Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Abordarea psihanalitica a personalitatii - Teoria psihanalitica a lui Freud

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ILUZIILE PERCEPTIVE - Iluziile optico-geometrice
Gandirea: Conceptele: unitati de baza ale gandirii
OBIECTUL DE STUDIU AL ISTORIEI PSIHOLOGIEI
ATENTIA - Caracterizarea atentiei
FUNCTIILE PSIHOSOCIALE ALE MICROGRUPURILOR
RELATIELE INTERPERSONALE
Uitarea: Teoria stergerii urmelor, Teoria interferentei
Teorii explicative ale memoriei : engramarii, procesarii de informatii, blocurilor memoriei
STRATEGII DE REZOLVARE A CONFLICTELOR
Psihodiagnoza la varstele mici

Abordarea psihanalitica a personalitatii

Teoria psihanalitica a lui Freud



A. Instinctele - forte de dinamizare a personaltatii.

Freud a interpretat functionarea psihicului uman in termeni biologici, prin analogie cu functionarea somatica. Cu alte cuvinte, Freud considera ca la baza activitatii psihica sta asa numita energie psihica, care difera sub aspectul formei, dar nu si al continutului de energia fizica.

Mai mult, el considera ca energia fizica poate influenta psihicul, de unde rezulta conceptul psihanalitic de instinct. Instinctul constituie reprezentarea mentala a unor stimuli de natura fiziologica. Instinctul devine, la Freud, baza care activeaza si directioneaza personalitatea. Termenul cel mai potrivit este cel de impuls (driving force). Instinctele reprezinta o forma de energie care face legatura dintre nevoile biologice si dorintele de natura psihica si are rol motivator. Se poate spune ca Freud este partizanul unei teorii homeostatice asupra personalitatii. Scopul instinctului este satisfacerea nevoii si prin aceasta, reducerea tensiunii nervoase. Freud este de parere ca energia psihica poate fi insa si deplasata iar modul in care se realizeaza aceasta deplasare determina modul in care se structureaza personalitatea.

Interesele, atitudinile, preferintele adultului nu sunt altceva decat forme de deplasare a acestor tendinte (instincte) de natura subconstienta.

Instinctele se clasifica in doua mari categorii:

a) Instinctele vietii (Eros)

Au drept scop supravietuirea individului si speciei prin satisfacerea unor nevoi cum ar fi nevoia de hrana, aer, sex.

Energia psihica specifica acestor instincte este denumita de Freud 1ibido.

Cel mai important instinct al vietii este, dupa Freud, cel sexual, care este definit intr-un sens mai larg, si anume cel de activitati agreabile.

b) Instinctele mortii (Thanatos)

O componenta importanta a instinctului mortii o reprezinta tendinta agresiva care reprezinta dorinta de distrugere deplasata de la propria persoana spre alte obiecte si persoane.

B. Structura personalitatii

Initial, Freud diviza personalitatea in trei nivele sau instante: constient-utilizat in sensul obisnuit al termenului, subconstient si inconstient.

Constientul reprezinta pentru Freud un aspect limitat al personalitatii pentru ca doar o mica parte a gandurilor, sentimentelor, senzatiilor se afla in constiinta la un moment dat.

(Facand o comparatie cu un iceberg, Freud considera ca fiind constientul ceea ce se vede la suprafata).

Inconstientul reprezinta partea ce a mai importanta a psihismului uman si cuprinde instinctele, dorintele care directioneaza comportamentul uman. Inconstientul este principala sursa motivatorii- a vietii psihice si cuprinde forte si energii pe care omul nu le poate controla.

Preconstientul este depozitul amintirilor, gandurilor, imaginilor de care subiectul nu este constient pe moment, dar care pot fi aduse cu usurinta in constiinta. Ulterior, Freud si-a revizuit teoria si a descris trei structuri psihice cunoscute.

Id-ul

T corespunde conceptului de inconstient (desi exista si aspecte neconstientizate si la nivel de ego si super-ego)

T este rezervorul tuturor instinctelor;

T contine energia psihica numita libido;

T are drept obiectiv satisfacerea nevoilor fiziologice;

T opereaza pe baza principiului placerii (adica pentru evitarea durerii si cresterea satisfactiei prin reducerea tensiunii);

T cauta satisfacerea imediata a instinctelor;

T este o instanta psihica primitiva, amorala, insistenta si turbulenta care nu percepe realitatea (se comporta ca un copil mic);

T obtine satisfactie prin activitati reflexe sau prin intermediul unor actiuni halucinatorii sau fanteziste, de tip substitutiv, pe care Freud le numeste procese primare.

Pe masura ce copilul evolueaza, el incepe sa-si dea seama de cerintele lumii reale (nu poti lua hrana de la altcineva fara a suporta consecintele), dezvoltand capacitati psihice specifice adultului, capacitati pe care Freud le denumeste procese secundare.

Ego:

T se comporta in acord cu principiul realitatii;

T este stapanul rational al vietii psihice;

T are rolul de a ajuta Id-ul sa obtina satisfactii intr-o maniera convenabila, acceptabila social; (Deci nu blocheaza, ci amana sau redirectioneaza maniera de satisfacere a tendintelor ld-ului) (Freud compara Ego-ul cu calaretul care struneste un cal naravas.)

T serveste la doi stapani Id-ul si realitatea, cautand sa realizeze o mediere intre cei doi.

Super-ego

T un set inconstient de credinte, atitudini, norme morale insusite de individ in copilarie (notiunile de bine sau rau).

T latura morala a personalitatii;

T se insuseste in jurul varstei de 5-6 ani si cuprinde regulile de conduita pe care le transmit parintii copilului.

Prin intermediul pedepselor, recompenselor si exemplelor, copilul invata care sunt comportamentele agreate de parinti.

Aceste reguli de comportament moral sunt internalizate si mai tarziu se constata ca adultul incepe sa-si autoadministreze recompense si sanctiuni.

Controlul parental este inlocuit de autocontrol.

Super-ego-ul:

T este puternic, irational, orb;

T are rolul de a inhiba tendintele instinctive ale Id-ului;

T are drept obiectiv perfectionarea morala.

Ego-ul se afla sub presiunea celor doua puternice forte opuse, aflate in conflict. Ego-ul are de luptat cu: Id-ul, realitatea si cu Super-ego-ul.

Cand Ego-ul este prea sever presat, apare anxietatea (teama tara obiect bine precizat).

Freud considera ca anxietatea reprezinta o importanta parte a psihicului si are un rol decisiv in declansarea comportamentelor psihopatologice: nevrotice si psihotice.



El era de parere ca sursa anxietatii primare se afla in trauma cauzata de nastere. (Fatul se afla protejat in interiorul organismului mamei si toate nevoile sale sunt satisfacute pe loc. Odata cu nasterea, copilul este aruncat intr-o lume ostila).

C. Freud distinge trei forme de anxietate:

1. Anxietate obiectiva- implica teama de pericole tangibile (de foc, apa, de cutremur).

-  are un scop adaptativ, de a apara organismul de pericole;

-  ea dispare atunci cand dispare amenintarea;

-  poate imbraca aspecte patologice, cand devine fobie.

2. Anxietatea nevrotica - isi are originile in copilarie, in conflictul dintre nevoia de satisfacere a instinctelor si datele realitatii;

-  ea capata un caracter inconstient;

-  reprezinta teama de a fi pedepsit pentru satisfacerea unor tendinte instinctive (mai ales sexuale si agresive).

3.  Anxietatea morala

- rezulta din conflictul dintre tendintele Id-ului si cerintele Super-ego-ului (este teama de propria constiinta, culpabilitatea, rusinea).

Indiferent din ce categorie face parte, prezenta anxietatii reprezinta un semnal de alarma ca lucrurile nu merg cum ar trebui. In organism se acumuleaza o tensiune care trebuie descarcata. Anxietatea previne subiectul de faptul ca Ego-ul sau este amenintat si daca nu se ia o masura, el va fi depasit.

Cum poate Ego-ul sa se apere ?

-   subiectul poate fugi de situatia amenintatoare;

-   poate sa-si refuleze instinctele;

-   poate urma perceptele pe care i le impune propria constiinta.

Daca nici una din aceste metode rationale nu da rezultate, subiectul apeleaza la mecanisme irationale de aparare ale Ego-ului.

