Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


CONSILIEREA FAMILIEI: Parintele indulgent / autoritar

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
METODA DE CERCETARE SOCIOLOGICA
METAMORFOZELE STRUCTURILOR DE TIP FAMILIAL DIN PERSPECTIVA SOCIO-ISTORICA
CONSTRUCTE TEORETICE PRIVIND FAMILIA (PARADIGME) - Paradigma stadialitatii
MICROGRUPURILE SOCIALE - Coeziunea
CONSILIEREA FAMILIEI: Parintele indulgent / autoritar
Devianta sociala
Modelarea prin observarea televiziunii
Greva – principala forma de conflict social
TRANSFORMARI STRUCTURALE IN FAMILIE. DEMERS ISTORIC
DINAMICA FUNCTIONALA A RELATIEI CONJUGALE

CONSILIEREA FAMILIEI



Pe de alta parte, copilului crescut intr-o maniera indulgenta, ii va fi foarte greu sa inteleaga rolul limitelor, al regulilor si sa tina cont de ele atunci cand situatia o va cere; de aceea, pentru foarte multi dintre adulti, el poate fi considerat obraznic sau chiar copil problema.Parintii se pot astepta ca foarte curand el ,,sa preia controlul familiei” in sensul ca nu va mai face decat ce vrea el si nu va mai accepta sfaturi. Parintele va fi ,,depasit”.

Intentia copilului de a-si manifesta independenta este interpretata ca o forma de rebeliune, fapt care reprezinta o sursa importanta a conflictelor copil-parinte.

Trasaturile de mai sus reflecta diminuarea stimei de sine (,,Am gresit! Nu sunt bun de nimic! Niciodata nu voi putea sa..”). Unele cercetari arata ca un nivel scazut al stimei de sine in copilarie are urmari negative foarte marcante pe parcursul intregii vieti, asemeni unui cosmar care te urmareste in permanenta si de care (in cazurile fericite) scapi cu mare greutate.

Parintele indiferent

Parintele indiferent neglijeaza copilul, nu este preocupat de realizarile lui si nici nu manifesta frecvent trairi emotionale pozitive pentru el. Mai mult chiar, in unele cazuri duse la extrem, lasa de inteles ca acesta este ,,in plus”, reprezinta o povara de care s-ar putea lipsi oricand. Filosofia de viata pe care o sugereaza este: ,,In viata nu te poti baza pe nimeni altcineva decat pe tine insuti”.

Copilul al carui parinte se manifesta indiferent, invata ca parerea lui nu conteaza prea mult, se simte lipsit de importanta si uneori absolvit de orice responsabilitate. El isi poate dezvolta o stima de sine redusa (asemeni copilului crescut autoritar), poate deveni timorat si urmarit in permanenta de un complex de inferioritate (,,Niciodata nu voi fi in stare sa fac ceva suficient de bun ca sa-i multumesc pe ai mei”). Spre deosebire de copilul crescut autoritar (care toata viata se va ghida dupa regulile stricte pe care le-a invatat in copilarie), copilul crescut de parinti indiferenti, se va baza doar pe experienta lui de viata. De aceea, dupa ce va ajunge la varsta adulta si se va pune problema cum sa primeasca sfaturi referitoare la cum ar trebui sa se comporte, cum ar trebui sa-si educe copilul, de ce ar trebui sa se fereasca etc., el nu va fi dispus sa asculte (,,Ce stii tu? Ai trait ce am trait eu?” Cine esti tu ca sa-mi dai sfaturi?”).

Lipsa afectiunii, chiar daca pe de o parte il face mai rezistent la greutatile vietii, copilul crescut indiferent va fi mai rigid, mai insensibil la sentimentele si la dorintele celorlalti, mai apatic, mai pragmatic. Unii se grabesc sa-l eticheteze ca fiind un copil ,,fara suflet”, ,,de gheata”, fara sa banuiasca faptul ca prejudiciul afectiv pe care il resimte il determina sa se ghideze pe principiul ,,Iubirea te face mai vulnerabil, mai slab”.

Acest stil parental mai atrage dupa sine numeroase alte dezavantaje. Atunci cand sunt mici, copiii care au parinti exagerat de protectori, pot manifesta tulburari ale somnului si ale regimului alimentar, precum si stari de frica nejustificate.O data cu trecerea timpului, copilul se simte din ce in ce mai sufocat si are tendinta de a se indeparta de parinte, el gaseste ca este dificil sa comunice direct cu parintele despre problemele personale, de teama ca acesta nu il va intelege si se va ingrijora (,,Mai bine nu-i spun mamei, ca mama se ingrijoreaza”). Astfel, copilul va invata sa ascunda informatii, va avea o viata secreta, personala, nebanuita de parinte. De asemenea, atunci cand va fi pus in situatia de a-si exprima frustrarea sau mania, prefera sa se exprime indirect, prin acte de razbunare sau de sabotaj.

Parintele democratic

Parintele care se comporta democratic are in vedere intotdeauna ca drepturile copilului sa fie intotdeauna respectate, fara a omite stabilirea unor reguli care sa fie respectate consecvent si urmate de toti membrii familiei (cu exceptia situatiilor in care este imposibil acest lucru). Impunerea de reguli implica o anumita flexibilitate, deoarece pentru el nu legea este cea mai importanta (asa cum este pentru parintele autoritar), ci omul este pe primul loc. Se ghideaza dupa principiul ,,Toti suntem egali in fata lui Dumnezeu” si este impotriva ideii ,,Unii sunt mai egali decat altii”.

2 Structura familiei

In cadrul familiei monogame s-au individualizat 3 structuri: familia nucleu, familia extinsa (cosangvina) si familia mixta.

“a-si imparti” afectiv parintele cu noul sot/sotie al acestuia. De asemenea, el trebuie sa renunte la visul de a-si revedea parintii impreuna si in consecinta va avea tentinta sa-si creasca ostilitatea fata de parintele vitreg. Frecvent copilul vitreg saboteaza noul mariaj prin atitudini de ingrijorare in raport cu parintele vitreg, care sunt negative in natura si gradul lor de exagerare.

Familia compusa poate fi:

• simpla compusa - atunci cand unul dintre parteneri a mai fost casatorit si aduce copil/copii dintr-o casatorie anterioara;

• dublu compusa - atunci cand ambii parteneri au mai fost casatoriti si aduc cu sine copil/copii din casatoria anterioara;

• cuplu compus complex - atunci cand pe langa copiii adusi din casatoria anterioara, cuplul are si copil/copii nascuti din relatia respectiva.

Familia monoparentala este structura familiala asimetrica, formata dintr-un parinte si copilul (copiii) sau, fie prin decesul celuilalt parinte, fie prin divort, fie prin abandonarea familiei de catre un parinte, fie prin adoptia realizata de o singura persoana, fie prin nasterea unui copil dintr-o relatie libera, in afara casatoriei (parinti adolescenti). Majoritaea familiilor monoparentale provin din familii nucleare dezorganizate sau scindate prin deces. Ca urmare a cresterii numarului de divorturi, familia “parintelui singur” (compusa din tata si copii, sau mama si copii) este tot mai frecventa.

Coabitarea consensuala - reprezinta o forma de cuplu familial dintre doua persoane de sex opus intre care nu exista relatii de casatorie.

Prezenta bunicilor in familie ar trebui sa exercite influente benefice in educatie. Si asa se si intampla in acele familii in care bunicii isi inteleg corect rolul de colaboratori ai parintilor. Cand insa bunicii fac exces de zel, considerandu-se in continuare parintii tuturor si tratandu-si in continuare copii ca pe niste copii, influenta bunicilor devine daunatoare prin aceea ca stirbesc autoritatea parintilor.

Si mai grave sunt acele situatii in care rudele apropiate dau sfaturi, indrumari si directive in educatia din familie motivandu-si acest amestec prin ajutorul material pe care l-au acordat parintilor.

3 Evenimente familiale stresante (divort, deces, abandon, abuz de substante, boli etc)

Analizand elementele descriptive ale consilierii observam ca:

bolii.

Dupa ce un parinte moare, multi copii se poarta de parca ar avea o varsta cronologica mai mica decat cea reala. Copilul poate deveni temporar mai infantil, cerand mancare, atentie, mangaieri, si vorbind ca un copil foarte mic. Copiii mici cred adesea ca ei sunt cauza a ceea ce se intampla in jurul lor. Un copil mic poate crede ca parintele, bunicul, fratele sau sora a murit din cauza ca odata copilul si-a dorit ca acea persoana sa moara atunci cand era furios pe persoana respectiva. Copilul se simte vinovat si se invinovateste pentru ca dorinta lui a fost pusa in practica.

Copiii care au probleme mai serioase in timpul doliului pot prezenta unele din urmatoarele semne si simptome:

Educatia de prevenire a abuzului de substante incluzand consumul de droguri, se va centra asupra:

formarii unor deprinderi de viata precum ar fi rezistenta la presiunea anturajului;

comunicarii cu adultii (inclusiv cu familia);

cautarii unui sprijin in rezolvarea problemelor;

sprijiniriii altora;

acceptarii responsabilitatii personale si civice.

Dependenta de substante poate fi psihologica sau fizica, sau ambele. Dependenta psihologica (uneori numai obisnuinta) se petrece in mintea omului. Consumatorul simte ca nu poate sa gindeasca normal si sa supravietuiasca fara ajutorul substantei respective. In cazul dependentei fizice, nervii, muschii, inima si alte organe ale corpului au nevoie de substanta pentru a-si continua functionarea.

Daca este privat de substanta, dependentul poate suferi probleme fizice si mintale ale renuntarii la acestea.

Frecventa crescuta a bolilor cronice reprezinta o problema acuta in lumea intreaga. Bolile cronice sunt acelea care au o evolutie lenta, si un caracter de durata. Printre cele mai cunoscute boli cronice se afla: diabetul, astmul, artrita, dementa si o serie de afectiuni neurologice. Sa traiesti cu o boala cronica, produce un impact puternic asupra vietii individului dar si asupra familiilor. Frecventa cronicizarii bolilor creste odata cu varsta.

Consilierea persoanelor care sufera de boli cronice va cuprinde urmatoarelor elemente:

- educatia pacientului;

- utilizarea ghidurilor clinice;

- consultare adecvata;

Un management eficient al bolilor cronice poate ajuta in prevenirea crizelor de sistem si poate imbunatati calitatea vietii celor care sufera de boli cronice. Elementele principale ale unui program eficient de management trebuie sa cuprinda:



- Regulile si procedurile practicii medicale

- Sisteme de informare accesibile pacientului

- Metode eficiente pentru imbunatatirea permanenta a auditului clinic

- Educarea si consilierea pacientului

Pentru dezvoltarea unui program de management si consiliere eficient al bolilor cronice sunt necesari urmatorii pasi:

1. Formularea si definirea clara a bolii pentru care se face programul, scopul si impactul folosirii unei echipe multidisciplinare.

2. Culegerea informatiilor privind tratamentul utilizat inainte de program si resursele utilizate.

3. Elaborarea principalelor intrebari legate de aspectele clinice si economice privind boala pentru care se creeaza programul si studierea literaturii dedicate acestei boli

4. Evaluarea critica si sinteza 'dovezilor' descoperite.

5. Evaluarea beneficiilor si costurilor.

6. Elaborarea unor ghiduri clinice practice bazate pe dovezi si algoritm.

7. Crearea unui sistem de masurare a proceselor si rezultatelor precum si un sistem de raportare.

4 Modalitati de comunicare cu scoala

Cercetarile arata ca cei mai multi profesori nu sunt prea optimisti atunci cand sunt rugati sa aprecieze acuratetea si eficienta comunicarii cu parintii. Barierele in calea unei comunicari eficiente cu parintii sunt mult mai mari decat si le inchipuie majoritatea cadrelor didactice si, in special, cadrele didactice tinere. Regulile cunoscute si acceptate, privind relatia cu colectivul de parinti, sunt cele clasice, insa multe dintre ele raman acum depasite de investigatiile educationale moderne. In calitatea sa noua, de manager, cadrul didactic trebuie sa conduca cu maximum de eficienta relatiile cu parintii, transformandu-si in aliati si colaboratori prezumtivii „inamici'.

- se refera la imprejurarea ca simplul volum al datelor accesibile implica faptul ca trebuie sa avem o oarecare baza pentru a decide ce mai trebuie sa cautam si la ce sa reactionam. Din acest volum mare de informatii transmise de parinti, cadrul didactic are tendinta de a le vedea numai pe acelea pe care doreste el sa le vada, ignorand faptul ca poate elementele concrete nu se potrivesc preconceptiilor cu care managerul scolar intervine in „ecuatia relationala'. Abilitatile cadrului didactic in interactiunile cu parintii trebuie sa constea si in a recunoaste zonele problematice ale unor abordari pline de subiectivism;

f. obtinerea informatiei prin manipulare discreta prezinta necesitatea ca, uneori, cadrele didactice, mai ales daca au o discutie cu unii parinti inhibati, sa prezinte un anumit caz sau o anumita problema, comuna intregului colectiv de parinti. Lamentarea tarzie a cadrului didactic („Mie de ce nu mi-a spus nimeni ! '), atunci cand este pus in fata unei probleme de interes general, reprosata intr-un cadru organizat, reclama din partea acestuia o conduita informationala mai atenta in viitor ;

g.ascultarea afectiva - este o alta bariera in calea actului de comunicare si se exprima prin gradul de impresionabilitate al unui mesaj, transmis de un parinte; formulat de o maniera puternic afectiva, poate determina o receptie viciata a ideilor esentiale, in favoarea parintelui si in defavoarea cadrului didactic ;

h. alegerea momentului si a locului - pentru a-i invita pe parinti sa se exprime, spatiul, contextul, participantii sunt tot atatea variabile ale unei situatii de comunicare supusa uneori obnubilarii ;

i. inadvertentele de limbaj - pot constitui bariere grave in calea comunicarii dintre profesor si parinti. Un limbaj cautat, cu elemente psihopedagogice si de ordin tehnic, ori plin de neologisme si de pretiozitate la nivel de stil, poate constitui un factor de blocaj al comunicarii parinti - cadre didactice. Un limbaj simplu, direct, in termeni normali, adaptat interlocutorului constituie solutia acestei situatii de blocaj;

j. barierele culturale - constituie, de asemenea, factori frecventi ai neinte legerilor parinti - cadre didactice, cu atat mai mult cu cat parintii se considera inferiori la acest capitol cadrului didactic. Ascendentul de cultura constituie un factor de asimetrie normala a relatiei amintite. Profesorul nu trebuie sa exacerbeze rolulacestei eventualediscrepante, facand tot posibilul ca dezechilibrul de cultura sa se transforme, printr-o chibzuita cumpatare, intr-un raport echitabil.

Comunicarea parintilor cu scoala se realizeaza prin: utilizarea zilnica a unui caiet de corespondenta prin care se comunica informatiile necesare legate de programul si comportamentul copilului; participarea la sedintele semestriale pentru parinti; participarea la sesiunile de evaluare a copiilor si la formularea obiectivelor de dezvoltare, cel putin de doua ori pe an; realizarea de vizite la scoala din proprie initiativa sau la invitatia profesorilor; acceptarea vizitei profesorilor la domiciliul elevilor; participarea la activitatile scolare didactice (asistarea la ore), respectiv extrascolare (participarea la excursii, serbari, vizite, cumparaturi etc.); participarea la activitatile stiintifice: cursuri, sesiuni de comunicari etc.

Scoala, prin profesorii de care dispune, este datoare sa extinda colaborarea cu familia la toate aspectele care pot contribui la realizarea unitatii de cerinte si actiune pedagogica, in vederea indeplinirii in comun a procesului de sustinere a copiilor.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 740
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site