Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzica
PescuitPicturaVersuri

CADRU NORMATIV CU PRIVIRE LA MANAGEMENTUL SITUATIILOR DE URGENTA

diverse

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Termometrul - Tipuri de termometre
KARL MARX
ARZATOARE PE GAZ CU O TREAPTA, CU EMISII REDUSE DE NOx
Limba Latina – test grila
UTILAJE SI INSTALATII DE PRELUCRAT MOBILA
Spirit stiintific modern si obstacole epistemologice
ISLAMISMUL:DOCTRINA SI LEGEA ISLAMICA
CAPACITATEA INSTALATIEI SI PROFILUL DE PRODUCTIE, MATERII PRIME SI AUXILIARE, PRODUSE FINITE SI EFLUENTI, UTILITATI
INFIINTAREA SI EVOLUTIA UNITATII DE POMPIERI A JUDETULUI MARAMURES
DRAGONUL KOMODO-UN DINOZAUR INCA IN VIATA

CADRU NORMATIV CU PRIVIRE LA MANAGEMENTUL SITUATIILOR DE URGENTA

I. Reglementari legislative privind organizarea si functionarea managementului    situatiilor de urgenta pe plan extern



Integrarea cere ca prima conditie recunoasterea si implementarea legislatiei internationale in legislatia nationala a fiecarui membru component al organizatiei.

Totodata, studiul managementului urgentelor civile din alte tari ofera idei si principii ce pot fi aplicate in legislatia nationala.

1. Reglementari legislative la nivel mondial

1.1. Conventiile de la Geneva din 12 august 1949

       a) Conventia de la Geneva pentru imbunatatirea soartei ranitilor, bolnavilor si                      naufragiatilor din fortele armate pe mare, din 12 august 1949;

       b) Conventia de la Geneva pentru imbunatatirea soartei ranitilor si bolnavilor din               fortele armate in campanie, din 12 august 1949;

        c) Conventia de la Geneva cu privire la tratamentul prizonierilor de razboi, din 12                august 1949;

        d) Conventia de la Geneva referitoare la protectia persoanelor civile in timp de  razboi,  

            din 12 august 1949

1.2. Protocoalele aditionale I si II din 10 iunie 1977 la Conventia a IV-a de la Geneva, privind protectia victimelor conflictelor armate cu si fara caracter international

Protocolul I  - aditional la Conventia a IV-a de la Geneva -  se refera la protectia victimelor conflictelor armate internationale.

Protocolul defineste “protectia civila” ca fiind o actiune umanitara,  menita sa asigure protectia populatiei civile impotriva efectelor razboiului sau catastrofelor, asigurand conditiile necesare supravietuirii.

De asemenea, defineste termenele “personal“ si ,,organismele de protectie civila”, statutul acestora, avand libertatea de asi exercita misiunea de protectie.

Alte prevederi:

-          interzicerea constrangerii personalului de a lucra pentru partea adversa;

-          formatiunile de protectie civila pot fi dezarmate din raiuni de securitate;

-          este interzisa rechizitionarea de catre inamic a adaposturilor de protectie civila;

-          protectia organismelor de protectie civila inceteaza daca acestea comit acte daunatoare inamicului;

-          daca personalul este luat prizonier, se va ocupa in continuare de aceleasi sarcini ca inainte;

-          puterea ocupanta trebuie sa asigure cu provizii si medicamente intreaga populatie ocupata;

-          refugiatii si apatrizii vor fi tratati in toate imprejurarile ca persoane protejate;

-          evacuarea copiilor se face numai impreuna cu familiile lor (separat numai in cazuri speciale cu acordul parintilor);

-          protectia femeilor si copiilor este prioritara;

Conform actului protocol, urmatoarele actiuni sunt considerate incalcari grave:

-          supunerea populatiei civile unui atac;

-          lansarea unui atac nediferentiat, atingand populatia civila sau bunuri cu caracter civil;

-          lansarea unui atac impotriva lucrarilor sau instalatiilor care contin substante periculoase;

-          atacarea localitatilor neaparate si a zonelor demilitarizate;

-          atacarea unei persoane scoasa din lupta;

-          utilizarea cu perfidie a semnelor protectoare, recunoscute de conventii (Crucea Rosie, Semiluna Rosie, Leul, Soarele Rosu, Protectia Civila).

Protocolul II  - aditional la Conventia a IV-a de la Geneva -  se refera la protectia victimelor conflictelor armate fara caracter international.

Procedurile protocolului se aplica in situatia conflictelor armate care se desfasoara pe teritoriul unui stat, intre fortele sale armate si fortele dizidente sau grupuri insemnate organizate si care, sub comanda unui comandament responsabil, exercita un asemenea control asupra unei parti a teritoriului sau, astfel incat sa-i permita sa desfasoare operatiuni militare sustinute si coordonate, aplicand protocolul.

Potrivit Protocoului II, sunt interzise urmatoarele actiuni:

-          atentatul impotriva vietii, sanatatii si integritatii fizice si morale a persoanelor, in special actele de cruzime (tortura, mutilarile sau orice forma de pedeapsa corporala);

-          pedepsele colective;

-          luarea de ostatici;

-          actele de terorism;

-          atentatele impotriva demnitatii personale;

-          sclavia si negotul cu sclavi, sub toate formele sale; jefuire;

-          amenintarea cu savarsirea acestor acte.

Sunt interzise deplasarile fortate.

Populatia neangajata in conflict are dreptul la supravietuire.

1.3.Conventia de la Haga din 14 mai 1954 cu privire la protectia bunurilor culturale in caz de conflict armat

1.4.Declaratia de la Beijing din 28 octombrie 1998

A fost adoptata la cea de-a 11-a Conferinta Mondiala pe Probleme de Protectie Civila a Organizatiei Internationale de Aparare Civila (ICDO), desfasurata in perioada 26-28 octombrie 1998, in China, la Beijing, si constituie un moment de referinta al actiunilor pe plan mondial in acest domeniu.

La aceasta reuniune s-au discutat aspecte referitoare la dezvoltarea structurilor nationale de protectie civila, coordonarea internationala, doctrina si legislatia specifica.

            Declaratia se refera la “Protectia si asistenta tuturor  celor confruntati cu dezastre in secolul XX “,  precum si “Planul mondial de actiune pentru dezvoltarea protectiei civile“, care cuprinde propuneri pentru uniformizarea la nivel mondial a structurilor organizatorice a urgentelor civile, a planurilor nationale de pregatire si interventie de specialitate, precum si a politicilor socio-economice nationale pe termen lung, privind integrarea masurilor de prevenire a dezastrelor.

1.5. Declaratia de la Hyogo din 22 ianuarie 2005

A fost adoptata la incheierea Conferintei Mondiale a Natiunilor Unite privind reducerea dezastrelor, desfasurata in perioada 18-22 ianuarie 2005, in Japonia, la Kobe, prefectura Hyogo, la care au fost dezbatute urmatoarele teme:

            - noua strategie internationala de prevenire a dezastrelor in secolul 21 si reducerea pagubelor cauzate;

            - cutremurul din Oceanul Indian;

            - alte calamitati care se abat asupra Terrei, precum invazia lacustelor din Africa;

            - modalitati de prevenire si combatere a dezastrelor ;

            - metode prin care tarile pot coopera in ceea ce priveste iminenta unui dezastru, identificarea riscului, evaluare,  monitorizare si avertizare asupra iminentei dezastrului;

            - mecanisme de avertizare timpurie.

Declaratia se refera la ,,Cadrul de actiune de la Hyogo pentru perioada 2005-2015`` care cuprinde obiectivele strategice, prioritatile de actiune, precum si strategiile de implementare, de aprofundare si continuare pentru urmatorul deceniu privind reducerea dezastrelor.

2. Reglementari legislative in Uniunea Europeana

2.1. Constitutia Uniunii Europene - Sectiunea 6, Protectie Civila, articolul III-284

Documentul fundamental al U.E. pevede la articolul mentionat obiectivele uniunii in acest domeniu si masurile ce trebuie intreprinse pentru realizarea acestora.

            1. Uniunea va incuraja cooperarea intre statele membre, astfel incat sa imbunatateasca eficienta sistemelor de prevenire si protectie, impotriva dezastrelor naturale si a celor rezultate ca urmare a actiunii umane.

            Activitatea Uniunii va urmari:

            a) sa sustina si sa ajute activitatea statelor membre la nivel national, regional si local in prevenirea riscurilor, pregatirea personalului propriu de protectie civila, in raspunsul la dezastrele naturale si la cele produse ca urmare a actiunii umane, in cadrul Uniunii;

            b) promovarea cooperarii prompte, in cadrul UE, intre serviciile nationale de protectie civila;

            c) promovarea consecventei in activitatea internationala de protectie civila.

            2. Legislatia Europeana si cadrul legal vor stabili masurile necesare pentru a putea realiza obiectivele referitoare la paragraful 1, excluzand orice interpretare (locala) a legilor si reglementarilor statelor membre.

            2.2. Decizia Consiliului din 9 decembrie 1999 care stabileste programul de activitati ale Comunitatii in domeniul protectiei civile (1999/847)

Articolul 1

            1. Programul de actiuni ale Comunitatii in domeniul protectiei civile (numit in continuare “programul”) a fost stabilit pentru perioada 1 ianuarie 2000 la 31 decembrie 2004.

            2. Acest program intentioneaza sa sprijine si sa suplimenteze eforturile Statelor Membre, la nivel national, regional si local pentru protectia persoanelor, proprietatilor si a mediului inconjurator, in cazul unui dezastru natural sau tehnologic, fara sa prejudicieze competentele interne ale Statelor Membre. De altfel, scopul este de a facilita cooperarea, schimbul de experienta si asistenta mutuala dintre Statele Membre in acest domeniu.

            3. Acest program exclude orice masuri care au ca scop armonizarea legilor si reglementarilor Statelor Membre sau organizarea de pregatiri nationale pentru Statele Membre.

           

Articolul 2

            1. Comisia va implementa actiunile acestui program.

            2. Pentru implementarea acestui program se va rula un plan pe trei ani, va fi revazut anual, si se va adopta conform procedurii enuntate in Articolul 4 (2).

            3. Suma financiara de referinta pentru implementarea acestui program va fi de 7,5 milioane de EUR. Sumele alocate anual vor fi autorizate de catre autoritatea bugetara in limitele posibilitatilor financiare.

