Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Gradinita

Definirea, caracterizarea si taxonomia lectiilor

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Formare pentru implementarea programelor de Consiliere si orientare la clasele I-XII, SAM si licee tehnologice
0RGANIZAREA ACTIVITATII IN SCOALA
PROIECT DE LECTIE Istorie - Romania in primul razboi mondial
Proiect didactic - Elemente de geografie a Romaniei - Limitele si vecinii
PROIECT DE LECTIE Biologie - Igiena ochiului - Clasa: a VII-a
PROIECTAREA UNITATII DE INVATARE BASCHET - Clasa a IX-a
PROIECTAREA ACTIVITATII DIDACTICE CLASA : a X-a Economia intreprinderii
Functiile verificarii si evaluarii
PROIECT DE LECTIE Clasa: a V-a, Educatie Tehnologica, COMBATEREA POLUARII
LITERATURA PENTRU COPII ”Traista fermecata” - CLASA: I A

Definirea, caracterizarea si taxonomia lectiilor

1. Definirea lectiei

Etimologia conceptului „lectie' se afla in termenul grecesc „lectio', care inseamna „a citi cu glas tare', „a audia', „a lectura', „a medita'. Asadar, initial, lectia presupunea din partea profesorului simpla expunere, lectura, respectiv citire din manual, iar din partea elevilor memorarea celor audiate, a textelor.



In literatura pedagogica se pot intalni multe definitii ale lectiei, care au la baza criterii de abordare relativ putine si puncte de vedere unilaterale, ceea ce a generat unele inadvertente. Amintim in continuare cateva din definitiile lectiei (M. lonescu, 2000), dintre care, consideram ca cea mai moderna este cea bazata, pe perspectiva sistemica (definitia d):

a) in functie de criteriul organizatoric, lectia este forma de activitate care se desfasoara in clasa, sub conducerea unui cadru didactic, intr-un interval de timp precis determinat, pe baza cerintelor cuprinse in programa si potrivit orarului scolar:

•     'Activitate a elevilor sub indrumarea profesorului in vederea asimilarii cunostintelor si formarii deprinderilor prevazute de o tema din programa scolara si intr-un timp determinat (ora de clasa, de regula - 50 minute);  se constituie ca unitate de munca didactica cu scop precis, in care se realizeaza interactiunea optima intre factorii procesului de invatamant - scop, elev, profesor, continut, metode, tehnologie didactica;  este forma de baza a organizarii procesului de invatamant.' (Dictionar de pedagogie, 1979, pag. 247).

•     Perspectiva curriculara (re)orienteaza activitatea elevilor desfasurata sub conducerea cadrului didactic „la nivelul corelatiei profesor-elev care evidentiaza, pe de o parte, necesitatea profesorului de «a lectura esentialul», iar, pe de alta parte, posibilitatea formativa a elevului, de «a medita eficient», inaintea lectiei si ca efect al lectiei' (S. Cristea, 1998, pag. 259-260,1. Cerghit, 1983, M. lonescu, 1998, 2000).

b) Din punct de vedere al continutului, lectia reprezinta un sistem de idei articulate logic si didactic, in conformitate cu cerintele psihopedagogice referitoare la predarea - asimilarea cunostintelor, la aplicarea lor, la verificarea, evaluarea si notarea rezultatelor; ea este, deci, o unitate logica, didactica si psihologica, asa cum rezulta din configurarea didactica a lectiei surprinsa in figura 4.IX.

c)  O definitie mai cuprinzatoare, care are in vedere mai multe criterii, considera lectia o unitate didactica fundamentala, o forma a procesului de invatamant prin intermediul careia o cantitate de informatii este perceputa si asimilata activ de elevi intr-un timp determinat, pe calea unei activitati intentionate, sistematice, cu autoreglare, provocand in sfera biopsihica a acestora o modificare in sensul formarii dorite (M. lonescu, 1982, pag. 93).

Obiective operationale

Continutul instruirii

Lectia

Mijloace didactice elevi cu rupe de nivel

Metode didactice

Rezultatele instruirii si autoinstruirii

Figura 4.IX. Configurarea didactica a lectiei

d) Perspectiva sistemica tine cont de noile valente pe care le-a capatat lectia in timp, datorita achizitiilor inregistrate in stiintele educatiei (pedagogie, didactica generala, didactici speciale, psihologie educationala, politica educatiei, management educational, teoria comunicarii, teoria informatiei etc.), precum si restructurarilor la nivelul curriculumului scolar.

Pastrandu-si si in prezent valoarea deosebita pentru atingerea obiectivelor educationale, lectia ramane modalitatea principala de organizare a activitatii didactice, prin intermediul careia se realizeaza in acelasi timp informare si formare, instruire si educare. Astazi ea este inteleasa ca un dialog intre profesor si elevi, subordonat obiectivelor generale si specifice ale procesului de invatamant, operationalizate la nivelul colectivului de elevi. Mai mult, lectia moderna se constituie intr-un program didactic, respectiv un sistem de procedee de lucra si actiuni comune ale profesorului si ale elevilor (expuneri, explicatii, demonstratii logice si experimentale, rezolvari de probleme etc.), structurate si organizate in vederea atingerii obiectivelor instructiv-educative propuse si in vederea activizarii elevilor in procesul didactic (vezi figura 4.IX.).

In practica didactica exista o mare diversitate de structuri ale lectiilor desfasurate in studiul diferitelor obiecte de invatamant, datorata actiunii conjugate a anumitor factori, dintre care amintim: obiectul de invatamant (O.L), stiinta corespunzatoare acestuia (S), personalitatea profesorului (P) si cea a elevilor (E). In figura 5.IX. sunt surprinse relatiile directe (cu linie continua) si indirecte (cu linie intrerupta) care se stabilesc intre structura lectiei (L) si factorii amintiti mai sus.

1.2. Caracterizarea lectiilor

Asa cum am mai aratat, lectia a detinut si detine o pozitie privilegiata in randul formelor de activitate didactica. De-a lungul timpului, rezultatele din practica instruirii si cele ale cercetarilor psihopedagogice au contribuit la optimizarea structurii si metodicii sale. insa, in mare masura, lectia si-a pastrat caracteristicile de baza, anumite jaloane validate prin numeroase exercitii metodice, deci care nu pot fi puse, exclusiv, pe seama traditiei didactice. Aceasta se datoreaza valentelor/virtutilor pe care lectia le detine in comparatie cu alte forme de organizare a procesului de invatamant, valente dintre care amintim cateva:

Figura 5.IX. Relatiile care se stabilesc intre structura lectiilor, obiectul de invatamant, stiinta, profesor si elevi

•  Asigura un cadru organizatoric eficient pentru procesul instructiv-educativ, generand un sistem de relatii profesor-elevi, si promovand activitati didactice in masura sa activizeze elevii si sa stimuleze performantele invatarii.

• Asigura insusirea sistematica a bazelor stiintelor prin studiul obiectelor de invatamant corespunzatoare.

•  Formeaza capacitatea de aplicare in practica a cunostintelor teoretice insusite de elevi, introducandu-i in procesul cunoasterii sistematice, nemijlocite sau mijlocite, a realitatii.

• Activitatea pe care elevii o depun in timpul lectiei ii ajuta sa isi insuseasca informatii, notiuni, definitii, reguli etc., sa dobandeasca si sa isi dezvolte abilitati intelectuale si practice, sa sesizeze relatii intre obiecte si fenomene, sa le explice, sa-si formeze o atitudine pozitiva fata de acestea s.a.m.d.

