Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


EDUCATIA ESTETICA

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Educatia fizica si igienico – sanitara
Educatia profesionala si tehnologica
Sistemul factorilor educativi
EDUCATIA ESTETICA

TERMENI importanti pentru acest document

: natura ca mijloc de educatie estetica : educatia estetica : : culktura estetica in scoala de vaideanu :

EDUCATIA ESTETICA

                1. Esenta educatiei estetice

 

Educatia estetica reprezinta o componenta indispensabila a formarii personalitatii prin intermediul careia se urmareste dezvoltarea capacitatii de a recepta, interpreta si crea frumosul. Arta, sustine D. Salade, “ raspunde unor nevoi reale pe care le simte orice persoana de a-si lamuri unele idei, de a-si motiva unele comportamente, de a-si fundamenta unele atitudini, sugerand, explicand, valorificand sau problematizand. Prin caracterul ei stimulativ, tonic, optimist etc., arta impinge la iubirea adevarului, a binelui, a stiintei si a vietii (6, p. 17).

Datorita fortei de inraurire, arta a fost folosita din timpuri stravechi ca mijloc educativ. Inca de la Homer, de la grecii antici, preocupati de realizarea acelui kalokagathon (imbinarea frumosului cu binele), trecand prin Renastere pre-ocupata de realizarea unei dezvoltari multilaterale, ajungand la neoumanismul secolului al XVIII –lea, care subliniaza rolul artei in procesul educatiei, si pana in epoca moderna, oamenii au fost mereu preocupati, in diferite moduri, de a realiza educatia estetica.

Mutatiile intervenite in lumea contemporana, progresele in domeniul stiintei, tehnicii si artei, urbanizarea si industrializarea accentuata, informatizarea au influentat fara indoiala si esteticul, care a patruns in toate domeniile vietii si activitatii umane. Astazi este unanim acceptata ideea potrivit careia existenta umana in toate determinarile ei ar trebui sa se conduca si dupa legile frumosului, ale armoniei, intr-un cuvant dupa legile esteticului.

Educatia estetica are o infinitate de efecte pozitive asupra personalitatii elevilor. Cele mai semnificative dintre acestea vizeaza calitatea procesului de socializare a copiilor, maturizarea conditiei socio – morale (curaj, capacitate de comunicare interumana s.a.), formarea si rafinarea intelectului ca structura rationala si evalutiv – critica in plan mental, organizarea placuta si eficienta a timpului liber prin recrearea unui univers propriu in sfera imaginativului, a afectivului, motivationalului, motricului si volitivului, afirmarea si trairea sentimentului identitatii culturale strans legat de stimularea capacitatii copiilor de a iubi patrimoniul artistic al natiunii, stimularea initiativelor in practicarea artelor etc.

Intr-o formulare sintetica educatia estetica este aceea care-l invata pe copil “sa traiasca armonia interioara si echilibrul intre fortele imaginatiei si cele ale actiunii, intre vis si realitate, intre aspiratiile eu-lui si acceptarea realitatii, intre indatoririle fata de sine si cele fata de semeni. A trai in frumusete presupune interes pentru masura si armonie, deci o moralitate superioara; o pregatire morala superioara duce la bucurie – efect si semn al armoniei interioare si echilibrului – iar pe planul actiunii la dinamism fecund” (3).

Stimuland intr-un mod propriu expresivitatea si originalitatea, educatia estetica se inscrie pe linia unei pedagogii a creativitatii. Ea impune sa dezvoltam la elevi aspiratia lucrului bine si frumos facut, exigenta si bunul gust fata de orice produs industrial, simtul echilibrului si simplitatea comportarii frumoase, civilizate.

Educatia estetica scolara are drept esenta formarea personalitatii elevilor prin intermediul frumosului din arta, societate si natura. Parte centrala a educatiei estetice, educatia artistica, are o sfera de actiune mai restransa (vizeaza numai valorile artei), sondeaza insa mai adanc, presupune un grad mai mare de initiere, angajeaza calitati mai subtile si solicita mai complex personalitatea in ansamblul ei. Obiectivele, continuturile, metodele si formele educatiei artistice sunt puternic individualizate, se exprima prin limbaje si tehnici specializate si implica o competenta profesionala atestata celui ce o realizeaza in scoala sau in afara scolii.

Distinctia intre educatia estetica si cea artistica este relativa, ea fiind determinata in primul rand, de particularitatile valorilor estetice prin care se realizeaza.

2. Obiectivele educatiei estetice

2.1. Educarea atitudinii estetice. Atitudinea estetica se exprima printr-un ansamblu de reactii spirituale ale fiintei umane fata de valorile estetice (ale naturii, societatii si artei). Spre deosebire de alte atitudini specific umane determinate de interesul practic, utilitar, cognitiv, economic etc., in cazul atitudinii estetice mobilul principal este cel al satisfacerii unor trebuinte spirituale, al unor aspiratii si nevoi umane. La baza atitudinii estetice se afla un interes specific si anume “interesul estetic” (I. Pascadi – 1972). Efectele acestui interes vizeaza subiectivitatea fiintei umane, sensibilizand-o prin manifestari, cum sunt cele de placere, desfatare, daruire, curiozitate, uitare de sine etc.

            Principalele componente ale atitudinii estetice sunt gustul estetic, judecata estetica, idealul estetic, sentimentele si convingerile estetice.

            Gustul estetic reprezinta capacitatea de a reactiona spontan printr-un sentiment de satisfactie sau insatisfactie fata de obiectele si procesele naturale, de actele si realizarile umane sau de operele de arta, privite toate ca obiecte ale insusirii estetice a realitatii de catre om. Reactia de gust estetic se declanseaza in momentul contactului cu valorile estetice si se manifesta sub forma unei dispozitii sau trairi subiective. Prezenta gustului se exprima prin sensibilitate la tot ce este frumos, prin capacitatea de orientare si alegere in concordanta cu legile frumosului (4).

            Gustul estetic apartine prin excelenta sensibilitatii si imaginatiei, fapt pentru care nu poate fi intotdeauna argumentat din punct de vedere teoretic, desi se bazeaza pe anumite criterii uneori imposibil de exprimat pe plan logic. De aceea gusturile sunt diferite de la un individ la altul, fiind dependente de structura personalitatii, conditiile de viata, experienta acumulata si mai ales de rezultatul educatiei si al climatului cultural in care traieste omul. Trasaturile de personalitate, innascute sau dobandite, reprezinta doar premisa aparitiei, evolutiei si diversificarii gusturilor. Actiunea educationala nu-si propune sa uniformizeze gusturile, dimpotriva, luand in consideratie spontaneitatea si individualitatea ce le caracterizeaza urmareste dezvoltarea si formarea lor in conformitate cu structura si experienta personalitatii fiecarui elev.

            Judecata estetica reprezinta un aspect psihic de natura intelectuala care consta in capacitatea de apreciere a valorilor estetice pe baza unor criterii de evaluare. Ea se exprima sub forma unor propozitii ce condenseaza impresii argumentate si intemeiate pe criterii de apreciere a frumosului. Daca la nivelul gustului estetic se consemneaza prezenta sau absenta placerii, la nivelul judecatii intervine argumentarea si motivarea acelei reactii, se realizeaza  o intelectualizare a gustului estetic. Criteriile folosite in vederea argumentarii si motivarii pot fi estetice si extraestetice, acestea din urma putand fi de natura filozofica, sociologica, politica, ideo-logica, pe prim plan situandu-se bine inteles, cele estetice, celelalte fiind implicate si subsumate acestora.

            Idealul estetic este constituit dintr-un ansamblu de teze, principii si norme teoretice care imprima o anumita directie atitudinii estetice a oamenilor apartinand unei epoci, natiuni sau categorii sociale. Idealul reprezinta ceea ce este specific, dominant in diversitatea gusturilor estetice si se exprima prin principii care se impun si actioneaza la nivelul unei epoci istorice. Fiind specific unei intregi epoci istorice, idealul inglobeaza o imensa experienta sociala si are o relativa stabilitate (4).

            Sentimentele estetice insumeaza o configuratie de emotii, rezultat al unor trairi mai profunde si de durata a frumosului din natura, societate si arta. Sentimentele estetice reprezinta cea mai inalta forma de traire a frumosului. Ele isi pun amprenta asupra intregii personalitati. Profunzimea si durata trairii difera de la un individ la altul, fiind determinata de categoria (tipul) valorii estetice si de structura personalitatii. Se disting emotii simple, innascute, cu rezonanta biologica (bucurie, tristete, durere) si emotii complexe, specific umane (regretul, dorul, mila, extazul, nostalgia etc.), toate fiind provocate de receptarea valorilor estetice.

            Convingerile estetice sunt idei despre frumos care au devenit mobiluri interne, orientand si calauzind preocuparea omului in vederea asimilarii si introducerii frumosului in modul sau de viata, in relatiile sale cu lumea si semenii sai.

            Se poate spune ca atitudinea estetica reprezinta rezultatul fuziunii componentelor amintite. Ea se manifesta in mod specific de la un individ la altul.

2.2. Formarea trebuintelor estetice. Trebuintele estetice vizeaza obiective legate mai ales de sfera motivational – afectiva. Cele mai importante dintre acestea sunt: formarea stilului estetic de viata, crearea unui spatiu intim, compensator si psihoterapeutic si formarea sensibilitatii estetice.

            Formarea si dezvoltarea stilului estetic de viata exprima cerinta potrivit careia viata fiecarui elev poate si trebuie gandita in scoala, in familie si in afara lor in conformitate cu regulile frumosului, ale armoniei, masurii si exemplaritatii existentei sociale, contribuind astfel la o integrare functionala in mediul ambiant.

            Crearea unui spatiu intim, compensator si psihoterapeutic reflecta campul efectelor subiective pe care educatia estetica il creeaza in zona traita a personalitatii elevilor. Acest obiectiv presupune crearea, prin intermediul trebuintelor estetice, a unui microclimat spiritual de compensare si contracarare a unor stari de neliniste, oboseala sau stres datorate activitatilor algoritmice, rutiniere, pe de o parte si, pe de alta, datorate ritmului accelerat al dinamicii impuse vietii si profesiilor de stiintele si tehnologiile de varf. Valorile constructive ale artei contribuie la ameliorarea si echilibrarea tensiunilor psihice aparute, induc o stare de detasare interioara prin fenomenele de “catharsis” (descarcare si eliberare) cu efecte terapeutice si recuperatorii. Aceste efecte pot fi obtinute prin desen (artterapia), prin muzica (meloterapia), prin armonia intre sunete, ritm si miscare (euritmia), prin combinarea desenului, cuvantului, muzicii si miscarii etc., toate insa integrate intr-un program educational coerent (3).

            Educarea sensibilitatii estetice presupune atat dezvoltarea afectivitatii, a necesitatii de autocunoastere, de autoexprimare si autorealizare cat si asimilarea progresiva a unor modalitati de cunoastere sensibila, care sa-l ajute pe elev in perceperea, intelegerea mesajului operei, a finalitatii ei artistice si social – culturale.

 

2.3. Dezvoltarea aptitudinilor creatoare in diferite domenii ale artei. Dezvoltarea aptitudinilor, intereselor si inclinatiilor elevilor reprezinta un obiectiv important al scolii. In ceea ce priveste aptitudinile artistice, educatia estetica urmareste atat depistarea acestora de la varsta cea mai frageda, cat si asigurarea conditiilor si mijloacelor necesare pentru dezvoltarea lor.

            Indiferent despre ce fel de aptitudini este vorba – muzicale, literare, coregrafice, plastice etc. – toti copiii, cu mici exceptii, sunt capabili sa asculte muzica, sa recite, sa deseneze sau sa danseze. Nu toti desfasoara aceste activitati in acelasi grad, intre ei existand deosebiri calitative evidente. Cunoasterea acestor deosebiri este indispensabila pentru desfasurarea educatiei estetice in cadrul scolii.

            Aptitudinile artistice, ca de altfel orice aptitudine, se dezvolta prin exersare. De aceea sarcina scolii consta in initierea elevilor de timpuriu cu tehnicile diferitelor arte, antrenarea lor la exercitiile de creatie, studierea manifestarilor fiecarui elev si stimularea initiativelor artistice, iar in cazul unor semne promitatoare, indrumarea elevilor spre scolile speciale de arta.

            La varsta adolescentei, cand elevii devin constienti de aptitudinile lor si de rolul exercitiilor in dezvoltarea capacitatilor lor, ei vor fi indrumati si stimulati treptat spre un proces de autoeducatie in domeniul artistic preferat.

            Antrenarea elevilor in exercitii sistematice, specifice domeniului artistic pentru care ei dovedesc aptitudini si conducerea lor cu tact reprezinta o dovada a maiestriei pedagogice.

            Descoperirea si cultivarea talentelor de la cea mai frageda varsta prezinta nu numai o importanta pedagogica, ci si una sociala si nationala. Afirmarea natiunii noastre pe plan international se realizeaza si prin aportul celor mai de seama creatori ai sai la imbogatirea patrimoniului cultural – stiintific al omenirii.

            Toate aceste obiective ale educatiei estetice sunt intr-o stransa legatura cu valorile etice, cu idealul educatiei in societatea noastra democratica.

3. Continutul si modalitatile de realizare a educatiei estetice in scoala

                Continutul educatiei estetice in scoala este concretizat in ceea ce se intelege prin cultura estetica. La randul ei, cultura estetica scolara se prezinta sub doua ipostaze:

a)   cultura obiectiva reprezentata de un ansamblu de cunostinte si capacitati estetice, prevazute in documentele scolare si transmise in procesul instructiv – educativ din scoala.

b)   cultura subiectiva care ne apare – asa cum remarca G. Vaideanu – “ca rezultat spiritual produs in individ de asimilarea culturii obiective”. Acest rezultat spiritual se concretizeaza intr-un ansamblu de capacitati, aspiratii, sentimente si convingeri estetice, toate subsumate si integrate unui ideal estetic.

Atitudinea estetica (cu toate componentele ei) reprezinta rezultatul interiorizarii culturii estetice obiective. Procesul acesta de interiorizare si de formare a culturii estetice subiective (care da sens individual atitudinii estetice) se realizeaza prin educatie, prin autoeducatie cat si prin influentele mediului.

Modalitatile de realizare a educatiei estetice pot fi grupate in functie de mijlocul utilizat: frumosul natural, ambianta sociala, literatura, muzica, arta plastica etc.

Elementul cel mai general si care actioneaza de la inceput asupra “sensibilitatii”, asupra laturii afective a copilului, inca inainte de scoala, dar si dupa aceea, il constituie frumosul natural. Succesiunea anotimpurilor, rasaritul si apusul soarelui, o noapte instelata, un camp inflorit, o padure inclinandu-se sub bataia vantului, un cer senin si o liniste odihnitoare, toate pot deveni prilej de a atrage atentia copilului asupra frumosului din natura si a-l ajuta sa-l perceapa, sa reactioneze emotional si sa vibreze intern la contactul cu el.

De asemenea, ambianta, cadru social in care traieste elevul (locuinta, scoala, clasa, strada, ceremonialul, vestimentatia, design-ul industrial, design-ul specific tehnologiei informatizate, artizanatul, relatiile dintre oameni etc.) toate exercita o influenta pozitiva sau negativa in acest sens. Ele devin un puternic mijloc de influentare a sensibilitatii elevilor mai ales daca atentia lor este orientata in directia perceperii si aprecierii frumosului social. De altfel, numeroasele implicatii sociologice (moda, design-ul etc.) ca si cele psihologice (formarea gustului, a creativitatii etc.) nu pot fi ignorate in procesul organizarii educatiei estetice din scoala.

In procesul de invatamant educatia estetica se realizeaza prin toate disciplinele scolare. Fireste aceasta contributie nu este egala. Ea depinde de specificul si continutul obiectului de invatamant, precum si de pregatirea profesorului pentru a introduce pe elev in “lumea frumosului” prin obiectul sau de specialitate.

Date fiind importanta literaturii, muzicii si desenului in sfera culturii generale scolare ne vom opri cu analiza doar la cele trei forme corespunzatoare de educatie estetica.

Educatia pentru si prin valori literare. Literatura ca “arta cuvantului” detine un loc primordial in educatia estetica scolara. “Cuvantul” ca materie prima pentru literatura dispune de multiple posibilitati de a crea imagini vizuale, auditive, tactile si gustative si in acelasi timp de a provoca stari de spirit foarte diverse (admiratie, revolta, contemplare etc.). De aici, importanta a doua obiective specifice, anume dezvoltarea sensibilitatii si simtului literar si dezvoltarea capacitatii de a discerne frumusetea lumii reale de aceea creata prin fictiune in cadrul unei opere literare rezultat al receptarii poetice prin lectura artistica.

A dezvolta receptivitatea literar artistica a elevilor inseamna a mari coeficientul de receptare senzoriala si emotionala a textului ca structura artistica (metaforica, cu ritm, rima, frazare, sonoritate). Totodata, aceasta inseamna sa doresti, sa simti nevoia sa citesti poezie buna, eseu, proza, teatru etc., sa poti aprecia ceea ce lecturezi prin introducerea unor categorii estetice, cum sunt frumosul, grotescul, sublimul, tragicul, comicul, satiricul, ironicul, umoristicul, dar si opusul acestora in sens valoric. Nu in ultimul rand, se impune si dezvoltarea spiritului creativ ca forma de autoexprimare artistica prin intermediul cuvantului, de a aprecia in context larg frumusetea limbii ce o vorbim cu totii, limba romana.

Educatia pentru si prin valori plastic – picturale. Socotit ca forma de expresie a dinamismului interior, desenul in toate formele sale (desen dupa natura, decorativ, artistic, tehnic etc.) reprezinta principalul mijloc de familiarizare a elevului cu limbajul artelor plastice, de stimulare a expresivitatii plastice*. Aceasta componenta a educatiei estetice isi propune sa dezvolte la elevi capacitatea de a discerne frumosul pictural de nonpictural, figurativul de nonfigurativ, sa le formeze abilitati vizuale si manuale, gustul si imaginatia, dar si elementele de gandire si comunicare plastica (a trasa si intelege un plan, o schita, un proiect a comunica in limbaj plastic ceea ce simte, gandeste si traieste). Totodata educatia plastic – picturala urmareste sa-i initieze pe elevi in perceperea, priceperea de crearea raporturilor plastice – culori, linii, armonii si forme de reprezentare vizuala, le dezvolta – dupa cum remarca R. Arnheim – capacitatea de a observa spatiul in raport cu tehnicile bi si tridimensionale, le perfectioneaza modalitatile de interactiune dintre comportamentul motor si controlul vizual, raporturile dintre orizontalitate si verticalitate, ca elemente ale morfologiei compozitiei, asa cum este masura pentru muzica. (cf.3)

            Educatia pentru si prin valori muzicale. Dintre toate artele, muzica este cel mai aproape de sufletul omenesc, fiind prezenta in toate etapele devenirii sale. De la cantecul de leagan, la cele scolaresti, de dragoste, ostasesti, doine, cantece haiducesti si pana la cele funebre omul a gasit mereu ocazia sa-si exprime “simtirea” si sa gaseasca in muzica curaj, alinare etc.*

            Educatia muzicala consta, in principal, in sensibilizarea elevului la valoarea melodica a unui text muzical global sau prin componentele lui – tema, armonie, polifonie, timbru, dinamica. Finalitatile ei vizeaza crearea acelei unitati neegalabile dintre om si muzica prin rezonanta afectiva si inefabil, formarea si rafinarea gustului muzical, discernerea muzicalului de nonmuzical, vizand desigur si dezvoltarea auzului muzical, stapanirea limbajului specific (notatie) si a structurii unei opere muzicale s.a. In cazul elevilor care manifesta aptitudini pentru acest domeniu al artei se poate atinge si treapta creatiei muzicale pe temeiul unirii dintre reactia emotional afectiva, starea de contemplare psihologica senina, participarea intelectiva si volitiva (ascultare calitativa, launtrica, intelegerea superioara a operei muzicale).

            Educatia estetica se realizeaza si prin alte forme ale artei – arhitectura, teatrul, filmul, ca si prin mijloacele de comunicare in masa. Procesul acesta este deosebit de complex. El cere sensibilitate si efort modelator, dar si competenta organizatorica si metodologica. Formele ei de realizare sunt foarte variate. Ele cuprind intregul proces de invatamant, orele de dirigentie, activitatile extradidactice, totul poate sluji preocuparilor educative de potentare a setei de traire a frumosului, de formare a conduitelor civilizate, intemeiate pe valorile esteticii integrative, de stimulare a energiilor creatoare, concomitent cu pregatirea elevilor pentru a respinge uratul si tot ce-i legat de el in plan estetic, etic, filozofic si educational.

Bibliografie

1. Cristea, S.,

«Dictionar de pedagogie», Ed. Litera, Bucuresti : Chisinau, 2000

2. Dancsuly,A. s.a.,

«Pedagogie», E.D.P., Bucuresti, 1979

3. Neacsu, I.,

«Educatia estetica», in Curs de pedagogie, T.U.B., 1988

4. Nicola, I.,

«Pedagogie», E.D.P., Bucuresti, 1994

5. Pascadi, I.,

«Idealul si valoarea estetica», Bucuresti, 1966

6. Salade, D., Ciurea, R.,

« Educatia prin arta si literatura», E.D.P., Bucuresti, 1973

 Vaideanu, G.,

«Cultura estetica scolara», E.D.P., 1967




* Obiectivele cadru ale educatiei plastice la cls. V-VIII vizeaza: dezvoltarea capacitatii de exprimare plastica utilizand materiale, instrumente si tehnici variate; dezvoltarea sensibilitatii, a imaginatiei si a creativitatii artistice; cunoasterea si utilizarea elementelor de limbaj plastic; dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului vizual artistic. (Curriculum national, Aria curriculara 'Arte', Buc., 1999, p.11, Brosura nr.8)

* In scoala generala educatia muzicala urmareste urmatoarele obiective cadru: dezvoltarea capacitatii interpretative (vocale si instrumentale); dezvoltarea capacitatii de receptare a muzicii si formarea unei culturi muzicale; cunoasterea si utilizarea elementelor de limbaj muzical; cultivarea sensibilitatii, a imaginatiei si a creativitatii muzicale. ( Curriculum national. Programe scolare pentru cls. V-VIII. Aria curriculara 'Arte', 1999)

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 418
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved