| CATEGORII DOCUMENTE |
| Gradinita |
MOTO:
'Lumea se schimba, si cu ea si locul omului in aceasta lume. In intreaga Europa, responsabilii invatamantului cauta sa atenueze divortul dintre educatia primita si viata profesionala viitoare. Asa s-a nascut educatia tehnologica, integrata progresiv in programele scolare si devenita o noua disciplina a ciclului mediu' (Yves, Deforge, 1969).
REFERAT
EDUCATIA TEHNOLOGICA
PREMISA A EDUCARII PENTRU DEZVOLTARE DURABILA
ACTIVITATE METODICO - STIINTIFICA
20.11.2007. EDUCATIE TEHNOLOGICA
Incercam o definire a Educatiei tehnologice prin reliefarea unor trasaturi distinctive in raport cu celelalte discipline, subliniind in continuare obiectivele sale educative, precum si elementele de continut si modalitatile specifice de realizare.
Educatia tehnologica nu este invatamant profesional tehnic si nici invatamant teoretico-stiintific in sens strict, ci este o formatie culturala noua, nascuta din raportul omului modern cu tehnologia si pe care o consideram o componenta a culturii de baza si o coordonata de actiune pentru educatia permanenta. Educatia tehnologica are un caracter specific interdisciplinar si totodata dual: teoretic si practic, stiintific si tehnologic. Pentru fiecare tanar este punctul de plecare important sa-si poata identifica propriul sistem de valori in vederea autoevaluarii si baza conditia autodescoperirii vocatiei.
Includerea Educatiei tehnologice in planurile de invatamant pentru ciclul gimnazial, printr-o esalonare corespunzatoare, poate conduce la realizarea progresiva a multiplelor sale obiective educative si sa faca din aceasta disciplina una din cele mai interesante si atractive activitati ale procesului instructiv-educativ.
Programa actuala pune un accent deosebit pe educatia pentru calitate. Studiul calitatii produselor si serviciilor, precum si educatia consumatorului si a producatorului, permit dezvoltarea unor atitudini prin asumarea de valori care vizeaza calitatea.
Programa de Educatie tehnologica pune accent pe dezvoltarea la elevi a competentelor
antreprenoriale, a spiritului de initiativa.
Dezvoltarea tehnologica, progresele stiintifice si tehnice, trecerea de la societatea industrializata la cea postindustriala, informatizata, marile probleme globale create de civilizatie si cu care omenirea se confrunta determina o atentie corespunzatoare educatiei tehnologice. Lumea noastra este un amestec de promisiuni exceptionale si de perspective nelinistitoare, de evolutii dezirabile si izbucniri tehnologice necontrolabile, tehnologia fiind potential ambivalenta, de om depinzand sensul evolutiei: spre progres, ordine si perfectiune sau spre autodistrugere - fapt ce trebuie sa impuna o inalta moralitate si responsabilitate in utilizarea imenselor energii si inaltelor tehnologii de care azi omul poate dispune.
Realizarea unei culturi de baza in perioada invatamantului general reclama includerea educatiei tehnologice in contextul acestuia, vizand cultivarea unei viziuni de ansamblu asupra tehnologiei, formarea unei atitudini active morale si responsabile in raport cu dezvoltarea si exploatarea acesteia - premisa pentru o viata socio-profesionala adecvata, intr-un univers super-tehnologizat.
Disciplina Educatie tehnogica, ca obiect de studiu distinct al ariei curriculare Tehnologii, se regaseste in planul de invatamint atat pentru invatamantul obligatoriu - primar si gimnazial - cat si pentru invatamantul liceal.
Noul curriculum al disciplinei Educatie tehnologica este conceput in structura modulara, asigurandu-se astfel flexibilitatea abordarii. Curriculum-ul are o dinamica proprie, permitand abordarea diferentiata in timp a modulelor. Succesiunea modulelor in cadrul curriculum-ului nucleu a fost stabilita in functie de particularitatile de varsta, importanta domeniului tehnologic si impactul social. Structura modulara permite elevului sa cunoasca diverse domenii de activitate.
Pentru invatamantul gimnazial, modulele abordeaza principalele domenii tehnologice in structura modulara, asigurandu-se astfel flexibilitatea abordarii. Curriculum-ul are o dinamica proprie, permitand abordarea diferentiata in timp a modulelor.
Noul curriculum al disciplinei Educatie tehnologica:
-la clasa a V-a modulele Organizarea mediului construit si Produse alimentare de origine vegetala si animala
-in clasa a VI-a modulele Economia familiei (care are rolul de a familiarize elevii cu terminologia economica utilizata in activitatile curente ale familiei si ale vietii cotidiene si de a-i face sa inteleaga motivatia care se afla la baza unui anumit
comportament de consum) si Materiale si Tehnologii (lemn,textile,piele,lut ceramica) ;
-la clasa a VII-a modulele Materiale si Tehnologii (materiale metalice,plastice,cauciuc si sticla) si ca noutate Tehnologii de comunicatie si transport ;
-clasa a VIII modulele Energie si Domenii profesionale se axeaza pe principalele tipuri de activitati economice cu exemple de profesii din diverse domenii, conditii de ocupare a locurilor de munca si tipuri de competente necesare incadrarii pe piata muncii sau continuarii studiilor.
Datorita caracterului sau interdisciplinar, Educatia tehnologica va aborda in ciclul liceal module care includ domenii de granita: mecatronica, tehnologii neconventionale, comunicatii etc. Deoarece Educatia tehnologica pentru ciclul liceal se adreseaza elevilor liceelor teoretice si vocationale are menirea de a ajuta elevii sa penetreze concretul, sa inteleaga impactul evolutiei tehnologice cu viata sociala si culturala. In continutul modulelor nu se specifica alocari timp/teme si in consecinta profesorul, are libertatea de a stabili ponderea activitatilor teoretice si practice.
Obiectivele cadru ale disciplinei Educatia tehnologica sunt definite in functie de ciclul parcurs si se regasesc ca obiective cadru pentru modulele componente. De exemplu, pentru invatamantul gimnazial, obiectivele cadru sunt formulate in termeni de competente si capacitati:
In construirea si aplicarea strategiilor de instruire - invatare - evaluare se recomanda:
crearea unui context ambiental placut si adecvat activitatii exploratorii a elevului;
familiarizarea elevilor cu modalitati si procedee de utilizare a diferitelor surse de informare precum si crearea unor oportunitati de invatare care sa favorizeze cunoasterea prin experienta proprie;
stimularea elevilor in observarea si investigarea mediului inconjurator, in punerea de intrebari referitoare la functiile, alcatuirea si modul de obtinere a diferitelor obiecte create de om, in cautarea solutiilor de remediere a unor defectiuni, in aplicarea unor tehnici de rezolvare a disfunctionalitatilor sesizate in mediul apropiat;
incurajarea reflectiei personale privind impactul tehnologiei asupra individului, mediului si societatii;
punerea in fata elevilor a unor sarcini de invatare autentice, in contexte semnificative;
utilizarea de scheme structurale, schite, alte reprezentari grafice care organizeaza cunostintele elevilor si ii ghideaza in experientele de invatare ulterioare.
Selectarea si diferentierea procedeelor didactice este de preferat a se face atat in raport cu tipurile de competente (cunostinte, deprinderi practice si intelectuale, strategii de operare in plan mintal si practic, atitudini etc.) ce se urmaresc a se dezvolta la elevi cat si in raport de nivelul de complexitate al achizitiilor de invatare prevazute de programa.
In acest sens, precizam ca, in definirea obiectivelor de referinta, pentru fiecare modul s-au avut in vedere urmatoarele niveluri de complexitate ale achizitiilor de invatare ale elevului:
. Abilitati de cunoastere si intelegere: utilizarea adecvata a termenilor si a limbajului grafic specific diferitelor tehnologii in comunicare, cunoasterea reglementarilor referitoare la calitatea mediului, protectia consumatorului, observarea sistematica si descrierea modului de executie a anumitor operatii, realizarea de schite, referate, colaje, fotografii, colectii etc.;
. Abilitati de explicare si interpretare: citirea si interpretarea corecta a schemelor constructive si functionale, a instructiunilor, prospectelor, etichetelor si altor materiale de promovare a produselor, stabilirea de corelatii intre proprietatile materialelor si operatiile tehnologice, corelarea evolutiilor din domeniul tehnologiei cu dinamica pietei muncii etc.;
. Abilitati de evaluare si gandire critica: aprecierea calitatii produselor inainte de
cumpararea lor, identificarea de solutii originale pentru valorificarea optima a spatiului din locuinta, clasa, scoala, examinarea implicatiilor utilizarii aditivilor in obtinerea produselor alimentare sau a celor petroliere, luarea deciziei profesionale luand in considerare specificul domeniului dar si abilitatile si interesele proprii etc.;
. Abilitati aplicative: proiectarea si realizarea unor produse simple prin valorificarea resurselor materiale din mediul apropiat si cu respectarea NTSM si PSI, intocmirea unui buget personal de venituri si cheltuieli sau de utilizare a timpului, a unei fise tehnologice, utilizarea unor instrumente, scule sau a unor ustensile, efectuarea unor mici reparatii, utilizarea calculatorului si a altor mijloace moderne de comunicare efectuarea unor operatii tehnologice simple.
Educatia tehnologica trebuie inteleasa si ca o provocare pentru a stimula interesul privind cresterea eficientei actului educational in ansamblu. Acest obiectiv major nu poate fi atins decat prin actiunea concertata a intregului corp profesoral din scoli. Activitatile in cadrul orelor optionale (curriculum la decizia scolii) pornesc de la initierea unei probleme care sa evidentieze un necesar tehnologic, social sau cultural, particularizeaza rezolvari concrete de teme si se incheie cu valorificarea produsului finit, parcurgandu-se astfel diverse operatii tehnologice ale variatelor domenii de activitate. La unele aplicatii (optionale) se realizeaza produse prin activitati de grup, cu asumare de roluri specifice. Structura disciplinei Educatie tehnologica presupune, in concordanta cu filosofia curriculum-ului national, doua componente:
1. curriculum nucleu cu module incluse in trunchiul comun al disciplinei si are statut obligatoriu pentru toti elevii;
2. curriculum la decizia scolii (optional) care reprezinta segmentul neobligatoriu si consta in . aprofundari ale modulelor din trunchiul comun ;
. extinderi ale modulelor din trunchiul comun , in functie de optiunile elevilor, baza materiala sau specificul local ;
. module complementare celor parcurse in cadrul curricum-ului nucleu ;
. module care sa valorifice specificul local. Curriculum-ul la decizia scolii este elaborat in concordanta cu curriculum-ul nucleu. Structura si continuturile modulelor, care valorifica specificul local, vor fi elaborate de cadrele didactice, .
Evaluarea capacitatilor, priceperilor, deprinderilor, cunostintelor si aptitudinilor se va face conform ghidului metodologic elaborat de Serviciul National de Evaluare si Examinare. Curriculum-ul pentru Educatia tehnologica in invatamantul gimnazial urmareste cunoasterea si folosirea procedurilor specifice mediului tehnologic, permitand alaturi de acomodarea tinerilor cu mediul social, economic si cultural orientarea profesionala si insertia sociala a tinerilor absolventi.
Educatia tehnologica este o formatie culturala noua, nascuta din raportul omului modern cu tehnologia. In societatea informationala a secolului XXI, Educatia tehnologica va constitui elementul hotarator pentru a genera bogatie reala in societatea romaneasca.
OBIECTIVE INSTRUCTIV EDUCATIVE ale educatiei tehnologice si cai de realizare a acestora :
cultivarea unui veritabil umanism tehnologic;
dezvoltarea spiritului stiintific de cercetare;
amplificarea capacitatilor creative, a disponibilitatilor pentru inventie si inovatie;
initierea in pregatirea tehnico-practica;
initierea in limbajele tehnologice specifice;
cunoasterea dezvoltarii stiintei si tehnicii, a istoriei sumare a ingeniozitatii spiritului uman;
intelegerea raportului dintre tehnologie-mediu si cultivarea unei atitudini si a unui comportament ecologic;
cunoasterea marilor familii profesionale, cu specific tehnologic, pentru o viitoare optiune socio-profesionala;
dezvoltarea capacitatii de proiectare, realizare si evaluare a produselor;
intelegerea dezvoltarii tehnicii si implicatiilor ei asupra mediului si societatii;
valorificarea termenilor de specialitate in comunicare;
formarea deprinderilor de cooperare in scopul realizarii unui produs;
|
Cultivarea unui veritabil umanism tehnologic trebuie sa se fundamenteze pe ideea ca omul este scopul evolutiei sociale, inclusiv al progresului tehnologic. Astfel, progresul tehnico-stiintific este conceput in folosul omului si umanitatii si nu al subordonarii si compromiterii conditiei umane. Aceasta inseamna ca stiinta si tehnologia trebuie sa fie utilizate in sens benefic si nu nefast pentru autodistrugere. Totodata, automatizarea si robotizarea urmaresc sa-l faca pe om disponibil pentru noi acte de creatie, evitand alienarea si stresul. Cultivarea umanismului tehnologic vizeaza, totodata, si realizarea unui echilibru intre pregatirea si formatia rational-tehnica si eliberarea si cultivarea sensibilitatii prin arta, cultura, discipline socio-umane. Cultivarea unei noi motivatii a muncii, cu accent pe latura expresiva a acesteia, pe afirmarea puternica a eu-lui, a personalitatii, precum si a unei etici a muncii, cu accent pe inalta responsabilitate derivata din inalta tehnologie si puternicele energii pe care omul este si trebuie sa fie stapan - constituie alte sarcini si cai de realizare a obiectivului propus: cultivarea umanismului tehnologic. Dezvoltarea spiritului stiintific de cercetare. 'Elevul viitorului va fi un explorator' - spune Marshall McLuhan. Pentru aceasta, el trebuie invatat sa cerceteze. Invatarea prin cercetare, prin descoperire trebuie sa duca la sesizarea fondului de probleme, la gasirea si punerea problemei, la formularea acesteia, stapanirea unor strategii pentru determinarea relatiilor cauzale, interdependente dintre fenomene. In ultima instanta, atitudinea interogativa, capacitatea de a pune intrebari lumii inconjuratoare constituie calitati ale adevaratului cercetator. Initierea in strategia elementara pentru determinarea relatiilor in domeniul fenomenelor fizice - esentiale in procesele tehnologice - va constitui o sarcina didactica cu valoare aplicativa concreta pentru profesorii de educatie tehnologica. In acest sens, elevii vor parcurge principalii pasi ai acestei strategii: definirea variabilei dependente (lucrul pe care intentionam sa-l schimbam); specificarea variabilelor independente (factorii care ar putea schimba lucrul pe care incercam sa-l schimbam); modificarea valorilor primei variabile independente si inregistrarea rezultatului; sintetizarea rezultatului sub forma unei relatii de genul: 'Modificarea lui A atrage dupa sine modificarea sau nu a lui B' sau 'Marindu-l pe A, inregistram marirea sau micsorarea lui B'; se iau, pe rand, celelalte variabile independente, se inregistreaza si sintetizeaza rezultatele, se concluzioneaza. In acest mod, prin experimente practice cu valoare aplicativa pentru vaste domenii, se va dezvolta aptitudinea de analiza a legitatilor mediului fizic, tehnologic; capacitatea de a observa, clasifica, masura, tabela si extrage deductii. De aici, treptat, se poate trece la dezvoltarea capacitatii de a se sesiza diverse defecte ale unor produse tehnologice si abilitatea de a interveni pentru depanare (repararea aparaturii electrocasnice, depanari RTV etc.). Desigur, invatarea prin cercetare, prin descoperire are si unele inconveniente, dintre care amintim: refacerea drumului unor descoperiri deja realizate, incetinirea ritmului de progres in invatare, ca si posibilitatea confruntarii cu metoda 'incercare' si 'eroare'. Dar pe langa aceste lipsuri, invatarea prin cercetare are marele merit ca-l invata pe elev spiritul si stilul cercetarii stiintifice, ca aptitudine esentiala pentru viata si in mod deosebit pentru viitor. Amplificarea capacitatilor creative, a disponibilitatilor pentru inventie si inovatie. Acele natiuni care stiu sa depisteze si sa puna in valoare potentele creatoare ale propriului popor sunt avantajate in aceasta cursa acerba de competente si tehnologii avansate. Desi teoria factoriala a creativitatii, elaborata de Guilford, evidentiaza faptul ca cea mai mare parte a comportamentului creativ tine de ereditate; totusi, multe capacitati, desigur, in anumite limite, pot fi exersate si dezvoltate prin tehnici, metode si procedee adecvate. Astfel, gandirea divergenta - capacitate de a da mai multe solutii aceleiasi probleme - se poate dezvolta prin proceduri si probleme de genul: 'dati cat mai multe utilitati unui obiect'; 'aratati consecintele unui eveniment in timp si spatiu'; 'folosiri neobisnuite' etc. Capacitatea de disociere poate fi dezvoltata utilizand metode analogice, scheme ale identificarii corporale, metode aleatorii de combinare a unor fapte, obiecte intamplatoare; utilizarea unor forme inductoare, prin sinectica, initiere in bionica (cunoasterea unor forme si fenomene din natura, redescoperite de om precum: aparatul fotografic - ochiul; calculatorul - creierul; forma aero-dinamica - picatura de ploaie; avionul - pasarea; radio-locatia - liliacul etc.). Capacitatea de analiza se poate dezvolta prin liste de atribute si utilitati, analize morfologice sau matricea de descoperire. Capacitatea de relativizare a conduitelor umane poate fi cultivata prin metode antitetice, prin concasaj, prin scenarii fanteziste, sistemul ideal sau antitextul. Emulatia creativa se poate realiza prin metode de stimulare colectiva precum brainstorming-ul, tehnica delphi sau ancheta iterativa, reuniunea panel sau grupele 'fata-in-fata'. Dezvoltarea fenomenelor dinamogene ale creatiei (curiozitatea, interesul, curajul, dorinta, pasiunea etc.) se poate realiza prin autochestionare, eurograme ale demersurilor realizarii unor mari inventii sau descoperiri (Coanda, Vuia, Brancusi) sau prin cunoasterea particularitatilor rezolvarii unor probleme constructive, precum si a erorilor din munca unui inventator. Initierea in pregatirea tehnico-practica va urmari:
Initiere in limbajele matematice, tehnologice specifice. In societatea prezenta, dar mai ales viitoare, cel putin patru limbaje se impun a fi cunoscute: al computerelor, al informatizarii; limbajul matematic, ca limbaj universal; limbajul desenelor tehnice si simbolistica specifica domeniului tehnologic; limba engleza - ca mijloc de informare tehnica, de codificare a comenzilor, a prospectelor existente pe orice tip de tehnologie, indiferent de provenienta. Combaterea analfabetismului tehnologic functional, la orice varsta si prin mijloace instructiv-educative adecvate, este un imperativ al zilelor noastre. Cunoasterea dezvoltarii stiintei si tehnicii, istoria sumara a ingeniozitatii spiritului uman. Cunoasterea marilor legi ale naturii ca macrosistem (si nu privit didacticist), din punctul de vedere al unei discipline de invatamant), nu se poate realiza decat printr-o tratare istorica a evolutiei stiintei umane, precum si printr-o viziune interdisciplinara, conducand in ultima instanta la structurarea unor fundamente ale conceptiei despre lume si viata (de exemplu, intelegerea bipolaritatii in natura si univers: plus-minus, masculin-feminin, polurile nord-sud, bine-rau, materie-antimaterie etc.). Perceperea modului in care s-au realizat marile descoperiri ale stiintei si tehnicii (roata, scrierea, tiparul, penicilina, diversele tehnologii), precum si a relatiei dintre activitatea practica, stiinta si tehnologie constituie o alta sarcina educativa importanta. Intelegerea raportului dintre tehnologie, mediu si cultivarea unei atitudini si a unui comportament ecologic. Prin realizarea acestui obiectiv se ajunge la cunoasterea legilor ecologice, a relatiilor ecologice, a dezechilibrelor create de om prin civilizatie si tehnologie, a marilor conflicte dintre tehnologie, mediu si societate. Cunoasterea legilor ecosferei formulate de B. Commoner, poate contribui in mare masura la clarificarea raportului dintre tehnologie si mediu. Astfel, legea 'toate sunt legate de toate', dand o viziune sistemica si cibernetica, include omul, societatea si tehnologia in aceasta retea de legaturi complexe, de schimburi permanente de substanta, informatie si energie. A doua lege potrivit careia 'totul trebuie sa duca undeva', care, tradusa in termeni ecologici, inseamna 'in natura nu exista deseuri', trebuie sa constituie si pentru tehnologie un deziderat, o norma, pentru a crea astfel de tehnologii in care totul se recicleaza (ambalajele biodegradabile sunt un exemplu in acest sens). Legea 'natura se pricepe cel mai bine' avertizeaza asupra interventiilor nocive ale tehnologiei: detergenti, insecticide, erbicide, canalizari, defrisari, experiente nucleare etc. Cea de a patra lege potrivit careia 'nimic nu se capata pe degeaba' avertizeaza asupra pericolului exploatarii irationale fara a pune ceva in loc, fara o restituire corespunzatoare. Educatia tehnologica are aceasta sarcina de a pregati ca atitudine viitorul specialist, pentru a nu intra in contradictie cu natura, cunoscand ca in cibernetica functioneaza si legea actiunii inverse, a interactiunii natura-om, ca de fapt orice modificare produsa de activitatea economica are repercusiuni asupra vietii sociale si conservarea naturii este elementul indispensabil pentru dezvoltare social-economica. Educatia tehnologica este o componenta a educatiei de baza si este bine sa fie realizata cat mai de timpuriu, pentru a crea premisele unei conceptii corecte si atitudini motivate, prin asimilarea unor valori si principii etice si ecologice ce definesc raportul societate-natura-tehnologie. Cunoasterea familiilor profesionale cu specific tehnologic pentru o viitoare optiune socio-profesionala. Educatia tehnologica are menirea de a-i dezvolta elevului si capacitatea de a alege si nu de a fi selectat in ceea ce priveste calificarea sa ulterioara; de a alege in cunostinta de cauza si nu de a fi 'orientat' si 'dirijat'. In contextul aparitiei de noi profesii - sperante ale viitorului - declansate de inaltele tehnologii, de informatizare, procesare si automatizare, se cer a fi cunoscute calitatile, aptitudinile generale si speciale umane corespunzatoare acestor noi profesii. Acest lucru implica o inventariere a acestor calitati si corelarea lor cu standardele vocationale specifice fiecarei profesii. Initierea in pregatirea tehnica, pe grupe largi de profesii, cat mai variate poate oferi posibilitatea optiunii in cunostinta de cauza. Definitoriu pentru Educatia tehnologica in gimnaziu se considera a fi faptul ca invatarea vizeaza prioritar formarea de abilitati de gandire critica si de abilitati practice, in conditii de cooperare, celelalte tipuri de abilitati constituind achizitii prealabile, necesare dezvoltarii acestora. In aplicarea programei vor fi avute in vedere urmatoarele aspecte: - In fiecare an scolar se studiaza doua module, in ordinea indicata in programa, timpul acordat fiecaruia depinde de profesorul clasei. Important este ca sa fie atinse toate obiectivele vizate de programa. - Activitatea didactica este orientata spre activitati in echipa, prin care elevii invata sa coopereze si sa-si asume responsabilitati, incurajandu-se astfel initiativa si creativitatea. - Pentru activitatile practice este necesara organizarea locului de munca, respectarea normelor de sanatatea si securitatea muncii si paza contra incendiilor. - In scopul atingerii obiectivelor de referinta, profesorul are libertatea de a imbogatii registrul activitatilor de invatare, de a stabili succesiunea continuturilor precum si de a dezvolta acele teme care se pot integra contextului socio-economic local. Continuturile ofera o paleta larga de activitati prin care elevul isi poate acoperi sfera de interese, sunt adaptabile la resursele locale si este realizata corelarea cu obiectele de studiu din celelalte arii curriculare. B I B L I O G R A F I E O componenta
de baza in invatamantul modern - educatia tehnologica Programa educatie tehnologica 3727/30.04.2004 F R I E S, Eberhard, R O S E N B E R G E R,
Rudi, Invatarea prin cercetare. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1973. |
|
|
|
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3997
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