• Dezvolta fortele cognitive, de imaginatie si creatie ale elevilor, angajandu-i intr-un efort intelectual si motric de durata,  dezvoltandu-le  astfel  spiritul  de  observatie,  spiritul  critic, curiozitatea epistemica, atentia voluntara, imaginatia creatoare, memoria logica, operatiile gandirii etc.



•  Ofera elevului posibilitatea de a-si exersa capacitatile intelectuale si afective, de a-si forma si consolida sentimente, convingeri, atitudini, trasaturi pozitive de caracter, forme adecvate de comportament etc.

Fireste, lectia prezinta si anumite servituti/disfunctii, pentru a caror depasire practicienii si teoreticienii incearca sa gaseasca solutii in eforturile lor de realizare a unor schimbari la nivelul lectiei, in concordanta cu transformarile sistemului de invatamant in ansamblul sau:

• Ponderea deseori prea mare a predarii, in defavoarea invatarii, respectiv reducerea activitatii la cuvantul profesorului, Ia expunerea, demonstrarea, explicatia etc. realizate de acesta si la inregistrarea pasiva a noului de catre elevi. De multe ori lectiile se bazeaza pe intuitie, fiind neglijate activitatile individuale ale elevilor, exercitiile practice si cele aplicative.

•  Utilizarea excesiva a activitatii frontale cu clasa de elevi, care desi are unele avantaje incontestabile (transmiterea in mod economic, rapid si sistematic a noului, asigurarea colaborarii si cooperarii dintre elevi, stimularea lor reciproca s.a.), prezinta adesea tendinte de nivelare si uniformizare a demersului didactic.

•  Diferentierea activitatii didactice, in functie de particularitatile individuale si de grup  ale elevilor se realizeaza, de cele mai multe ori, anevoios si stangaci, in marea majoritate a cazurilor, profesorul preda la un singur nivel si intr-un singur ritm intregului grup-clasa, pretinde din partea elevilor aceleasi eforturi, acelasi volum  de  cunostinte,   aceleasi  interese,   aceleasi  forme   de  munca  independenta,  etc.;   autoinstruirea, autoverificarea si autoevaluarea, sunt putin exersate, ceea ce face ca particularitatile psihice ale elevilor sa nu fie respectate si, in consecinta, eficienta muncii didactice sa fie scazuta.

•  Conexiunea inversa la clasele cu numar mare de elevi este insuficienta, ceea ce face ca proiectarea, organizarea, desfasurarea, controlul si ameliorarea activitatii instructiv-educative sa nu fie multumitoare.

1.3. Taxonomia lectiilor

Avand in vedere importanta activitatii de invatare realizate de elevi in cadrul lectiei, operatia de taxonomic a lectiilor trebuie sa aiba in vedere esenta procesului de invatare, conturata de psihologia invatarii psihologia genetica, psihologia cognitiva, precum si de practica instruirii. Postularea faptului ca invatarea, respectiv dezvoltarea intelectuala a elevilor depind de actiunile obiectuale si mintale efectuate de ei insisi, a atras dupa sine modificari in optica asupra activitatii didactice. Etapele procesului psihologic al cunoasterii au ramas aceleasi, insa s-a deplasat accentul de pe activitatea profesorului pe cea a elevului. Astfel, drumul urmat in procesul cunoasterii adevarului necesita parcurgerea urmatoarelor etape: cunoastere senzoriala, cunoastere rationala, formarea abilitatilor, fixarea, aplicarea, verificarea, evaluarea si notarea.

Intrucat structura psihica are caracter sistemic, cunoasterea stiintifica pe plan psihologic presupune parcurgerea verigilor amintite mai sus, cu deosebire in mod sincronic. Exemplu: Realizarea de catre elevi a unui experiment de laborator ar putea implica urmatoarele etape:

- perceptia (cunoastere senzoriala) - pentru familiarizarea cu resursele materiale ale experimentului;

-   exersarea  operatiilor gandirii, utilizarea limbajului si  a limbajului  de  specialitate  (cunoastere rationala);

-  revenirea asupra unor informatii, date, fapte, generalizari, restructurarea lor (sistematizarea, fixarea si consolidarea);

- apelarea la cunostinte deja insusite de elevi si utilizarea lor in noul context (aplicarea);

-  formarea priceperilor si deprinderilor intelectuale si practice si exersarea lor (formarea abilitatilor intelectuale si practice);

-   aprecierea - realizata de profesor (verificarea, evaluarea si notarea) si, eventual, autoaprecierea -realizata de elevi (autoverificarea, autoevaluarea si autonotarea).

Interconditionarea dintre etapele procesului de cunoastere a determinat aparitia a doua orientari referitoare la proiectarea, organizarea, structurarea metodica si desfasurarea lectiei.

-  prima orientare considera ca lectiile nu se pot clasifica functie de etapele cunoasterii si reduce structura lectiilor la lectia mixta.

- a doua orientare considera ca unele dintre etape sunt preponderente in actul cunoasterii si sustine ca se realizeaza doar un singur obiectiv educational.

Asadar, apare o contradictie: pe de o parte, insusirea cunostintelor presupune parcurgerea tuturor etapelor procesului de cunoastere, iar pe de alta parte, taxonomia lectiilor face necesara stabilirea etapelor procesului de invatare pe baza unui obiectiv predominant. Depasirea acestei contradictii, nu presupune renuntarea la taxonomia/tipologia lectiilor, ci renuntarea la optica abordarii lectiei in sine, a lectiei izolate si impune ideea abordarii lectiei ca element component al unui sistem.

In procesul de predare-invatare al capitolelor, temelor, subtemelor, lectiilor, chiar in cazul revenirii spirale asupra acelorasi verigi ale procesului, se obtine o gama diversa de rezultate scolare, intrucat obiectivele principale sunt insusirea de noi cunostinte, formarea abilitatilor intelectuale si practice, fixarea si consolidarea noului, verificarea, evaluarea, notarea, stabilirea formelor pozitive de comportament, exersarea morala etc., etapele invatarii raman in esenta aceleasi; se schimba doar rolul si structura lor interna, in functie de obiectivul fundamental urmarit.

Exemplu: Desi realizarea de catre elevi a unui experiment de laborator presupune, din punct de vedere psihologic, parcurgerea tuturor etapelor cunoasterii, din punct de vedere didactic, ea serveste solutionarii unui anumit obiectiv fundamental.

Operatia de taxonomie a lectiilor trebuie inteleasa ca un demers util practicienilor, ca un efort de inlaturare a sabloanelor si stereotipiilor din activitatea scolara, ca un reper pentru elaborarea strategiei didactice si nu ca o operatie formala, care sa genereze o activitate didactica rigida si uniforma.




Privite ca modalitati eficiente de organizare si desfasurare a muncii instructiv-educative, lectiile se grupeaza in mai multe categorii (numite in mod traditional tipuri), care au anumite particularitati didactice. Categoria de lectie (preferam termenul „categorie') este corelata cu un anumit mod de construire si infaptuire a lectiei, determinat cu deosebire de obiectivul fundamental urmarit; ea reprezinta o abstractizare si o generalizare a unor elemente comune mai multor lectii. Altfel spus, categoria de lectie reprezinta un grup de lectii constituite ca unitate de structura in functie de diferite criterii: obiectivul fundamental, treapta de scolarizare si modul de pregatire al elevilor, obiectul de invatamant s.a.

Este recomandabil sa privim categoriile de lectii ca modele care pot fi modificate si adaptate/ remodelate, si nu ca tipare rigide, inflexibile in proiectarea si desfasurarea lectiilor. Perceput astfel, termenul „categorie' nu mai are rezonanta negativa si nu mai conduce la sabloane, ci, dimpotriva, deschide calea spre o diversitate de variante de lucru care se structureaza si se realizeaza in functie de factorul constant (obiectivul fundamental) al lectiei. Deci, obiectivul fundamental (care poate fi predominant instructiv sau predominant educativ) constituie reperul oricarei activitati educationale si unitatea de masura a eficientei muncii elevului si profesorului; el serveste drept criteriu in stabilirea categoriilor de lectii, fiecare categorie de lectii purtand numele obiectivului fundamental al activitatii didactice respective.