Articolul 3

            Planul care ruleaza pentru implementarea acestui program va lua in considerare si actiunile individuale.

            Actiunile individuale vor fi selectate, in primul rand, pe baza urmatoarelor criterii:

  • contributia la prevenirea riscurilor si a daunelor persoanelor, proprietatilor si mediului inconjurator, in cazul unui dezastru natural sau tehnologic;
  • contributia la cresterea gradului de pregatire a implicarii in protectia civila a Statelor Membre;
  • contributia la detectarea si studierea cauzelor unui dezastru;
  • contributia la imbunatatirea principiilor si mijloacelor de prezicere, tehnicilor si metodelor de raspuns si la interventia imediata dupa o urgenta;
  • contributia la informarea publicului, educatie si pregatire pentru a ajuta cetatenii sa se protejeze mai eficient;

            Fiecare actiune individuala va fi implementata in stransa cooperare cu Statele Membre.

            Actiunile acestui program vor avea ca scop contributia la :

  • integrarea obiectivelor protectiei civile in alte tactici si actiuni ale Comunitatii si Statelor Membre, in particular, incluzand evaluarea riscului cand se masoara impactul instalatiilor si activitatilor,
  • compatibilitatea acestui program cu alte actiuni ale Comunitatii.

            Fiecare actiune va tine cont de rezultatele Comunitatii  si cercetarile nationale in domeniile importante.

2.3. Decizia Consiliului din 23 octombrie 2001 pentru stabilirea unui mecanism al Comunitatii pentru facilitarea cooperarii in cadrul interventiilor de asistenta de protectie civila (2001/792/EC Euratom)

2.4. Hotararea Consiliului din 28 ianuarie 2002 prvind reintarirea cooperarii in domeniul protectiei civile (2001/792/EC Euratom)

2.5. Hotararea comuna din 25 martie 2002 privind Central de monitorizare si informare (2001/792/EC Euratom)

2.6. Hotararea comuna din 25 martie 2002 privind ,,Sistemul Comun de Comunicatii si Informare de Urgenta ((CECIS) (2001/792/EC Euratom)

2.7. Hotararea comuna din 25 martie 2002 privind evaluarea si/sau coordonarea echipelor, inclusiv criteriile de selectionare a expertilor (2001/792/EC Euratom)

2.8. Regula comuna din 25 martie 2002 privind echipele de interventie care pot fi puse la dispozitie pentru asistenta (2001/792/EC Euratom)

2.9. DECIZIA CONSILIULUI din 28 octombrie 2003 privind Reguli de implementare a Deciziei Consiliului 2001/792/EC, Euratom , ce stabilesc un mecanism comunitar pentru a  facilita intarirea cooperarii asistentei

            Decizia stabileste reguli care implementeaza Decizia 2001/792/EC, Euratom, cu privire la urmatoarele:

            (1) informatii cu privire la resursele disponibile pentru asistenta la inteventie in domeniul protectiei civile;

            (2) stabilirea unui Centru de Monitorizare si Informare, mentionat mai departe ca „Centrul de Informare si Monitorizare”;

            (3) stabilirea unui sistem de comunicatii si informatii  mentionat mai departe ca „CECIS”;

            (4) echipele de evaluare si coordonare, inclusiv criteriile de selectare a expertilor;

            (5) stabilirea unui program de antrenament.

            2.10. Memorandumul de intelegere intre Comunitatea Europeana si Romania din 29 noiembrie 2002 privind participarea Romaniei la “Mecanismul comunitar de facilitare a cresterii cooperarii in interventiile de asistenta in domeniul protectiei civile”:

            - Romania participa la “mecanism”in conformitate cu conditiile stabilite prin Hotararea Consiliului de Asociere a Uniunii Europene cu Romania nr. 1/2002 din 18.02.2002 de adoptare a termenilor si conditiilor generale de participare;

            - termenii si conditiile aplicabile spre aprobare, evaluare si selectia aplicatiilor de catre institutiile, organizatiile si persoanele potrivite din Romania vor fi aceleasi cu cei care se aplica institutiilor, organizatiilor  si persoanelor eligibile din statele membre ale UE;

            - pentru a participa la “mecanism”, Romania va plati anual o contributie financiara la Bugetul general al Uniunii Europene;

- Romania va fi monitorizata continuu.

3. Reglementari legislative in tarile membre N.A.T.O. si partenere

3.1. Principii

            Din studiul managementului urgentelor civile in tarile membre NATO rezulta ca legislatia care reglementeaza activitatea serviciilor urgentelor civile din aceste tari respecta urmatoarele principii de baza:

§         sa nu contrazica principiile de baza si valorile unui stat democratic;

§         sa fie flexibila, functionala si sa reprezinte o baza eficace pentru managementul urgentelor civile (inclusiv planificarea si raspunsul).

3.2.Cerinte

In cadrul Parteneriatului pentru Pace (PfP), la 18.11.1996, s-a desfasurat la Stockolm, in Suedia, Seminarul International cu tema “Baza legala a planificarii urgentelor civile“, gazduit de Agentia Suedeza de Planificare a Urgentelor Civile (OCB), unde au fost dezbatute o serie de propuneri privind cerintele de care sa tina seama legislatia  de urgenta. Aceste propuneri sunt urmatoarele:

o       conducerea urgentelor civile sa fie asigurata de puterea executiva;

o       sa respecte legea internationala si conventiile internationale la care tarile au aderat;

o       sa faca deosebirea intre drepturile umane inalienabile si acelea care, in mod provizoriu,  trebuie suspendate sau limitate in situatii de urgente civile;

o       managementul urgentelor civile sa fie bazat pe controlul civil si continuitatea puterii de stat;

o       sa aiba prevederi separate, pe domenii (zone de responsabilitate), conform responsabilitatilor legale.

3.3. Elemente de continut

a) In majoritatea tarilor NATO, obiectivul fundamental al planificarii urgentelor civile (CEP) il constituie realizarea sigurantei cetatenilor, familiei, comunitatii, protectia proprietatii si a institutiilor statului in conditii normale, in situatii speciale (aici intra si dezastrele) sau pe timp de razboi.

b) Loc si rol - in majoritatea statelor, protectia civila este privita ca o componenta a apararii nationale, care isi propune sa protejeze populatia de toate amenintarile posibile, sa asigure resursele de baza pentru desfasurarea activitatilor economice, sa protejeze mediul inconjurator, sa pregateasca populatia pentru a participa la actiuni de raspuns in cazul situatiilor de urgente civile si sa garanteze siguranta tarii in toate imprejurarile.

c) Nici principiul de baza privind managementul urgentelor civile nu difera foarte mult de la o tara la alta. In majoritatea tarilor, raspunsul la urgentele civile este materializat in planuri si actiuni pe nivele de responsabilitate, incepand cu nivelul local si terminand cu nivelul central-national (in statele federale exista si nivelul federal).

Primul  raspuns la urgentele civile este dat, de regula, de autoritatile administratiei locale, cu fortele si mijloacele prevazute in planurile de urgente civile proprii, iar daca evenimentele depasesc posibilitatile organelor locale, atunci in sprijinul lor intervine organul regional, armata si alte forte prevazute de lege. Daca si capacitatea acestor forte este depasita, abia atunci se implica statul prin organele sale centrale.

Intr-o federatie, evenimentul se federalizeaza (se implica in raspuns organele federale) in cazul in care sunt afectate doua sau mai multe state, este afectata conducerea statului respectiv sau organele de conducere ale statului respectiv cer ajutor federal.

d) Coordonarea protectiei civile -toate tarile au organe de coordonare a urgentelor civile la nivel national, aflate in subordinea guvernului, la Ministerul Apararii sau la Ministerul de Interne, exceptie facand doar cateva state (Norvegia si Islanda - la Ministerul Justitiei; Rusia-Ministerul pentru Apararea Civila; Ucraina-Ministerul de Urgente si Protectie a Populatiei).

In tarile federale exista organe (agentii) de coordonare a protectiei civile la nivelul fiecarui stat, dar si la nivelul guvernului central (federal).

e) Referitor la cooperarea civil-militara, in aproape toate tarile se aplica principiul “armata sprijina organizatiile civile la pace, iar la razboi organizatiile civile sprijina armata“.

Cooperarea civil-militara este reglementata prin planurile de raspuns la urgente.

f) Autoritatea implicarii fortelor militare in raspunsul la dezastre o au de regula guvernele nationale,la cererea organelor locale (regionale), dar sunt si tari in care seful administratiei locale are dreptul legal de a imobiliza forte militare pentru situatii de urgenta (ex. in S.U.A.).

Un caz particular este Islanda, deoarece aceasta tara nu are armata proprie. Fiind membra NATO, ea apeleaza la nevoie la fortele militare de la baza militara a acestei organizatii, dispusa pe teritoriul sau national. Cazuri particulare pot fi considerate si tarile scandinave, care au adoptat conceptul de “aparare totala“ -  aceasta insemnand unirea eforturilor militare si civile atat la pace-pentru situatii de urgenta, cat si la razboi (pe teritoriul national sau in apropierea granitelor nationale).

g) Modul de actiune al forTelor militare. Fortele militare participa la actiuni in cazul urgentelor, conform planurilor intocmite, executand misiuni umanitare specifice:                                                - mentinerea ordinii si respectarea legii;

- paza frontierei si garantarea exercitarii functiilor statului;

- asistenta umanitara la dezastre;

- pregatirea in vederea protectiei civile, inclusiv antrenamente si exercitii.

h) Elaborarea proiectelor de legi, ghiduri, instructiuni, chiar si  a modelelor de planuri de raspuns, este sarcina agentiilor (organizatiilor) guvernamentale de protectie civila si a ministerelor, in zona lor de responsabilitate.

             i) Pentru pregatirea organelor de conducere in domeniul urgentelor toate statele au institutii de invatamant, iar pentru pregatirea populatiei sunt prevazute cam aceleasi masuri ca si in Romania, insistandu-se mai ales pe instruirea in vederea acordarii autoajutorului.

j) Sarcinile (misiunile) protectiei civile urmaresc aceleasi masuri generale, cum ar fi:

-          prevenirea in orice imprejurare;

-          protectia populatiei, a proprietatii, a mediului inconjurator si a statului, impotriva efectelor dezastrelor si ale razboiului;

-          pregatirea pentru protectia civila;

-          raspunsul la efectele dezastrelor, razboiului sau actiunilor teroriste majore;

-          participarea la actiuni umanitare internationale .

Aceste sarcini sunt detaliate la nivelul fiecarei tari dupa specificul  si traditiile fiecaruia, in functie de riscurile potentiale la care este expusa sau tratatele internationale la care a aderat.

Diferentele de la o tara la alta decurg din prevederile legale nationale privind:

-          responsabilitatea in situatii de urgente civile;

-          gradul de detaliere a masurilor generale de protectie;

-          structura organizatorica pentru asigurarea managementului urgentelor civile;

-          principiile privind implicarea organizatiilor civile si a fortelor militare in raspunsul la urgentele civile.

            4. Concluzii

- In majoritatea statelor lumii, politica in domeniul protectiei civile reprezinta o componenta a politicii de securitate nationala (asa cum este si cazul Romaniei).

- Aceste state si indeosebi cele din U.E. si N.A.T.O., acorda mare atentie pregatirii in vederea aplicarii oportune a masurilor in situatii de urgenta in scopul reducerii efectelor acestora.

- In functie de sursele de risc, nivelul de dezvoltare, traditiile in domeniu, nivelul integrarii in diferite organizatii internationale, civile sau militare, ele si-au constituit un sistem integrat la nivel national si local.

- In cadrul planurilor existente in fiecare stat din aceste organizatii se evidentiaza pregnant preocuparea de a include in aceasta activitate toate organele politice si economice, atat de stat cat si particulare, pentru rezolvarea situatiilor impuse de desfasurarea unor conflicte armate sau a situatiilor de urgenta.

II. Reglementari legislative privind managementul situatiilor de urgenta in Romania

Transformarile petrecute in structura politica, economica si sociala a Romaniei dupa 1989, dezvoltarea stiintei si tehnicii, cerintele razboiului modern, precum si amplificarea dezastrelor au impus statului roman o noua conceptie privind situatiile de urgenta, in acord cu legislatia internationala, care se regaseste in noile acte normative.

In ultimii ani legislatia interna in acest domeniu a fost schimbata si/sau modificata aproape in totalitate, acest amplu proces avand urmatoarele scopuri:

- de a reflecta in actele normative transformarile din societatea romaneasca;

- de a creste eficienta in actiune a sistemului de management al situatiilor de urgenta.

1.      Acte normative privind organizarea si functionarea S.N.M.S.U.

Avand in vedere proliferarea atentatelor teroriste pe plan mondial,  schimbarile climatice radicale si  intensificarea activitatilor economice ce utilizeaza substante periculoase incepand cu  anul 2004, in Romania functioneaza un nou sistem de gestionarea a situatiilor de urgenta . Necesitatea  organizarii unui sistem managerial performant care sa asigure, in mod unitar si profesionist, apararea vietii si sanatatii populatiei, a mediului inconjurator, a valorilor culturale si materiale pe timpul producerii unor situatii de urgenta a determinat adoptarea unui cadru legislativ corespunzator modificarilor intervenite  pe plan mondial.

Din pachetul legislativ care reglementeaza managementul situatiilor de urgenta fac parte urmatoarele acte normative:

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 88/2001 aprobata prin Legea 363/2002 privind infiintarea, organizarea si functionarea

serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgenta

si modificata prin O.G. nr. 25 din 21 aprilie 2004



Acest act normativ reglementeaza pentru prima data serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgenta si  are ca obiect infiintarea, organizarea si functionarea acestora. 

Serviciile publice comunitare pentru situatii de urgenta  sunt structuri specializate in domeniul apararii impotriva incendiilor si a protectiei civile si sunt subordonate autoritatilor administratiei publice centrale si locale, potrivit prevederilor acestei ordonante.

Serviciile de urgenta sunt profesioniste si voluntare.

Serviciile de urgenta profesioniste functioneaza ca inspectorate judetene si al municipiului Bucuresti, sunt  organe cu personalitate juridica si s-au infiintat prin reorganizarea inspectoratelor de protectie civila judetene, a brigazilor si grupurilor de  pompieri militari.

Serviciile de urgenta voluntare se organizeaza in subordinea consiliilor locale, prin unificarea serviciilor de pompieri civili si a formatiunilor de protectie civila din subordinea acestora.

Activitatea serviciilor de urgenta este coordonata de prefect la nivelul judetului si de primar la nivelul localitatii.

Structura organizatorica si dotarea acestor servicii comunitare profesioniste pentru situatii de urgenta s-a stabilit prin Hotararea Guvernului 1492/2004 privind principiile de organizare, functionare si atributiile serviciile de urgenta profesioniste.

Prin Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 360/2004 au fost aprobate criteriile de performanta privind structura organizatorica si dotarea serviciilor profesioniste pentru situatii de urgenta.

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.  21 din 15.04.2004

privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta,

aprobata si modificata prin Legea 15 din 28.02. 2005

In temeiul art 115 alin. 4 din Constitutia Romaniei Guvernul Romaniei adopta Ordonanta de Urgenta 21/2004 aprobata prin Legea 15 din 28 februarie 2005.

Aceasta ordonanta este structurata pe 6 capitole in cuprinsul carora  este reglementat modul de organizare si functionare al  Sistemului National de Management a Situatiilor de Urgenta.

Acest sistem se infiinteaza si functioneaza pentru prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta, asigurarea si coordonarea resurselor umane, materiale si financiare si de alta natura necesare restabilirii starii de normalitate.

 Managementul situatiilor de urgenta  trebuie sa raspunda in totalitate cerintelor, principiilor prevazute in aceasta ordonanta  si sa contribuie la realizarea cadrului necesar desfasurarii cu succes a actiunilor realizate in conditiile asigurarii la parametrii maximali a protejarii populatiei, patrimoniului national, si mediului inconjurator

        Pentru o mai buna cunoastere a legislatiei in domeniu va vom prezenta intelesul, stabilit prin O.U.G. nr.21/2004,  a unor termeni si expresii utilizati in mod frecvent:

·        situatia de urgenta - eveniment exceptional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare si intensitate ameninta viata si sanatatea populatiei, mediul inconjurator, valorile materiale si culturale importante, iar pentru restabilirea starii de normalitate sunt necesare adoptarea de masuri si actiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare si managementul unitar al fortelor si mijloacelor implicate ;

·         amploarea situatiei de urgenta - marimea ariei de manifestare a efectelor  distructive ale acesteia in care sunt amenintate sau afectate viata persoanelor, functionarea institutiilor statuluidemocratic, valorile si interesele comunitatii ;

·         intensitatea situatiei de urgenta - viteza de evolutie a fenomenelor distructive si gradul de perturbare a starii de normalitate ;

·         starea potential generatoare de situatii de urgenta - complex de factori de risc care prin evolutia lor necontrolata si iminenta amenintarii ar putea aduce atingere vietii si sanatatii populatiei, valorilor materiale si culturale importante si factorilor de mediu;

·         iminenta amenintarii - parametrii de stare si timp care determina declansarea inevitabila a unei situatii de urgenta ;

·        starea de alerta - se declara potrivit prezentei ordonante de urgenta si se refera la punerea de indata in aplicare a planurilor de actiuni si masuri de prevenire, avertizare a populatiei, limitare si inlaturare a consecintelor situatiei de urgenta;

·        managementul situatiei de urgenta - ansamblul activitatilor desfasurate si procedurilor utilizate de factorii de decizie, institutiile si serviciile publice abilitate pentru identificarea si monitorizarea surselor de risc, evaluarea informatiilor si analiza situatiei, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de actiune si implementarea acestora in scopul restabilirii situatiei de normalitate ;

·        monitorizarea situatiei de urgenta - proces de supraveghere necesar evaluarii sistematice a dinamicii parametrilor situatiei create, cunoasterii tipului, amplorii si intensitatii evenimentului, evolutiei si implicatiilor sociale ale acestuia, precum si a modului de indeplinire a masurilor dispuse pentru gestionarea situatiei de urgenta;

·         factor de risc - fenomen, proces sau complex de imprejurari congruente, in acelasi timp si spatiu, care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc;

·        tipuri de risc -  cazuri de forta majora determinate de incendii, cutremure, inundatii, accidente, explozii, avarii, alunecari sau prabusiri de teren, imbolnaviri in masa, prabusiri ale unor constructii, instalatii ori amenajari, esuarea sau scufundarea unor nave, caderi de obiecte din atmosfera ori din cosmos, tornade, avalanse, esecul serviciilor de utilitati publice si alte calamitati naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factorii de risc specifici; grevele nu pot fi considerate tipuri de risc in conditiile prezentei ordonante de urgenta ;

·        gestionarea situatiilor de urgenta - identificarea, inregistrarea si evaluarea tipurilor de risc si a factorilor determinanti ai acestora, instiintarea factorilor interesati, avertizarea populatiei, limitarea, inlaturarea sau contracararea factorilor de risc, precum si a efectelor negative si a impactului produs de evenimentele exceptionale respective;

·        interventia operativa - actiunile desfasurate, in timp oportun, de catre structurile specializate in scopul prevenirii agravarii situatiei de urgenta, limitarii sau inlaturarii, dupa caz, a consecintelor acesteia ;

·        evacuarea - masura de protectie luata in cazul amenintarii iminente, starii de alerta ori producerii unei situatii de urgenta si care consta in scoaterea din zonele afectate sau potential a fi afectate, in mod organizat, a unor institutii publice, agenti economici, categorii sau grupuri de populatie ori bunuri si dispunerea acestora in zone si localitati care asigura conditii de protectie a persoanelor, bunurilor si valorilor, de functionare a institutiilor publice si agentilor economici ;

In cuprinsul acestui act normativ este reglementat Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta care  are in compunere:

¨      Comitete pentru situatii de urgenta (Comitetul National, comitete ministeriale si ale altor institutii publice centrale, comitetul Municipiului Bucuresti, comitete judetene si comitete locale);

¨      Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta;

¨      Servicii publice comunitare profesioniste pentru situatii de urgenta;

¨      Centre operative pentru situatii de urgenta;

¨      Comandantul actiunii.

Autoritatile si organismele din componenta Sistemului National coopereaza, in exercitarea atributiilor specifice, atat intre ele, cat si cu alte institutii si organisme din afara acestuia, din tara sau strainatate, guvernamentale sau neguvernamentale.

Pe durata situatiilor de urgenta sau a starilor potentiale generatoare de situatii de urgenta se intreprind in conditiile legii, dupa caz, actiuni si masuri pentru:

-         avertizarea populatiei, institutiilor si agentilor economici  din zonele de pericol;

-         declararea  starii de alerta in cazul iminentei amenintarii sau producerii situatiei

de urgenta;

-         punerea in aplicare a masurilor de prevenire si de protectie specifice tipurilor de

risc si, dupa caz, hotararea evacuarii din zona afectata sau partial afectata;

-         interventia operativa cu forte si mijloace special constituite, in functie de situatie,

pentru limitarea si inlaturarea efectelor negative;

-         acordarea ajutoarelor de urgenta;

-         instituirea regimului starii de urgenta;

-         solicitarea sau acordarea de asistenta internationala;

-         acordarea de despagubiri persoanelor juridice si fizice;

-         alte masuri prevazute de lege.

Ordonanta  nr.  21 din 15.04.2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, aprobata si modificata prin Legea 15 din 28.02. 2005 reglementeaza deasemenea si principiile managementului situatiilor de urgenta :

  • previziunea si prevenirea;
  • prioritatea protectiei si salvarii vietii oamenilor;
  • respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;
  • asumarea responsabilitatii gestionarii situatiilor de urgenta de catre autoritatile administratiei publice;
  • cooperarea la nivel national, regional si international cu organisme si organizatii similare;
  • transparenta activitatilor desfasurate pentru gestionarea situatiilor de urgenta, astfel incat acestea sa nu conduca la agravarea efectelor produse;
  • continuitatea si gradualitatea activitatilor de gestionare a situatiilor de urgenta, de la nivelul autoritatilor administratiei publice locale pana la nivelul autoritatilor administratiei publice centrale, in functie de amploarea si de intensitatea acestora;
  • operativitatea, conlucrarea activa si subordonarea ierarhica a componentelor Sistemului National.

De asemenea in aceasta ordonanta  sunt prezentate atributiile componentelor Sistemului  National al Situatiilor de Urgenta, care vor  face obiectul unei alte teme prezentate. Ultimele capitole din aceasta ordonanta  reglementeaza asigurarea resurselor umane, materiale si financiare precum si sanctiunile aplicate in caz de nerespectare a prevederilor prezentei legi. In  ce priveste constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor  sunt aplicate prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002

Hotararea Guvernului Romaniei 1489/2004

 privind organizarea si functionarea

Comitetului National pentru Situatii de Urgenta

 modificata si completata cu H.G. nr. 386/22.032006;

In temeiul  art 108 din Constitutie, republicata si al art. 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta Guvernul Romaniei a adoptat Hotararea 1489/2004 privind organizarea si functionarea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta.

Hotararea este structurata pe II capitole in cuprinsul carora este reglementata organizarea si functionarea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, asigurarea materiala si financiar precum si alte dispozitii finale.

In ceea ce priveste organizarea si functionarea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, acesta este un organism interministerial de management, sub conducerea nemijlocita a ministrului administratiei si internelor si in coordonarea primului ministru.

In H.G.R. 1489 este precizata componenta Comitetului National. Atributiile  acestui Comitet National sunt cele prevazute la art. 20 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, precum si in alte dispozitii legale.

De asemenea sunt prevazute in aceasta hotarare atributiile principale  ale secretariatului tehnic permanent.

 In aceasta hotarare este prezentata asigurarea materiala si financiara a Comitetului National pentru situatii de Urgenta. De precizat este faptul ca finantarea cheltuielilor materiale si de servicii si a cheltuielilor de capital ale Comitetului National se asigura de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administratiei si Internelor, precum si din alte surse interne si externe, potrivit legii.

In anexa 3 este prezentat fluxul informational-decizional al Sistemului National de Management al situatiilor de Urgenta.

Hotararea Guvernului Romaniei nr. 1490/09.09.2004

pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare

si a organigramei Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta,

modificata cu H. G. R. nr. 1 514 din 29.11.2005 si H.G.R. nr. 1648 din 22.11.2006

In temeiul art.108 din Constitutie, republicata, al art 13 din Ordonanta Guvernului nr. 88/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgenta Guvernul Romaniei adopta Hotararea 1490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare  si a organigramei Inspectoratului General pentru situatii de urgenta.

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, avand sediul in Bucuresti.

El asigura la nivel national, punerea in aplicare intr-o conceptie unitara  a legislatiei in vigoare in domeniile vietii, bunurilor si a mediului  impotriva incendiilor si dezastrelor, precum si al realizarii masurilor de protectie civila si gestionarea situatiilor de urgenta.

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta organizeaza si asigura functionarea Secretariatului tehnic permanent al Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, ca structura distincta in cadrul Centrului Operational National. Acesta asigura planificarea, organizarea  si realizarea activitatilor specifice, in concordanta cu cerintele dreptului international umanitar.

 La nivel national, Inspectoratul General coordoneaza institutiile participante la managementul situatiilor de urgenta, in concordanta cu principiile existente pe plan international, specifice O.N.U., N.A.T.O., U.E. si altor organisme la care Romania este parte.

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta are in subordine serviciile de urgenta profesioniste, organizate ca inspectorate pentru situatii de urgenta judetene, institutii de invatamant, de pregatire, de studii si cercetare stiintifica, de comunicare si informatii, grupuri de prevenire si interventie, subunitati specializate, baze, ateliere si depozite de asigurare tehnica, logistica si de reparatii, Muzeul National al Pompierilor si alte structuri necesare indeplinirii atributiilor prevazute de lege.

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta asigura planificarea si mobilizarea resurselor proprii la instituirea masurilor exceptionale prevazute de lege, precum si la declararea starilor de mobilizare si de razboi.

In aceasta hotarare sunt prezentate atributii ale Inspectoratului  General pentru Situatii de Urgenta in afara de cele prevazute in Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.21/2004 si in Ordonanta Guvernului nr. 88 din 2001, precum si organizarea si functionarea acestuia.

De asemenea in aceasta hotarare este prevazut personalul, drepturile si indatoririle acestuia pentru indeplinirea atributiilor specifice.

Asigurarea financiara a Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, potrivit acestei hotarari, se stabileste prin norme de inzestrare aprobate de ministrul administratiei si internelor.

Hotararea Guvernului Romaniei nr. 1491/09.09.2004

pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind structura organizatorica, atributiile, functionarea si dotarea comitetelor si centrelor operative pentru situatii de urgenta

In  temeiul art. 108 din Constitutie, republicata si al art.17 din ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 21/2004 s-a adoptat Hotararea1491/2004 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind structura organizatorica, atributiile, functionarea si dotarea comitetelor si centrelor operative pentru situatii de urgenta. Raspunderea pentru aplicarea regulamentului cadru revine, potrivit competentelor legale, ministrilor, conducatorilor institutiilor publice centrale, prefectilor si primarilor dupa caz.

Regulamentul-cadru cuprinde IV  capitole. In cuprinsul regulamentului-cadru este reglementat modul de organizare si functionare, atributiile si dotarea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, comitetelor ministeriale, comitetului mun. Bucuresti, comitetelor  judetene si  comitetelor locale.

Comitetele si centrele operative pentru situatii de urgenta sunt organisme si structuri abilitate in managementul situatiilor de urgenta, care, potrivit legii,  se constituie pe niveluri sau domenii de competenta si fac parte din Sistemul National de Management al  Situatiilor de Urgenta.

Comitetele pentru situatii de urgenta sunt:

§         Comitetul National;

§         Comitete ministeriale si ale altor institutii centrale;

§         Comitetul mun. Bucuresti;

§         Comitete judetene;

§         Comitete locale.

Centrele operative pentru situatii de urgenta, denumite centre operative, sunt:

  • centre operative cu activitate permanenta la nivelul ministerelor si al institutiilor publice centrale;
  • centre operative cu activitate temporara la celelalte ministere si institutii publice centrale cu atributii de prevenire si gestionare a situatiilor de urgenta, precum si la sectoarele mun. Bucuresti, in municipii, orase si comune.

            In anexa 1, la prezentul regulament-cadru, sunt enumerate ministerele si institutiile publice centrale la care se constituie centre operative cu activitate permanenta. Acestea organizeaza si asigura secretariatele tehnice permanente  ale comitetelor  respective.

            La stabilirea structurii organizatorice, a atributiilor, modului de functionare si a dotarii componentelor Sistemului National se aplica principiile managementului situatiilor de urgenta prevazute de lege.

            In ultimele capitole din aceasta hotarare sunt prezentate atributiile si dotarea acestor comitete.

 In anexa nr. 2, la regulamentul cadru, este prezentata lista dotarilor principale necesare desfasurarii activitatii comitetelor si centrelor operative pentru situatii de urgenta.

Hotararea Guvernului Romaniei nr. 1492/09.09.2004

privind principiile de organizare, functionarea si atributiile

 serviciilor de urgenta profesioniste;

In aceasta hotarare  serviciile de urgenta profesioniste, sunt constituite ca servicii publice deconcentrate in subordinea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, se infiinteaza in fiecare judet si la nivelul mun. Bucuresti, in scopul managementului situatiilor de urgenta pe tipurile de risc din competenta.

Aceste servicii executa misiunile de prevenire, monitorizare si gestionare a situatiilor de urgenta. Activitatea inspectoratului este coordonata de prefect.

Inspectoratele fac parte din fortele de protectie ale Sistemului de securitate si aparare nationala si din subsistemul  local de management al situatiilor de urgenta.

De asemenea in aceasta hotarare sunt prevazute principiile de organizare si functionare ale  inspectoratelor:

¨      legalitatii;

¨      autonomiei;

¨      impartirii administrativ-teritoriale;

¨      deconcentrarii si descentralizarii;

¨      corelarii cerintelor si resurselor;

¨      cooperarii si solidaritatii.

In cadrul  inspectoratelor  se constituie si functioneaza ca structuri specializate:

¨      centrul operational;

¨      inspectia de prevenire;

¨      grupuri de  prevenire si interventie, detasamente, detasamente speciale, sectii statii, pichete, echipe, echipaje;

¨      structuri de suport logistic;

¨      alte structuri functionale;

¨      garda de interventie a subunitatii specializata.

Inspectoratul judetean este condus de seful Inspectoratului numit in conditiile legii, la propunerea prefectului. El este ajutat de un prim adjunct si un adjunct numit prin ordin al inspectorului general.

In capitolul III sunt prezentate atributiile Inspectoratului judetean  pentru situatii de urgenta precum si atributiile personalului din aceasta structura.

Inspectoratele sunt continuatoare ale traditiilor pompierilor militari si protectiei civile.

O.M.A.I. nr. 360/14.09.2004 pentru aprobarea Criteriilor de performanta privind structura organizatorica si dotarea serviciilor profesioniste pentru situatii de urgenta

In acest ordin se specifica ca aplicarea criteriilor de performanta prevazute in anexa la prezentul ordin se face in concordanta cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 1492/2004 privind principiile de organizare, functionarea si atributiile serviciile de urgenta profesioniste. Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta controleaza aplicarea cerintelor de performanta prevazute in anexa la prezentul ordin.

            Dimensionarea structurilor serviciilor de urgenta profesioniste se face pe baza unor criterii generale si criterii operationale prevazute in anexa la prezentul ordin.

Pentru nevoi de interventie in caz de dezastre, la nivelul inspectoratelor pentru situatii de urgenta Bucuresti, Bacau, Cluj si Dolj se constituie subunitati de interventie dotate cu tehnica si utilaje grele, carora li se arondeaza un numar variabil de judete, in functie de tipul de raspuns.

Ordin 718 din 30 iunie 2005

pentru aprobarea criteriilor de performanta privind structura organizatorica si dotarea serviciilor voluntare pentru situatii de urgenta,

 modificat si completat  cu O.M.A.I.  nr. 195 din 20.04.2007;

Serviciile voluntare pentru situatii de urgenta se constituie in subordinea consiliilor locale la:

·        comune;

·        orase;

·        municipii.

Constituirea, dimensionarea si dotarea serviciilor voluntare se fac dupa  urmatoarele criterii (art. 4):
- numarul de gospodarii din sectorul de competenta;
- tipurile de riscuri identificate in profil teritorial;
Sediile si utilitatile necesare serviciilor voluntare, precum si spatiile pentru pregatirea de specialitate a personalului, gararea, adapostirea si intretinerea mijloacelor tehnice, depozitarea materialelor sunt puse la dispozitie de consiliile locale. (art. 16)

Serviciile voluntare isi desfasoara activitatea pe baza regulamentului de organizare si functionare, aprobat de consiliul local, cu avizul inspectoratului pentru situatii de urgenta judetean. (art. 19).

Anexe:
Anexa 1 - DOTAREA echipajelor/grupelor si echipelor;
Anexa 2 - CRITERII SPECIFICE care stau la baza dotarii cu mijloace tehnice si materiale a serviciilor voluntare;
Anexa 3 - DOCUMENTELE de organizare, desfasurare si conducere a activitatii serviciului voluntar;
Anexa 4 - STRUCTURA-CADRU a regulamentului de organizare si functionare a serviciului voluntar.

H.G.R. nr. 1579 din 08.12.2005

 pentru aprobarea statutului personalului voluntar din serviciile de urgenta voluntare

            Acest act normativ  reglementeaza modul de selectionare, promovare si facilitare a participarii personalului voluntar, in spiritul solidaritatii civice, la actiunile organizate de autoritatile administratiei publice locale in cadrul serviciilor de urgenta voluntare, precum si drepturile si obligatiile acestuia.




Voluntariat - activitatea de interes public desfasurata benevol de persoane fizice in serviciile publice de urgenta voluntare, in cadrul unor raporturi juridice, altele decat raportul juridic de munca.

            Beneficiar al voluntariatului este comunitatea in folosul careia se desfasoara activitatea de voluntariat, reprezentata de consiliul local care a constituit, potrivit legii, serviciul public voluntar pentru situatii de urgenta, denumit in continuare serviciu de urgenta voluntar.

            Consiliul local in subordinea caruia functioneaza serviciul de urgenta voluntar incheie contract de voluntariat cu fiecare persoana selectionata, in conditiile prezentului statut.

            In capitolul II sunt prezentate conditiile de incadrare a personalului voluntar.

Voluntariatul se desfasoara pe baza unui contract, incheiat in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute, intre voluntar si beneficiarul voluntariatului, in conditiile libertatii contractuale a partilor si cu respectarea dispozitiilor prezentului statut.

De asemenea sunt prezentate principalele drepturi de care beneficiaza voluntarul din serviciile de urgenta voluntare, precum si obligatiile acestuia.

Raspunderea pentru neexecutarea sau pentru executarea necorespunzatoare a contractului de voluntariat este supusa regulilor prevazute de Codul civil.

            Activitatea de voluntar intr-un serviciu de urgenta voluntar este incompatibila cu exercitarea functiilor de primar, viceprimar, secretar al primariei si consilier local.

            Seful serviciului de urgenta voluntar tine, pentru intregul personal voluntar, un dosar individual care cuprinde toate documentele referitoare la contractul de voluntariat, incadrare, avize, renegocierea si incetarea activitatii, situatia medicala, precum si recompensele si sanctiunile.

ORDIN   Nr. 158 din 22 februarie 2007

pentru aprobarea Criteriilor de performanta privind constituirea, incadrarea si dotarea serviciilor private pentru situatii de urgenta

Serviciile private pentru situatii de urgenta se constituie astfel:

  -  in cadrul operatorilor economici si institutiilor publice, ca servicii proprii;

  - ca societati comerciale prestatoare de servicii.

             In sensul prezentului ordin, termenii folositi au urmatoarele intelesuri:

    a) echipaj/grupa de interventie - structura incadrata cu personal voluntar sau/si angajat care deserveste o autospeciala ori un utilaj mobil;

    b) echipa specializata - structura specializata pentru anumite tipuri de interventie;

    c) timp de alertare - intervalul mediu cuprins intre momentul alarmarii si cel al constituirii formatiei de interventie, in vederea deplasarii;

    d) timp de raspuns - intervalul cuprins intre momentul alertarii fortelor destinate interventiei si intrarea acestora in actiune;

    e) capacitate de raspuns - potentialul fortelor de interventie de a rezolva o situatie de urgenta.

   

Serviciul privat isi indeplineste atributiile legale intr-un sector de competenta stabilit cu avizul inspectoratului judetean/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta.

            Sectorul de competenta cuprinde in mod obligatoriu teritoriul operatorului economic sau al institutiei publice care a constituit serviciul privat.

            Avizarea sectorului de competenta se va face pe baza urmatoarelor documente:

    a) actul de constituire cu organigrama si numarul de personal ale serviciului privat;

    b) regulamentul de organizare si functionare a serviciului privat;

    c) planurile sau schitele operatorilor economici/institutiilor publice/localitatilor din sectorul de competenta pe care sunt marcate sursele de alimentare cu apa, zonele greu accesibile si zonele vulnerabile la riscuri;

    d) planul de analiza si acoperire a riscurilor, pentru localitatile cu care s-au incheiat contracte sau conventii de interventie;

    e) planurile de raspuns;

    f) contractele sau conventiile de interventie;

    g) tabelul cu materialele si tehnica existenta in dotare.

    Criterii privind organizarea serviciilor private

Constituirea si dimensionarea structurilor serviciilor private se fac pe baza urmatoarelor criterii:

    a) concluziile rezultate din scenariile de securitate la incendiu;

    b) masurile stabilite in Planul de analiza si acoperire a riscurilor;

    c) natura si volumul prestarilor de servicii ce urmeaza a fi efectuate in baza contractelor sau conventiilor incheiate.

Serviciul privat este condus de catre un sef, profesionist in domeniu, si are in componenta, dupa caz, structurile:

    a) compartiment sau specialisti pentru prevenire, care include si compartimentul de protectie civila pentru operatorii economici a caror activitate intra sub incidenta Hotararii Guvernului nr. 95/2003 privind controlul activitatilor care prezinta pericole de accidente majore in care sunt implicate substante periculoase;

    b) una sau mai multe formatii de interventie, salvare si prim ajutor;

    c) dispecerat;

    d) ateliere de reparatii si intretinere.

Compartimentul/specialistii pentru prevenire are/au ca principale atributii prevenirea producerii unor situatii de urgenta, indrumare si control in cadrul operatorilor economici sau al institutiilor publice in care isi desfasoara activitatea.

   

Formatia de interventie este o structura specializata, constituita in vederea limitarii si inlaturarii urmarilor situatiilor de urgenta.

Formatia de interventie are in compunere echipaje/grupe de interventie si/sau echipe specializate.

Echipajele/grupele de interventie se constituie in functie de specialitatea pe care o au, precum si in raport de categoriile si tipurile de autospeciale si utilaje mobile utilizate pentru indeplinirea atributiilor.

Echipele specializate sunt constituite, in functie de tipurile de riscuri identificate in sectorul de competenta, pe urmatoarele domenii principale: incendiu, protectie chimica, biologica, radiologica si nucleara, sanitar, cercetare-observare, deblocare-salvare, adapostire, transmisiuni-alarmare, evacuare, pirotehnic si suport logistic.

Dispeceratul se constituie in mod obligatoriu la serviciile private constituite ca societati comerciale si la serviciile private de categoriile a IV-a si a V-a in vederea gestionarii apelurilor de urgenta si monitorizarii sistemelor automate de protectie.

   

Conducerea interventiei serviciului privat se asigura de catre conducatorul institutiei publice sau de catre administratorul operatorului economic, respectiv de catre persoanele desemnate de acestia.

Clasificarea serviciilor private

Serviciile private se clasifica in functie de structura, astfel:

            a) serviciu de categoria I - numai compartiment/specialisti pentru prevenire;

            b) serviciu de categoria a II-a - avand in formatia de interventie, salvare si prim ajutor doar echipe specializate pe tipuri de riscuri, inclusiv cele de supraveghere si punere in functiune a instalatiilor speciale de prevenire si stingere a incendiilor;

c) serviciu de categoria a III-a - avand in formatia de interventie, salvare si prim ajutor un echipaj/o grupa de interventie la un utilaj mobil si echipe specializate, pe tipuri de riscuri;

d) serviciu de categoria a IV-a - avand in formatia de interventie, salvare si prim ajutor un echipaj/o grupa la o autospeciala de interventie si echipe specializate, pe tipuri de riscuri;

e) serviciu de categoria a V-a - avand in formatia de interventie, salvare si prim ajutor doua sau mai multe echipaje/grupe la doua sau mai multe autospeciale de interventie si echipe specializate, pe tipuri de riscuri.

Serviciile private pentru situatii de urgenta de categoriile a II-a - a V-a au in mod obligatoriu in compunere compartiment/specialisti pentru prevenire.

La organizarea serviciilor private constituite de operatorii economici care desfasoara activitati in domeniul nuclear, pe calea ferata, la metrou, aeroporturi si porturi maritime sau fluviale se vor aplica reglementarile specifice, precum si criteriile si recomandarile elaborate de organismele internationale de profil.

Criterii privind incadrarea cu personal a serviciilor private

Serviciul privat de la institutiile publice si operatorii economici se incadreaza astfel:

 a) cu personal angajat;

 b) cu personal voluntar din randul salariatilor proprii.

            Functiile care se incadreaza, in mod obligatoriu, cu personal angajat sunt:

 a) seful serviciului;

 b) conducatorii autospecialelor de interventie/mecanicii de motopompa;

 c) servantii de pe autospecialele de interventie, care indeplinesc functii de sef de teava sau executa operatiuni de descarcerare.

 

Inspectorul de protectie civila si cadrul tehnic/personalul de specialitate cu atributii in domeniul prevenirii impotriva incendiilor se incadreaza potrivit legii.

   

Criterii privind dotarea serviciilor private

Dotarea serviciilor private cu mijloace tehnice specifice trebuie sa asigure:

- acoperirea riscurilor potentiale din sectoarele de competenta atat din punct de vedere preventiv, cat si operational;

 - executarea oportuna a misiunilor si operatiunilor specifice;

- corelarea performantelor tehnice ale mijloacelor de interventie cu specificul si gradul de periculozitate al situatiei de urgenta, in vederea unei exploatari optime si cu eficienta maxima a acestora;

- indeplinirea criteriilor specifice prevazute in normele de prevenire si stingere a incendiilor si de dotare cu mijloace tehnice, aplicabile in ramurile economice respective, emise in conditiile legii de ministere sau de alte autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate;

- pregatirea si antrenamentul personalului.

Sediile serviciilor private sunt puse la dispozitie de operatorul economic sau de institutia care le-a constituit si trebuie sa asigure spatii adecvate pentru personalul din tura de serviciu, pregatirea de specialitate a personalului, gararea, adapostirea si intretinerea mijloacelor tehnice, depozitarea materialelor si prestarea serviciilor.

Serviciile private isi amenajeaza poligoane de antrenament care se doteaza cu aparate, utilaje, aparatura si echipamente specifice interventiei in situatii de urgenta, inclusiv pentru concursurile profesionale, sau pot folosi poligoanele de antrenament din structura inspectoratelor judetene/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta sau ale altor servicii voluntare sau private, pe baza unor protocoale.

  

Criterii specifice pentru serviciile private, constituite ca societati comerciale prestatoare de servicii

La constituirea serviciilor private ca societati comerciale prestatoare de servicii, pe langa prevederile anterioare, in partile care le privesc, se vor respecta urmatoarele criterii cumulative:

a) categoria serviciului privat este cel putin a IV-a;

            b) personalul incadrat trebuie sa fie numai angajat;

            c) conducerea interventiei se asigura de catre seful serviciului privat sau de catre inlocuitorul legal al acestuia;

            d) mentinerea permanenta a operativitatii si capacitatii de interventie stabilite 24 de ore din 24 de ore.

        Sectorul de competenta cuprinde teritoriul operatorilor economici, institutiilor si localitatilor cu care serviciul privat a incheiat contracte sau conventii de interventie.

DOCUMENTELE de organizare, desfasurare si conducere a activitatii serviciului privat pentru situatii de urgenta

    I. Dosarul privind organizarea si inzestrarea serviciului privat

    I.1. Decizia/actul de constituire, cu organigrama si numarul de personal ale serviciului privat

    I.2. Contractele sau conventiile de interventie

    I.3. Tabelul nominal cu personalul angajat, functiile ocupate si modul de instiintare

    I.4. Tabelul nominal cu personalul voluntar, locul de munca, functiile ocupate in serviciul privat si modul de instiintare

    I.5. Tabelul cu necesarul de tehnica, aparatura si materiale, in functie de structura serviciului privat

    I.6. Tabelul cu materialele si tehnica existenta in dotare

    I.7. Solicitarile anuale privind completarea cu tehnica, aparatura si materiale

    I.8. Schema legaturilor fir-radio cu fortele ce actioneaza in cazul situatiilor de urgenta

    I.9. Fisele de protectia muncii pentru personalul angajat si voluntar din serviciu

    II. Regulamentul de organizare si functionare a serviciului privat

    III. Dosar cu planurile operative ale serviciului privat

    III.1. Planuri de interventie (raspuns) in functie de riscurile identificate in sectorul de competenta

    III.2. Planuri de cooperare

    III.3. Planul de evacuare in caz de urgenta civila

    III.4. Planurile sau schitele operatorilor economici/institutiilor publice/localitatilor din sectorul de competenta, pe care sunt marcate sursele de alimentare cu apa, zonele greu accesibile, zonele vulnerabile la riscuri

    III.5. Planul de analiza si acoperire a riscurilor, pentru localitatile cu care s-au incheiat contracte sau conventii de interventie

    IV. Dosar privind pregatirea personalului

    IV.1. Planul de pregatire profesionala lunara si anuala, pe teme si exercitii

    IV.2. Registrul de evidenta a participarii la pregatirea profesionala si calificativele obtinute

    IV.3. Planificarea exercitiilor si aplicatiilor

    V. Dosar operativ

    V.1. Registrul cu note de anuntare si de evidenta a interventiilor

    V.2. Organizarea interventiei pe ture de serviciu

    V.3. Raportul de interventie (un exemplar se trimite la inspectoratul judetean/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta, atunci cand se intervine fara sprijinul serviciilor profesioniste)

    VI. Registrul de control privind activitatea serviciului

    VII. Dosar privind activitatea de prevenire desfasurata de personalul serviciului privat

    VII.1. Graficul de control

    VII.2. Programul serviciului de rond

    VII.3. Registrul cu constatarile rezultate din serviciul de rond

    VII.4. Notele de control

    VII.5. Registrul cu evidenta lucrarilor cu foc sau a lucrarilor periculoase

    VIII. Dosar tehnic

    VIII.1. Planul de asistenta la autospecialele si utilajele de interventie

    VIII.2. Dosarul tehnic al mijloacelor de instiintare-alarmare.

ORDIN   Nr. 160 din 23 februarie 2007

pentru aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, desfasurare si finalizare a activitatii de prevenire a situatiilor de urgenta prestate de serviciile voluntare si private pentru situatii de urgenta

Activitatea de prevenire a situatiilor de urgenta desfasurata de catre serviciile voluntare si private pentru situatii de urgenta reprezinta totalitatea actiunilor specifice planificate si realizate, potrivit legii, in vederea preintampinarii, reducerii sau eliminarii riscurilor de producere a situatiilor de urgenta si a consecintelor acestora, a protectiei populatiei, a mediului, a bunurilor si valorilor.

Formele activitatii de prevenire sunt:

a) controlul, asistenta tehnica de specialitate, verificarea si informarea preventiva a populatiei - pentru serviciile voluntare pentru situatii de urgenta;

b) controlul, serviciul de rond, supravegherea si instruirea preventiva - pentru serviciile private pentru situatii de urgenta.

Scopurile activitatii de prevenire sunt:

a) asigurarea respectarii prevederilor actelor normative si ale celorlalte reglementari privind apararea impotriva incendiilor si protectia civila;

b) identificarea, evaluarea si analizarea pericolelor potentiale prin aprecierea posibilitatilor de aparitie a lor si a consecintelor acestora asupra vietii oamenilor, mediului si bunurilor materiale;

            c) constientizarea riscurilor prin schimbul reciproc de informatii dintre personalul care executa controlul de prevenire, factorii de decizie, personalul angajat si alte persoane interesate sau implicate;

d) informarea populatiei si a salariatilor privind pericolele potentiale, precum si modul de comportare in situatii de urgenta.

Personalul compartimentului de prevenire din cadrul serviciilor voluntare si private pentru situatii de urgenta urmeaza anual, pe centre de localitati, cursuri de specializare si perfectionare organizate in conditiile legii, cu sprijinul inspectoratului judetean/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta.

La nivelul localitatii, activitatea de prevenire este coordonata de primar.

Organizarea activitatii de prevenire se asigura de catre seful serviciului voluntar pentru situatii de urgenta si se realizeaza prin personalul compartimentului de prevenire, al carui numar este dimensionat conform reglementarilor tehnice specifice.

Pe timpul indeplinirii misiunilor, personalul compartimentului de prevenire isi face cunoscuta calitatea prin legitimatia de voluntar, emisa in conditiile legii.

            La planificarea activitatilor de prevenire pentru sectorul de competenta se au in vedere:

    a) riscurile identificate, frecventa si perioada de manifestare;

    b) concluziile rezultate in urma activitatilor de prevenire anterioare;

    c) concluziile rezultate din evaluarea periodica a situatiei operative.

   

Activitatile de prevenire in sectorul de competenta se desfasoara:

    a) de doua ori pe an, de regula primavara si toamna, la gospodariile populatiei;

    b) premergator inceperii anului scolar si sezonului rece, la unitatile de invatamant;

    c) o data pe an, la operatorii economici si institutiile publice din subordinea consiliului local;

    d) anterior si pe timpul adunarilor sau manifestarilor publice;

    e) la solicitarea conducatorilor operatorilor economici din sectorul de competenta, cu care s-au incheiat contracte de interventie;

    f) pentru verificarea petitiilor cetatenilor in probleme privind situatiile de urgenta, cu scopul de a face propuneri primarului pentru solutionarea acestora.

   

            In ANEXELE  la regulament  sunt prezentate:

- ANEXELE 1, 2 - GRAFIC DE CONTROL la localitati, la operator economic;

- ANEXA 3 – PROGRAMUL serviciului de rond

- ANEXA 4 – CARNET cu constatarile rezultate din control

- ANEXELE 5,6 - NOTA DE CONTROL

- ANEXA 7 – REGISTRU cu constatarile din serviciul de rond

H.G.R. nr. 1474/12.10.2006

pentru aprobarea REGULAMENTULUI de planificare, organizare, pregatire si desfasurare a activitatii de prevenire a situatiilor de urgenta

Aproba Regulamentul de planificare, organizare, pregatire si desfasurare a activitatii de prevenire a situatiilor de urgenta.

Activitatile de prevenire a situatiilor de urgenta, desfasurate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si de structurile din subordine reprezinta o componenta principala a sistemului integrat de masuri tehnice si organizatorice, precum si de actiuni specifice planificate si realizate in scopul preintampinarii, reducerii sau eliminarii riscurilor de producere a situatiilor de urgenta si a consecintelor acestora, protectiei populatiei, mediului, bunurilor si valorilor de patrimoniu.

           

Legea protectiei civile nr. 481/08.11.2004,

modificata si completata cu Legea nr. 212 din 24.05.2006 

In legea protectiei civile este stipulat faptul ca protectia civila   este  o componenta  a sistemului securitatii nationale si reprezinta un ansamblu integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si de informare publica, planificate, organizate si realizate potrivit  prezentei legi, in scopul prevenirii, reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejarii populatiei, bunurilor  si mediului impotriva efectelor negative ale situatiilor de urgenta, conflictelor armate si inlaturarii operative a urmarilor acestora si asigurarii conditiilor necesare supravietuirii persoanelor afectate.

In sensul legii protectiei civile, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele intelesuri:

·        dezastru - evenimentul datorat declansarii unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau

provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificari ale mediului si care, prin amploare, intensitate si consecinte, atinge ori depaseste nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situatiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit legii;

·         situatie de protectie civila - situatia generata de iminenta producerii sau de producerea

dezastrelor, a conflictelor militare si/sau a altor situatii neconventionale care, prin nivelul de gravitate, pun in pericol sau afecteaza viata, mediul, bunurile si valorile culturale si de patrimoniu;

·        instiintare - activitatea de transmitere a informatiilor autorizate despre iminenta

producerii sau producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate catre autoritatile administratiei publice centrale sau locale, dupa caz, in scopul evitarii surprinderii si al realizarii masurilor de protectie;

·        avertizare - aducerea la cunostinta populatiei a informatiilor necesare despre iminenta

producerii sau producerea unor dezastre;

·        prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare catre autoritati despre

probabilitatea producerii  unui atac aerian;

·        alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populatiei despre iminenta

producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;

·        adapostire - masura specifica de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor

culturale si de patrimoniu, pe timpul ostilitatilor militare si al situatiilor de urgenta, impotriva efectelor acestora. Adaposturile de protectie civila sunt spatii special amenajate pentru protectia personalului in situatii specifice, proiectate, executate, dotate si echipate  si autorizate potrivit normelor si instructiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si internelor;

·        asanare - ansamblul de lucrari si operatiuni executate pentru inlaturarea sau distrugerea

munitiei neexplodate si dezafectarea terenurilor, altele decat poligoanele de trageri ale structurilor de aparare, ordine publica si securitate nationala.

Legea este structurata pe 10 capitole in cuprinsul carora este reglementat:

¨      protectia civila - componenta a sistemului securitatii nationale;

¨      atributiile protectiei civile;

¨      organizarea protectiei civile;

¨      drepturile si obligatiile cetatenilor;

¨      atributiile si obligatii privind protectia civila ale autoritatilor administratiei



¨      publice, obligatiile conducatorilor institutiilor publice, agentilor economici, proiectantilor, constructorilor, beneficiarilor si salariatilor;

¨      pregatirea pentru protectia civila;

¨      protectia populatiei si a bunurilor materiale;

¨      limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de protectie civila;

¨      asigurarea financiara si materiala;

¨      contraventii si sanctiuni;

Dispozitii tranzitorii si finale.

In aceasta lege se prevad principiile care stau la baza managementului conceptiei,

organizarii si desfasurarii  activitatilor de protectie civila:

¨      autonomiei;

¨      subsidiaritatii;

¨      legalitatii;

¨      responsabilitatii;

¨      corelarii obiectivelor si resurselor;

¨      cooperarii si solidaritatii.

Managementul protectiei civile se asigura de catre componentele Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta, potrivit prevederilor O.U.G. nr.21/2004.

Coordonarea, controlul si acordarea asistentei tehnice de specialitate in domeniul protectiei civile se asigura, la nivel central, de catre Ministerul Administratiei si Internelor, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar la nivel local, de catre inspectoratele judetene si Inspectoratul Municipiului Bucuresti pentru Situatii de Urgenta.

Organizarea protectiei civile la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, al institutiilor publice, al agentilor economici si al organizatiilor neguvernamentale se realizeaza in raport cu clasificarea acestora din punct de vedere al protectiei civile si consta in:

    a) constituirea organismelor si structurilor pentru managementul situatiilor de urgenta;

    b) constituirea serviciilor pentru situatii de urgenta;

    c) incadrarea inspectorilor si/sau a personalului de specialitate in domeniul protectiei civile;

    d) intocmirea planurilor de analiza si de acoperire a tipurilor de riscuri in teritoriul de competenta sau in domeniul de activitate;

    e) planificarea si organizarea activitatilor de pregatire a populatiei si a salariatilor privind protectia civila;

    f) organizarea evacuarii in caz de urgenta civila;

    g) organizarea cooperarii si a colaborarii privind protectia civila;

   

Managementul protectiei civile se asigura de catre componentele Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta.

Activitatea de protectie civila din Romania este coordonata de primul-ministru, care conduce aceasta activitate prin ministrul administratiei si internelor, in calitate de presedinte al Comitetului National pentru Situatii de Urgenta.

             La nivelul institutiilor publice centrale si locale, activitatea de protectie civila este condusa de catre presedintii comitetelor pentru situatii de urgenta, iar la nivelul agentilor economici, de catre conducatorii acestora.

             La toate nivelurile de competenta, in structurile cu activitate permanenta sau temporara din Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta se constituie structuri specializate in domeniul protectiei civile.

            - La nivelul municipiilor, al oraselor, al comunelor, al institutiilor publice si al agentilor economici cuprinsi in clasificarea din punct de vedere al protectiei civile, se incadreaza personal de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile.

            - Personalul de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile se incadreaza la:

    a) ministerele si institutiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie centre operative pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta;

    b) serviciile publice deconcentrate la nivel judetean, la nivelul municipiului Bucuresti si sectoarelor acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta;

    c) regiile autonome, companiile nationale si societatile comerciale care, prin specificul activitatii lor, pot crea stari potential generatoare de situatii de urgenta civila sau sunt expuse unor riscuri majore;

    d) consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in care, potrivit schemelor cu riscuri teritoriale intocmite conform legii de catre inspectoratele pentru situatii de urgenta, exista pericolul potential de producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundatii si incendii de padure.

             Personalul de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile asigura permanent:

-         coordonarea planificarii si a realizarii activitatilor si masurilor de protectie civila;

-         participa la pregatirea serviciilor de urgenta, a salariatilor si/sau a populatiei;

-         asigura coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor pentru situatii de urgenta, respectiv a celulelor de urgenta.

             Calitatea de inspector de protectie civila se atribuie prin ordin sau prin dispozitie scrisa a angajatorului.

            Personalul de specialitate poate fi incadrat in munca sau in serviciu, dupa caz, numai dupa obtinerea unui certificat de competente profesionale in conditiile stabilite prin metodologia emisa de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.

            In functie de complexitatea si volumul atributiilor de serviciu, personalul de specialitate  poate indeplini, prin cumul, si atributiile cadrului tehnic in domeniul apararii impotriva incendiilor.

            In capitolul 3 sunt prezentate drepturile si obligatiile cetatenilor, iar in capitolul 4 sunt prezentate atributiile si obligatiile privind protectia civila :

-         atributii ale autoritatilor administratiei publice (Guvern, ministerele, autoritatile publice autonome si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, Consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile locale ale municipiilor, oraselor si comunelor si consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, prefect, primar) ;

-         obligatiile conducatorilor institutiilor publice, agentilor economici, proiectantilor, constructorilor, beneficiarilor si salariatilor;

-         Intr-un capitol distinct este specificat modul in care se realizeaza pregatirea in domeniul protectiei civile.
      Pregatirea pentru protectia civila cuprinde:
-  pregatirea populatiei si a salariatilor;
-  pregatirea serviciilor de urgenta;
-  pregatirea personalului cu functii de conducere pe linia protectiei civile;
-  pregatirea  personalului de specialitate.

De asemenea, in lege sunt prezentate activitatile prin care se realizeaza protectia populatiei si a bunurilor materiale constand in:

-         instiintare, avertizare si alarmare;

-          adapostire;

-         asanarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata;

-          protectie nucleara, biologica, chimica;

-         evacuare si alte masuri tehnice si organizatorice specifice.

Limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de protectie civila cuprind ansamblul de activitati si actiuni executate in scopul restabilirii situatiei de normalitate in zonele afectate. (art. 60)

La actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de protectie civila participa:

.          structuri de interventie din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, existente pe timp de pace sau care se pot mobiliza in timp scurt;

.          unitati si formatiuni militare ale Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Apararii Nationale;

.           servicii de urgenta voluntare;

.           formatiuni de Cruce Rosie;

.          formatiuni de intervetie private si alte structuri cu atributii in domeniu.

Conducerea activitatilor de interventie se realizeaza prin reteaua centrelor operationale si operative sau a punctelor de comanda existente la autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si la institutiile publice si agentii economici.

            Conducerea nemijlocita a operatiunilor de interventie se asigura de comandantul actiunii, imputernicit potrivit legii, care poate fi ajutat in indeplinirea sarcinilor de catre grupa operativa si punctul operativ avansat.

            Grupa operativa se constituie, prin ordin al prefectului, din personal cu putere de decizie si specialisti ai serviciilor de urgenta ale autoritatilor publice, ai agentilor economici si institutiilor implicate in gestionarea situatiei de urgenta.

            Punctul operativ avansat este mobil si se asigura de catre serviciul de urgenta profesionist sau de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, printr-o autospeciala echipata si incadrata corespunzator. In functie de amplasamentul fata de zona afectata, rolul punctului operativ poate fi preluat de centrul operational.

            Pana la sosirea la fata locului a comandantului actiunii, conducerea operatiunilor se asigura de comandantul sau de seful formatiunii de interventie din serviciul de urgenta, cu sprijinul reprezentantilor autoritatii administratiei publice locale sau al patronului, dupa caz.

De asemenea este prezentat modul de asigurare materiala si financiara a actiunilor de protectie civila. Asigurarea materiala si financiara a protectiei civile se planifica si se realizeaza de catre:

.          autoritatile administratiei publice centrale si locale;

.          institutiile publice;

.          agentii economici.

