Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




Gradinita

Poezii si cantece

Metode alternative de evaluare

Gradinita

+ Font mai mare | - Font mai mic


Metode alternative de evaluare

            In practica scolara s-au imbunatatit metodele si tehnicile de evaluare in scopul realizarii unor corelatii eficiente intre predare-invatare-evaluare si pentru a atinge dezideratele propuse pentru formarea personalitatii autonome, libere si creatoare. Actiunea de evaluare instrumenteaza o serie de “metode variate dupa obiectul de studiu” [1]:


  • metode cantitative, bazate pe tratarea statistica a nivelului de cunostinte si competente;
  • metode calitative care furnizeaza interpretari mai ales atunci cand se introduce un demers de tip expertiza.

“Spre deosebire de metodele traditionale[2] – precizeaza profesorul Ion T. Radu – care realizeaza evaluarea rezultatelor scolare obtinute pe un timp limitat si de regula cu o arie mai mare sau mai mica de continut, dar oricum definita – metodele alternative de evaluare prezinta cel putin doua caracteristici:

  •  pe de o parte realizeaza evaluarea rezultatelor in stransa legatura cu instruirea/invatarea, de multe ori concomitent cu aceasta;
  • pe de alta parte ele privesc rezultatele scolare obtinute pe o perioada mai indelungata, care vizeaza formarea unor capacitati, dobandirea de competente si mai ales schimbari in planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de invatare.

Acestea sunt:

  • portofoliul;
  • hartile conceptuale;
  • proiectul;
  • jurnalul reflexiv;
  • tehnica 3-2-1;
  • studiul de caz;
  • observarea sistematica a activitatii si a comportamentului elevului;
  • fisa pentru activitatea personala a elevului;
  • investigatia;
  • interviul;
  • inregistrari audio si/sau video.

1. Portofoliul

Portofoliul reprezinta “cartea de vizita” a prescolarului, prin care profesorul poate sa-i urmareasca progresul – in plan cognitiv, atitudinal si comportamental – de-a lungul unui interval de mai lung de timp (un semestru sau un an scolar). Reprezinta un pact intre prescolar si profesorul care trebuie sa-l ajute pe copil sa se autoevalueze. Cadrul didactic discuta cu copilul despre ce trebuie sa stie si ce trebuie sa faca acesta de-a lungul procesului. La inceputul demersului educativ se realizeaza un diagnostic asupra necesitatilor copilului de invatare pentru a stabili obiectivele si criteriile de evaluare. Diagnosticul este facut de cadrul didactic si este discutat cu copilul implicat in evaluare.

Ce contine un portofoliu?

Portofoliul cuprinde:

ü   lista continutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecarei lucrari/fise si numarul paginii la care se gaseste);

ü   materiale din natura colectionate de copil;

ü    lucrarile pe care le face elevul individual sau in grup;

ü   proiecte si experimente;

ü   temele de zi cu zi ;

ü   probleme rezolvate;

ü   teste de evaluare;

ü   inregistrari, fotografii care reflecta activitatea desfasurata de copil individual sau impreuna cu colegii sai;

ü   alte materiale, harti cognitive, contributii la activitate care reflecta participarea elevului/ grupului la derularea si solutionarea temei date;

ü   comentarii suplimentare si evaluari ale profesorului, ale altor grupuri de invatare si/sau ale altor parti interesate, de exemplu parintii;

Portofoliul se compune in mod normal din materiale obligatorii si optionale, selectate de prescolar si/sau de profesor si care fac referire la diverse obiective si strategii cognitive. Asa cum afirma profesorul Ioan Cerghit, portofoliul cuprinde “o selectie dintre cele mai bune lucrari sau realizari personale ale elevului, cele care il reprezinta si care pun in evidenta progresele sale; care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contributiilor personale. Alcatuirea portofoliului este o ocazie unica pentru elev de a se autoevalua, de a-si descoperi valoarea competentelor si eventualele greseli. In alti termeni, portofoliul este un instrument care imbina invatarea cu evaluarea continua, progresiva si multilaterala a procesului de activitate si a produsului final. Acesta sporeste motivatia invatarii.” [3]

Evaluarea portofoliului incepe de obicei prin explicarea de catre profesor, la inceputul perioadei, pe intelesul copiilor a obiectivelor invatarii in perioada pentru care se va primi nota. Profesorul si elevii cad de acord asupra produselor pe care trebuie sa le contina portofoliul si care sa dovedeasca indeplinirea obiectivelor invatarii (multi educatori le reamintesc aproape zilnic copiilor sa puna in portofoliu esantioane care sa le aminteasca mai tarziu de munca depusa).

Atunci cand elevul isi prezinta portofoliul, profesorul realizeaza de obicei un interviu cu acesta, trecand in revista lucrarile anexate, analizand atitudinea lui fata de munca depusa, laudandu-l pentru lucrurile bune si ajutandu-l sa se concentreze asupra aspectelor care trebuie imbunatatite.

Evaluarea acestor produse se face multicriterial. De exemplu, criteriul conformitatii la teoria predata poate fi completat cu cel al inovativitatii si originalitatii. Fiecare produs cuprins in portofoliu poate fi evaluat din punct de vedere cantitativ (numarul de pagini, de exemplu), dar mai ales calitativ: creativitatea produsului individual sau colectiv, elementele noi, punctele forte. De asemenea evaluarea portofoliului va fi supusa evaluarii efectelor pe care acest gen de evaluare l-a avut asupra dezvoltarii personalitatii, a capacitatii de autoevaluare si a competentelor de intercomunicare.

Portofoliul reprezinta un element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate sa includa si alte elemente catre care se indreapta interesul elevului si pe care doreste sa le aprofundeze. Aceasta metoda alternativa de evaluare ofera fiecarui elev posibilitatea de a lucra in ritm propriu, stimuland implicarea activa in sarcinile de lucru si dezvoltand capacitatea de autoevaluare. El poate fi utilizat in folosul cadrului didactic, in folosul parintelui sau in folosul unor fatori de decizie educationala. Cadrul didactic va avea grija sa colecteze materialele cele mai reprezentative pentru performantele copilului intr-un anume domeniu de activitate. Domeniul si tipul de “evidente” sunt alese in functie de trebuintele copilului, in functie de situatia pentru care el are nevoie de autoevaluare si de stimulare. De exemplu, daca se observa unele dificultati in abordarea limbajului scris, este bine sa se sprijine in perioadele mai dificile, sa il stimuleze si sa il motiveze.

“Raportul de evaluare” – cum il numeste prof. I. T. Radu – are in vedere toate produsele elevilor si, in acelasi timp, progresul inregistrat de la o etapa la alta. El se substituie tot mai mult modului traditional de realizare a bilantului rezultatelor  copiilor prin media aritmetica “saraca in semnificatii privind evolutia scolara a acestuia”. Cuprinzand obiectivele activitatii desfasurate de elev, o selectie a continuturilor, resursele folosite, gandurile elevilor asupra a ceea ce a lucrat, propriile concluzii de autoevaluare, materialele pot fi citite atat de profesor cat si de parinti, fiind o sursa foarte buna de cunoastere a elevului care a lucrat la alcatuirea portofoliului. Este o mapa deschisa in care tot timpul se mai poate adauga ceva.

Portofoliul reprezina un veritabil “portret pedagogic” al elevului relevand nivelul general de pregatire, rezultatele deosebite obtinute, interesele si aptitudinile demonstrate, capacitatile formate, atitudinile, dificultatile in invatare intampinate, corelatiile interdisciplinare, resursele pentru o invatare ulterioara, disponibilitatile de comunicare si de lucru in echipa, gradul de implicare in sarcina de lucru, perseverenta si constiinciozitatea, trasaturile de personalitate.

            Forma pe care o poate imbraca portofoliul este fie o mapa cu documente, fie o cutie de carton in care se pot aduna: casete video, materiale, desene, picturi, fotografii ce reprezinta aspecte ale invatarii si evaluarii si/sau pe cei implicati in activitate. De exemplu, prescolarii de cinci ani pot alcatui un portofoliu la disciplina educatie muzicala. Acesta poate sa contina: inregistrari pe casete audio, fotografii in timp ce cantau, desene realizate de copii in legatura cu ce au invatat si au simtit pentru ca nu au invatat sa scrie. Este ilustrat astfel modul in care au evoluat de-a lungul studiului muzicii, adunand materiale intr-o colectie pe care copiii pot oricand sa o revada si sa o completeze.

Avantajele folosirii portofoliului:

portofoliul este un instrument flexibil, usor adaptabil la specificul disciplinei, clasei si conditiilor concrete ale activitatii;

permite aprecierea si includerea in actul evaluarii a unor produse ale activitatii copilului care, in mod obisnuit, nu sunt avute in vedere; acest fapt incurajeaza exprimarea personala a acestuia, diversificarea cunostintelor, deprinderilor si abilitatilor exersate;

evaluarea portofoliului este eliberata in mare parte de tensiunile si tonusul afectiv negativ care insotesc formele traditionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivanta si nu stresanta pentru copil;

dezvolta capacitatea elevului de autoevaluare, acestia devenind auto-reflexivi asupra propriei munci si asupra progreselor inregistrate;

implica mai activ elevul in propria evaluare si in realizarea unor materiale care sa-l reprezinte cel mai bine;

Autoevaluarea este un proces de invatare, prescolarii asumandu-si responsabilitatea asupra activitatii desfasurate, regandindu-si propriul proces de invatare, de gandire si de evaluare.

Dezavantajul portofoliului este acela ca nu poate fi repede si usor de evaluat. Este greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflecta creativitatea si originalitatea copilului. Ca metoda alternativa de evaluare, portofoliul solicita mai mult o apreciere calitativa decat cantitativa si este mai usor de aplicat pe grupuri mai mici. Profesorul il poate folosi pentru a evalua performantele prescolarilor, iar copiii il pot folosi pentru autoevaluare si ca modalitate de reflectie asupra invatarii.



Portofoliul nu este numai o metoda alternativa de evaluare a elevului. Prin materiale pe care le contine, el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei institutii cum ar fi Gradinita Nr. …, folosit fiiind ca o modalitate de a reprezenta un grup, este un exemplu reprezentativ al activitatii si al performantelor cursantilor unei scoli. Institutia scolara respectiva incearca astfel sa-si creeze o imagine in randul viitorilor cursanti ori in randul parintilor, aratandu-le mostre ale activitatilor si actiunilor desfasurate de elevi in scoala respectiva.

Poate fi considerat in acelasi timp un instrument complementar folosit de profesor in aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul in echipa, pe elaborarea de proiecte ample de cercetare si invatare. De asemenea, portofoliul este compatibil cu instruirea individualizata ca strategie centrata pe stilurile diferite de invatare. Prin complexitatea si bogatia informatiei pe care o furnizeaza, sintetizand activitatea elevului de-a lungul timpului (un semestru, an scolar sau ciclu de invatamant), portofoliul poate constutui parte integranta a unei evaluari sumative sau a unei examinari.

2. Observarea sistematica

Observarea sistematica a prescolarilor (metoda care apare ca instrument alternativ de evaluare in unele lucrari de specialitate) este realizata pe parcursul activitatilor desfasurate, vizand atat planul cotinuturilor abordate in ciclul prescolar (aici, cu precadere in activitatile de educare a limbajului), cat si pe cel atitudinal, relational, motivational; de exemplu, se va observa deprinderea de valorificare a valentelor comunicarii verbale (orale, scrise), nonverbale si paraverbale; metode observatiei (spontane/sistematice) implica, in etapa prescolara, observarea copilului, dialogul cu parintii si copilul, observarea anumitor caracteristici ale produselor activitatii (desene, colaje, machete, picturi, constructii), a procesului de integrare/socializare.

Acest instrument de evaluare poate fi folosit pe parcursul  unui ciclu complet (preprimar, primar), iar unele observatii si concluzii se pot mentiona si in fisa standardizata de caracterizare care se intocmeste la sfarsitul fiecarui ciclu de scolarizare.

N. Gronlund face urmatoarele observatii cu privire la fisa de evaluare: limitarea observarii la doar cateva comportamente si utilizarea fisei doar in cazul copiilor cu probleme (care au sprijin si indrumare).

Exemple pentru fisa de evaluare

Numele si prenumele copilului

Grupa pregatitoare

An scolar 2009 – 2010

Fapte si atitudini ale copilului

Cauze presupuse, cauze reale

Recomandari, masuri

Lipseste frecvent de la gradinita

O evaluare:

- initiala;

- continua;

- finala.

Lipsa de responsabilitate a parintilor

Copilul nu s-a putut trezi deoarece vizioneaza desene animate dupa ora 23, in ziua anterioara.

-comunicarea cu parintii;

-stabilirea unui program zilnic copilului de catre parinti

-discutie individuala cu copilul pentru constientizarea programului si necesitatea respectarii lui de catre toti copii.

Scara de clasificare ne indica frecventa cu care apare in comportamentul prescolarului o anumita atitudine si foloseste evaluatorului pentru a observa  atitudinea acestuia fata de o activitate de invatare sau sarcina de lucru. Ea poate fi administrata unui copil la sfarsit de ciclu  de scolarizare.

Exemple pentru scara de clasificare

Numele si prenumele copilului

Grupa

An scolar

Enunturi

Permanent

Frecvent

Ocazional

Rar

Niciodata

Participa cu placere la diverse discutii pe o tema propusa

x

Parerile lui au legatura cu tema

x

Intervine cu intrebari si completari

x

Da exemple de situatii asemanatoare




x

Parerile lui vrea sa fie respectate

x

Rezolva repede cerintele date

x

Povesteste despre situatii care nu au legatura cu tema

x

            Copilul se implica activ in rezolvarea sarcinilor date si se concentreaza asupra cerintei pe care o are de rezolvat. Pune intrebari pertinente educatoarei si vine cu completari si exemple legate de subiect. Din cauza faptului ca se grabeste sa rezolve cerintele se mai intampla sa se abata de la subiect, fara sa inteleaga foarte bine cerintele de indeplinit.

           

Lista de control/verificare (exemplu)

            Numele si prenumele copilului

Data/Perioada

Actiuni urmarite

Da

Nu

A respectat regulile stabilite pentru activitate.

X

A cooperat cu ceilalti colegi.

X

A cerut ajutor atunci cand a avut nevoie.

X

A oferit ajutor colegilor.

X

A dovedit initiativa in activitate.

X

A dus activitatea la bun sfarsit.

X



A facut curat la locul de munca si a autoevaluat obiectiv activitatea.

X

Avantajele utilizarii acestei metode constau in faptul ca permite surprinderea manifestarilor comportamentale naturale in conditii firesti de activitate: ofera date de ordin calitativ, in final folosita cu multa eficienta in studiul longitudinal al evolutiei copilului.

Dezavantajele acestei metode sunt: fenomenul cuprins in observatie poate fi greu de cuprins si de analizat,deoarece rareori apare izolat; necesita timp mai indelungat si cercetatorul trebuie sa astepte o perioada mare de timp producerea spontana a fenomenului studiat; subiectivismul celui care realizeaza observatia; tendinta de evaluare si interpretare a faptelor conform grilei personale, a dispozitiilor mintale si afective, fiind, astfel, posibile si efecte „de anticipare”. De aceea specialistii recomanda analiza comparativa a protocoalelor realizate de catre observatori diferiti.

3. Metoda proiectelor

In gradinita a fost adoptata si aplicata metoda proiectelor, strategie moderna de organizare si conducere a procesului instructiv-educativ, care promoveaza educatia individualizata, cu multiple valente formative, in functie de particularitatile fiecarui copil, de cerintele si de nevoile sale.

Prin intermediul acestei metode activitatea este centrata pe copil. Acum el nu mai este doar un obiect, ci contribuie la evaluarea sa, este subiect al educatiei, aflandu-se in centrul invatarii, este indrumat sa descopere singur ceea ce se afla in jurul sau.

Daca in invatamantul traditional educatoarea propune temele si preda cunostintele, copiii fiind nevoiti sa memoreze mecanic informatiile transmise, prin aceasta noua metoda prescolarii sunt ajutati sa invete singuri si sa aplice informatiile asimilate. Educatoarea are rolul unui ghid care respecta ruta individuala a dezvoltarii copilului si, in acelasi timp, ea devine un partener pentru micuti, invata sa-i asculte, poarta discutii libere despre ceea ce ii intereseaza. Educatoarea trebuie sa accepte ca ,, deplasarea” in spatiul educational da posibilitatea copiilor de a investiga si de a gasi raspunsuri la propriile intrebari.

Metoda proiectelor prezinta si alte avantaje:

ü     parintii sunt implicati si ei in actul educativ, realizandu-se astfel adevarate parteneriate cu familia;

ü     ofera conditii de invatare eficienta pentru toti copiii din gradinita, conduce la optimizarea cailor pentru un invatamant scolar eficient;

ü     permite ca fiecare cadru didactic sa isi experimenteze competenta profesionala.

Evaluarea prin metoda proiectelor permite o apreciere complexa a capacitatilor si cunostintelor prescolarilor identificand calitati individuale ale acestora. Se poate realiza in momentul in care educatoarea sesizeaza ca nu mai exista interes pentru tema.

Prin metoda proiectelor, evaluarea copiilor verifica formarea urmatoarelor lor capacitati si cunostinte:

ü     insusirea unor tehnici de investigatie/cautare si utilizare a „bibliografiei” (dictionare ilustrate, atlase, albume, carti pentru copii etc.), a calculatorului, a unor aparate de laborator;

ü      gasirea de solutii de rezolvare simple si originale a unor probleme;

ü      colectarea, sortarea, inventarierea, pregatirea, manipularea materialelor de lucru;

ü     implicarea in rezolvarea situatiilor aparute;

ü     aplicarea de solutii la situatii noi;

ü     prezentarea concluziilor pe baza „notitelor” din timpul „muncii de teren”;

ü     capacitatea de a observa si a-si alege metode de lucru, colaboratorii/echipa;

ü     capacitatea de a compara si masura rezultatele la care ajunge el insusi, fata de cele initiale (autoapreciere);

ü     capacitatea de a utiliza tehnici simple de munca practica;

ü     capacitatea de a-si utiliza cunostintele in contexte noi.

Educatoarea isi impune amprenta asupra tuturor operatiilor evaluarii prin propria-i personalitate, prin elaborarea instrumentelor de evaluare, prin capacitatea de a discerne esentialul si de a intelege subiectii examinati. Obiectivitatea, corectitudinea evaluarii depind de competenta si formarea ei profesionala. De fapt, rezultatele obtinute nu sunt cele redate in grafice sau cuprinse in scheme, ele se manifesta in viata de zi cu zi a copilului, in comportamentul, atitudinea, relatiile sale cu cei din jur si cu mediul inconjurator.

Evaluarea prin metoda proiectelor la varste timpurii poate fi utilizata in toate formele ei

(initiala, continua, sumativa ), insa, datorita duratei mari de timp in care se deruleaza proiectul, poate fi un bun instrument pentru evaluarea sumativa, implicand si multe elemente de autoevaluare. Astfel, proiectul poate fi privit atat ca desfasurare propriu-zisa a procesului invatarii, cat si ca produs final al acestuia.

Concluziile de la finalizarea proiectului trebuie sa fie anuntate copiilor, dar si parintilor, care sunt si ei parteneri. Copiii vor fi ajutati sa revada si sa evalueze etapele si fazele principale ale investigatiilor, sa selecteze materialul care va exprima cel mai curat „povestea” proiectului lor. Ajutati de educatoare, copiii vor gasi, cu siguranta, idei originale de realizare a invitatiilor (scrisori de multumire, invitatii decorate de ei, afise), precum si pentru desfasurarea cat mai atractiva a festivitatii. Copiii pot prezenta povestea proiectului si sub forma combinata, de joc dramatic, povestire, expuneri, de albume, inregistrari audio si video. Pentru obtinerea unui spectacol reusit, educatoarea trebuie sa mentina o permanenta colaborare intre prescolari. Reprezentarea finala a temei investigate in cadrul proiectului de cercetare poate fi concretizata printr-o activitate practica sau artistica a copiilor, in care ei vor folosi cunostintele acumulate in decursul investigatiilor. De exemplu:

·       pentru proiectele tematice ,,Copacul trist”, ,,Strugurii si nucile”, ,, Flori de toamna”, evaluarea s-a realizat prin proiectul ,, Toamna, toamna harnica”, concretizat print-un carnaval desfasurat in prezenta invitatilor - parinti, bunici, prieteni, mastile si costumele fiind realizate in cadrul activitatilor din proiectele tematice desfasurate;

·       pentru proiectele tematice ,, Flori pentru mama mea”, ,, Pompierii si armata”, ,,Apa si transfomarile ei”, ,,Gradina mea”, ,,Cartea”, evaluarea s-a realizat prin proiectul „Ce vreau sa mp fac atunci cand voi fi mare”, concretizat prin simulari de interviuri desfasurate intre copii, sub directa supraveghere a educatoarei, in care unii dintre prescolari (,,reporterii”) au intrebat si ceilalti (,,intervievatii”) au raspuns ce vor sa fie cand vor fi mari, de ce vor sa practice respectiva meserie, ce le place cel mai mult legat de aceasta si ce le place mai putin. De asemenea, copiii ,,intervievati” au fost supusi si la unele probe practice legate de meseria aleasa. Evaluarea se mai poate realiza si prin vizite la sectia de politie din cartier si a unei sectii de paine din zona gradinitei.

·       pentru proiectele tematice „Anotimpurile”, „Ratusca cea urata”, „Povestea puisorului ingamfat”,,,Iedul cu trei capre”, evaluarea s-a realizat prin proiectul „Traistuta cu povesti”. In cadrul acestuia am realizat jocuri de rol, fiecare copil intrandu-si in pielea unei personaj preferat, trebuind sa foloseasca replici folosite de acesta in poveste. (vezi Anexa I)

Prin „Metoda proiectelor la varste timpurii” sunt evaluati atat educatoarea, prin portofoliul prezentat, harta, atragerea si implicarea in proiect a altor persoane, si mai ales prin rezultatele copiilor,cat si prescolarii, chiar de la inceputul proiectului, prin intrebarile pe care le pun pentru intocmirea inventarului de subiecte si care le descopera interesul, care stabilesc cantitatea de cunostinte si asteptarile. Nu educatoarea fixeaza granitele a aceea ce trebuie sa stie copilul, ci el singur stabileste cat poate si cat vrea sa invete.

Daca in plan teoretic este o metoda globala cu caracter interdisciplinar, in domeniul practic implica un efort deliberat de cautare a informatiilor si de sistematizare a lor de catre copil. Metoda proiectelor este, asadar, o provocare atat pentru copil cat si pentru cadrul didactic.



[1] LaRousse – Dictionnaire de pedagogie, Paris, 1996, p. 124

[2] Radu, I.T.– Evaluarea in procesul didactic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004, p. 223 – 224

[3] Cerghit, I. – Sisteme de instruire alternative si complemantare, Ed.Aramis, Bucuresti, 2002, p. 315









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 831
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site