Taxonomia lectiilor presupune luarea in considerare nu doar a factorului constant (obiectivul fundamental), in functie de care sunt stabilite principalele categorii de lectii, ci si a factorilor variabili, care determina aparitia variantelor in interiorul fiecarei categorii. Eficienta lectiilor creste atunci cand in interiorul fiecarei categorii se opereaza cu mai multe variante. Din multimea factorilor variabili amintim: obiectul de invatamant, nivelul de pregatire al elevilor, complexitatea cunostintelor ce urmeaza a fi insusite de elevi, strategiile de lucru de care dispune profesorul, stilul didactic al profesorului, mijloacele de invatamant utilizate, locul lectiei in sistemul de lectii sau in planul tematic etc. Multitudinea factorilor variabili si posibilitatile de imbinare si combinare a lor, fac ca in invatamant sa se opereze cu o gama foarte larga de lectii (M. lonescu, 1982, 2000,1. Neacsu, 1990).

Principalele categorii de lectii si cateva din variantele acestora, cu care se opereaza frecvent in practica instruirii, sunt prezentate in tabelul 8.IX.

Tabelul 8.IX.

Categorii si variante de lectii

Categoria de lectie

Caracteristici

Variante de lectii

Lectia de transmitere si insusire de noi cunostinte

- momentul comunicarii profesorului detine ponderea hotaratoare in lectie

- elevii isi insusesc cunostinte si competente intelectuale si practice noi, cu care nu s-au mai intalnit

- lectia introductiva

- lectia-prelegere

- lectia-seminar

- lectia pentru introducerea elevilor in studiul manualului sau al altor surse de informare

- lectia bazata pe utilizarea modelelor

- lectia bazata pe activitati pe grupe

- lectia bazata pe material demonstrativ

- lectia prin activitati practice pe teren

- lectia bazata pe imbinarea muncii frontale cu munca independenta

- lectia bazata pe mijloace tehnice de instruire

- lectia bazata, pe instruire asistata de calculator

Lectia de dobandire de noi cunostinte

- activitatea didactica este orientata spre dobandirea de catre elevi de cunostinte si competente intelectuale si practice si spre dezvoltarea operatiilor gandirii, spre formarea unor capacitati instrumentale si operationale

- profesorul se bazeaza pe anumite cunostinte anterioare ale elevilor si deduce noul cu ajutorul clasei; predomina dobandirea noului, celelalte momente (verificarea, recapitularea, fixarea) ocupand o pondere mai mica   

- lectia de descoperire pe cale inductiva

- lectia de descoperire pe cale deductiva

- lectia problematizata

- lectia bazata pe dezbatere euristica

- lectia-dezbatere

- lectia bazata pe experiente de laborator

- lectia bazat& pe studiul de caz

Lectia de formare de priceperi si deprinderi intelectuale

- se urmareste familiarizarea elevilor cu diferite procedee de munca intelectuala, obisnuirea lor cu organizarea si desfasurarea muncii independente, educarea capacitatilor lor intelectuale si a tehnicilor de munca intelectuala, precum si aplicarea in practica a cunostintelor

• lectia bazata pe exercitii si probleme aplicative



• lectia de munca independenta pe baza lucrarilor de laborator

• lectia in cabinetul scolar

• lectia de studiu individual in biblioteca

• lectia de activitate independenta diferentiata

• lectia de munca independenta cu ajutorul fiselor de lucru

• lectia bazata pe autoinstruirea asistata de calculator

Lectia de formare de priceperi si deprinderi practice

- se urmareste obisnuirea elevilor cu organizarea si desfasurarea unor activitati practice in care sa aplice cunostintele si abilitatile practice si teoretice pe care le detin

- lectia bazata pe experiente de laborator

- lectia de laborator

- lectia in atelierul scolar

- lectia bazata pe realizarea unor proiecte

- lectia bazata pe realizarea unor aparate

- lectia bazata pe realizarea unor instalatii

Lectia de recapitulare si sistematizare

- contribuie la aprofundarea si la perfectionarea cunostintelor si competentelor intelectuale si practice ale elevilor, prin evidentierea legaturilor existente intre cunostintele corespunzatoare unui capitol, mai multor capitole sau chiar mai multor obiecte de studiu

- lectia bazata pe un plan alcatuit de profesor, un elev sau un grup de elevi lectia bazata pe scheme recapitulative

- lectia pe baza de referat/referate

- lectia bazata pe utilizarea fiselor de lucru

- lectia bazata pe rezolvari de exercitii si probleme

- lectia bazata pe conceperea si rezolvarea de exercitii si probleme de catre elevi

Lectia de verificare sau de control si evaluare a cunostintelor si abilitatilor

Lectia de creatie

Lectia mixta (combinata)

pentru recapitularea si sistematizarea capitolelor si temelor studiate in anul scolar precedent; in timpul anului scolar pentru a fixa si consolida materia studiata in cadrul unor teme sau capitole; lajmele anului scolar, pentru a inlesni elevilor formarea unei viziuni de ansamblu si unitare asupra continutului studiat

- are rol de „bilant',, de evidentiere a modificarilor produse si a influentele asupra tuturor laturilor personalitatii elevilor in urma transmiterii tinui volum de informatii intr-un antimit interval de timp

- are valoare constatativ-prospectiva, relevand masura in care elevii si profesorul au realizat obiectivele propuse si conturand ceea ce ar mai trebui sa intreprinda in viitor in acest scop

- ofera posibilitatea realizarii feed-backului;pe multiple planuri (al asimilarii cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, al operationalizarii lor, al participarii elevilor la activitatea de invatare etc.)

- isi propune sa incurajeze in cel mai inalt grad originalitatea, inventivitatea si creativitatea elevilor, care sunt pusi in situatia de a concepe diferite produse

- profesorul antreneaza elevii in acth corespunzatoare tuturor sarciniloi du          (dubi     'e de cunostinte noi, formare de pricepei       L'pi FK'   i intelectuale si/sau practice, repetare si ,is'«ndti? f ; verificare si apreciere, aplicare), activitati legate organic intre ele, in asa fel incat lectia sa apara ca un tot unitar, ca un sistem

- volumul informational predat este redus, de aceea aceasta categorie de lectie se utilizeaza doar la clasele mici, acolo unde, din cauza unor particularitati psihopedagogice specifice, este indicat ca. elevii sa fie antrenati in diverse tipuri de activitati de sinteza si la linele unui capitol, semestru sau an scolar)

- lectia de tip „proces' sau analiza de caz

- lectia de recapitulare cu ajutorul calculatorului

- lectia bazata pe munca independenta a elevilor

- lectia-vizita (de recapitulare prin vizite la expozitii, muzee, in unitati economice, laboratoare specializate, institutii de cultura etc.)

verificare bazata .pe aplicatii ale cunostintelor si abilitatilor intelectuale si/sau practice verificare/autoverificare Cu ajutorul masinilor verificare/autoverificare cu ajutorul calculatorului verificare cu ajutorul fiselor verificare cu ajutorul testelor de cunostinte verificare cu ajutorul testelor docimologice

- lectia bazata pe exercitii creative (de exemplu: elaborarea unor proiecte, conceperea de modele, conceperea si rezolvarea.de exercitii si probleme) lectia de creatie tehnica (de exemplu: concepere si realizarea unor aparate si instalatii)








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1554
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site