Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE

Gradinita

COMUNICAREA CU ELEVUL

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
PEDAGOGIA – STIINTA A EDUCATIEI
Proiectarea pedagogica a activitatilor de instruire si educatie. Moduri si forme de organizare a activitatilor didactice
PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICA Educatie muzicala - Organizari sonore tonale (Tonalitati majore si minore)
CONDUCERE PREVENTIVA - Proiect didactic
SUBIECTE DE TIPUL AL II-LEA PENTRU BACALAUREAT
ACTIVITATI DE PREPROFESIONALIZARE
Inregistraza evenimentele si trazactiile in contabilitate
PROJET DIDACTIQUE La classe : la VIII-e - la langue française
EVALUARE PREDICTIVA A ACHIZITIILOR PRESCOLARE - CLASA: I, MATEMATICA
Evaluare sumativa- Lb. si literatura romana - Comoara de margaritare

TERMENI importanti pentru acest document

comunicarea cadrului didactic cu elevul : cum comunicam cu elevii galagiosi : psihologie comunicarea cu elevul : elevul subiect activ al orei de dirigentie :

COMUNICAREA CU  ELEVUL

 

            Majoritatea  comportamentelor, mai ales modul in care comunicam, le-am invatat cu totii in timpul copilariei, prin imitarea persoanelor pe care le-am considerat modele. Primele modele au fost parintii, apoi profesorii. La fel ca si noi, elevii invata sa comunice observandu-i pe cei din jur. Noi, profesorii, reprezentam modele pentru multi dintre elevii nostri. Acest capitcol are drept scop constientizarea unor modalitati de comunicare prin care, pe de o parte, ne putem face mai bine intelesi de catre elevi si pe de alta parte, ii putem ajuta sa se deschida mai mult fata de noi. In acelasi timp, exersarea acestor modalitati, de exemplu la orele de dirigentie sau de consiliere, ii poate ajuta pe elevi sa comunice mai eficient intre ei, inlaturand conflictele cu colegii. Aceste modalitati de comunicare sunt de altfel foarte simple, multi dintre noi utilizandu-le in mod spontan.

            Ascultarea este o veriga principala a actului de comunicare. Profesorii pe care ii prefera elevii si carora le comunica problemele pe care le au, sunt cei care stiu sa asculte. Unele probleme pe care le are elevul se pot rezolva la acest nivel, al ascultarii, deoarece fiind ascultat, copilul are ocazia sa-si exprime dificultatea, s-o constientizeze mai bine, s-o analizeze si, in felul acesta, uneori, ajunge singur la solutie.

            Ascultarea poate fi de doua tipuri:

pasiva – elevul vorbeste, dar nu stie daca este ascultat (cealalta persoana il priveste, dar nu ii ofera nici un indiciu ca il si asculta, se gandeste la altceva, se ocupa cu altceva sau priveste in alta parte)

activa, care se poate realiza prin urmatoarele modalitati: semne prin care ii aratam ca il ascultam si il incurajam sa continue: ne uitam la el, ne aplecam spre el, dam aprobator din cap, spunem „da”, „ihi”, „continua” etc. repetarea emotiilor sau sentimentelor pe care le exprima elevul.

      Exemplu: Elevul: „Am mers pe terenul de sport ca sa ma joc cu ceilalti, dar nu m-a bagat nimeni in seama si m-am simtit singur”

            Raspuns: „Deci te-ai simtit singur pe terenul de sport”, sumarizarea – redarea concisa a continuturilor exprimate de elev.

Exemplu: Elevul: „Ieri m-am trezit tarziu, am intarziat la scoala. Am luat doi de 4, iar dup-aceea m-am gandit ca n-are rost sa mai stau la scoala, asa ca am plecat.”

Raspuns: „Deci ieri ai avut o multime de incurcaturi la scoala.”

Intrebarile de clarificare : „Poti sa-mi spui mai multe despre asta?” „Unde?”, „Cand?”, „Cum s-a intamplat?”

Este preferabil sa se evite intrebarea „De ce?” care determina o justificare si nu cauza reala a comportamentului.

           

Exercitiu cu elevii: Elevii isi povestesc in perechi cate o intamplare personala. Timp de 5 minute povesteste un elev, iar celalalt il asculta activ, apoi se schimba rolurile. La sfarsit, elevii din fiecare pereche isi spun cum s-au simtit in timp ce au vorbit si ce asteptari aveau de la cel care ii asculta.

 

            Tonul vocii – daca vorbim pe un ton calm avem mai multe sanse de a obtine un comportament dorit din partea elevului, decat daca ii vorbim pe un ton ridicat. Se poate constata ca unii copii, chiar si atunci cand doresc sa comunice cu colegii lor, nu vorbesc, ci striga. Acesti copii acasa sunt certati frecvent si, in felul acesta ei au invatat ca singura modalitate prin care se pot impune este prin ridicarea tonului. Vorbirea calma aplaneaza conflictele.

           

            Exercitiu cu elevii: Un elev exprima o afirmatie pe tonuri diferite, iar ceilalti elevi comunica ce simt, ce gandesc si ce reactii le provoaca tonul cu care a fost rostita aceeasi afirmatie.

 

            Utilizarea de mesaje centrate pe propria persoana.

            Exemple: „Eu nu pot sa va predau lectia daca faceti zgomot.”

                            „Ma enerveaza cand va plimbati prin clasa in timpul orei.”

            Evitarea mesajelor centrate pe cealalta persoana:

                            „Vorbiti tot timpul!”

                            „Acum ai sa te linistesti, altfel te pun absent!”

            Exprimarea unui repros cu ajutorul mesajelor centrate pe propria persoana se poate realiza prin specificarea urmatoarelor componente:

Descrierea comportamentului nedorit al elevului + Efectul concret + Emotia pe care o simtiti

Exemplu: „Daca ma intrerupeti atunci cand explic ceva, s-ar putea sa uit lucruri importante, voi nu veti intelege corect, iar eu voi fi nemultumit.”

            Este recomandabila evitarea modalitatilor ineficiente de comunicare:

Ordinul, comanda: „Arunca guma la gunoi!”; „Taci odata!”

Amenintarea, avertizarea: „Daca mai vorbesti o data neintrebat, te ascult din recapitulare si iti dau 2!”

Moralizarea, predica: „Ar trebui sa stii ca nu ai voie sa faci asta!”

Oferirea de solutii: „Eu in locul tau m-as apuca de lucru.”

Critica, blamarea, acuzarea: „Tu esti intotdeauna cel care face galagie.”; „Esti prost crescut!”

Ridiculizarea, utilizarea de clisee: „Va comportati ca salbaticii!”

Interpretarea, analiza, diagnosticarea: „Faci asta numai ca sa atragi atentia!”; „Ai probleme psihice!”

        In concluzie, comunicarea cu elevul presupune disponibilitate din partea profesorului, deschidere, abilitati de ascultare si exprimare verbala si nonverbala a mesajelor.

 

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 294
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved