmate, fructe disamare cu aripi in unghi obtuz si are lemnul alb, elastic si rezistent. Forma coroanei este ovoida cu ramuri divergente. A fost ales ca simbol al Canadei, deoarece corespune diviziunii teritoriale trei colonii si unsprezece provincii.

Infloreste - inainte de a infrunzi - in martie-aprilie.

Frunza artarului

Magnolia

Magnolia (Magnolia L.) este un gen de plante care apartine familiei Magnoliaceae. Genul Magnolia este orginar din Asia, America de Nord si America Centrala si cuprinde circa 77 de specii de arbori sau arbusti.

Descriere

  • Frunzele sunt simple cu marginea intreaga sau rar-lobata, acute, scurt-petiolate, alterne, caduce sau persistente si ovale.
  • Florile sunt mari, solitare, hermafrodite (cca 12 foliole, numar mare de stamine si stile), de culoare roz, alb, purpur, albastru sau verzi-galbui.
  • Fructul este compus, in forma de con.

Inmultire

Se inmulteste prin seminte si pe cale asexuata (marcotaj, altoire), in soluri fertile

Utilizare

Ca plante ornamentale, se folosesc in parcuri si gradini (ca exemplare izolate sau grupate, pe alei). Ramurile unor specii se pot folosi si in aranjamente florale.




Floare de magnolia

Fag

Fagul, Fagus sylvatica L., este un arbore din zona temperata, avand inaltimi de pana la 35 metri. Este inalt, impunator, cu scoarta neteda, cenusie-albicioasa. Are muguri fusiformi, ascutiti, iar frunzele in general ovale. Florile sunt unisexuate. Fructul, numit jir, este o nucula, acoperita de o scoarta tepoasa. Inflorirea are loc in luna mai. Creste in special la deal si munte, dar poate fi intalnit - sporadic - si la campie, mai ales in regiunile nordice ale Romaniei. In trecut forma o padure intinsa din Carpati pana departe in Rusia de astazi, legata de ceea ce se numeste acum Taigaua siberiana. Padurea a fost inlocuita in zonele din nord de Nistru (Podolia) cu silvostepa, stepe si paduri relicte. In anumite regiuni din Bielorusia, Ucraina si Rusia se pastreaza parti din acest codru stravechi. Fagul permite multor specii de plante marunte sa supravietuiasca in zonele in care predomina, formand, in cadrul asa-numitelor fagete, biotopuri bogate si pline de frumusete.

Jirul, fructul fagului, a fost utilizat inca din vechime pentru un anumit untdelemn, dar si pentru hrana porcilor (este foarte apreciat si de mistreti).

Coaja fagului este folosita ca febrifug si tonic amar, fiind unul dintre echivalentii europeni ai chininei, alaturi de scoarta de salcie.

Gudronul de fag se foloseste in unele boli de piele, precum si la vindecarea afectiunilor respiratorii sau la ameliorarea simptomelor acestora.

Lemnul de fag a fost si este mult apreciat. Ca lemn de foc el are o calitate deosebita, arzand cu fum putin si la o temperatura destul de ridicata, fiind folosit in trecut in cuptoarele industriale, de pilda la producerea sticlei sau fierului. El a ramas mult apreciat atat in industria constructiilor cat si in cea a mobilei, datorita rezistentei sale, finetii fibrelor si culorii placute.

Fructul fagului

Jugastru

Jugastru este o specie de arbori cu inaltimea de pana la 17 m.

Caracteristici

Frunzele sunt glabre, palmat-lobate 5 sau 3 lobi, lungi pana la 8 cm.

Florile apar primavara dispuse in corimbe compuse, sunt poligame si au culoarea verzui.

Fructele sunt disamare cu aripi intinse, orizontale.

Jugastrul este un arbore cu lemn alb si tare, cu scoarta rosiatica, care creste frecvent in campie si in regiunea de deal.

Utilizari economice

Jugastrul este un arbore melifer. Lemnul dur de jugastru este folosit in industria mobilei,

Frunza de jugastru

Plopul

Plopul, stiintific Plopulus, este un gen de arbore din categoria foioaselor (arbori la care cad frunzele toamna). Plopii pot atinge inaltimea de 35-40 m.

Raspandire

Plopul are cca. 50 de varietati raspandite in emisfera nordica. In Europa centrala si rasariteana sunt mai raspanditi plopul negru (Populus nigra), plopul argintiu (Populus alba), plopul tremurator (Populus tremula) si plopul cenusiu (Populus canescens), existand si o serie de hibrizi in pepinierele de pomi unde apare frecvent (Populus canadensis) care in prezent este atacat masiv de o ciuperca parazita (Marssonina brunnea).

Utilizare

Iarna, mai ales cand arborele a pierdut frunzele, se poate observa tulpina dreapta a plopului, pentru care motiv a fost plantat pe marginea drumurilor ce alcatuiesc aleile de plopi.


Arborii cresc repede, au un lemn moale, nu sufera prea mult daca s-au rupt sau au fost taiate din crengi, tulpina creste mai departe, fiind un arbore putin pretentios, din care motiv este folosit si la recultivarea cu plop a terenurilor virane, a haldelor rezulate din lucrarile miniere, sau a carierelor de piatra abandonate, precum si de-a lungul cailor ferate.
Plopul fiind un lemn de esenta moale este folosit la confectionarea pantofilor de lemn. In prezent plopul este obiectul unor cercetari genetice in SUA, Canada, Europa si China de a obtine variante de plante rezistente la daunatori, sau la imbunatatiri funciare prin absorbtia din sol a substantelor toxice cum ar fi de exemplu metalele grele.

Iata denumirea in limba latina a unor specii de arbori din genul Populus, denumiti, in mod generic, pluta in limba romana:

Frunza plopului

Frasinul

Frasinul (Fraxinus) este un gen de plante din familia Oleaceae, originar din regiunile temperate ale emisferei nordice. Cuprinde circa 65-75 specii de arbori si cateva de arbusti. Specia comuna in Europa, raspandita si in Romania, este Fraxinus excelsior.

Caracteristici

Atinge inaltimea de 40 metri. Tulpina sa prezinta in partea tanara scoarta de culoare cenusie-verzuie, iar in partea bazala de culoare cenusiu-negricioasa.Are frunze imparipenate, compuse din 7-13 foliole sesile. Infloreste in luna aprilie, inainte de aparitia frunzelor. Florile nu au nici caliciu, nici corola, iar androceul este redus la doua stamine; pe acelasi individ se gasesc flori mascule, femele si hermafrodite. Fructul este aripat (samara).

Utilizare

Frasinul creste relativ repede si produce un lemn foarte valoros pentru industria mobilei si pentru industria materialelor sportive. Scoarta si frunzele sale isi gasesc intrebuintari in medicina naturista.

Frasinul Frunza de frasin








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 6034
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site