Finantarea cheltuielilor de protectie civila se asigura potrivit legii, din bugetul de stat,bugetele locale, din bugetele institutiilor publice autonome, ale institutiilor publice finantate integral sau partial din venituri proprii si din bugetele proprii ale agentilor economici dupa caz.

      In capitolul IX sunt stipulate, faptele care constituie contraventii si  modul de  sanctionare al acestora.

H.G.R. nr.  547 din 9 iunie 2005

pentru aprobarea Strategiei nationale de protectie civila

Strategia nationala de protectie civila este documentul de baza al sistemului, constituit conform legii  in Romania . Ea stabileste locul si rolul Protectiei Civile in Romania in cadrul eforturilor de realizare a obiectivelor prevazute in Strategia de securitate nationala si stategia de ordine publica precum si a obiectivelor Uniunii Europene privind cooperarea in domeniu.

           

H.G.R. nr. 642 din 29.06.2005. pentru aprobarea Criteriilor de clasificare din punct de vedere al protectiei civile  elaborate de catre Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta

La nivelul centrelor operationale pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti se infiinteaza catalogul local cuprinzand clasificarea localitatilor, a institutiilor, a agentilor economici si a obiectivelor din punct de vedere al protectiei civile.
           
La nivelul Centrului Operational National se intocmeste Catalogul national cuprinzand clasificarea unitatilor administrativ-teritoriale, institutiilor publice si operatorilor economici din punct de vedere al protectiei civile, in functie de tipurile de riscuri specifice prin centralizarea datelor din catalogul local al fiecarei unitati administrativ -teritoriale,

Clasificarea unitatilor administrativ-teritoriale din punct de vedere al protectiei civile,

in functie de tipurile de riscuri specifice, constituie criteriul de baza pentru:

- stabilirea structurii, specializarii si amplasarii serviciilor publice si profesioniste;
- dotarea cu mijloace tehnice si materiale de interventie, aparatura si echipamente de protectie a structurilor pentru interventie;
- elaborarea planurilor pentru gestionarea situatiilor de urgenta,

- intocmiea schemei de acoperire a riscurilor de catre inspectoratele judetene;
- stabilirea tematicii de pregatire a exercitiilor pentru structurile pentru interventie in situatii de urgenta;
- constientizarea populatiei asupra riscurilor specifice si informarea acesteia cu privire la masurile ce trebuie luate pentru reducerea efectelor negative si adoptarea unui comportament adecvat in situatii de urgenta.

HOTARARE   Nr. 630 din 29 iunie 2005

pentru stabilirea semnului distinctiv national prin care se identifica personalul si se marcheaza mijloacele tehnice, adaposturile, alte bunuri de protectie civila, uniforma si cartea de identitate specifice

 personalului specializat cu atributii in domeniul protectiei civile

            Semnul distinctiv national al protectiei civile este identic celui prevazut de Protocolul aditional nr. I din 10 iunie 1977 la conventiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protectia victimelor conflictelor armate internationale si consta intr-un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu.

             Semnul distinctiv national al protectiei civile este destinat identificarii organismelor de protectie civila, a personalului, cladirilor si materialelor apartinand acestora, atunci cand, pe timp de razboi, sunt consacrate in exclusivitate indeplinirii sarcinilor de protectie civila.

             Adaposturile puse la dispozitia populatiei civile se identifica prin intermediul aceluiasi semn distinctiv.

             In timp de pace semnul distinctiv national al protectiei civile este utilizat pentru identificarea serviciilor de protectie civila. Uniforma si echipamentul de protectie ale personalului specializat cu atributii in domeniul protectiei civile vor fi prevazute cu semnul distinctiv specific.

   

Actele normative care reglementeaza pregatirea in domeniul situatiilor de urgenta sunt:

O.M.A.I. nr. 712/23.06.2005

 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor

 in domeniul situatiilor de urgenta modificat si completat cu O.M.A.I. 786/2.09.2005

                Prezentele dispozitii generale stabilesc principiile, modalitatile, cerintele si conditiile necesare in vederea organizarii si desfasurarii activitatii de instruire in domeniul situatiilor de urgenta a persoanelor angajate in munca.

Conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii operatorilor economici sunt obligati, potrivit art. 28 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, sa organizeze si sa execute instruirea in domeniul situatiilor de urgenta pe baza prezentelor dispozitii generale si a reglementarilor specifice.

 Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta este componenta a pregatirii profesionale si are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor necesare in vederea prevenirii si reducerii efectelor negative ale situatiilor de urgenta sau ale dezastrelor la locul de munca si in incinta institutiilor si operatorilor economici.

Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta se realizeaza prin instructaje si prin participarea la cursuri, aplicatii, exercitii practice si antrenamente, in functie de tipurile de risc specifice.

            Periodicitatea aplicatiilor, exercitiilor si a antrenamentelor este stabilita de Instructiunile privind organizarea si desfasurarea pregatirii in domeniul situatiilor de urgenta, aprobate prin ordin al ministrului administratiei si internelor.

Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta este obligatorie si trebuie sa aiba un caracter permanent si sustinut in timpul desfasurarii procesului de productie si la locul de munca.

            Conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii agentilor economici au obligatia sa asigure instruirea intregului personal angajat in munca, in raport cu nivelul de pregatire al salariatilor si in functie de specificul activitatii desfasurate de fiecare unitate.

Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta se face la angajare si periodic si se realizeaza prin urmatoarele categorii de instructaje:

    a) instructajul introductiv general;

    b) instructajul specific locului de munca;

    c) instructajul periodic;

    d) instructajul pe schimb, acolo unde situatia o impune;

    e) instructajul special pentru lucrari periculoase;

    f) instructajul la recalificarea profesionala;

    g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a institutiei.

Protectia populatiei, a bunurilor materiale si a valorilor culturale se realizeaza  printr-un ansamblu de activitati, constand in:

.          instiintare, avertizare si alarmare;

.          adapostire;

.          asanarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata;

.          protectia nucleara, radiologica, chimica si biologica;

.          evacuare.

Normele tehnice privind instalarea sistemului integrat de avertizare si alarmare a populatiei si instructiunile privind semnalele si mesajele de avertizare si alarmare au fost elaborate de catre Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si s-au aprobat prin OMAI nr. 886 din 30 09.2005.

            Pentru protectia populatiei si a bunurilor din patrimoniul cultural national de efectele atacurilor din aer se realizeaza sistemul national de adapostire. (Sectiunea   a 2-a, L 481/2004).

            Acesta cuprinde:

.          adaposturi pentru puncte de comanda destinate Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta;

.          adaposturi publice de protectie civila aflate in administrarea consiliilor locale;

.          fondul privat de adapostire realizat de agentii economici si proprietarii de imobile.

Asanarea terenului si neutralizarea munitiei ramase neexplodate din timpul conflictelor armate se executa de catre subunitati specializate si specialisti pirotehnicieni din Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta sau din serviciile de urgenta profesioniste, dupa caz, potrivit instructiunilor si normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate prin O.M.A.I. nr. 707/20.06.2005.

Autoritatile administratiei publice locale sau, dupa caz, institutiile publice si agentii economici asigura subunitatii de interventie care executa asanarea pirotehnica gratuit:

 (art. 48, L 481/2004)

.           mana de lucru auxiliara;

.           mijloace de transport cu soferi si carburantul aferent, materialele;

.           asistenta sanitara;

.          cazarea si hranirea efectivelor necesare acestor lucrari;

.          accesul in teren.

Protectia nucleara, radiologica, chimica si biologica a populatiei se realizeaza prin mijloace de protectie individuala, colectiva sau prin alte masuri tehnice si organizatorice specifice, cu prioritate in zonele de risc. (Sectiunea a 4-a, L 481/2004).

Institutiile publice si agentii economici care produc, transporta, depoziteaza sau manipuleaza substante periculoase in cantitati care pot pune in pericol viata si sanatatea cetatenilor au obligatia:

- sa organizeze si sa execute controlul contaminarii radioactive, chimice si biologice a materiilor prime si produselor finite;

- sa realizeze masurile de decontaminare a personalului propriu, terenului, cladirilor si utilajelor.

Mijloacele de protectie individuala a cetatenilor se asigura potrivit criteriilor elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate prin H.G.R. nr. 501/01.06.2005

Asigurarea  cu mijloace de protectie individuala  a cetatenilor se face in conformitate cu tipul de risc specific fiecarui obiectiv: nuclear, biologic sau chimic. (art. 4, , L 481/2004).

Obligatia asigurarii cu mijloace de protectie individuala a cetatenilor care se afla in zonele de planificare la urgente revine fiecarui obiectiv sursa de risc.

Cetatenii care se afla in afara zonei de planificare la urgenta au obligatia sa-si asigure, prin grija proprie, mijloacele de protectie individuala.

O masura importanta de protectie a populatiei si bunurilor materiale este evacuarea.

Principiile evacuarii in situatii de urgenta se  stabilesc prin O.M.A.I. nr. 1184 din 06.02.2006.

Trecerea la executarea actiunii de evacuare in situatii de dezastre se hotaraste de primar sau de prefect, dupa caz, la propunerea comitetului pentru situatii de urgenta competent.

In situatii de conflict armat, evacuarea se aproba de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, la propunerea ministrului apararii nationale.

Principiile evacuarii in situatii de conflict armat se stabilesc prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 1 222 din 13.10.2005.

Mai amintesc in acest sens si OM.A.I. nr. 1352 din 23.06.2006  pentru aprobarea METODOLOGIEI de organizare, asigurare a activitatilor de evacuare a persoanelor, bunurilor, documentelor si materialelor care contin informatii clasificate, in situatii de conflict armat;

                                                                             

Ordinul nr 736 din 22 iulie 2005

privind instituirea serviciului de permanenta la toate primariile din zona de risc in caz de iminenta a producerii unor situatii de urgenta;

Pentru asigurarea starii de operativitate si a capacitatii optime de interventie a autoritatilor administratiei publice locale si functionarea corespunzatoare a comitetelor locale pentru situatii de urgenta , in temeiul prevederilor art.24 lit. h) din Legea 340/2004 privind institutia prefectului prefectii vor dispune  presedintilor comitetelor locale pentru situatii de urgenta  ca la primirea atentionarilor  privind iminenta producerii  unor situatii de urgenta sa se instituie serviciul de permanenta  la toate primariile din zona de risc, cu personal corespunzator.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1421
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site