D. Aceste mecanisme de aparare ale Ego-ului reprezinta negari sau distorsionari ale realitatii, ele operand in plan inconstient.

  Reprimarea (refularea):

-    este eliminarea involuntara (inconstienta) a unor continuturi din constiinta, (ex.: uitarea unor continuturi psihice indezirabile, de pilda, refularea instinctului sexual pana la impotenta);

-    este specifica tuturor comportamentelor nevrotice.

  formatiunea reactionala:

- in lupta impotriva unui impuls inacceptabil, subiectul activeaza opusul acestuia (ex.: o persoana care este puternic asaltata de impulsuri sexuale poate deveni o luptatoare activa pentru moralitate!)

  Proiectia:

-    reprezinta atribuirea propriilor tendinte inacceptabile altei persoane („nu eu il urasc, ci el ma uraste!').

  Regresia:

- intoarcerea la un stadiu timpuriu al vietii psihice (ex.: dezvolta un comportament copilaros si excesiv de dependent).

Rationalizarea

- reinterpretarea propriului comportament intr-o maniera, mai rationala, ceea ce il face sa para mai acceptabil (ex.: justificarea unor acte inaccesibile; „strugurii sunt acri” -cineva care a fost respins isi poate spune ca persoana care l-a respins nu il merita sau are multe defecte).

Deplasarea

- apare atunci cand obiectul spre care se indreapta satisfacerea unui impuls nu este accesibil, (ex.: sotul deplaseaza agresivitatea resimtita fata de sef asupra sotiei sau copilului).

Sublimarea

-   implica modificarea continutului instinctului insusi, (ex.:sublimarea energiei sexuale prin intermediul unor activitati artistice).

Ca si deplasarea, sublimarea reprezinta o solutie psihologica de compromis care lasa o serie de tensiuni psihice nedescarcate. Mecanismele de aparare ale Ego-ului nu functioneaza decat pe plan inconstient. Daca acestea distrug (cu exceptia demersului psihanalitic care este controlat) subiectul dezvolta o tulburare psihica.

E. Fazele psihosexuale ale dezvoltarii personalitatii

Freud era de parere ca omul isi formeaza o personalitate unica si acest proces se realizeaza in copilarie si are la baza interactiunea parinte-copil (in primii 5 ani de viata).

Exista situatii cand subiectul nu reuseste sa depaseasca integral un anumit stadiu al dezvoltarii psihosexuale a personalitatii, ramanand fixat intr-un stadiu inferior. Acest lucru se intampla pentru ca nevoile respectivului stadiu nu au fost integral satisfacute si conflictele specifice nu au fost rezolvate.

In cazul fixatiei, o parte a energiei psihice ramane investita in stagiul inferior al dezvoltarii psihice, pentru celelalte stadii ramanand mai putina energie.

Nevoile sexuale ale copilului sunt specifice fiecarui stadiu (N.B.) Freud definea impulsurile sexuale intr-un mod mai larg si anume cel de placere sau satisfactie fizica.

1. Stadiu oral (de la nastere pana la 2 ani):

T principala sursa de satisfactie a copilului este gura, (activitatile agreabile: supt, inghitit, muscat);

T copilul se afla in dependenta totala de mama;

T el invata de la mama in acest stadiu daca lumea e buna sau rea, daca ii da satisfactii sau il frustreaza, daca e sigura sau periculoasa;

T in acest stadiu au loc doua tipuri de activitati: activitate orala de incorporare si activitati orale agresiv-sadice.

Un adult fixat in acest stadiul oral de incorporare va efectua in mod excesiv activitati cu caracter oral: mancat, baut, fumat.

Daca subiectul a fost excesiv de gratificat in copilarie, el va dezvolta un tip de personalitate denumita pasiv-orala, caracterizata mai ales prin optimism si dependenta exagerata.

A doua faza orala este faza oral-agresiva care se instaleaza cand copilului ii apar dintii. Ca rezultat, al experientelor dezagreabile copilul poate sa-si priveasca mama cu dragoste si ura.

Personalitatile fixate in acest stadiu se caracterizeaza prin pesimism, ostilitate si agresivitate. Ele sunt sarcastice, manifesta tendinte sadice fata de ceilalti, sunt invidiosi si au tendinta de a-i manipula pe ceilalti (tip de personalitate oral-sadica).

2.   Stadiul anal (de la 2 la 4 ani):

T este etapa in care incepe invatarea deprinderilor igienice;




T eliminarea fecalelor produce satisfactie copilului, dar acesta trebuie sa invete sa-si amane aceasta satisfactie;

T aceasta etapa este conflictuala pentru ambele parti (copil-parinte);

T acum copilul invata faptul ca poate exercita un control asupra parintilor conformandu-se sau nu cerintelor acestora;

In cazul in care parintii sunt excesiv de severi, copilul poate reactiona doua feluri la aceasta frustratie:

a)  sa defece in locuri si in perioade interzise: daca raman fixati in acest stadiu, rezulta personalitate anal-agresiva: cruzime, tendinte distructive, crize de nervi, dezordine, ii vede pe ceilalti ca pe niste obiecte care trebuie posedate.

b)  retinerea de la defecare poate genera personalitatea anal-retinuta: incapatanare, zgarcenie, rigiditate, tendinta compulsiva spre curatenie, constiinciozitate.

3.  Stadiul falic (4-5 ani):

T senzatiile agreabile isi muta sediul in zona organelor genitale;

T copilul pierde mult timp cu explorarea sau manipularea propriilor organe sexuale sau ale altor copii: masturbare, comportamente fanteziste, copilul este curios in legatura cu nasterea, cu diferentele de sex, manifesta tendinta de a se casatori cu parintele de sex opus;

T acum apar conflictele legate de masturbare si de dorintele incestuase ale copilului.

Conflictul de baza in acest stadiu se centreaza in jurul dorintei sexuale inconsiente fata de parintele de sex opus, corelata cu dorinta de a inlocui sau distruge pe parintele de acelasi sex.

T complexul Oedip (iubirea baiatului pentru mama si dorinta de a-si distruge tatal);

T complexul de castrare (anxietatea de castrare, teama ca tatal ii va taia organul sexual). Datorita anxietatii de castrare, baietelul va refula dorinta sexuala fata de mama ajungandu-se la rezolvarea complexului Oedip prin inlocuirea dorintei sexuale fata de mama cu un sentiment mai acceptabil si prin identificarea cu tatal, care are, printre altele, ca efect si dezvoltarea Super-ego-ului;

T la fete apare complexul Electra (in timpul stadiului falic „obiectul' dragostei fetitei devine tatal);

T invidia penisului (fetita il si invidiaza pe tata pentru ceea ce el poseda);

T fetitele in acest stadiu au convingerea ca au „pierdut' penisul.

Freud considera ca la femei nu se rezolva niciodata complet complexul Electra, ceea ce face ca femeile sa aiba un Super-ego mai slab.

Rezolvarea acestui complex la fete ar insemna identificarea cu mama si reprimarea iubirii fata de tata.

Rezolvarea insuficienta a complexelor descrise pot mentine la varsta adulta diverse variante ale anxietatii de castrare sau ale invidiei penisului.

Personalitatea falica: narcisism, tendinta de a atrage sexul opus, dificultati in a stabili relatii sexuale mature cu parteneri de sex opus; nevoie continua de recunoastere si apreciere, cand nu li se acorda consideratia cuvenita manifesta sentimente de inferioritate si inadecvare.

Persoana falica masculina

Persoana falica feminina

vanitos.

- excesiv de feminine

- sigur de sine

- tind sa cucereasca barbatii, flirteaza frecvent.

- cuceritor

- tendinta de a-si dovedi mereu masculinitatea.

Urmatorii 5-6 ani suni mai linistiti pentru copil, acum instinctele sexuale sunt in faza latenta, fiind sublimate in activitati sportive, hobby-uri, activitati scolare si prietenii cu persoane de acelasi sex.

4. Stadiul genital:

T incepe la varsta pubertatii;

T organismul tinde spre maturizare sexuala;

T este un stadiu mai putin conflictual;

T energia sexuala se descarca prin intermediul unor refulari socialmente acceptabile;

T individul normal gaseste satisfactii in dragoste si munca.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 897
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site